Pagini

joi, 31 martie 2011

Tehnica Feeder

Aceasta tehnica a fost inventata de englezi, de unde si numele care provine de la verbul „to feed” care inseamna a manca, a se hrani.
Printre pescarii de stationar aceasta tehnica, in ultima perioada de timp, a devenit tot mai populara datorita faptului ca poate fi folosita la mai toate speciile de pesti pasnici, atat pe lacuri, cat si pe rauri cu curenti lenti sau puternici.
Pescuitul la feeder este un pescuit de finete, astfel ca la acest pescuit folosim:
• lanseta cu lungime cuprinsa intre 3m si 4,2m formata din mai multe sectiuni si in dotarea careia se afla mai multe tipuri de varfuri de diferite culori si grosimi, care au diferite tipuri de actiune, realizate din matreiale diferite: carbon sau fibra de sticla.
• mulineta trebuie sa fie de marime medie, tambur fix si sa fie echipata cu frana posterioara si/sau frana frontala reglata atent.
• firul folosit sa fie un monofilament cu diametru de pana la 0.25 mm, in functie de tipul pestelui pe care vrem sal prindem, astfel ca daca vizam pestii mai mici putem folosi linie principala de 0.16-0.14 si forfac de 0.12-0.8, iar daca vizam pestii mari o linie principala intre 0.25-0.20 si forfac de 0.18-0.16.
• carligul ales pentru aceasta tehnicatrebuie sa fie rezistent si o marime mai mica, de exemplu: nr. 16-18 Mustad sau nr. 14 Maruto.
• feeder-ul sau momitorul se alege in functie de puterea curentului apeica si gramaj, iar ca forma in functie de nada pe care o avem la dispozitie dar si in functie de pestele vizat, acestea se gasesc pe piata in diferite forme si marimi.
• precum si accesoriile: agrafa cu vartej, amortizor de cauciuc, suportul, minciogul(de preferat unul telescopic de 3-4m), juvelnicul, etc.
• nada folosita trebuie sa fie colorata, rezistenta traversarii aerului in timpul lansarii si a apei pana pe substrat si doar apoi sa se desfaca. Nada inainte de folosire este bine sa stea cam 15 min ca sa absoarba destula apa sau diferitele arome utilizate.
• Nadirea se poate face la distanta dorita cu prastia sau cu cateva lanseuri inainte de inceperea partidei de pescuit propriuzise. La nadirea cu lanseta nada nu trebuie presata tare pentru a se putea desface repede, in cateva secunde.
• forfacul, fiind de diametru mai mic fata de linia principala, se face deobicei de o lungime de 60-80 cm, dar acest lucru nu este stabil se poate micsora sau mari, putandu-se pescui si cu 2 forfacuri de diferite lungimi.
Un lucru de care trebuie sa tinem cant este realizarea unui echilibru intre grosimea firului, actiunea si modul de incarcare al lansetei astfel trebuie sa obtineti o greutate optima, pentru ca sa nu avem surprinderea de a se rupe firul ceea ce va duce la pierderea monturii si nu in ultimul rand si cel mai neplacut lucru ruperea lansetei.
Aceasta tehnica prsupune o cuntinua activitate, lanseurile fiind dese, ceea ce face ca pestii sa se obisnuiasca cu zgomotul produs de momitor.

Echipamente pentru pescuitul somnului

Lanseta va fi solida, pe masura dimensiunilor pestilor pe care va asteptati sa-i prindeti. Pescuind in special in curent puternic si uneori cu aruncari la mare distanta, rigiditatea blancului trebuie sa fie considerabila, pentru a putea lansa greutati corespunzatoare.
De principiu, daca pescuiti cu momeli naturale vii usor distructibile la smucituri este bine ca puterea lansetei sa fie concordanta cu greutatea monturii, pentru a avea cat mai putine rateuri la lansare. Pentru pescuitul din barca nu sunt necesare lansete foarte lungi, care pot fi de multe ori o povara, dar daca malul este abrupt, greu accesibil si pescuim in imediata lui apropire, o lanseta lunga ne scoate din impas. Din contra, daca accesul la apa se face intr-o zona ingusta, printre copaci si trebuie sa plasati momeala la departare, o lanseta cat mai scurta va va fi de mai mare ajutor. De aceea nu mi se pare corecta stabilirea unui echipament standard pentru o anumita specie de peste.
In general, lungimea lansetei poate varia intre 2,40 m si 4 m, cu un optim de
2,70 m-3,60 m, avand o putere de minim 60-100 g, dar cifrele sunt departe de a fi absolute.
Mult mai important este sa tineti cont de specificul fiecarei partide de pescuit. Obligatorie este pastrarea in cele mai bune conditii a inelelor, tensiunile din fir in timpul drll-ului fiind foarte mari.
Mulineta joaca un rol foarte important in pescuitul la somn. Conteaza prea putin raportul de recuperare, deoarece nu aveti nevoie neaparat de o recuperare rapida. Functionarea ireprosabila a franei si lipsa oricarei urme de eroziune pe galet va pot salva de multe neplaceri. Cantitatea de fir depozitata pe tambur nu trebuie sa fie mai mica de 100 m. Daca tineti cont de faptul ca grosimea firului utilizat depaseste 0,35 mm, ba chiar atinge 0,5-0,6 mm in cazul monofilamentului (sau 0,25-0,3 mm in cazul firelor textile), tamburul si implicit mulineta sunt masive si nu va va fi usor daca nu puteti sa va asigurati cu un suport adecvat. Indiferent de ce tip de fir veti alege, acesta trebuie sa reziste nu atat la greutatea propriu-zisa a capturii, cat mai ales la agatarile frecvente, de cele mai multe ori imposibil de evitat. Pescuind in zone deschise, fara obstacole submerse, putem folosi fire ceva mai subtiri, chiar daca aveti perspectiva unor capturi capitale, putand mai usor
dirija pestele folosind maximal restul echipamentului-in acest caz, trebuie sa eliminati ceva mai frecvent primii 2 metri de fir, rapid uzat prin frecarea cu inelul terminal.
Monturi in pescuitul somnului. Referitor la monturi se impun de la bun inceput cateva precizari de ordin general. Somnul nu se joaca decat foarte rar cu momeala asa cum o face crapul. De cele mai multe ori o apuca hotarat si o mesteca temeinic, fara
suspiciuni si fara sa o scuipe inapoi, oricat de mare ar fi ea. Pe de alta parte, dintii somnului sunt mici si numerosi , nu pot taia dintr-o data firul monturii, oricum destul de gros , dar ii provoaca foarte rapid uzura, daca este un fir monofilament moale, subtire, sau fir textil de slaba calitate. In concluzie, indiferent de tipul monturii sunt de preferat carligele simple, mari, cu tija relativ lunga, legate cu fir textil teflonat, kevlar sau monofilament rigid, dur, protejate eventual cu un varnis subtire. Numai in aceste conditii struna este indispensabila.

miercuri, 30 martie 2011

Pescuitul Salaului la jig si twister

Lunile mai , iunie si octombrie sunt favorabile pescuitului la salau, acesta putand fi gasit in aproprierea malurilor, cu ape mai mici. In restul anului este bine sa cautam salaul in ape mai adanci.
La pescuitul din barca se poate folosi toata gama de artificiale pentru ca scade riscul de a le pierde prin agataturi. Putem folosi si voblere mai scumpe, daca apa este mai adanca, sau lingurite rotative daca apa este mai putin adanca (2m).
La pescuitul de pe mal, totul se complica. Riscul agataturilor creste si trebuie gasita o modalitate de a elimina pierderile banesti, stiind faptul ca un vobler performant este destul de scump. Solutia poate fi folosirea unui ansamblu jig & twister, foarte eficient la salau.
Jigul, peste care se trage un twister de silicon este o solutie mult mai putin costisitoare. Twisterele prinzatoare la salau se gasesc intr-o gama mare de dimensiuni si culori, si nu voi insista asupra lor.
Jigurile, pot fi si ele de diferite greutati, cu capul de plumb colorat sau nu, cu acul mai mare sau mai mic. Daca dorim sa avem lanseuri mai lungi, vom alege un jig mai greu. Bila de plumb poate fi sferica, semisferica sau cu forme speciale. Mai uzuale sunt cele cu plumbul sferic.
Ce se intampla cand un jig cu capul sferic cade pe fund? Practic acesta se aseaza pe o parte si carligul cu twisterul ating fundul. Prezentarea artificialei pentru salau nu este atractiva. Plus de asta riscul de agatatura creste si in acest caz.
Pentru a elimina si aceste imperfectiuni, vom folosi asa numitul jig stand-up. Este vorba de un jig care are capul de plumb, cu o parte plata.
Cand jigul stand-up, atinge fundul, lasa carligul si implicit twisterul indreptat in sus. Pe langa faptul ca riscul de agatatura scade, in momentul cand salaul ataca, este deja ca si intepat.
Dupa lanseu, in momentul cand jigul & twisterul ating apa nu inchidem pick-up-ul mulinetei imediat, pentru ca ansamblul sa poata cobora la verticala. Totodata varga se tine cu varful in jos. Scufundarea artificialei se controleaza tinand un deget pe fir.
Recuperarea in ape adanci se face lent. Din cand in cand facem o pauza in recuperare, dand ragaz salaului sa muste, chiar daca naluca ajunge pe fund. In apele mai putin adanci se poate folosi un ansamblu jig & twister mai usor, jucand cu mici salturi deasupra fundului.
La acest mod de a pescui, utilizarea unei vergi mai lungi (2,5 - 3 m) este recomandata.

Pescuitul Stavridului

Traieste in Marea Neagra si Azov si in timpul iernii in Marea Marmara. In Marea Neagra se gaseste rasa "ponticus".
Stavridul se pescuieste, in principal, prin trei metode: cu taparina la fix, cu taparina lansata si cu pluta.
Pescarul isi poate confectiona singur taparina in felul urmator: 10-15 carlige mici se leaga cu strune (lungi de 7-8 cm si cu o grosime de 0,10 mm) de un nailon de 0,15. Intre strune pe firul de pescuit, se lasa o distanta de 15-16 cm, pentru a nu risca incurcarea cirligelor intre ele. De urechea carligului se leaga cu ata rosie fulgi colorati sau pestriti, putin mai lungi decat carligul, pentru a-l camufla. La capatul firului de pescuit, la o distanta de 20-25 cm de primul carlig, se leaga un plumb de 70-80 g, cilindric in sectiune, ascutit spre capete. Firul de pescuit, la fel de lung ca si varga (6-7 m), se lasa spre fundul apei langa un dig sau mal construit, la o adancime de 7-8 m. Taparina astfel construita trebuie miscata ritmic in sus si in jos, in asa fel ca firul sa fie mereu intins si plumbul sa nu atinga fundul marii, dar si lateral, spre stanga si spre dreapta. De obicei, pe fiecare carlig se agata cate un stavrid. Se ridica atunci taparina usor din apa si se scot pestii din carlig.
Pescuitul stavridului cu taparina lansata se face dupa cum urmeaza: se leaga taparina la capatul unui fir de 0,30-0,40, lung de 50-60 m, si cu o miscare pendulata dintr-o lanseta de 2,5-3 m se arunca la o distanta de 40-50 m de mal. Dupa lansare, fara a mai astepta ca plumbul sa atinga fundul apei (pentru a preveni incurcarea sau agatarea), se recupereaza firul cu mana sau cu mulineta. Aceasta metoda se practica atunci cand bancul de pesti se afla la o distanta mai mare de mal.
La pescuitul stavridului cu pluta se foloseste o varga de 4-6 m lungime si nailon de 0,15-0,20. Carligul se alege ceva mai mare decat in cazul taparinei, pe care se pune ca nada o aterina curatata de piele, agatata de carlig prin doua intepaturi. La 30 cm deasupra carligului se leaga un plumb de 6-8 g. Pluta trebuie sa fie mica, sensibila si plasata la 2 m deasupra carligului. La primul semn de muscatura se scoate carligul printr-o miscare fina si lina. Orele de dimineata si de catre apusul soarelui sunt cele mai prielnice, dar in zilele innorate se poate pescui cu succes si in timpul zilei. Lungimea minima admisa la pescuit: 12 cm.

Raurile si Lacurile Judetului Galati

Avand o retea hidrografica importanta, judetul Galati este situat la confluenta Dunarii cu raurile Siret si Prut.
Judetul Galati este foarte bine reprezentat din acest punct de vedere, intrucat Prutul, la est, formeaza granita sa cu Republica Moldova, Dunarea la sud, granita cu judetul Tulcea si Siretul la vest, granita cu judetul Vrancea. Altfel spus putem spune ca judetul Galati este inconjurat e ape din 3 parti.
La Galati incepe Dunarea Maritima, pana aici putand intra astfel si navele maritime comerciale de mare tonaj.

marți, 29 martie 2011

Lacul Candeasca

Localizare, iesire prin Pantelimon spre Constanta, apoi Branesti - Islaz si in dreptul unei balti care se vede din sosea se face stanga spre Belciugatele. Se merge prin comuna pana in dreptul primariei unde se face dreapta, se trece de cele doua balti pe podet si imediat se face dreapta apoi se merge cum tine drumul pana ce la un moment dat drumul face stanga (exista un semn minuscul pe care e scris balta Candeasca) se continua drumul pana la iesirea din sat, se trece de o troita la iesirea din sat apoi urmeaza un teren de fotbal si urmand drumul care devine pietruit se coboara la balta. Cea din stanga are ten, ciortan, caras salau, chinezesc frumos amenajata cu umbrelute din trestie si pontoane din lemn - in curand vor fi ceva cabanute pentru cei care vor sa traga la somn, cea din dreapta in care se pescuiesta mai ales la undita din cauza ramasitelor de trestie care se afla pe mijlocul lacului. Specii de pesti: aici predomina ciortanul la 500g, 1 kg si caraselul destul de mic, ten si cam atat. Capturi destul de frumoase pentru o balta noua, ten 6kg, crap 4 kg, caras 500g. Se pot lua 5 kg pe zi, paznici niste baieti de treaba, se poate cumpara direct de la cabana bere rece si alte bauturi, cipsuri etc.

Raurile si Lacurile Judetului Arad

Judetul Arad este strabatut de raul Mures, teritoriul sau este cuprins in proportie de aproximativ 3/4 in regiunea Crisana, restul fiind in cadrul regiunii Banat.
Reteaua hidrografica a judetului Arad este formata din:
Raul Mures cu afluentii sai: Valea Corbesti, Troas, Barzava, Milova, Cladova, etc.
Crisul Alb cu afluentii sai: Halmagel, Leuci, Tacasele, Cremenoasa, Zimbru, Valea Deznei, Valea Monesei, Talagiu, Hontisor, Chisindia, Cigher, etc.
Canale: Morilor, Matca.
Crişul Negru cu afluentul sau Teuz
Principalele lacuri: Taut (lac de acumulare), Seleus, Cermei, Rovine si Balta Tiganilor (helestee).
Balti si locuri de pescuit.
Adea Localitatea Adea
Aradul Nou Localitatea Arad
Balastiera Cicir Localitatea Cicir
Balastiera Lipova Localitatea Lipova
Balta Albastra - Arad Localitatea Vladimirescu
Balta Cermei Localitatea Cermei
Bocsig Localitatea Bocsig
Crimatex Localitatea Iratosu
Firiteaz Localitatea Firiteaz
Ghioroc Localitatea Arad
Mailat Localitatea Mailat
Muresul Mort Localitatea Sambateni
Olari Localitatea Olari
Pescari Localitatea Pescari
Pestisorul De Aur Localitatea Arad
Ropilin Localitatea Misca
Siclau Localitatea Siclau
Socodor Localitatea Socodor
Sturionul Localitatea Cermei
Taut Localitatea Taut

Complexul piscicol Hobaia

Complexul piscicol cuprinde 2 lacuri – Hobaia 1 si Hobaia 2 si este format prin acumulare din raul Arges.
Lacul Hobaia 2 – balta mare – lac cu o suprafata de 230 hectare si cu adincime relativ constanta care spre mijlocul lacului ajunge la 4-5 metrii. Fund lutos, tare, fara mal. Malul sting este mai inclinat si ofera adincimi mai mari ale apei chiar la 10-20 metri de mal, malul drept este mai putin inclinat si apa ajunge la 4-5 metri la o distanta de 80-100 metri de mal. Partea stinga a baltii este lipsita de stuf, cu exceptia ultimei portiuni din balta ( spre coada acesteia ‘ pe o distanta de 1 km). Pe malul drept stuful este bine reprezentat incepind chiar de la jumatatea baltii pina la capatul ei. Tot in aceasta zona sub apa sunt fostele vii formind un adevarat adapost pentru pesti mari. Batranii spun ca in aceasta zona traiesc exemplare de peste 30kg. Densitatea de crap este foarte mare, exemplarele de 5-8 kg fiind preponderente. Dar sau capturat si exemplare de crap romanesc de 18-24 kg !! Tenul este prezent in cantitati uriase, exemplarele intre 5 si 12 kg fiind la ordinea zilei. S-au prins exemplare de 20-26 Kg. De asemeni exemplarele de stiuca si salau (10-12 Kg ) sunt bine reprezentate.
Lacul Hobaia 1 – balta mica – are o suprafata de cca 80 hectare si adincimi ale apei pina la 12 metri. Latimea dintre maluri ajunge la peste 400 de metri. Pe fundul balti sunt foste livezi si stilpi de inalta tensiune, un paradis pentru fauna piscicola. Balta este destinata mai mult antrenamentului pescarilor de competitie , nefiind organizata aici pina in prezent nici o competitie.
Balta este populata cu crap , salau, stiuca, cteno , fitofag , caras si citeva exemplare de somn.
Datorita bogatiei in hrana naturala si numeroaselor locuri unde pestele gaseste adapost exemplarele sunt mari si foarte mari.
Tariful este 150 Lei/12 ore – Taxa pescuit standard pe ambele lacuri la Hobaia.
Conditii generale: Ziua de pescuit incepe la ora 6:30. Se pot retine – max 5 kg de peste , crap, caras si cteno intre 2 si 4 kg. inclusiv. Exemplarele peste 4 kg se elibereaza deoarece sunt reproducatori. Cine doreste sa retina peste cantitatea admisa, mai poate retine 5 Kg de caras contra sumei de 6 ron/kg. Bonurile se achita la ferma, dupa care se intra pe balta.
Cale de acces.
1. Cea mai simpla ruta este pe Autostrada Bucuresti – Pitesti (Km 30) – Bolintin Vale – Hobaia. Autostrada Bucuresti – Pitesti km 30, dreapta spre Bolintin Vale, mai departe prin centrul Bolintinului, trece podul peste Arges si ajunge la indicatorul stanga spre Ogrezeni, din Ogrezeni se ajunge in satul Hobaia. La intrarea in sat se urmeaza drumul drept ( nu la stanga ) si se ajunge la Troita. Aici se face stanga din nou si prima ulita la dreapta se intra in Complexul Piscicol Hobaia.
2. A doua ruta din Bucuresti Militari – Mihailesti – Hobaia
Tot drumul este asfaltat. Drumul pe marginea baltii este pietruit astfel ca accesul este posibil si pe ploaie. Pe balta s-au montat umbrare pentru a putea petrece cateva ore in natura inpreuna cu familia la un gratar.

Nada pentru albitura: oblete, rosiora, babusca

Ingrediente: miez de paine 300 g esenta de rom 5 ml cacao 10 g.
Mod de preparare: Se inmoaie painea intr-un vas cu cat mai putina apa, se framanta si in acelasi timp se adauga cacao si esenta de rom pana cand compozitia devine omogena si nu se crapa. Este o nada foarte buna pentru oblete, se poate utiliza si la caras sau crap, insa nu vor fi asemanatoare rezultatele.

Nada pentru Caras

Ingrediente: esenta de vanilie 25 g hurluiala 250 g boabe de grau 75 g boabe de porumb 75 g ulei 50 ml floarea-soarelui 75 g
Amestecati ingredientele pana se face o nada consistenta si daca e nevoie mai adaugati ulei

luni, 28 martie 2011

Lacul Sarulesti

Lacul Sarulesti este bine cunoscut in Romania. Are o desitate foarte mare atat de crap si alti pesti pasnici precum carasul cat si de pesti rapitori. Pe lacul Sarulesti se desfasoare numeroase concursuri nationale la crap dar mai ales la pescutuil salaului. Costul unei partide de pescuit difera de la rapitor la crap iar singurul peste care se poate retine este platica pentru care se percepe o taxa 50Ron/12h, retinerea acesteia se face in limita a 5 kg.
Lacul Sarulesti-Calarasi este una din cele mai interesante balti cu taxa din jurul Bucurestiului; este o balta cu un bogat fond piscicol, cu buane conditii de pescuit si cu capturi impresionante la activ; nu de putine ori am vazut poze cu “monstrii” scosi din balta Sarulesti.
Recomandam aceasta balta atat pescarilor amatori cat si celor profesionisti; O zi pe balta la Sarulesti in weekend iti poate completa pe deplin pofta de pescuit. Balta are un fond piscicol bogat in crap si multe alte specii de pesti pasinici dar si specii de peste rapitori mai ales salau si stiuca.
Regulamentul baltii Sarulesti - Calarasi
• Nu este permis pescuitul la bomba
• Este necesara salteaua de primire
• Se poate retine doar platica in limita admisa.
Calea de acces. Mergeti pe drumul Bucuresti - Calarasi, inainte de podul de la intrarea in localitatea Calareti se face un drum la dreapta (indicator), mergeti pe langa lacurile Calareti, treceti calea ferata si mergeti pe primul drum la dreapta, este un podet si dupa el este un drum cu un indicator catre balta, drumul duce la balta.

sâmbătă, 26 martie 2011

Raurile si Lacurile Judetului Ialomita

Suprafata totala a lacurilor naturale din bazinul hidrografic Ialomita este de 1.982 ha, principalele lacuri fiind Amara, Fundata, Iezer şi Bentu.
Limita bazinului hidrografic Ialomita, in zona superioara (cumpana apelor) o constituie crestele masivelor muntoase Leota, Bucegi, Clabucet si Ciucas din Carpatii Meridionali si dealurile subcarpatice. In zona inferioara, delimitarea bazinului hidrografic Ialomita este realizata la vest şi sud de inaltimile din Campia Vlasiei si Mostistea, iar spre nord de culmea Istritei si slabele denivelari din Campia Baraganului.
Reteaua hidrografica a raului Ialomita se caracterizeaza prin regimuri de scurgere variate: permanent - caracteristic raurilor de munte; semipermanent sau temporar - pentru raurile din zona de campie. Afluentii principali ai Ialomitei sunt: Prahova (176 km/3150 km² ), Cricovul Sarat (80 km/609 km²) si Cricovul Dulce (69 km/579 km²).

Raurile si Lacurile Judetului Arges

Bazinul Arges este unul dintre cele mai importante bazine hidrografice din Romania datorita potentialului foarte ridicat de producere a energiei si alimentare cu apa (pentru industrie, irigatii, populatie, incluzand capitala - Bucuresti care este situata in acest bazin).
De asemenea, acest bazin este unul dintre cele mai bine echipate bazine hidrografice din tara avand un mare numar de lacuri de acumulare cu folosinte complexe (producerea de energie, atenuarea viiturilor, alimentari cu apa), de derivatii bazinale si interbazinale, de regularizari, de indiguiri, de prize de apa si altele.
Din punctul de vedere al gospodaririi resurselor de apa, bazinul hidrografic Arges se afla in subordinea Directiei de Apa Arges - Vedea a Administratiei Nationale Apele Romane.
Lacuri si balti:
Lacul Bascov - Budeasa Localitate: Budeasa
Lacul Bilcesti Localitate: Valea Mare Pravat
Lacul Bradetu Localitate: Bradetu
Lacul Buzoiesti Localitate: Curteanca
Lacul Cateasca Localitate: Cateasca
Lacul Flamina Localitate: Merisani
Lacul Furduiesti Localitate: Ciupa
Lacul Gliganu De Sus Localitate: Gliganu De Sus
Lacul Golesti Localitate: Pitesti
Lacul Lacul Popii Localitate: Suseni
Lacul Lacul Vidraru Localitate: Aref
Lacul Leordeni Localitate: Leordeni
Lacul Lunca Corbului Localitate: Lunca Corbului
Lacul Marghea Localitate: Pitesti
Lacul Oarja Localitate: Oarja
Lacul Recea Localitate: Recea
Lacul Serbanesti Localitate: Serbanesti
Lacul Stefanesti Arges Localitate: Stefanesti
Lacul Stolnici Localitate: Stolnici

vineri, 25 martie 2011

Pescuit la Babusca

In primul rand babusca joaca un rol important ca hrana a stiucii, a salaului si a somnului, in al doilea rand, este un peste apreciat de foarte multi pescari pentru faptul ca, in locurile unde apare in masa, asigura o captura numeroasa. Se pescuieste cu unelte sensibile, fine, cu pluta si struna fin plumbuita. Se folosesc carlige de 10-14 sau chiar mai mici si fir de 0,10-0,15. Ca momeala se folosesc viermusi, cosasi mici, larve de Chironomus, grau, orez sau samanta de canepa fiarta, cu o nadire prealabila imbelsugata a locului de pescuit. Muscatura, in general, este slaba si carligul se inteapa imediat, usor. In unele tari, ca Belgia, Luxemburg si Franta, babusca se pune in lacuri special pregatite si face obiectul unor concursuri de pescuit stationar (exista campionate nationale si internationale de babusca), specia fiind apreciata ca peste de mare sportivitate.
Babusca se foloseste ca nada vie in special pentru pescuitul somnului si al salaului, iar iarna si la pescuitul stiucii sau al salaului la copca.

Raurile si Lacurile Judetului Constanta

In partea estica a judetului Constanta se afla Marea Neagra, ceas mai importanta unitate hidrografica a judetului Constanta. Datorita asezarii geografice, Marea Neagra este o mare continentala.
Suprafata Marii Negere este de 411.540 km patrati iar adancimea maxima este mai mare de 2.211 m. Datorita configuratiei tarmului si reliefului submarin, adancimea apei este mai mica in jurul malului romanesc. Salinitatea este de 20-22 la mie la suprafata apei iar in adancime ajunge pana la 28 la mie.
Datorita aportului de apa dulce, salinitatea apei scade odata cu apropierea de tarm (pentru ca se varsa multe ape dulci in mare).
Reteaua hidrografica este formata din urmatoarele cursuri de ape: Dunarea (pe o distanta de 137 m), Valea Carasu, Valea Baciu si Casmicea. Reteaua hidrografica mai cuprinde si lacuri naturale si de lunca, lagune cum ar fi Oltina, Istria, Sinoe, Corbu, Techirghiol, Tasaul, Nuntasi, Siutghiol, Tatlageac, Mangalia precum si limanele marine.
De asemenea s-au dat in exploatare Canalul Dunare-Marea Neagra pe o distanta de 64.2 km, Canalul Poarta Alba-Midia pe o distanta de 27.5 km si alte canale de irigatii din Valea Cerasu.

joi, 24 martie 2011

Pescuitul Calcanului

In perioada reproducerii, cand calcanul se apropie de tarm, se pescuieste de catre unditari din barca cu petactarul. Pe cirligul foarte ascutit se foloseste ca momeala hamsia, care se pune intreaga in undita, cu doua intepaturi. Tinand cont de greutatea mare a pestelui, atat firul, cat si struna trebuie sa fie mai rezistente la rupere. Firul cel mai des intrebuintat este de 0,50-0,60, iar struna de 0,40-0,45. Calcanul inghite momeala in intregime, fara muscatura, si pleaca imediat spre adanc, rareori spre mal. Poate fi scos numai cu minciogul, pestele fiind greu, de multe ori de 5-6 kg, sau si mai mare, ceea ce constituie o performanta si o amintire de neuitat pentru unditarii care vin la mare din interiorul tarii.
Calcanul se mai prinde de catre localnici si la "picior". In perioada reproducerii, uneori catre seara calcanul se apropie de mal si sta pe nisip la o adancime foarte mica, cateodata la numai cateva zeci de centimetri. Alteori se ingroapa partial in nisip, dar pescarul experimentat il descopera usor, pune piciorul pe el si il scoate apoi cu mina din mare.
In zona litoralului nostru mai traieste, intr-un numar mai redus, calcanul mic (Scopkthalmus rhombus). La unditele pescarilor amatori cade mai rar; se prinde mai mult la pescuitul industrial.

Nada pentru Caras

Ingrediente: TTX 2000 g, aditiv Benzar - melasa 50 ml, porumb conserva 300 g.
Mod de preparare: Se amesteca ingredientele si se adauga apa pana se pot face cocoloase. Se poate nadi cu catapulta, dar se poate folosi si pe momitor. Da rezultate bune mai ales la caras.

Nada pentru Primavara

Reteta prezentata se preteaza in special in lunile reci de dupa iarna cand temperatura apei nu depaseste 5 grade. E o reteta care se preteaza atat pentru crap cat si pentru somn. Slaba in grasimi intrucat in apa rece acestea se solidifica si nada isi pierde din atractivitate dar bogata in nutrienti.
Ingrediente: 1 mat miel 1 g, 1kg de ficat, porc 400 g, 4-5 spline de porc 300 g, plaman porc 300 g, faina de singe 500 g, ulei palmier 100 g, Amino Meat sau Amino Attractor fish Halibut 60 ml, 4 oua.
Mod de preparare:
Se poate usor confunda dupa miros cu carnea de scoica.
Se ia un mat de oaie subtire lung de aprox 1 metru se spala bine se curata de sare si se lasa la inmuiat intr-un vas cu apa calduta. Ingredienele se amesteca intre ele si se trec prin masina de tocat. Puneti pasta astfel rezultata intr-o punga. Cu ajutorul unei palnii sau orice alta ustensila va vine mai usor indesati carnea in mat si creati bile de diverse marimi. Incercati pe cat posibil ca bilele sa fie cat mai mici. Aceste bile pot fi folosite pe rol de boilles iar cu cele mai mari se poate si nadi locul. La 1 metru de mat de oaie rezulta cam 20 de bile. Pastrati bilele intr-un borcan inchis in propriul suc chiar daca acesta prinde miros. Statul la congelator nu le ia din atractivitate. Pasta rezultata se poate folosi cu succes si pe momitor. Este o nada cu rezultate bune in lunile de primavera. E o nada care inlocuieste cu succes coropisnita si broscuta in lunile toride de vara. Pentru a o face flotanta puteti adauga in mat 2-3 bile flotante de polistiren sau spuma flotanta. Inainte de a lansa nada intepati cu un ac de citeva ori bila creata pentru o atractivitate mai buna in apa.

Nade si Momeli pentru Somn

Puietul de somn se hraneste la inceput cu larve de insecte acvatice, dar consuma si efemeridele cazute pe suprafata apelor. Ii plac si racii minusculi si viermii. La varsta de 2-3 luni se alimenteaza deja cu pesti mici (puiet), marea majoritate a hranei constituind-o, de acum si pana la finele vietii, pestii. Dintre pesti, ii plac obletii, carasii, babusca, tiparul si nisiparnitele, dar si multe alte specii. Somnul infometat este un pradator de temut, care inghite aproape orice i se iveste in cale. In afara de pesti, mananca regulat broaste, insecte ce cad in apa, precum si alte animale (soareci, pui de rata, de gasca etc.). Uneori nu-i scapa nici pasarile, cainii mici sau alte mamifere de talie redusa care inoata la suprafata apei. Unii sustin ca somnul consuma si hoituri, dar observatiile efectuate au demonstrat ca mananca numai hrana vie. In legatura cu modul in care se hraneste, trebuie sa mentionam ca somnul manifesta o pofta maxima in lunile martie-noiembrie, mai ales in iunie si inceputul lui iulie, in lunile de iarna, deci intre decembrie si martie, mananca putin, "hiberneaza" in cate o groapa mai adanca din rau, in asemenea zile se intampla foarte rar sa porneasca in cautarea hranei

Raurile si Lacurile Judetului Caras Severin

Reteaua hidrografica a judetului este dispusa in forma de raze, astfel ca Timisul si Poganisul se indreapta spre nord, Carasul si Nera spre est, iar Cerna spre sud.
In amonte de cheile Nerei, in Muntii Locvei se afla Lacul Dracului, lac carstic format prin prabusirea tavanului unei pesteri.
Lacul Buhui se afla la cumpana de ape dintre bazinul Minisului si ale Carasului, la o altitudine de 640 m. Este cel mai vechi lac de acumulare subteran, inconjurat de o frumoasa padure de brad in amestec cu fag.
La o mica distanta se afla izvoarele raului Caras ale carei ape se revarsa din cascada in cascada.
Reteaua hidrografica a judetului este dispusa in forma de raze, astfel ca Timisul si Poganisul se indreapta spre nord, Carasul si Nera spre est, iar Cerna spre sud.
Pe Valea Cernei, una dintre zonele cele mai pitoresti din tara noastra, intre Muntii Mehedinti si Muntii Cernei, la o altitudine de 160 m, este situata renumita statiune balneoclimaterica Baile Herculane.

miercuri, 23 martie 2011

Pescuitul Lipanului

Lipanul este un peste ideal pentru pescuitul sportiv cu musca artificiala usoara, prinderea sa solicitand multe cunostinte si o mare indemanare din partea pescarilor. Este un peste chiar mai precaut decat pastravul indigen, motiv pentru care pescarul sportiv trebuie sa dispuna si de multa experienta. Dupa agatarea carligului obosirea lipanului este mai dificila decat cea a pastravului de aceeasi greutate corporala, intrucat el lupta darz si opune o rezistenta sustinuta. Desi oboseste mai repede decat pastravul indigen, lipanul nu poate fi scos la mal fara emotii, pentru ca gura moale a pestelui se poate rupe, eliberand carligul. Problema se rezolva insa daca tragem repede lipanul in minciog, inainte ca el sa-si dea seama de situatia in care se afla si sa incerce sa fuga.
Odata ce s-a intepat carligul, lipanul se straduieste sa ajunga cat mai rapid in zona unde curentul apei este cel mai puternic, oprindu-se cateodata neasteptat, facand salturi si avantandu-se apoi din nou, din rasputeri, spre valurile involburate. Sarcina pescarului, in acest caz, este aceea de a impiedica pestele sa ajunga in zonele cu curenti puternici, dirijindu-l pe cat posibil spre locurile mai linistite. Daca acest lucru nu este posibil, trebuie sa incerce sa dirijeze lipanul spre minciog, in directia cursului raului, spre a minimaliza riscul ruperii carligului.
Perioada de reproducere a lipanului tine de la 1 martie la 31 mai. Pescuitul este admis intre 1 iunie si sfarsitul lunii februarie, nu cu rezultate optime pe tot parcursul acestei perioade. Cea mai favorabila perioada se situeaza dupa 15 septembrie, cand incepe interdictia de pescuit a pastravului indigen. In zilele mai calduroase, cu soare, din octombrie si noiembrie, lipanul sare neobosit dupa insectele ce zboara deasupra apei, pescuitul lui cu muste artificiale fiind atunci deosebit de eficient. Cele mai slabe rezultate se obtin in saptamanile toride din iulie-august, cand apetitul acestui peste piere.
Lipanul trebuie cautat in portiunile de rau unde albia este acoperita cu pietris si apele sunt relativ linistite. Daca observam cu atentie aceste portiuni, fara a ne trada prezenta, ne vom convinge ca pasiunea acestui peste este de a vina insectele zburatoare, asupra carora se arunca iesind vertical din apa, iar in caz ca da gres, repeta atacul cu un dinamism extraordinar. Daca nu a reusit sa prinda insecta, avand gura mica, se scufunda usor cu o miscare brusca si zvacneste din nou cu acelasi elan. Vanatoarea continua neobosit pana ce se satura, miscarile sale acrobatice incantand orice iubitor de natura si bineanteles in primul rand pe pescarii sportivi.
Pentru pescuitului lipanului este necesar un echipament de pescuit cu musca artificiala usoara, care poate fi identica cu cele cu care dam la pastrav indigen, insa unele firme straine produc muste artificiale speciale pentru lipan. Mustele artificiale potrivite pentru lipan sunt confectionate din putine pene, de obicei de culoare rosie-albastruie, prevazute cu codite argintii. Pentru pescuitul eficient al lipanului se utilizeaza muste artificiale Red Palmer, Red Spinner, Red Tag, Baxmann, Blue Dun, Blue Bottle, Crey Palmer, Witch, Grey Quill etc. In alte tari, dintre momelile naturale se utilizeaza insecte de talie mai mica, lacuste, chiar rame, acestea din urma fiind neetice si nepotrivite caracterului nobil al acestui peste frumos. Guta necesara nu trebuie sa fie niciodata mai groasa de 20. Singura metoda admisibila, "fair-play" de pescuit a lipanului este cea cu musca artificiala, fiind de datoria pescarilor sa protejeze acest peste splendid impotriva tuturor altor metode

marți, 22 martie 2011

Minciogul

Minciogul este un instrument indispensabil in trusa oricarui pescar.
Mincioage se gasesc in toate magazinele de profil dar…. nu orice minciog este minciog.
De la inceput trebuie sa stiti ca exista in principiu doua tipuri de mincioguri, unele de buget redus (care se rup) si unele mai scumpe de la care putem avea pretentii.
Un minciog bun este acela care are coada cat mai lunga (2,5-3m) si mai rezistenta, imbinarea dintre coada si bratele care tin plasa deschisa sa fie metalica, iar deschiderea minciogului sa fie cat mai mare.
De retinut este ca, cu cat deschiderea minciogului este mai mare, cu atat mai usor va fi sa introducem pestele care se zbate in el.
Mincioagele mici si ieftine nu isi au locul in trusa unui pescar care cauta peste mare. Daca va limitati la pesti pana in 3 Kg sunt bune si cele ieftine. Folosirea minciogului
Dupa ce ati agatat un peste maricel si l-ati adus la mal urmeaza “faza cu minciogul”. Acesta ar fi bine sa fie desfacut, la indemana, nu impachetat prin fundul portbagajului.
Folosirea minciogului pentru a scoate pestii din apa este diferit de folosirea minciogului pentru a prinde fluturi. Si anume; pentru a scoate pesti, minciogul va fi introdus in apa, in zona aproximativa unde vreti sa scoateti pestele, apoi veti conduce pestele catre mincicog si cu o miscare de ridicare a acestuia, pestele va fi captiv in plasa.
In cazul în care fugariti pestele cu minciogul, acesta se va speria si se va zbate de doua ori mai rau, caz in care exista doua finaluri amandoua dramatice. Unu, nu ve-ti reusi sa-l nimeriti cu mincogul si doi, zbatandu-se cu ultimele forte va scapa din carlig.
Scoaterea minciogului cu peste din apa, nu se va face ridicand minciogul de capatul cozii ci intai se trage pestele la mal, dupa care se apuca cu ambele maini de bratele minciogului si se ridica.

Greutatile Stonze

Incepand din 2008 sunt prezente pe piata romaneasca greutatile Stonze de la Pallatrax. Conceptul de pescuit ecologic face un pas inainte prin prezenta acestor produse.
Plumbii pentru pescuit clasici sunt inlocuiti cu pietre naturale. “Pietrele” Stonze sunt produse intr-o gama larga de greutati, pentru majoritatea stilurilor de pescuit.
Folosite pe scara larga pot avea efecte benefice imediate, prin reducerea poluarii cu plumb a apelor noastre. Asta ca sa nu mai vorbim de avantajele avute in timpul partidelor de pescuit cand se ofera un camunflaj sporit monturii.

Pescuitul Scobarului

In martie se poate merge deja la pescuit de scobar. Daca apa este limpede si nu prea adanca, de pe malul inalt al raului li se vad flancurile sclipitoare in timp ce pasc algele de pe pietre. Mai tarziu, spre sfarsitul lunii aprilie, stand pe malul raului pe timp de noapte, se aude clipocitul apei produs de scobarul care, aventurandu-se in locurile mai putin adanci ale raului, in vaduri, "se scalda" printre pietre sau cum se mai spune "fierbe apa". Aceasta activitate este semnul ca scobarii se pregatesc condusi de instinctul perpetuarii speciei de reproducere.
Pescuirea scobarului este admisa in afara de perioada in care se reproduce in tot cursul anului si trebuie sa mentionam ca se prinde regulat si in timpul iernii, in vederea pescuitului se utilizeaza undite de 2,70-2,90 m, uneori chiar mai lungi, in special atunci cand pescarul doreste sa stea la mal. De mare folos sunt cizmele lungi de cauciuc, cu care se poate intra in rau cat mai aproape de locurile preferate ale acestui peste. Scobarul se pescuieste cu maximum de randament vara si toamna, mai ales daca locul respectiv a fost presarat in prealabil cu rame sau viermi.
Se utilizeaza nailon de 0,20, cel mult de 0,25, pentru ca muscatura scobarului nu este prea energica si nici talia nu necesita un fir cu rezistenta mai mare. Carligul potrivit este de 11-12, cu coada putin mai lunga si cu capatul superior plat sau terminat in inel. Nu se foloseste in nici un caz carlig mai mare de numarul 9. Ca momeli se intrebuinteaza o gama foarte larga din cele naturale: rama rosie, viermii de faina, viermusii de carne, diferite muste, larve de insecte, precum si bucati de branza, sange coagulat, mazare verde sau boabe fierte de grau ori de porumb.
Pentru a pescui de pe mal (la 5-8 m de locul unde stau scobarii) se utilizeaza pluta de grosimea unui creion, iar adancimea se regleaza astfel incat carligul prevazut cu momeala sa fie dus de curenti in imediata apropiere a albiei; alica cea mai de jos nu se fixeaza la mai putin de 15-20 cm de carlig. De asemenea, este necesar ca firul sa fie reglat de asa maniera incat pluta sa permita miscarea carligului cu 1-2 cm deasupra albiei, iar plumbul sau alicele folosite ca greutate sa nu mature pietrele; in caz contrar se pierde mult din sensibilitate, cu riscul ca pescarul sa nu observe cand pestele a muscat. Carligul prevazut cu nada se lasa sa pluteasca la distanta mare, urmarind ca nailonul sa fie totdeauna intins intre pluta si capatul unditei. Daca grupul de scobari se afla la distante mai mari de mal, se poate utiliza metoda "maturarii". Pentru aplicarea acestei metode, undita trebuie sa fie mai solida, firul mai gros si plumbul mai greu decat in cazul precedent. Carligul prevazut cu momeala este lasat sa fie dus de rau, pescarul tinand nailonul cu mana pentru a simti mai bine muscatura scobarului. De indata ce pestele a inghitit carligul (uneori nu-l inghite imediat, ci "îl gusta" la inceput), nu i se mai da drumul. Se asteapta cateva secunde si se agata carligul cu o miscare hotarata, dar nu prea puternica.

Raurile si Lacurile Judetului Timis

Teritoriul judetului Cluj dispune de numeroase resurse de apa, reprezentate de rauri, lacuri si ape subterane. Reteaua de rauri apartine in cea mai mare parte bazinului hidrografic al Somesului, Crisului Repede si Ariesului.
Din Podisul Somesan, Somesul Mic culege urmatorii afluenti: Capusul, Nadasul, Borsa, majoritatea avand oscilatii importante de debit si nivel, iar din Campia Transilvaniei Gadalinul, Fizesul, Bandaul. Partea nord-estica a judetului este strabatuta de Somesul Mare pe o lungime de cca 6 km, dupa care se uneste cu somesul Mic formand Somesul.Crisul Repede culege o serie de parauri de pe versantul estic al Vladesei, mai importante fiind Calata si Draganul.
Ariesul strabate partea sud-estica a judetului, cei mai importanti afluenti fiind Ocoliselul, Iara, Hasdate, care strabat in cursul lor numeroase cai si defilee. Lacurile naturale sunt putine, cel mai reprezentativ fiind Lacul Stiucii care are o suprafata de 22 ha si o adancime maxima de 12,7 m.
Mai gasim lacul Fantanele, lac de acumulare pe Somesul Cald, lacul Gilau situat pe Somesul Cald la 15 km de Cluj, langa satul Gilau, lacul artificial Somesul Cald situat pe raul cu acelas nume, lacul Tarnita este un baraj plasat in amonte de lacul Somesul Cald, pe raul cu acelas nume.

luni, 21 martie 2011

Metoda Sheffield

La prima vedere, echipamentul necesar acestui stil de pescuit este relativ simplu, ca si pescuitul in sine, dar vom vedea ca lucrurile sunt mai complicate decat par.
Aceasta metoda de pescuit permite pescarului sa pescuiasca cu pluta la distanta, peste diverse obstacole cum ar fi bradisul sau cand pestii stau departe de noi, tocmai spre mijlocul lacului.
Sheffield este o tehnica de pescuit provenita din Anglia si consta in lansarea la distanta, cu ajutorul lansetei, a unei linii normale de undita, cu pluta, plumb si carlig.
Aceasta tehnica prespune folosirea unei plute mari, pentru reusita unei lansari la o distanta suficient de mare (20-40 metri).
Lanseta care se foloseste de regula la Sheffield, are un numar mare de inele (12 -16) si o lungime cuprinsa intre 3.80 – 4.20 metri.
Vom folosi o mulineta mica (de tip micro), cu maxim 100 metri de fir de 0,16. Tamburul acestei mulinete va fi de diametru mare, pentru ca firul sa se desfasoare
de pe el cu o frecare mica, astfel putand reusi o lansare cat mai lunga.
Pentru a putea realiza un lanseu lung, pluta folosita in metoda Sheffield este lunga (20-40 cm), de obicei lestata direct pe corp, cu portanta de 3-25 grame.
Marirea vizibilitatii la distanta, se realizeaza cu plute care au in partea de deasupra antenei, patru aripioare.
Plumbii folositi in aceasta tehnica, vor fi montati pe fir, la 10-15 cm de carlig si sunt mai moi decat de obicei, prevenind deteriorarea firului care este subtire.
Firul folosit la Sheffield va fi de 0,16 sau mai subtire si obligatoriu de tip scufundator, aceasta permitand ca in timpul pescuitului, sa se scufunde
si sa nu fie influentat de vant si valuri. Innecarea lui se face dupa lansare, mulinand inapoi cativa metri de fir cu varful lansetei in apa.
Inainte de a incepe sa pescuiti, se va verifica adancimea apei. Pluta se va fixa la distanta masurata.
Ca reguli generale: lanseta se va mentine cu varful in apa, atat cat este necesar ca firul sa fie scufundat in totalitate iar inteparea pestelui se va face cu o miscare
laterala a lansetei.
Mai exista si o alta varianta a acestui tip de pescuit, montand pluta mai sus decat distanta masurata. Dupa lansare, pluta va sta culcata pe apa. Mulinati inapoi pana aceasta se va ridica; in acest caz firul de la carlig la pluta va fi oblic si nu vertical
(ca la metoda descrisa mai sus), determinand o sensibilitate mai mica a montajului.

Nada pentru Oblete

Ingrediente:
  • 200-250 grame paine (difera in functie de cantitatea de momeala dorita)
  • apa
  •  esenta de rom
  • cacao
Mod de preparare:
Se inmoaie painea intr-o cantitate mica de apa, se framanta si in acelasi timp se adauga cacao si esenta de rom pana cand compozitia devine asemanatoare plastelinei. Este o nada excelenta pentru oblete, se poate utiliza si la caras sau crap, insa nu vor fi aceleasi rezultate.

Lacul Cernica

Cernica este un lac antropic amenajat pe raul Colentina. Este localizat la o distanţă de 14 km E Bucureşti, in arealul comunei Cernica. Pe malul lacului se află localităţile: Cernica si Caldararu, iar pe mai multe ostroave, legate atat intre ele, cat si de uscat, Manastirea Cernica.
Lacul Cernica este un lac cu o suprafata foarte de mare. Pe malul de langa padure pescuitul este interzis. Pescuitul pe balta Cernica este permis doar in zonele special marcate.
Specii de pesti gasite sunt : oblete, caras, platica, rosioara, somn, crap, stiuca, biban romanesc, biban soare, mai sunt si raci. Nu se poate pescui nocturn. Regimul de pescuit impus: se poate opta intre sistemul C&R (prinde si elibereaza) si sistemul retin ce prind (in limita cantitatii admise).
Cale de acces. Din Bucuresti, Pantelimon, iesirea spre centura, se face dreapta spre manastire, urmandu-se drumul spre Caldarari. Cand se iese din Cernica, se face dreapta si dupa 1 km se face iar dreapta chiar in dreptul statiei de autobuz. Drumul da in balta. Ultima portiune este drum de pamant. Drumul este bun, dar accesul pe dig este limitat.

Lacul Caldarusani

Balta Caldarusani este o balta frumoasa unde puteti avea parte de o partida de pescuit reusita. Pe balta Caldarusani se pescuieste doar ziua intre orele 5:00 si 20:00. Paznici baltii va pot duce cu barca proprie pe calalalt mal unde sunt pontoane special amenajate.
Se poate pescui cu maxim 5 lansete, nu se retine stiuca si salaul, se pot retine 10 kg de peste, se retin pestii cu greutatea cuprinsa intre 1 kg si 5 kg, este interzis pescuitul la bomba si se poate planta cu navomodele. Specii de pesti: crap, somn, caras, platica, stiuca, salau, etc.
Este o balta satisfactoare, condtii foarte stricte in ceea ce priveste retinerea pestilor. Se gaseste stiuca frumoasa, aviz amatorilor. Drumul nu este foarte stralucit, dar practicabil. Pentru cine este interesat, se poate folosii barca proprie.
Cale de acces. Mergeti din Bucuresti spre Balotesti (DN1), in Balotesti faceti drepta spre Moara Vlasiei, treceti de drumul care duce la Manastirea Caldarusani si pe partea drepta o sa intalniti un drum pietruit, urmati drumul pietruit pe langa padure si mergeti tot inainte pana la balta Caldarusani

Influenta vremii aspura crapului

Daca poti intelege cum afecteaza vremea comportamentul crapului, atunci sa-i prinzi poate deveni mult mai usor. Puterea si directia vantului, presiunea atmosferica si temperaturile lacului si aerului sunt criteriile cele mai importante.Acestea determina atat locatia crapului in lac cat si dorinta lui de a se hrani. Oricum, depinde foarte mult de perioada anului in care ne aflam, pentru ca pe vreme rece si temperaturi ale apei scazute, crapul nu este asa de inclinat sa respecte „regulile” pe care le-am scris pentru noi insine privind influentele vremii.
Vantul
In mare parte a anului, un vant proaspat sau inviorator incurajeaza de obicei crapul sa se hraneasca si, pe cele mai multe lacuri, este destul de probabil ca ei se vor misca in directia in care bate vantul,pe cand iarna,miscarea lor va fi spre tarmul adapostit de vantul rece.Ei s-ar putea de asemenea misca spre parte mai ferita a insulelor, barierelor si platourilor sa profite de apa mai proaspata si mai oxigenata a lacului adusa de briza invioratoare.Un vant puternic are doua efecte principale asupra lacului. In primul rand imbogateste apa prin turbulentele valurilor ce se sparg de mal, incarcand apa cu un plus de oxigen.Acest lucru la randul lui creste rata metabolica a crapului, facandu-l cel mai probabil sa se hraneasca.In al doilea rand, actiunea valului misca fundul/patul lacului iar nevertebratele si alte tipuri de mancare naturala sunt desprinse din malul adanc. Apa devine mai colorata, si aceasta decolorare, impreuna cu mirosul mancarii „rascolite” va incuraja de asemenea crapul sa se hraneasca.
Temperatura
In lunile de vara temperaturile apei pot depasi 20C. Crapul este perfect in stare sa tolereze aceste temperaturi mai mari, dar apa mai calda este mai putin capabila sa sustina niveluri inalte de oxigen saturat.De aceea, crapul tinde sa fie mai putin activ, preferand sa stea ascuns intre plante si pietre pana cand trece caldura zilei si temperatura apei va scade usor odata cu venirea intunericului.Acesta este deseori motivul pentru care pescuitul la crap este mai bun noaptea in timpul lunilor celor mai calde ale verii.In timpul iernii s-ar putea ca perioadele cele mai bune de hranire sa fie in jurul pranzului pana la doua dupa-amiaza , cand si cea mai slaba cantitate de raze scolare ar putea avea un efect pozitiv asupra temperaturii apei , dandu-le crapilor un impuls de a se hrani.Crapul deseori va frecventa portiunile de apa mai calde din lac.Daca ati inotat vreodata in apa proaspata in timpul lunilor de vara ati observat cu siguranta ca unele zone dintr-un lac pot fi disctinctiv mai reci sau mai clade decat altele. Acest lucru e mai probabil sa se intample in ape mai adanci decat in cele mai putin adanci pentru ca temperaturile diferite sunt cauzate de actiunea vantului care creeaza curenti de adancime in directia opusa directiei spre care bate vantul.
Presiunea atmosferica
Aceasta are un puternic efect asupra directiei si puterii vantului si asupra temperaturilor apei si aerului. In general vorbind,vanturile usoare si cerul albastru deschis si senin inseamna ca presiunea e ridicata.Acest lucru e bun daca vreti sa va bronzati si sa aveti o zi frumoasa de lenevit, dar presiunea ridicata si pescuitul bun de crap rareori se potrivesc, mai ales vara.Pe de alta parte, perioade prelungite de presiune ridicata in timpul iernii duc deseori la inghetul lacului, si este probabil ca crapul sa se hraneasca inaintea inghetului.

Montura pentru Crap tip "Placuta"

Este o montura semiculisanta, folosind ca platforma o placuta de plumb. Aceasta placuta are atat rol de momitor, baza de prindere pentru fir si carlige, cat si rol de greutate pentru facilitarea aruncarii. Placuta de baza poate fi realizata de orice pescar fara prea mare dificultate.
Cu ajutorul unui ciocan se poate modela o bucata de plumb in placuta de dimensiuni mai mari. Apoi folosind un foarfec, decupam placuta in forma dorita, avand grija ca aceasta sa fie cu 1 -2 cm mai mare. Urmeaza modelarea finala, conform schitei. Pentru cele doua carlige alegem un fir textil care are marele avantaj ca in contact cu apa devine moale si se muleaza usor. Carligele vor fi din acelea pentru crap, de marimea 4 - 6 . Prezentarea monturii pe fund este intodeauna cu nada in sus, datorita centrului de greutate care este excentric. Carligele se ascund partial in nada. Materiale folosite: placuta de plumb, fir textil, doua carlige pentru crap, un vartej.
La pescuit, in placuta se pune mamaliga, iar ca momeala se folosesc rame, boabe de porumb, buchet de vermusti, momeala adecvata sezonului. Cu mici adaptari montura poate fi folosita cu succes si la pescuitul carasului, platicii.

Modul de viata al Crapului

Primavara cand apele incep sa se incalzeasca crapul incepe sa misune in cautarea hranei. In apele mari, cu inertie termica mare crapii se aduna in golfuri sau alte zone cu apa mai mica ce se incalzeste mai usor.
Vara pe canicula si pe o apa calda crapul se retrage la apa adinca sau in cazul apelor curgatoare pe albia apei cautand ape mai oxigenate. In cazul baltilor cu izvoare in mod sigur ii veti gasi in apropierea acestora. Nu refuza nici umbra unui cocioc plutitor cu apa de 2-3 m sub el.
Toamna cand incepe sa se raceasca apa crapul da intr-o foame ceva de speriat, mananca tot ce prinde sa adune grasimea necesara trecerii iernii. Unii spun ca e cea mai buna perioada septembrie-noiembrie pentru pescuitul crapilor capitali. Cu cat inainteaza mai mult spre iarna crapul aduna mai multa grasime deci si mai multe kilograme.
Iarna odata cu inversarea straturilor de apa crapul se retrage la locurile de iernare, in general gropi cu fund malos si isi reduc activitatea si hranirea la limita supravietuirii.
Crapul se hraneste scurmand fundul apei pana la o adancime de 20 de centimetri. Meniul de baza este format din larve, viermi, scoici, plante etc. dar exemplarele mari, probabil din cauza necesarului mare de proteine, mai degusta si pestisori, broaste acestea sunt particularitati sau raci. In mod normal un crap consuma zilnic o cantitate de hrana egala cu dublul greutatii sale. Incercati sa va inchipuiti cate larve trebuie sa manance un crap de 20-25 de kg intr-o zi si ce efort trebuie sa depuna pt a aduna aceste larve, nu mai bine prinde el doi-trei baboi ca palma si gata masa? Asta se intampla in general in apela fara scoici. Tenul se hraneste in primul an de viata cu plancton vegetal apoi trece la treburi mai consistente cum ar fi diferite ierburi, tulpini si rizomi de papura, castane de apa etc apoi mai spre batranete la chestii si mai consistente: pestisori, scoici, broaste.
In aprilie – mai are loc reproducerea crapului. In acest timp, crapii se aduna in cirduri mari, se apropie de maluri si isi depun icrele, lipindu-le de ierburi. In timpul pontei se lovesc intre ei cu burta spre a usura eliberarea produselor genitale, fapt care a atras momentului pontei si numele popular de “bataie”. O femela depune cam 140000 de icre pe fiecare KG din greutatea ei; icrele masoara 1,3-1,5 mm diametru. Depunerea are loc in mai multe rastimpuri, dar in mod obisnuit in orele diminetii, pe vegetatia submersa. Durata incubatiei este de 4-6 zile la o temperatura de 20 GRD; larvele ce eclozeaza au o lingime de 4,5-5,5 mm. Dupa ecloziune aceste larve stau imobile pe vegetatie; dupa resorbtia sacului vitelin, ele incep sa inoate activ, hranindu-se cu zooplancton.

Montura pentru crap cu momitor

Aceasta montura este o montura simpla si ieftina. Momitorul cu arc si plumb, prevazut cu un tub prin care culiseaza linia este un accesoriu usor de gasit. Ultimul segment al liniei este din fir textil. Si in acest caz prezentarea monturii pe fund, este cu nada si momeala in sus. Montura este semiculisanta, distanta fiind stabilita de distanta dintre cele doua vartejuri. Observatii: Aceste monturi folosite la pescuitul crapului, carasului, sunt indicate pentru zonele cu fund fara namol.
Reteta pentru momeala sau nada. Mamaliga ca nada sau momeala pentru pescuitul crapului se face astfel: 5 parti faina de porumb (nu grisata) 2 parti faina de grau, 1 parte gris fin. Amestecam toate componentele cu putina apa, apoi facem galuste din acest amestec. Galustile se scufunda in apa clocotita si se fierb. aproximativ 25 de minute, pana se ridica la suprafata. Dupa ce se racesc, se dau prin masina de tocat si pasta obtinuta o amestecam cu putina apa din fiertura, pana ajunge ca plastelina. La framantarea finala se pot adauga atractanti, specifici sezonului in care pescuim

duminică, 20 martie 2011

Raurile si Lacurile Judetului Brasov

Judetul Brasov este situat in centrul tarii, in interiorul Arcului Carpatic, la imbinarea Carpatilor Orientali si Meridionali, pe cursul mijlociu al raului Olt. Din punct de vedere istorico-geografic, judetul se afla in sud-estul Transilvaniei si se invecineaza la vest cu judetul Sibiu, la nord cu judetele Mures si Harghita, est cu judetul Covasna, la sud-est cu judetul Buzau si la sud cu judetele Prahova, Dambovita si Arges.
Datorita faptului ca este o zona in mare masura muntoasa, apele ce o strabat au un debit mic. Intregul teritoriu se incadreaza in bazinul hidrografic superior al Oltului care strabate judetul Brasov pe o distanta de aproximativ 210 km.
Tabloul apelor de suprafata este completat de lacurile glaciare din Muntii Fagarasului (Urlea, Podragul, etc.) si de acumularea de la Tarlung – Sacele.
Cel mai important rau este Oltul, care strabate judetul Brasov pe o distanta de 210 km. Afluentii Oltului: Baraolt, Varghisul, Aita, Homorodul Vechi, Valea Mare, Raul
Negru, Timisul, Barsa, Ghimbaselul, Sinca, Sambata, Vulcanita, Sebesul, Berivoiul,
Breaza, Vistea si Rodbavul. Apele de munte si de ses sunt populate de specii diferite
de pesti (pastravi, lipan, mreana)
Pe teritoriul judeţului găsim mici lacuri formate langa cursurile raurilor si lacurile de acumulare pentru alimentarea cu apa potabila a localitatilor. Ca rauri importante gasim: Raul Negru, Timisul, Barsa.

Nodul Dropper Loop

Un nod care nu trebuie sa-ti lipseasca din trusa de cunostiinte este nodul Dropper, sau blucla simpla de atas. Astfel poti lega mai multe forfacuri pe linia principala, fie pentru monturi simple la stationar, sau poti lega mai multe muste artificiale pentru buldo sau taparina. Unul dintre secretele acestei bucle, este ca taind aproape de nod unul dintre brate, poti lega cu segmentul nou, direct, carligul pentru nada sau musca artificiala.

Vazul Pestilor

La pesti, alcatuirea globului ocular este foarte asemanatoare cu al vertebratelor terestre, deosebirile constand in:
- cristalinul este sferic, rigid si nu-si poate modifica forma;
- orificiul pupilar este larg si permite iesirea in afara a unei parti a cristalinului;
- reglarea claritatii imaginii, functie de distanta, se realizeaza prin deplasarea inainte-inapoi a cristalinului, cu ajutorul muschilor suspensori;
- sfericitatea cristalinului, determina miopia la pesti.
Prin urmare, oricat de limpede ar fi apa, pestii de apa dulce nu vad la distante mai mari de aprox. 10-12 m. O parte a cristalinului iesind prin orificiul pupilar rezulta un camp vizual larg, de aprox. 180 gr., respectiv o vedere aproape circulara (fig. 1.). Cele doua campuri vizuale laterale, se suprapun in zona anterioara capului realizandu-se vederea binoculara si spatiala in sectorul de suprapunere de aprox. 20-30 gr., intrucat obiectul vizat este vazut cu ambii ochi (fig. 2.)
Din cauza “efectului oglinda” al suprafetei apei si a legilor reflexiei, pestii pot vedea lumea din afara apei doar printr-o “fereastra circulara” a carei extindere maxima este limitata de un unghi de 98 gr. Toate tintele aflate in afara unghiului de 98 gr. si situate in afara apei, NU sunt vazute datorita efectului oglinda (fig. 3.).
Prin urmare, in situatia prezentata in fig. 4. pestele vede toate tintele din apa, undita si copacul, dar NU vede pescarul care se afla sub limita unghiului de 98 gr. Acest lucru e bine de stiut cand pescuim din barca sau de pe maluri inalte, stiind ca unii pesti, mai ales cei rapitori, au o vedere foarte buna, simtul vazului avand rol important in capturarea hranei. De asemenea o serie de pesti pasnici, desi au o vedere mai slaba, reactioneaza la stimulii optici prin reactii de aparare (fuga). Ei intra in categoria pestilor “speriosi”, care in cazul apelor limpezi pot vedea pescarul de pe mal si se refugiaza spre larg sau spre ape adanci. Prin urmare, statul in picioare si deplasarile pe malul apei pot diminua sansele de reusita ale pescarului.

Lacul Peris

Unul din lacurile cu cea mai mare densitate de crapi mari din tara. Este cunoscuta in lumea pescarilor de crap ca fiind balta in care oricine poate sa-si bata recordul personal. De aceea, balta a ajutat la formarea a numerosi pescari de crap si a condus la elucidarea multora dintre misterele ce planeaza in jurul compozitiei ideale a boiliesurilor.
Suprafata: Podisor 1 - 8 hectare; Podisor 2 - 16 hectare. Adancimea medie: 1.7-2 m
Populatie piscicola: peste 200 de crapi trecuti de 10kg. Anul acesta s-a populat cu 5 tone de crap (1-3kg), 3 tone de caras, 6 tone de fitofag (peste 1kg). De asemenea exista si cteno (cu greutati intre 5 si 20kg), salau, stiuca, biban, rosioara etc
Toate malurile lacurilor sunt ingrijite si amenajate pescuitului sportiv. Conditiile de campare sunt foarte bune (exista si umbrare si masute, iar balta este iluminata pe timp de noapte).
Cale de acces: pe DN1 (Bucuresti - Ploiesti), venind dinspre Bucuresti, imediat ce treceti de Lacul Tancabesti (pe stanga) si Lacul Snagov (pe dreapta) faceti stanga (este indicator spre Peris). Urmati drumul principal pana ajungeti la calea ferata. La 30-40 de metri inainte de calea ferata este un drum secundar (asfaltat) care coboara la lac

Cega

Este un sturion (peste cartilaginos care produce icre negre) care s-a adaptat perfect traiului in ape dulci, adanci si reci, migrand adesea din fluvii in raurile mari afluente. Poate atinge in mod obisnuit 60-70 cm lungime si o greutate de 5-6kg, exceptional 100-125cm si 16kg. Traieste aproximativ 22 de ani. Se deosebeste usor de alte varietati datorita botului lung, ascutit, usor curbat in sus. Corpul alungit, aproape cilindric, prezinta 10-15 scuturi dorsale, 50-65 laterale si 15-20 abdominale. Scuturile mari sunt rombice, iar cele mici sunt zimtate in partea posterioara. Capul este conic, botul alungit, gura inferioara prevazuta cu patru mustati asemanatoare unor franjuri. Buza inferioara este divizata la mijloc.
Spatele sur-cafeniu, cu irizatii verzui, se deschide usor pe laterale, devenind alb-galbui pe abdomen.
Se hraneste in general cu crustacei, rame, viermi si larve ale diferitelor insecte (in special efemeride).
Imposibil de reprodus in captivitate (acvarii) datorita lipsei de spatiu. In mediu natural, depun icrele in lunile mai si iunie, in locuri adanci si curenti puternici. Este o specie foarte productiva, femelele depunand pe substrat intre 11.000 si 135.000 de icre. Alevinii apar dupa 4-5 zile.
Populeaza majoritatea raurilor mari din bazinul Marii Negre si al Marii Albe, precum si raurile din Siberia. In tara noastra este intalnit in Dunare si partile inferioare ale principalelor rauri (Olt, Mures, Prut, Tisa, Siret).
Prefera apele reci si adanci cu substrat tare. Hiberneaza in fluvii, iar primavara urca pe rauri.

Sturionii

Dupa milioane de ani, ne incanta inca prin aspect fizic si forta, prin gustul carnii sau al icrelor, prin misterul de vietati din vremea dinozaurilor. Astazi sunt insa pe punctul de a-si incheia calatoria, scosi pe usa din dos a istoriei de cea mai lacoma dintre speciile cu care si-au incrucisat destinul - omul. Sunt cei mai vechi si poate cei mai ravniţi dintre pestii noştri, ei sunt Sturionii.
Au supravietuit in lumea intreaga 28 de specii, grupate in doua familii – Acipenseridae si Polyodontidae, ultima avand doar doi reprezentanti. Gasim in apele noastre din fiecare, fie ca sunt aici de cand lumea (acipenseridele din Dunare si Marea Neagra), fie ca au ajuns de curand, prin populari (Polyodon).
La o privire sumara toti par la fel. Ciudatenia de la cap se-arata, caci gura se rupe in jos sub un „nas” crescut parca fara rost. Pestele are opercule, un pas inainte fata de verisorii din mare, rechinii, siliti sa inoate cu gura semideschisa, impingand apa prin fantele puse acolo unde noi am zice ca e gatul. Putem sa ciocanim un sturion pe crestet pentru a ne lamuri ca are capul tare. Sunt de altfel singurele lui oase asa cum le intelegem noi, si acelea aparute in buna masura prin osificarea unor placi din piele. In rest, intregul schelet intern e format din zgarciuri, din cartilaje.
E inutil sa-i cautam pielea de solzi, cel puţin in varianta cu care suntem obisnuiti. Daca tocmai pipaim un poliodon, pielea pare golasa, desi e tapetata cu un soi de solzi micuti. O parte din corp ii este acoperita cu placi osoase. Orice neam de acipenserid am cerceta, de-a lungul corpului vom afla cinci siruri de placi: unul pe spate, cate unul pe laterale si doua pe fata ventrala, pe „burta”. Uneori, intre siruri mai pot aparea si alte placi mai micute.
Parca nici coada nu-i chiar otova. Are tot doua „jumatati”, ca la orice crap, stiuca, salau, dar partea de sus este mai lunga si acoperita cu solzi rombici, micuti si aspri, numiti fulcre. Tot coada asimetrica, adica heterocerca, au si rechinii, cu care sturionii impart un indepartat stramos comun. In portiunea mai mare a cozii se termina de fapt coloana vertebrala, un alt semn al vechimii speciei.
Stim azi ca sturionii au vechime printre vietuitoarele terestre. Totusi, nu batranetea le-a jucat festa, ci valoarea lor economica exceptionala. Carnea lor este printre cele mai gustoase, avand pana la o sesime grasime. Septurile dintre muschi nu sunt calcificate, prin urmare este complet lipsita de osiculele atat de suparatoare. De la exemplarele mari se poate folosi cam tot: pielea, carnea, maruntaiele (ce altceva mai gustos ar fi putut contine ciorba de sarbatoare a haholilor din Sfantu Gheorghe, daca nu mate de morun?). Şi, bineînţeles, icrele.
Le-a cauzat mai putin incalzirea globala. Poate nici poluarea sa nu fie prima explicatie pentru rarirea lor. Ci capturarea fara limita, in conditiile unui ciclu biologic aparte. Sturionii ating tarziu maturitatea sexuala, intre patru si cincisprezece ani (comparativ, la hamsie dureaza cateva luni). Sigur, in lumea lor sunt specii longevive. Morunul, de exemplu, traieste fara prea multe chinuri un secol. Din pacate, aceste adevarate fosile vii nu se reproduc an de an. Pot trece si sapte ani pentru ca o femela sa regaseasca drumul spre locul unde isi va depune ponta.
Sturionii din mare sunt anadromi, adica bat cale lunga pentru a se putea reproduce. Or, calatoria pe Dunare in sus nu e in sine tocmai lesnicioasa. Cu mici exceptii, depun icre in apa dulce, pe substrat tare, acolo unde curentul puternic si apa curata scapa parintii de grija oxigenarii icrelor embrionate. Numai ca locurile potrivite se tot imputineaza, prin regularizări de albie, dragari sau baraje (Portile de Fier).
Unde mai pui ca din februarie pescarii le astern in fata alte bariere. Siruri intregi de carlige mari fara momeala stau intinse in vadurile unde pestii se aglomereaza pentru a urca prin curent. Zbatandu-se, se priponesc singuri in carmace si sfarsesc hacuiti. Setcile pot fi la fel de eficiente, desi majoritatea sturionilor circula aproape de fundul apei. Nu degeaba geme podul Giurgenilor de smecheri fluturand toată ziulica din maini.
In apele noastre exista cam 6 – 7 specii de sturion, adica un sfert din toatul speciei. Unii traiesc in apa dulce, altii in mare, dar care gusta mereu apa Dunarii, atunci cand depun icrele.