Pescuitul Salaului

Salaul se cauta in locurile umbrite unde se simte la adapost, succesul fiind asigurat nu atat de alegerea momelii potrivite,cat de gasirea locului de panda al acestuia deoarece de multe ori intr-o zona de cativa metrii patrati se gasesc mai multe exemplare;stiut fiind faptul ca salaul nu traieste izolat,deci unde am prins unul sigur vom reusi sa prindem si altii.

Se pescuieste cu rezultate frumoase in timpul zilei, toamna si primavara, iar in cursul verii se prinde mai bine in orele imediat urmatoare rasaritului de soare sau in cele premergatoare asfintitului. Carligul se incarca cu rama, broscute, insecte sau bucati de peste, nada cea mai buna ramane insa pestisorul viu.
Pescuitul cu lingura, twisterul sau voblerul este modalitatea cea mai sportiva si mai frumoasa de prindere a salaului. La pescuitul cu pestisor viu, carligul trebuie sa fie cu coada dreapta si varful foarte bine ascutit;se fixeaza in carlig astfel incat varful acestuia sa treaca prima data prin orificiile nazale(poate fi trecut si prin cele doua maxilare sau mai rar in regiunea cozii). Carligul cu pestisorul nu se arunca prea departe de locul unde ne aflam deoarece conducerea pestisorului astfel incat sa starneasca interesul salaului sa nu devina anevoioasa. Daca folosim bucati de peste, acestea este mai indicat sa se taie din regiunea cozii sau abdominala pentru ca sa aiba ramasa macar o innotatoare. Daca este posibil, cel mai indicat ar fi sa plasam montura in zonele adanci ale apei,care sa prezinte diferite obstacole care ofera adapost si lacuri ideale de panda ale salaului.(pe cat posibil, carligul cu momeala este indicat a nu se scoate des din apa pentru a nu trezi suspiciunea salaului care este foarte precaut). Datorita faptului ca salaul nu se repede asupra momelii ci o inghite usor,pescarii neexperimentati au impresia ca li s-a agatat carligul; cand acesta se repede asupra prazii,se simte totusi o zmucitura nu foarte energica,dar totusi hotarata.
Daca incercam sa scoatem la mal un salau inainte ca el sa fie obosit, se poate intampla ca sa scuture din cap si sa scuipe carligul cu momeala (deci trebuie obosit bine inainte de a incerca sa-l scoatem din apa). Salaul, dupa cum am mai zis este o specie sensibila si nu poate fi tinut viu mult timp, totusi daca este pus intr-un juvelnic suficient de mare el rezista in apa mai multe ore.

Specii de Crap si pescuitul lor

Speci de Crap in Apele Noastre

1. Crapul comun

Este denumit si crap romanesc. Se aseamana cu carasul, avand corpul acoperit in intregime cu solzi. In cazul exemplarelor de pana la 1 kg, tinerii pescari deseori pot confunda cele doua specii de pesti, respectiv crapul si carasul. Spre deosebire de caras, el prezinta la baza gurii doua mustati tactile iar spatele este curbat, intr-o masura mai mica sau mai mare. Culoarea este brun - argintie, cu nuante in functie si de particularitatile mediului in care traieste (lacuri, rauri, Dunare, Delta). Este una dintre speciile cele mai spectaculoase si ravnite de catre pescari. Exemplarele mari sunt foarte frumoase, robuste si energice, luptand cu indarjire atunci cand sunt capturate, in timpul drilului. Aceasta specie de crap este cea mai raspandita in tara noastra.

2. Crapul salbatic

Traieste in lacuri neamenajate, Dunare sau Delta. Se deosebesc prin forma lor usor alungita, fusiforma. Acestia mai poarta numele si de crapi sui. Nu stim in ce masura acestia formeaza o specie aparte dar, cel putin din punct de vedere anatomic si al comportamentului, pot fi asimilati usor cu crapii romanesti.
Crapul romanesc (comun) are o alimentatie variata, in functie de sezon. Primavara si toamna acestia prefera hrana de origine animala spre deosebire de anotimpul verii cand se orienteaza catre hrana de natura vegetala. Perioada optima de pescuit este toamna cand consuma cantitati mari de hrana, adunand rezerve de grasime pentru iarna. Iarna acestia se retrag spre straturile de fund ale apei reducandu-si activitatea la minim. In acest sezon mananca rar, hrana preferata fiind in special larvele (viermusi, libelule).

3. Crapul oglinda

se caracterizeaza prin lipsa solzilor de pe cea mai mare parte a suprafetei corpului. Exceptie fac zonele de contur si linia mediana pe care sunt dispuse randuri de solzi, rari si mari. Crapul oglinda are culoare brun-galbuie, cu nuante determinate si de mediul in care acestia traiesc. Exemplarele batrane ajung la greutati impresionante, de peste 30 kg. In tara noastra acest crap mai este cunoscut si sub denumirea de crap Salonta.
Modul de hranire si comportamentul sau sunt similare cu cele ale crapului comun.
4. Crapul golas

Este asemanator cu crapul oglinda remarcandu-se absenta totala a solzilor de pe corpul
acestora. Exemplarele batrane ajung sa atinga varsta de 35 - 40 de ani si o masa de peste 40 kg. Remarcam gura orientata in jos, asemanatoare cu un sorb, prevazuta cu doua mustati. Acesti crapi pot scurma malul de pe fundul lacului, pana la adancimi de 20 cm, in cautarea larvelor.

Modul de hranire si comportamentul sau sunt similare cu cele ale crapului comun.

5. Amurul sau Cteno (Ctenopharyngodon idella) denumit si Ten (crap chinezesc).

Este una dintre speciile de crap cele mai spectaculoase care traiesc in tara noastra, avand preferinte alimentare de natura predominant vegetala. Corpul sau zvelt si fusiform este acoperit in intregime de solzi mari, de culoare gri-argintie, cu nuante inchise pe spate. Exemplarele mari ating uzual 30 kg si peste 130 cm lungime. Acestia sunt niste pesti deosebit de vioi iar cand sunt capturati opun o mare rezistenta, in timpul drilului.
6. Fitofagul si Novacul.

Sunt doua specii extrem de raspandite in tara noastra, in special in lacurile de campie (crescatorii). Literatura de specialitate indica doua ramuri distincte: o specie de culoare mai deschisa (care prefera planctonul de natura vegetala) denumit uzual
Fitofag si o specie de culoare marmorata (consuma plancton de origine animala) denumita Novac sau Sanger. Acesta din urma poate fi deosebit de Fitofag prin faptul ca are capul mai mare, cu branhii dezvoltate. Aceste specii de crapi chinezesti, din punct de vedere al pescarului sportiv, nu prezinta interes prea mare deoarece nu mananca momeala traditionala si deci nu poate fi capturata in mod sistematic prin procedee de pescuit sportiv.
Chiar daca au fost incercari de elaborare a unor retete de momeli speciale pentru aceste specii de pesti, capturile au fost cu totul intamplatoare. Ironia soartei este ca Novacul poate atinge dimensiuni uluitoare, depasind adesea 65 kg. Pentru pescar este o veritabila ispita.
Dimensiunile mari se datoreaza si hranirii fortate; odata cu aspirarea apei acesta aduna planctonul pe care il separa prin intermediul branhiilor care prezinta o structura speciala (un veritabil filtru).

Coropisnita - Momeala

Descrierea coropisnitelor. Au o lungime de 3-5 cm, corpul catifelat, galben-maroniu , butucanos, cu picioarele ca niste lopeti, potrivite pentru a sãpa galerii pe sub plantele pe care le rod cu falcile lor groase. Aceste picioruse care le foloseste la sapat, pot fi considerate adevarate arme cu care se apara dar si sapa dupa hrana.

Aceasta insecta este ruda cu greierele si cosasul,fiind una dintre cele mai cautate insecte de catre cei din tagma pescareasca.Are o insemnatate cu atat mai mare,cu cat, odata pusa in carlig reprezinta deliciul celui mai mare peste al apelor noastre, somnul.
Face parte din insectele daunatoare deoarece se hraneste cu tulpinile plantelor
tinere,spre disperarea agricultorilor.
Ne dam seama usor de prezenta coropisnitelor,prin simplul fapt ca rasadurile sunt ofilite pe suprafete mai intinse.In terenurile pe care sunt imprastiate ingrasamante naturale , aceste insecte i-si fac simtita prezenta mai ales primavara,fiind foarte usor de gasit. Tocmai de aceea le gasim in mediul lor propice, adica in mormanele de ingrasamant vechi de cel putin 2-3 ani, deoarece aciditatea solului aici nu mai este atat de ridicata.
Este bine de stiut atat de catre pescari dar mai ales de catre agricultori,ca aceste insecte daunatoare nu agreeaza pamantul cu ingrasamant de bovine, pe cand in cel de porcine sau cabaline este omniprezenta.
Procurarea coropisnitelor este destul de grea, mai ales pe seceta. Daca gasesti insa locul potrivit sau il afli de la altii, e bine sa-ti faci provizii.
Se recolteaza cel mai bine primavara in lunile aprilie-mai si toamna in lunile septembrie-octombrie. Multi pescari le cresc pana toamna tarziu in cutii speciale.
O posibilitate de recoltare ar fi sa va inarmati cu o furca zdravana si dispusi a face putin efort, incepeti sa cautati aceasta insecta mult ravnita sapand in mormanele de balegar vechi
Exista si o capcana pentru coropisnite, care se confectioneaza dintr-un pet: se taie partea superioara a recipientului cam la o treime din inaltime, se intoarce invers ca o palnie si se introduce in corpul ramas. Ansamblul “capcana” se ingroapa in gradina la nivelul solului, acolo unde ai vazut gauri…cel mai probabil de coropisnite. Se pune in capcana o lingura de bere, apoi se verifica capcana dimineata. Se fac astfel de capcane cat mai multe, pentru a mari sansele de a captura cateva coropisnite. Trebuie avuta grija ca pamantul sa nu depaseasca buza sticlei,si sa nu intre pamant in interiorulsticlei
Pastrare. Un recipient de 20-30 l este bine sa il folosesti pentru cel mult 20 de exemplare. Pui in el gunoi de grajd vechi(paie cat mai multe), eventual ceva frunze uscate (de prin livada si sa nu fie de nuc) si doi-trei cartofi. Nu exagera cu umiditatea. Peste recipient se pune o plasa care sa permita aerisirea. Recipientul trebuie acoperit neaparat, deoarece coropisnitele zboara. Coropisnitele trebuie pastrate independent deoarece se omoara intre ele sau se rup clestii cu care sunt dotate. Pentru a le pastra o perioada mai mare de timp ,pescarul trebuie sa le hraneasca cu coji de cartofi.
Utilizarea. Poate fi prinsa in carlig in doua moduri: 1. Se trece carligul prin platosa superioara situata deasupra capului; 2. Se poate lega de tija carligului, varful ramane liber.
Poate fi folosita si in combinetie cu rama neagra de mal.
Este cea mai buna momeala pentru pescuitul nocturn la somn. Are proprietati fluorescente si elimina un suc foarte aromat. Mreana prefera si ea o astfel de momeala.
O alta victima a acestei insecte mai este si cleanul,care prefera coropisnitele de dimensiuni mai mici,plesnite pe suprafata apei. Nici crapul pare sa nu fie indiferent la aceasta momeala atat de ispititoare.

Pescuit la Stiuca cu Pestisor

Daca invatati cum sa recuperati momeala in asa fel incat sa creati o miscare cat mai naturala a pestisorului in apa, va puteti situa intr-o pozitie foarte avantajoasa pentru a captura stiuca si salau indiferent de locuri, lacuri, rauri, canale si drenuri. Este o tehnica irezistibila, folosita de pescari pentru a captura pestii rapitori, tehnica ce ofera rezultate foarte bune.
Multi pescari, poate din comoditate, pun pestisorul in carlig, fac o lansare, asteapta ca momeala sa se aseze pe fundul apei apoi asteapta ore in sir sa obtina un atac din partea stiucii. Dar in timp ce momeala sta pe fundul apei, este posibil, ca o stiuca de dimensiuni impresionante sa se invarta in jurul ei fugarind o babusca sau alt peste apetisant. Asa ca aceasta este o ocazie de neiertat.
Prin urmare tot ce aveti nevoie este un pestisor maricel, corpolent si o montura cu doua ancore, proportionala cu pestisorul pe care o sa il folositi. Pentru a fixa pestisorul in carlige, trebuie sa infigeti prima ancora in buza de jos si cea de sus a pestelui, in asa fel ca atunci cand recuperati sa nu ii rupeti gura, si a doua ancora o infigeti in lateralul pestelui in dreptul aripioarei dorsale, cat mai adanc posibil pentru o fixare cat mai buna (vezi imaginea). Trebuie sa tineti cont ca de cele mai multe ori stiuca urmareste pestele si ataca din spatele lui.
De asemenea aceasta modalitate de prindere a carligului va ajuta la scufundarea pestelui atunci cand nu mulinati si apoi la recuperare va da impresia unui peste ranit. Prin urmare dupa lansare, lasati pestele sa ajunga pe fundul apei apoi alternati momentele de recuperare brusca ( ca un impuls scurt) cu momente de pauza in care pestele va cobora incet pe fundul apei. Aceast comportament al momelii din carlig este imposibil sa lase stiuca indiferenta.
Ca momeala este indicat sa folositi obleti, babusca si albitura in general, proaspata asta pentru a fi cat mai maleabila, atat pentru fixarea carligelor cat si pentru a avea o miscare cat mai naturala in apa. Nu este indicat sa puneti in carlig pesti de dimensiuni foarte mari, este indicat ca stiuca sa se agate in ambele carlige, prin urmare ar trebui sa inghita toata momeala pentru acest lucru.

Lebada

Lebada este cea mai nobila la infatisare dintre toate pasarile de la noi. Ea intruchipeaza simbolul puritatii, al elegantei si al gratiei. Chipul ei este recunoscut usor de toata lumea desi nu este o pasare usor de vazut in mediul ei natural. In ultima vreme observam o tendinta de populare, ca si pasari ornamentale, a lacurilor de agrement din orasele mari.
Lebada este admirata si respectata pentru penajul de un alb imaculat, pentru linia arcuita si eleganta a spatelui, pentru gatul lung si mladios , pentru miscarile line si pline de gratie de pe luciul apelor. Pare ca este o stauie sculptata in marmura alba.
Rar se intampla sa o vedem mergand pe uscat si asta datorita trupului greu pe care abia il poate tine pe picioarele scurte de culoare galbena. Ciocul este de culoare rosie-portocalie cu o protuberanta neagra la baza lui. Puii sunt de culoare cenusie si devin total albi abia in al treilea an din viata.
Pentru ca isi aleg perechile de cele mai multe ori pe viata, lebada reprezinta alaturi de porumbei, simbolul cuplului fericit, de nedespartit.
Lebada este o pasare de talie mare, ocrotita de lege , care poate ajunge la lungimi de 1,5m si la o greutate de 12 kg. Anvergura aripilor poate ajunge pana la 2,38 m.
Femela depune in luna mai pana la 6 oua de culoare alba -cenusie. Clocitul este facut cu randul de ambii parteneri. Perioada de incubatie este de 35 de zile.In ciuda infatisarii lor blande trebuie sa avem in vedere faptul ca masculul isi apara foarte agresiv partenera, cuibul sau puii fiind cazuri de persoane care s-au ales cu rani usoare.
In iernile blande se intampla des ca lebada sa nu migreze sau sa ramana pentru o perioada de timp pe tarmul Marii Negre.

Pescuitul cu Pestisor Viu

Montajele de baza. Exista o multitudine de montaje, fiecare pescar adaptand unul deja existent la preferintele sale, dar in principiu exista doua montaje de baza, care se pot combina:

• Intre ape, la pluta. Montajul intre ape este cel mai simplu si raspandit. Se compune dintr-o pluta fixa sau culisanta, cu o portanta intre 3-20 grame, suficienta cat sa impiedice pestisorul momeala sa o scufunde, dintr-un plumb si un carlig (simplu, dublu sau triplu). Struna este de regula atasata de linie printr-un vartej, pentru ca evolutia pestisorului momeala sa nu rasuceasca firul. La pescuitul stiucii, salaului si somnului mare, struna va fi metalica, preferabil cat mai flexibila pentru ca evolutia pestisorului sa fie cat mai naturala.

• Pater Noster. In functie de pozitia plumbului fata de pestisorul momeala, exista doua variante ale monturii:

- cu plumbul pe fundul apei si pestisorul deasupra;
- cu pestisorul legat dupa plumb, care va fi culisant. In acest caz se va folosi un pestisor care inoată de preferinta la suprafata (oblete, carasel) pentru a nu se infunda in mal, caz in care montura devine ineficienta.

In functie de conditile de pescuit, fiecare are avantajele si dezavantajele sale. Montajul intre ape este supus actiunii curentului de apa, vantului si tractiunii pestisorului momeala, in timp ce al montajul Pater Noster va ramane exact in locul lansarii.

Pestisor Viu - Momeala

Pestisor viu (oblete, boistean, beldita, caras, rosioara) ii gasim in apele populate cu aceste specii, se pastreaza in vase cu apa, folosindu-se o pompa de aer sau ii prindem direct pe balta in cea mai mare perioada. Pestisorii vii se folosesc cu succes la capturarea avatului, pastravului, bibanului, stiucii, salaului, somnului. Pescuitul la pestisor viu este de departe cea mai respandita metoda de pescuit la rapitori, datorita costurilor reduse si a usurintei de folosire.
Principiul este cat se poate de simplu: rapitorii se hranesc cu pestisori vii. Atunci sa le oferim astfel de pestisori, garnisiti bineinteles cu carligele corespunzatoare. Metoda da rezultate atat pentru incepatorii aflati la primele capturi, cat si pentru pescarii "cu pretentii', aflati in cautarea capturilor capitale. Singura conditie este de a adapta montajul si pestisorul momeala cu talia pestilor cautati. Speciile pe care le vizeaza de aceasta metoda sunt stiuca, salaul, bibanul si somnul.
Avantaje:
1. Este simplu de folosit, chiar daca subtilitatile nu lipsesc, ca de altfel la orice metoda. Odata montura lansata in apa, nu mai ramane decat sa fie supravegheata. Nu e metoda cea mai eficace de pescuit cu pestisor, dar pentru un pescar debutant este un inceput.
2. Este una dintre cele mai bune metode de a prinde pesti mari. Dovada stau capturile prezentate in revistele de pescuit.
Dezavantaje:
1. In ceea ce priveste insa numarul de pesti prinsi, metoda este mai putin buna, cedand teren in favoarea metodelor active, de cautare a rapitorilor in locurile unde banuim ca se ascund.
2. Cei ce pescuiesc cu momeli artificiale vor obiecta dificultatea gasirii si pastrarii pestisorilor momeala.

Boilies - retete si mod de preparare - partea 3

Continuam sa va prezentam retete pentru boilies.

5. Reteta de preparare Boiles pentru pescuit intens.
Aceasta reteta este mai complexa si inglobeaza ingrediente cum ar fi extractul de ficat care care actioneaza ca atractant, insa in acelasi timp contine o cantitate semnificativa de aminoacizi. Betaine –ul, care se dizolva in apa, va spori si mai mult eficacitatea acestor ingrediente. Boilies –urile obtinute astfel sunt tari, compacte si bogate in proteine. Cele mai bune rezultate se obtin pescuind cu aceste boilies deasupra unui covor de nada format din pellet –uri.

Faina de Peste ......... 200 gr
Faina de Soia ............ 200 gr
Izolat de Soia .......... 100 gr
Caseina .......................... 200 gr
Lactalbumina ............. 100 gr
Gluten de Grau ......... 100 gr
Extract de Ficat .... 20 ml
Betaine pur ................. 1 gr
Aroma (la alegere)
6 – 9 oua, in functie de marimea lor.

7. Reteta de preparare Boilesuri sarate pentru pesti mari.
Acest tip de bulete trebuie sa fie foarte tari (timp de fierbere – 3 minute). Cele mai bune rezultate se obtin daca se folosesc doua asemena boilies de cca. 15 mm pe hair-rig. Ca nada poate fi folosit un amestec de 75% boabe si 25% boilies.

Faina de peste (albitura) .............. 250 gr
Bird Food ................................................. 200 gr
Lactalbumina ......................................... 100 gr
Gluten de Grau ..................................... 100 gr
Faina de Creveti .................................. 1 lingurita
Sare fina .................................................. 1 lingura
Ulei de arahide ..................................... 1 lingura
Aroma Spice sau Cuisoare
5 – 7 oua, in functie de marimea lor.

In articolele viitoare, revenim si cu alte retete.

Delta Dunarii - Curiozitati - episodul II

Povesteam in episodul trecut despre geneza Deltei Dunarii si despre primele relatari mentionate de calatorii timpului. Sunt dovezi ca Delta Dunarii nu a trecut neobservata pentru oamenii antichitatii. Astfel, o veche legenda egipteana sustine ca zeul egiptean Osiris, in peregrinarile sale prin lume, a trecut si prin aceste locuri, botezand Dunarea cu numele de Istros, nume pe care l-a pastrat multa vreme. Mai tarziu, Caius Iulius Caesar numeste partea superioara a Dunarii – Danubius. Dupa afirmatia lui Herodot, care a vizitat gurile Dunarii, preotii egipteni din Theba pastrau o carte in care se descria o expeditie a faraonului egiptean Sesostris prin aceste locuri. Un alt exemplu elocvent il constituie localitatea Isaccea care figureaza pe una dintre primele harti ale deltei, intocmita de catre invatatul grec Ptolemeu. Multa vreme regiunea Dunarii a atras atentia puterilor lumii antice. Filip, regele Macedoniei si fiul sau Alexandru, devenit mai tarziu cel Mare, au supus cetatile de aici. Mai tarziu vin romanii, care se consolideaza pe aceste locuri, mai ales pe timpul imparatului Tiberiu. Dupa caderea Constantinopolului in 1453, la orizontul politic al Europei si al acestor locuri apar turcii, a caror stapanire va dura mai bine de 400 ani. Sulina a fost considerata, sub dominatia otomana, un refugiu al piratilor greci si maltezi. Si pentru ca veni vorba de Sulina, trebuie mentionat ca in dreptul ei, la 38 km in larg, se afla singura insula din Marea Neagra, Insula Serpilor, loc unde spune legenda ca s-a casatorit Achile cu frumoasa Elena. Mult mai tarziu in sec. XVIII-lea, sub conducerea sefului lor Ignat Nekrasov, apar pe aceste meleaguri lipovenii. Populatie provenita din zona Cubanului (Rusia) si-a gasit refugiul datorita persecutiilor religioase in delta si pe malul Razelmului. Denumirea de lipoveni vine de la cuvantul rusesc lipa, care inseamna tei. Sunt mai multe versiuni in legatura cu originea acestui cuvant. Unii sustin ca in timpul persecutiilor religioase ei s-ar fi ascuns intr-o padure de tei ( lipovaia), iar altii ca au fost botezati astfel din cauza icoanelor confectionate din lemn de tei. Lipovenii, populatie muncitoare, dirza, energica, navigatori iscusiti, au avut si au si astazi ca ocupatie principala pescuitul.

Autor: Şerban Constantin Băleanu

MIgratiile pestiilor

Putini pesti duc o viată sedentară si pot fi găsiti întodeauna în apropierea acelorasi locuri . Cei mai multi dintre ei întreprind deplasări, uneori in carduri sau chiar in masa, provocate, fie de cautarea locurilor pentru hrana mai abundenta, fie pentru reproducere, fie in vederea iernatului.
Nu este vorba aici de pestii migratori: morunul , nisetrul , pastruga, scumbria de Dunare etc, ce traiesc in apele Marii Negre, dar care, manati de instinctul reproducerii, intra primavara in Dunare, urca in susul fluviului, iar dupa clocire se reantorc, pui si adulti. in mare.
Dar acum ne vom ocupa numai de pestii de undită:
1. Migratia pentru reproducere. Pestii de apa dulce fac, in general, deplasari mici in vederea reproducerii.
Crapul migreaza, in fiecare an, din Dunare sau raurile mari in baltile acestora, gasind acolo conditii mai favorabile pentru depunerea icrelor si clocire. Plecarea catre aceste locuri este determinata de temperatura apei si anume, când ea atinge 18° C.
Pastravul porneste in calatorie toamna, cand urca in susul paraielor de munte spre izvoare, unde gaseste o apa mai rece si mai bine oxigenata, prielnica reproducerii.
Mreana si scobarul urca primăvara, in carduri, pana in zona pastravului, reproducerea avand loc in ape clare si repezi, cu fundul pietros sau nisipos.
Stiuca are deplasari scurte, indreptandu-se primavara, o data cu viiturile, spre apele mai mici si linistite, ferite de curenti si revarsari, unde isi depune icrele.
Bibanul, insa, ramane pe loc in apa linistita a lacurilor, in care duce tot timpul o viata sedentara.
2. Migratiile pentru hrana ale pestilor de apa dulce se produc, de obicei, in apropierea acelorasi locuri . Ele sunt determinate in special de cautarea microorganismelor, ce formeaza hrana de capetenie a multor specii, mai ales a puietului.
Rapitorii, care se hranesc de obicei cu prada vie, se vor duce acolo unde apa le va aduce mai usor hrana la indemana.
Stiuca si avatul se vor gasi mereu in locurile unde se deplaseaza masele de puiet ce constituie hrana lor obisnuita.
3. Migratiile pentru iernat sunt intreprinse de catre multi pesti din apele noastre dulci : crap, caras, salau, biban etc .Acestia se deplaseaza in locurile mai adanci sau cu gropi maloase. Aici, dupa ce se acopera cu un strat gros, protector, de mucus, ierneaza lancezand, aproape imobili, intrun fel de somn, ce dureaza cateva luni.
Primavara, o data cu incalzirea apei, parasesc locurile de iernat, se apropie de tarm sau intra, o data cu viiturile, in balti, unde se pregateste pentru reproducere. Cunoasterea cauzelor ce produc migratiile pestilor intereseaza pescuitului si, in spcial, pescuitul industrial.

Lacul Tarnita

Lacul Tarnita este un lac de acumulare care se situeaza intre comunele Gilau, Rasca si Marisel din judetul Cluj, in apropere de Lacurile Somesul Cald si Gilau. Este una din cele mai apreciate zone turistice din judetul Cluj.

Lacul tarnita are o suprafata de cca. 215 ha si o lungime de peste 8 km si o adancime maxima de peste 70 de metri. Este alimentat de apele Vaii Somesul Cald.
Barajul Tarnita este un baraj in arc, construit in anul 1974, cu o inaltime de 97 m, cu o lungime a coronamentului de 237 m, care permite un debit deversor de 850 mc/s, avand ca principal scop producerea de energie electrica
Pentru multi locuitori din zona dar mai ales pentru locuitorii municipiului Cluj Napoca, lacul Tarnita reprezinta si un important punct de agrement, existand foarte multe cabane, vile si pensiuni pe malul lacului.
Principalele activitati desfasurate pe lac sunt pescuitul, schi-ul nautic, inotul, plimbarile cu barca sau jetski-ul. Majoritatea se desfasoara in cadru neorganizat, ca si activitati de petrecere a timpului liber. Exista si asociatii cu profil sportiv care organizeaza periodic concursuri de inot sau pescuit sportiv.
Pescuitul
Tarnita este un lac natural cu un potential foarte mare in special pentru pasionati de pescuit la rapitor. Este un lac de suflet pentru multi dintre clujenii care merg la pescuit in acesta zona. Pentru a pescui pe acest lac iti trebuie doar permis conform legislatiei.
Lacul mai are mult peste, din pacate, ca si in alte locuri, si aici s-a braconat mult, insa intr-o zi buna te poti distra la clean. Foarte mult din ceea ce se prinde este clean si biban, dar pe langa acestia intr-o zi buna poti prinde pastrav de lac, lostrita, salau, mreana si chiar scobar. Datorita golirilor repetate numarul salmonidelor din lac a scazut. Se poate pescui si ziua si noaptea.
De pe mal nu prea poti pescui. Cea mai buna solutie e barca gonflabila. Pestele se prinde la mal pescuind din barca si lansand dinspre larg spre mal. Clenii stau de obicei pe langa mal, acolo unde copacii isi intind crengile pe deasupra apei, la 30-50 cm de aceasta. In acele locuri nu te poti deplasa in lungul malului. Acolo unde te poti deplasa nu prea este peste.
La clean poti sa ai capturi frumoase, cei de 1 - 1.5 kg nefiind deloc rari. Se mai prinde biban la bucatica. S-au raportat rezultate bune la pescuitul scobarului in lacul de acumulare Tarnita in zona submontana. In apropierea barajul pot fi vazuti cleni frumosi.
Descriere acces Lacul Tarnita:
Cluj Napoca – Floresti – Gilau. Din Gilau pe DJ 107P treceti de Lacul Gilau si ajungeti la lacul Tarnita

Boilies - retete si mod de preparare - partea 2

Continuam sa va prezentam retete pentru boilies.

Reteta 3. Reteta de preparare Boiles pentru primavara (biscuiti pentru caini).
In aceasta perioada a anului, crapii isi reiau activitatea si cauts hrans bogats in substante hranitoare. Apa fiind inca rece, va permite aromelor continute de aceste boilies pe baza de biscuiti de caini sa se disperseze, atragand pestii.

Biscuiti pt. caini (pisati fin) ……. 300 gr
Bird Food ..................................... 200 gr
Faina de Porumb ........................ 200 gr
Caseina .............................. .......... 200 gr
Lapte praf .................................... 100 gr
Extract de Ficat ........................... 20 ml
Ulei de ficat de morun ................ 20 ml
Betaine pur .................................. 1 gr
Aroma peste
6 – 10 oua, in functie de marimea lor.

Reteta 4. Reteta de preparare Boiles pentru rau.
Acest tip de boilies permite o difuzie buna a aromelor, atragand in acest fel pestii în zona unde se afls momeala. Sunt mai grele decat boilies –urile obisnuite (datorita caseinei si a fainii de grau).

Faina de Grau ............................................ 400 gr
Caseina ........................................................ 300 gr
Gluten de Grau .......................................... 200 gr
Faina de Soia .............................................. 100 gr
Betaine pur ................................................. 1 gr
Concentrat de Peste / Sos Nuoc Mam .... 3 lingurite
6 – 10 oua, in functie de marimea lor.

In articolele viitoare, revenim si cu alte retete.

Montura pentru Caras

Pentru realizarea acestei monturi, aveti nevoie de: 1 vartej, 1 naditor arc, 2 carlige nr.4 sau 5 galbene sau negre, 3 protectoare nod, 1T (teu-antitangle), 1M fir monofilament 0.25-0.3 sau textil 0.2 (in functie de dimensiunea pestilor urmariti se poate confetiona si cu fire mai groase ex. 0.4).

Se vor folosi nodurile: “Uniknot” sau “Grinner” la legarea vartejului si naditorului, “Snell” sau “Snood” pentru legarea carligelor si bucla “Longliners” pentru legarea primului carlig pe linie (prin teu).

Protectorul de nod, poate fi confectionat din camasa izolatoare a unui conductor electric ne litat de 0.75mm, sau varnis termosensibil folosit in electronica (se gaseste la magazinul connex).

La final, montura nu trebue sa depasasca 45-50 cm. lungime.

Viermusi

Colectarea lor nu este prea plăcuta,, totusi pescarul nu renunta la ei, deoarece viermele de carne este una dintre cele mai ademenitoare momeli pentru aproape toti pestii nerapitori. Viermusul nu este alceva decât larva alburie a mustei mari , albastruie, care se aseaza vara pe carne, depunand o multime de oua albe. Deoarece la pescuit avem nevoie de o cantitate mai mare de vermusi, pe care nu-i gasim la intamplare, va trebui sa-i prasim.
Iata cum procedam: vara, cand este arsita, punem intr-o galeata stricata sau intr-o ladita de lemn cu fundul gaurit, resturi de carne sau un cap de berbec, pe care il expunem la soare . In curand se vor aduna mustele, care vor depune sumedenie de oua. Dupa 48 de ore, viermii vor misuna pe capul de berbec ramas la caldura.
Sub vasul cu fundul perforat asejam un alt vas, in care am aruncat cativa pumni de rumegus de lemn sau tarate. Viermii vor cadea in ladita de jos, stand in rumegus sau tarate, ei isi pierd curand mirosul greu.

Deoarece, spre toamna, mustele de carne dispar, trebuie sa ne facem provizi de viermi, care sa ne ajunga pana la sfarsitul sezonului.
Adunati in felul aratat mai sus sunt varsati apoi intr-un vas, pe fundul caruia am pus un strat gros de pamant umed, lutos. Ei se vor retrage in pamant, unde vor ramane amortiti. De aici vom lua, treptat, cati avem nevoie. Dacă ii punem cateva minute in apa calduta, isi recapata vioiciunea. Pe carlig se insira fie cate unul singur, intepand in partea lui mai groasa, fie facand din ei o salba de patru cinci.

Descrierea pestilor

Pestii se misca si isi mentin echilibrul cu ajutorul aripioarelor (inotatoarele), care nu sunt decat membre a caror forma s-a adaptat vietii acvatice. Deosebim doua feluri de inotatoare: perechi si neperechi, prima pereche, situata inapoia deschiderii operculelor, reprezinta inotatoare pectorale. Pe pantece se afla cea de a doua, alcatuita de aripioara ventrala. Ambele perechi servesc pentru echilibru si mai ales pentru a imprima directia corpului.
Deplasarea este asigurata de inotatoarele codale. Intre aripioarele ventrale si codalese afla una sau mai multe aripioare anale. La unele specii aceasta aripioara se alungieste pana in dreptul codalei sau se continuie cu ea.
Pe spinare se afla una sau mai multe aripioare dorsale, ce servesc pentru echilibru. Tot pe partea dorsala, la unele specii de peste (pastravul, lipanul, lostrita etc) se afla o mica aripioara lipsita de raze, numita adipoasa, specifica familiei salmonidelor.
Pielea
Pielea de peşte este alcatuita din două straturi, epiderma (la exterior) si derma. Epiderma este formata din celule epiteliale, aranjate una deasupra celeilalte. Aceste celule sunt în mod constant înlocuite cu altele noi. Celulele epiteliale sunt celule care produc secretii mucoase cu rol de protectie exterioara. Derma se află sub epidermă şi indeplineste multe funcţii importante de protectie si nu numai.
Pigment
Pestii se intalnesc intr-o mare varietate de culori, produse de celulele din derma. Celulele primesc denumirea dupa pigmentul continut.
- Melanophores pigmentul maro-negru numit melanina.
- Erythrophores pigmentul rosu.
- Xanthophores pigmentul galben.
- Iridophores care contin cristale ce refracta si reflecta lumina, si dau multor pesti aspectul lor metalice.
Pestele isi poate schimba culoarea de la un moment la altul. Acest lucru este cauzat de mişcarea melaminei în fiecare celulă. Când sunt dispersate, ele absorb mai multă lumină şi intuneca peştele iar atunci cand sunt comasate, pestele devine mai deschis.
Solzii
Corpul unui peste este acoperit in mod mormal de solzi, acestia avand rol de protectie a pielii, dar intalnim si pesti acoperiti partial de solzi, (ex:crapul oglinda), sau fara solzi(ex: somnul). Solzi de peşte se află în orificiile din derm şi ies afară din ţesut conjunctiv. Solzi nu se lipesc de peşte, dar se suprapun şi formeaza o armura de protecţie flexibila, capabila sa reziste la lovituri şi lovire. Exista două tipuri principale de solzi, ambele sunt rotunde, dar unele au marginile zimtate şi celelalte sunt complet netede. La unele specii de pesti solzii sunt înlocuiti cu placi osoase.
Mucusul
Majoritatea pestilor sunt acoperiti la exterior cu un strat de mucus, acesta avand in primul rand rolul de a proteja pestele de microbii din apa, de paraziti si de alte elemente care pot dauna pestelui. Este bine ca atunci cand capturati un peste si aveti intentia sa-l eliberati, sa-l manuiti cat mai cu grija, deoarece prin frecare de maini, sau de alte lucruri, se indeparteaza acest mucus, astfel pestele devine vulnerabil la infectii.
Aripioarele
Aripioarele sunt asemenea unor raze osoase, acoperite de piele. Unele pot fi legate intre ele, altele separate lângă marginea înotătoarei. Unele aripioare sunt sub forma unui spin. Aproape jumătate din razele osoase ale inotatoarelor dorsale a ciclidelor, sunt spini ososi. Alte specii au aripioarele dorsale complet separate, formand doua aripioare. Numarul de aripioare se foloseste in clasificarea pestilor.
Fiecare aripioara indepineste o functie specifica:
- Inotatoarea dorsala, asigura stabilitate la inot
- Inotatoarele laterale, asigura stabilitate la inot
- Inotatoarea codala, este pentru majoritatea pestilor, principalul mijloc de propulsie
- Inotatoarea anala, asigura stabilitatea la inot
- Inotatoarea pectorala, asigura locomotia si directiade deplasare
- Inotatoarea adipoasa, asigua stabilitatea
Branhiile
Branhiile sunt un organul respirator, perfect adaptat pentru extragerea oxigenului din apa. Branhiile sunt alcatuite dintr-un sistem delicat de vase de sange acoperite de un epiteliu foarte subtire prin care are loc schimbul gazos. Branhiile sunt protejate de o placă osoasă numită operculum. Apa este aspirata prin gura pestelui, trece prin branhii unde se separa oxigenul şi apoi este evacuata prin operculum.
Ochii si narile
Pestii sunt capabili sa vada in culoari, aşa ca este o idee buna de a alege o nada sau o momeala, viu colorata atunci cand pescuiti. Dar nu este gresit sa folositi si o nada sau o momeala cu arome puternice ce pot fi mirosite cu nările sensibile. Un peşte poate detecta cu uşurinţă mirosuri diferite în apă, avand acest simt foarte dezvoltat.
Liniile laterale
Linia laterala este de obicei o linie vizibila de-a lungul fiecarei parti a pestelui. Este un organ senzorial, care este folosit pentru a detecta, orice mişcare sau vibraţie în apa din jur. Este considerat al saselea simt al pestelui. Linia laterală constă dintr-o serie de solzi, fiecare avand pori, conectati cu un sistem de canale care conţin celule senzoriale şi fibre nervoase. Se intinde de la branhii pana la inotatoarea codala.

Lacul Petrimanu

Lacul Petrimanu se afla in muntii Capatanii si pe langa privelistile incantatoare, ofera destul de mult peste. La lac se poate ajunge fie din Polovragi fie din Brezoi. Dupa vreo 10–15 km, drumul se strica, insa, peisajele par din ce in ce mai frumoase si mai salbatice.

Lacul Petrimanu este un lac de acumulare, in muntii Capatanii, judetul Valcea. Se poate ajunge destul de usor din Polovragi sau Voineasa. Lacul este renumit pentru pastravul pe care il puteti prinde, dar si altidudinea la care se afla oferind peisaje foarte frumoase. Turistii pot opta pentru diferite drumetii: in jurul lacului Petrimanu, iar in perioada 10-25 iunie este imflorit bujorul de munte. Zona este destul de izolata, regasindu-se aici o mare varietate de specii de animale: ursul brun, cerbul, capra neagra, mistretul, veveritele si soarecii de padure.
Lacul Petrimanu se afla in Muntii Latoritei si a fost construit in anul 1977, ca lac de acumulare satelit menit sa imbogateasca apele Lacului Vidra. Este situat la altitudinea de 1.130m, pe Valea Latoritei, la 17 km de Hidrocentrala Ciunget, avand o suprafata de 17 hectare si o adancime maxima a apei de 48m. Cu masina, se urmeaza drumul ce duce de la Brezoi la Voineasa, iar la aproximativ 5 km dupa localitatea Malaia se face un drum in stanga spre Ciunget. Drumul este ingust, dar nu doar acesta este motivul pentru care se parcurge cu viteza foarte mica. Frumusetea si salbaticia peisajului te lasa fara suflare. Privelistea este aproape hipnotizanta, apa limpede, de o culoare foarte intensa, reflectand verdele adanc al padurilor de pe muntii care inconjoara lacul, creand un peisaj aproape ireal. Privelistea este aproape hipnotizanta, apa limpede, de o culoare foarte intensa, reflectand verdele adanc al padurilor de pe muntii care inconjoara lacul, creand un peisaj aproape ireal.

Cum se ajunge la Lacul Petrimanu:
• Ramnicu Valcea – 35 km – Brezoi – 20 km – Malaia – 12 km – Ciunget – 16 km – Lacul Petrimanu (total ~ 83 km)
• Vidra – 25 km – Voineasa – 13 km – Ciunget – 16 km – Lacul Petrimanu
• Sibiu – 68 km – Brezoi – 20 km – Malaia – 12 km – Ciunget – 16 km – Lacul Petrimanu

Boilies - retete si mod de preparare

Timp de mulţi ani, pescarii de crap au crezut că pentru boilies cea mai mare importanţa o are concentraţia cât mai mare de proteine din compoziţie. Acum ştim că acesta nu este singurul factor important. Prezenţa aminoacizilor şi a vitaminelor, capacitatea de a permite aromelor să se disperseze în apă, consistenţa sunt la fel de importante. Reţetele complexe cu mai mult de 15 ingrediente au fost înlocuite cu reţete mai simple, în care importante sunt calitatea ingredientelor folosite şi adaptarea momelii la hrana pe care crapul o găseşte în mediul acvatic.
Boiliesul miraculos nu s-a inventat încă şi poate că este mai bine aşa. Reţete prezentate în continuare vă oferă baza pentru a putea pescui eficient şi corect. Toate reţetele pot fi modificate şi adaptate. Însă pentru a vă putea da seama care este momeala cea mai bună pentru apa pe care o pescuiţi, trebuie să folosiţi aceeaşi momeală mai mult timp.

Reteta 1. Reteta Boilies.
Cea mai simpla si probabil cea mai adaptabila reteta din cate exista. Poate primi orice fel de aroma, fie in timp ce preparati boilies-urile, fie prin inmuiere intr-un dip, inainte de a o pune in montura. Culoarea deschisa pe care o capata dupa fierbere îi permite sa se distinga clar pe fundul apei si sa suscite curiozitatea pestilor.

Faina de Soia ................................... 250 gr
Faina de Grau .................................. 250 gr
Faina de Porumb (fina) ..................... 250 gr
Lapte praf ......................................... 250 gr
Ulei de arahide ................................. 1 lingura
6 – 10 oua, in functie de marimea lor

Reteta 2. Reteta de preparare Boiles pentru iarna.
Granulatia mare a Bird Food –ului determina o structura mai putin compacta a boilies –urilor, ceea ce permite aromelor sa se disperseze mai bine in apa. Baza mix-ului este identica cu cea de la reteta 1.

Faina de Soia ................................... 200 gr
Faina de Grau .................................. 200 gr
Faina de Porumb (fina) ..................... 200 gr
Lapte praf ......................................... 200 gr
Bird Food .......................................... 200 gr
Sweetner si aroma ............................
Ulei de arahide ................................. 1 lingura
6 – 10 oua, in functie de marimea lor.

In articolele viitoare, revenim si cu alte retete.

Pescuitul Somnului

Pescuitul somnului este foarte indragit de numerosi pescari datorita, poate in primul rand, misterului care pluteste in jurul acestui peste. Nu de putine ori capturile de somn sunt de-a dreptul spectaculoase, fiind capturate in ultimii ani exemplare de somn ce depasesc 45 kg.
Pescuitul somnului da rezultate remarcabile noaptea, in special in intervalele orare 20.00 - 24.00 respectiv 03.00-06.00. Recunoscut ca sanitar al baltilor, somnul este atras de carnea usor alterata; ficatul de porc si intestinele de pasare sunt cel mai des utilizate ca momeli. De cele mai multe ori principiul "momeala mare-captura mare" este respectat. Pentru exemplarele de 10-15 kg rezultate bune se obtin si cu brotacei. Carligul folosit (simplu sau triplu) trebuie sa fie mare si rezistent, cu tija lunga, somnul avand gura larga, lacomia acestuia facand ca prada sa fie inghitita cu totul. Somnul este atras de sunetele joase, pescarii lipoveni utilizand in acest sens o uneala numita clonc, de forma unei linguri incovoiate care prin lovirea de luciul apei produce un zgomot asemenator cu cel al destuparii unei sticle de sampanie. Undele de frecventa joasa, chiar de intensitate mica, au proprietatea ca se pot propaga la distante mari si sunt foarte provocatoare pentru somnii uriasi.
Firul utilizat pentru prinderea somnului trebuie sa fie rezistent. Pentru exemplarele mari se utilizeaza fire de 0.4 - 0.6 mm sau chiar mai mult. Firele textile sunt din ce in ce mai preferate la pescuitul exemplarelor mari. Varga trebuie sa fie rezistenta (actiune 100-300g) iar mulineta trebuie sa fie masiva, cu un angrenaj deosebit de rezistent. In rest, pescuitul somnului nu necesita o tehnica prea sofisticata, fiind asemanatoare cu cea a pescuitului la crap. Singurul lucru pe care este bine sa-l retineti este acela ca, deseori, somnul agatat se ascunde dupa obstacole sau intra sub stuf, de unde nu-l veti mai scoate; din primul moment al agatarii somnul trebuie manevrat cu atentie. Un alt aspect interesant este acela ca somnul odata intepat lupta cu indarjire iar cand simte ca este invins se baga in namol luand forma de secera. Daca fundul baltii este malos atunci este greu sa-l convingeti sa plece. Exemplarele mai mici sunt trase ca un galos; cele mari insa... pot ramane acolo. Unii pescari, inzestrati cu barca, pleaca pe fir incercand sa determine pestele sa se ridice din namol. De cele mai multe ori ramanem cu impresia ca firul este agatat. O tehnica mai putin cunoscuta de pescari este aceea ca somnul "ancorat" in namol poate fi usor scos la plimbare tensionand firul dupa care il vom ciupi precum coarda unui pian. Vibratiile inalte produse de aceasta manevra deranjeaza foarte tare pestele scotandu-l din namol fara mult efort.
Somnul mai musca bine si la rama alba de pamant (buchet de rame) preferand si buchetul de virmusi, carasei, coropisnite, broscute, tipari si uneori chiar si mamaliga. Acest din urma caz este relativ rar; in multe situatii mamaliga era inghitita de un carasel care devenea la randul lui momeala pentru somn.
In apele curgatoare (Dunare in speta), latura de peste rapitor a somnului este mult mai pronuntata. Aici se pot prinde exemplare frumoase la naluci. Somnul se gaseste foarte des sub straturi foarte mari de apa; atunci trebuie alese nalucile cele mai mari si mai grele.
Ca perioada optima de pescuit la somn este inceputul si de sfarsitul de vara. Randamentul maxim este dat in luna iunie, mai ales perioada 15-30 iunie, in functie de factorii climatici aceasta extinzandu-se pana la jumatatea lunii iulie. Hrana din abundenta, dupa perioadele de hibernare din iarna si de reproducere din primavara, face ca somnul sa fie lacom si foarte activ.
Tehnica de pescuit la somn este in general simpla si poate fi dobandita usor intr-o singura partida de pescuit. Secretul la pescuitul somnului este sa nu va grabiti sa intepati pestele decat cand acesta trage hotarat. Fir intins!