Pagini

joi, 30 iunie 2011

Firul Textil

Peste 20 ani de istorie si tehnologie au trecut de cand primii pescari de crap descopereau Dacron-ul si il foloseau in constructia rigurilor. Dincolo de a fi perfect, stramosul firelor textile oferea rezistenta necesara unor driluri capitale si o oarecare camuflare pe anumite tipuri de substrat.
De atunci, zeci de companii au incercat sa dezvolte conceptul, in jurul acestui tip de fir construindu-se o adevarata industrie, usurinta in utilizare, proprietatile anti eject si capacitatea de camuflare, insotite de plaja imensa suplete-rigiditate, transformand cei mai multi pescari de crap in suporteri infocati ai acestui material.
Fie ca este vorba de pescuit pe substrat moale, tare, pietros sau pescuit in zone cu vegetatie sau structuri, firul textil poate fi utilizat cu success. Dealtfel, gama larga de modele si tipuri se adreseaza nominal substratului pe care vreti sa pescuiti.
In plus, in cazul in care obisnuiti sa pescuiti cu pungi sau fire de PVA agatate pe montura, textilul va ofera rezistenta necesara lansarii acestora la distante considerabile.
Pe scurt, varietatea de modele si tipuri va permite utilizarea unui fir textil in aproape orice situatie.
Fabricat intr-o gama variata de diametre, firul textil se afla in directa corespondenta cu tipul de pescuit pe care il practicati. Astfel, daca momeala folosita este de greutate mica (boilies cu diametre mici, porumb, viermusi) atunci un diametru redus este recomandat. Montura capata finete iar detectarea ei este aproape imposibila.
La polul opus, daca momeala de carlig este grea, daca se pescuieste cu pungi sau fire de PVA, necesitatea utilizarii unei grosimi superioare se impune.
Deasemenea, la pescuitul in structuri, utilizarea unui fir de grosime mai mare este recomandata.
Fie ca este vorba de un textil combi (interior textil, exterior plastifiat) sau de unul simplu, constructia este mai mult decat importanta. Ea determina factorii ce impun calitatea unui fir: rezistenta la nod, rezistenta la abraziune, elongatia, supletea, rigiditatea, flotabilitatea, camuflarea, memoria scazuta.
Absortia socurilor in lanseu sau in drill, rezistenta la abraziune cand se pescuieste pe substrat tare sau in structuri, capacitatea de scufundare rapida, maleabilitatea in lucru, supletea la asezarea pe substrat, rigiditatea rigului, camuflarea indiferent de mediul in care se pescuieste, memoria scazuta ce permite monturii sa revina la forma initiala, sunt amanunte vitale pentru pescarii de crap, fiind direct influentate de calitatea materialelor utilizate in constructie.
Astfel, un fir fabricat integral din fibre Dyneema, va fi mult mai rezistent decat unul ce contine fibre textile uzuale, combinate cu un invelis din polister sau unul ce contine un mix al celor doua.
Fibrele Dyneema au la baza fibre de polietilena ce combina o rezistenta inimaginabila si un diametru redus, raportul diametru-rezistenta fiind mult superior cel al otelului obisnuit.
Daca in cazul camuflarii totul este clar, alegerea fiind mai mult decat usoara si in directa corespondenta cu tipul, culoarea substratului si mediul incojurator(vegetatia), o flotabilitate crescuta a firului este daunatoare. Imaginativa ca firul monturii dumneavoastra se ridica la 1cm deasupra substratului. Va fi foarte usor de detectat.
O capacitate de scufundare rapida, asigura asezarea monturii firesc, fara a trimite semnale de alarma catre crap.
Totusi, pentru neincrezatori, cei care au dubii vizavi de etalarea monturii sub apa, recomandam lestatarea cu mici bilute de plumb sau pasta de plumb atunci cand se doreste o siguranta totala.
Rezistenta la nod si abraziune sunt capitale in lanseuri si lupta cu pestele. Un crap sanatos de Dunare poate rupe un fir normal foarte usor atunci cand se pescuieste in structuri (copaci scufundati, praguri abrupte).

Localizarea Crapului

In primul rand pentru a-l pune pe saltea trebuie sa il localizam, sa stim ce semne urmarim si ce cautam pentru a fi cat mai aproape de crap.
Multi pescari de crap au obiceiul de a se aseza pe locuri care arata foarte bine sau unde prieteni au mai prins crap. Pestele insa se va hrani intotdeauna in zone unde se simte in siguranta, asadar daca sunt locuri unde pescarii prind frecvent cu timpul pestii(mai ales in sistem C&R) vor asocia acel loc cu pericolul si vor incepe sa il evite deci "Pomul laudat" va deveni doar o fantana seaca.
Atunci cand ajungeti pe lac, petreceti un timp doar urmarind apa, cautand semne ale crapilor ciruland sau hranindu-se. Cautati semne ale miscarilor la suprafata sau sarituri, chiar urmarind suprafata cu ajutorul binoclului. O dara de bule de aer la suprafata tradeaza prezenta pestelui in zona, acesta hranindu-se pe substrat; s-ar putea sa nu fie chiar crap dar e semnul ca pestii se hranesc in zona respectiva si veti prinde poate alta specie dar va veni si randul crapilor sa caute aceste zone.
Urmariti zonele in care crapii sar, fie in mijlocul lacurilor sau in zone in care nimeni nu este tentat si nu pescuieste. Studii asupra comportamentului crapului au demontat mitul cum ca atunci cand crapul sare nu se hraneste. Din contra, sariturile crapului sunt un semn pozitiv, pestelui ii convin conditiile locale, calitatea si claritatea apei, prezenta hranei in zona respectiva si foarte probabil prezenta unei structuri subacvatice care ii inspira siguranta pentru a se desfasura si a se hrani.
Nu pescuiti in zone cu presiune mare asupra pestelui. Daca vedeti chiar cel mai bun loc liber dar de jur imprejur sunt multi pescari mai bine cautati o zona linistita in care nimeni nu a fost tentat sa se aseze. Chiar daca pescarii respectivi prind uneori, mai mult ca sigur sunt doar pesti razleti prinsi pe rutele lor de patrulare. Daca sunteti totusi obligat sa ocupati un loc in "multime" incercati sa aruncati mai departe daca este posibil decat restul pescarilor. Zgomotul plumbilor aterizand este auzit de crap de la mare distanta, desi uneori zgomotul poate fi asociat cu prezenta unei surse de hrana, plescaitul constant al plumbilor va impinge crapii spre larg sau alte zone mai izolate pentru siguranta.
Daca toate acestea nu functioneaza cautam si alte semne.....
Ganditi-va la conditiile meteo, nu doar cele din ziua respectiva dar si in zilele premergatoare iesirii dumneavoastra pe lac. S-a modificat temperatura sau presiunea atmosferica in vreun fel? Daca a fost cald apele cu adancime mica vor fi mai calde iar crapii se vor indrepta spre ele, si in acest sens, crapii vor cauta apa mica incalzita de soare in special in diminetile reci.
Putem cauta zone "fierbinti" urmarind particularitati vizibile ale lacului care le-ati putea suspecta fie ca tin crap, fie ca sunt zone de patrulare ale acestuia. Zonele cele mai frecvent alese de crap sunt: insulele, zone de vegetatie submersa, plauri, stufaris, copaci ce atarna deasupra sau chiar pe suprafata apei, agataturi de tot felul, directia vantului sau apa mica.
Insulele ofera crapului o zona in care sunt feriti, se pot hrani in siguranta, cu atat mai mult cu cat exista si copaci care umbresc suprafata apei. Valoarea locului scade daca este o tinta foarte frecventa a pescarilor, crapii vor cauta alte zone daca se risipeste siguranta. In zile linistite si mai ales pe lacuri noi vor fi o tinta "obligatorie" si destul de sigura in privinta unei capturi. De asemenea insula este un "marker" natural, nu trebuie urmarite alte repere sau folosit marker-ul care si el ar putea speria crapul prin prezenta sa si utilizarea excesiva.
"Paturile" de vegetatie submersa sunt unele din locurile preferate de hranire ale crapului; acesta se simte in siguranta si gaseste hrana naturala din abundenta. Pentru pescar poate fi u nadevarat cosmar, agataturile ce pot surveni frecvent, dificultatea de prezentare a momelii, iar in cazul unei capturi, pestele trebuie tinut in afara zonelor de vegetatie densa. Desi dificil uneori, in lipsa altor semne, pescuitul pe sau in apropierea acestor zone poate fi un pont de "aur".
Plaurii(zone in care nuferii creaza o adevarata patura la suprafata si "padure" submersa) ca si vegetatia ofera multa siguranta si totodata hrana crapului. Sunt locuri bune de tintit cu momeli scufundatoare in "intranduri" sau momeli flotante chiar in "ochiuri" ale acestor zone. Frecvent in apropierea malurilor, pescuitul acestor zone necesita liniste maxima daca pescuiti din apropiere.
Zone de stufaris, ca si plauri uneori, fiind aproape de mal sunt o arma cu doua taisuri. Crapii se pot simti in siguranta si patrula frecvent in cautarea hranei sau din cauza apropierii de mal(mai mult sau mai putin circulat) se pot ferii de aceasta zone in totalitate considerand-o "zona de risc".
Unul din cele mai bune daca nu chiar cel mai bun loc de a cauta crapul, in parerea multora din cei mai celebri pescari de crap, il reprezinta copacii care atarna deasupra apei. Prezenta crengilor la suprafata apei creeaza in loc in care crapii se simt foarte in siguranta si se hranesc cu mult "tupeu", mai lasa deoparte precautia instinctuala si se vor apropia mai usor de monturile noastre, chiar daca nu sunt camuflate perfect. Un alt vot pozitiv pentru aceste zone este acela ca multi pescari se feresc de ele, prefera sa arunce departe in larg sau in alte zone, cel mai simplu motiv fiind riscul de a nimeri fix in copac, neplacut pentru toti si cred ca toti am patit-o cel putin o data... Necesita o precizie buna a aruncarii dar sansele sunt mari ca rasplata sa fie pe masura.
Agataturile, diverse resturi, trunchiuri de copac, bolovani etc. sunt preferate de crap tocmai pentru ca majoritatea pescarilor se feresc de ele. Asumandu-ne anumite riscuri, pescuind cu linii intinse, frane stranse, cu monturile aproape de agataturi si noi aproape de bete, avem sanse de a scoate crapii din ascunzatoare spre stupoarea colegilor care pazesc swingerul in van.
In general crapii au tendinta de a urmarii directia vantului. Exista mai multe ipoteze pentru acest comportament: hrana este impinsa spre malul batut de vant, hrana este agitata din substrat in aceste zone sau actiunea vantului tinde sa impinga straturile de apa mai calda care sunt preferate de crap in final acestia ajungand in zona in care bilele cu "piercing" ii asteapta.
Apele mici vor fi cautate de crap in diminetile reci, atunci cand soarele iese si incalzeste mult mai repede aceste zone decat altele de pe lac, nu intotdeauna privite cu incredere pot oferi deseori surprize.

Boiliesuri Solubile

Daca s-au inventat in Romania sau nu, este mai putin important. Pentru cei ce totusi sunt curiosi, probabil ca doar denumirea de 'solubil' este romaneasca 100%. Cert e ca sunt boilies-uri cu factor de dizolvare sporit, extrem de atractive pentru crap din mai multe motive.
Unul ar fi ca evitand fierberea, mare parte din nutrienti, arome sau aditivi raman in bila, nefiind spalati de apa. Altul, ca in momentul contactului cu apa, bila incepe sa se desfaca, straturi succesive de mix cazand pe substrat, prin dizolvare creand un nor plin de sedimente, super atractiv pentru peste.
In fapt, parte din numele lor si anume cuvantul solubil este cheia aici.
Un alt mare avantaj ar fi ca prin evitarea in mare masura a oului, rezistenta in timp creste, conservarea facandu-se perfect, fara ca bila sa fie alterata. Ma refer aici la faptul ca dupa manufacturare, bilele pot fi pastrate si un an, fara ca oxidarea diversilor componenti sa apara sau sa fie vizibil deranjanta pentru peste.
Solubilitatea vine din inlocuirea oului cu un liant. In cazul autohton, cu lapte de porumb, denumirea fiind destul de generica.
Componenta laptelui in cauza este relativa, lichidul vascos neavand nimic de a face cu asa-zisul aliment.
Reteta este simpla, fiind la indemana oricui. Mixului construit pentru boilies i se vor adauga o proportie egala, lapte de porumb si apa. Amestecat bine, se va trage in bile, acestea lasandu-se la uscat minim 72 de ore, intr-un loc uscat, ferite de lumina si umezeala.
Rezultatul, boilies solubile cu factor de dizolvare neutru, standard. Spun neutru, fiindca acesta depinde si de tipul si natura apei in care veti pescui.
Generalist vorbind, respectand proportiile recomandate de producatorii de lapte de porumb, o bila solubila ar trebui sa reziste pe carlig sau pe patul de nada aproximativ 3-4h. In cazul in care doriti sa micsorati timpul de dizolvare(dispersie sustinuta si rapida) micsorati cantitatea de lapte de porumb utilizata. Daca optati pentru 8-10 ore de dizolvare(dispersie rapida sustinuta|), adaugarea unui ou amestecului lichid si marirea cantitatii de lapte vor face posibil acest lucru.
Proportiile sunt variabile si sunt in directa interdependenta cu tipul si granulatia mixului folosit. Un mix fin se va rula mai bine si se va dizolva mai greu pe cand unul grosier, se va lega mai greu si se va dizolva mai repede.
Merita stiut ca boilies-urile solubile au si un dezavantaj. Pe baltile cu populatie ciprinida de dimensiuni varibile(mult peste, mic si mare) veti prinde absolut orice - pornind de la caras, trecand pe la platica si oprindu-va la crap. La capatul opus, pe lacurile unde nu se pescuieste la boilies in mod curent sunt o optiune primordiala, explozia de arome, uleiuri si substante nutritive fiind devastatoare pentru crap.
Boilies-urile solubile sunt momeli cu care poti incepe si 'duce' cu succes o partida de pescuit chiar daca necesita foarte multa munca atat in producere precum si in nadire. Deasemenea, puteti pescui cu boilies-uri tari pe un pat de nada solubila sau invers.

Nodul Longline

Nodul Longline este un nod pescaresc sub forma de bucla care este adesea folosit pentru a atasa carlige de linia principala. De mentionat aici faptul ca acest nod nu va aluneca pe linia principala. Nu uitati sa umeziti firele pentru un nod mai bun.

Lacul Sacalaia

Lacul Sacalaia este supranumit si “Lacul Stiucilor” datorita numeroaselor exemplare de stiuci mari. Lacul Sacalaia este rezervatie naturala. Datorita vegetatiei dese nu se poate pescui de pe mal ci doar din barca. Toamna cand se degaja sulful de pe fundul baltii fenomen care tine cateva zile, pescuitul este interzis. Apa este destul de adanca, chiar si la mal iar adancimea maxima este de 18m.
Pescuitul este gratuit pentru toti cei care au permis de pescuit vizat pe anul in curs, pentru cei care nu au permis de pescuit se va achita o taxa/zi, nu se pot retine exemplarele de stiuca prinse. Specii de pesti intalnite: biban, stiuca.
Cale de acces. Lacul Sacalaia se afla in Judetul Cluj la aproximativ 65 de km de Cluj-Napoca. Din Cluj mergi pe drumul spre Dej pana in Gherla (E576), dupa centru mergeti la drepta catre localitatea Nicula cca. 2km (109D). Dupa ce treceti de Nicula o sa vedeti lacul Sacalaia pe partea drepta.

Balta Ciocanesti

Balta Ciocanesti este destul de buna, are si exemplare destul de mari, in general exemplarele mari s-au prins la plantat, (dar si exceptii, chiar acum 3 sapt s-a prins exemplar de crap de 12 kg neplantat). Nu recomand in weekend, nu prea sunt locuri, se umbla la apa, se da mancare. Plantatul se accepta doar cu navomodel, sau noaptea mai planteaza paznicii cu barcile care stau pe apa, daca vor si daca va intelegeti cu ei.
Taxa este de : 60 lei/12h, plantat 100lei/24h. Se poate retine tot pestele prins. Specii de pesti intalnite: caras, crap, cteno, somn. Se afla in localitatea Ciocanesti din judetul Dambovita la 25 km de Bucuresti.
Cale de acces. In comuna Crevedia, se face stanga pe drumul spre Ciocanesti, dupa ce se trece de avicola, inainte de intrarea in satul Ciocanesti se face stanga si la aproximativ 500 m se ajunge la balta Ciocanesti. Balta Ciocanesti se afla la aprox 10 km de Buftea.

Somnul urias de Mekong

Somnul urias de Mekong- (Pangasianodon gigas) - este un peste de apa dulce care poate ajunge la o lungime de 3m si o greutate maxima de 300kg. Habitatul sau se afla in bazinul raului Mekong din Sud-Est-ul Asiei. Este un peste foarte rar, puternic amenintat cu disparitia din cauza poluarii apelor si a pescuitului intensiv. Nu se cunosc data privind numarul si densitatea pestilor.
Somnul gigant din Mekong este specia de peste cea mai mare si cea mai rara din Asia de sud est.

miercuri, 29 iunie 2011

Nodul Knotless

Nodul pescaresc Knotless este un nod folosit pentru formarea rigurilor (monturi pentru boiles) ce se foloseste in special la pescuitul crapului. Acest nod s-a dovedit a avea un succes in randul pescarilor mai ales cand vine vorba de legarea firelor textile.

Pescuitul comercial in Marea Neagra in scadere

Daca in 2006 erau inregistrate aproape 605.000 kg, in 2010, cifra nu a sarit de 231.000 kg.
Pescuitul comercial pare sa nu mai fie o afacere chiar profitabila, daca este sa analizam strict cantitatile capturilor de peste inregistrate la Marea Neagra, in ultimii cinci ani. Daca, in 2006, pescarii autorizati au prins aproape 605.000 kg, pana in 2010, cantitatea a scazut anual, ajungand la aproape 231.000 kg.
Faptul ca in apele Marii Negre nu s-ar mai gasi suficient peste nu este insa si motivul principal pentru care in ultimii 20 de ani am inceput sa pescuim din ce in ce mai putin. Una dintre cauze, poate cea mai importanta, ar fi cea ca romanii nu prea mai au cu ce pescui. "Flota" noastra comerciala, si ne referim strict la Constanta, a ajuns, la aceasta ora, la doar cateva sute de barci. Vasele mari, care ar trebui sa exploateze industrial pestele din Marea Neagra, se pot numara pe degetele de la o mana.

Balta Fantanita Craiesei

Complexul Fantanita Craiesei ofera cazare la hotel sau camping, restaurant, facilitati pentru echitatie si binenteles pescuit. Baltile de la Fantanita Craiesei cuprinde in total 10 ha luciu de apa. Baltile sunt populate preponderent cu crap.
Taxa pentru un permis de pescuit este de 50 lei/zi. Parcarea masinilor se va face in spatiul special amenajat. Pentru fiecare taxa de pescuit se admit doar 3 undite cu maxim 2 carlige fiecare. Nadirea se face de pe mal si este interzisa intrarea in apa, sub orice motiv. Specii de pesti intalnite: caras, crap. Taxa pentru balta este de 50 lei. Telefon Contact: 0720339922.
Cale de acces. Balta Fantanita Craiesei este situat la marginea orasului Fagaras, jud Brasov, pe DN 1 la 65 km distanta de Brasov si 80 km de Sibiu. Zona mai este cunoscuta si sub numele de Lacurile Beclean.

Nodul Snood

Nodul Snood este un nod pescaresc foarte rezistent si bun pentru legarea carligelor cu paleta atasata de tija carligului. Nodul este foarte util deoarece pastreaza carligul orientat in lungimea liniei. Pentru a obtine un nod cat mai bun umeziti firul.

Balta Vulpoi

Balta Vulpoi este o balta relativ mica, cu o suprafata de aprox. 5 ha. Balta Vulpoi este o balta curata si linistita, se poate pescuit pe aproape toata suprafata baltii (are putin stuf la un capat). Se afla in localitatea Dragoesti din judetul Ialomita la 60 km de Bucuresti. Taxa este de 70 Ron/24 h, este interzis pescuitul la bomb, optional se poate planta de catre personalul baltii contra sumei de 30 Ron / pescar, se poate pescui cu maxim 5 lansete. Se poate retine maxim 10 kg de crap, carasul nu are limita. Specii de pesti intalnite: biban, caras, crap, cteno, salau. Telefon Contact: 0744335328.
Cale de acces. Mergeti pe drumul Bucuresti – Urziceni (DN2), in localitatea Movilita aproape de iesire se face drepta spre satul Rosiori, urmeaza satul Valea Bisericii. Din Valea Bisericii mergeti in directia satului Dragoesti dar mergeti pana treceti un pod peste un canal de irigatii si intrati ori pe primul ori pe al doilea drum la stanga. Drumurile duc la Balta Vulpoi, balta este la 100 – 200 m de sosea.

Montura perfecta pentru Crap

Montura perfecta pentru crap - Sunt atatea monturi de crap disponibile pe piata in momentul de fata dar marea intrebare este, ce tip de montura este cea mai buna pentru a prinde cat mai multi crapi? O parte dintre pescarii de crap cred ca au descoperit cea mai buna montura deoarece au prins un anumit numar de crapi cu ea. Acest lucru nu inseamna neaparat ca acea montura e fenomenala doar pentru ca a prins cativa crapi,sunt numerosi alti factori care pot afecta succesul unei monturi. De asemenea, poate fi o alta montura care poate functiona mult mai bine in anumite situatii aparte pe care le intalnim in diferite partide de pescuit.
De fapt, o montura perfecta poate deveni inutila daca aterizeaza intr-o pozitie gresita, cum ar fi o parte din fir sa fie ridicata de pe fundul lacului intr-o pozitie care sa-i dezvaluie prezenta, sau varful carligului sa se toceasca prin frecarea cu pietricelele. Da, se poate folosi spuma solubila pentru a evita aceasta situatie, dar ea poate fi cauzata si de un crap care a luat momeala fara sa ne dam seama si a scuipat-o, lasand montura in situatiile de mai sus.
Este totodata posibil ca si cea mai slaba montura sa dea rezultate bune in conditii ce o avantajeaza cum ar fi, de exemplu daca a aterizat in pozitie corecta sau intr-o pozitie care o ajuta sa se confunde cu culoarea fundului lacului. Aceste doua situatii ar putea fi suficiente sa pacalim multi crapi, facandu-i sa aspire momeala si carligul sa se prinda in buza. Alta situatie cand o montura slaba ar putea da rezultate,este daca in zona se afla multi crapi care se hranesc in acelasi timp; concurenta pentru hrana poate face pestele sa lase garda jos in timp ce aspira momeala, pentru a nu ajunge altul inaintea lui la ea. Aceasta situatie poate face partida de pescuit o mare reusita chiar daca folosim o montura de o calitate indoielnica.
Oricum, sunt mai multe lucruri de facut pentru a prinde crap, decat doar alegerea unei monturi si cred ca cea mai buna montura va fi alta in diferite locuri de pescuit si va depinde de mai multi factori: limpezimea apei, tipul de sol din lac, conditiile meteo, obiceiurile de hranire ale crapilor,presiunea la care sunt supusi pestii, numarul crapilor care se hranesc la un moment dat,etc. Nu va fi nici o situatie in care o anumita montura va fi cea mai buna de folosit pe toate lacurile, in aceeasi perioada din an, de la un an la altul. Pentru multi dintre noi va fi un proces permanent de incercari, reusite si esecuri, pe toata durata partidelor de pescuit si doar invatand din propria experienta va merita timpul pierdut si efortul depus.
Chiar daca vom reusi sa realizam cea mai eficienta montura de crap pentru orice tip de situatie, prinderea exemplarelor mari va depinde totusi de combinarea mai multor factori, dintre care unii sunt in afara controlului nostru si pot determina rezultatul oricarei pertide de pescuit. Daca ar exista o montura perfecta pentru toate situatiile atunci totusi nu va prinde numeroase capturi datorita factorilor enumerati mai jos (ganditi-va la urmatoarele situatii):
- cea mai buna montura din lume nu poate functiona corect daca nu sunt crapi in lac (localizarea e probabil 75% din batalie)
- cea mai buna montura din lume nu este eficace daca varful carligului a fost lovit de pietricele
- cea mai buna montura din lume nu va prinde crap daca acestia pur si simplu nu mananca
- o montura buna nu va da randament daca nu a aterizat corespunzator pe fundul lacului
- o montura perfecta nu va reusi sa prinda nimic daca crapul asociaza momeala respectiva cu pericolul.Crapul trebuie sa ridice momeala pentru ca montura sa functioneze!
- cea mai buna montura nu va da randament daca nu e lansata in zona unde se hranesc majoritatea crapilor din lac,cu alte cuvinte ea trebuie strecurata in zona de hranire a pestilor.
- cea mai buna montura nu va da randament daca materialele din care e fabricata fac momeala sa se miste intr-un mod nenatural care poate speria crapul.
- cea mai buna montura nu va da randament daca momeala nu va putea fi gasita prin miros sau vedere.Intotdeauna folositi o momeala de calitate si niciodata nu exagerati cu aromele,decat daca acest lucru face parte din tactica dumneavoastra.
- o montura buna nu va fi eficienta daca materialele folosite vor fi vazute (intotdeauna camuflati partea finala).
- o montura buna nu va fi eficienta daca crapul se sperie de unele obiceiuri rele pe care le au unele persoane cand pescuiesc ; de exemplu zgomotul prea mare facut pe mal.
- cel mai important lucru de care trebuie sa ne aducem tot timpul aminte este ca o montura buna nu va fi eficienta pe acelasi lac tot timpul deoarece prin folosire ei multa vreme in acelasi loc, crapul in cele din urma o va recunoaste si se va speria de ea.
Chiar daca folositi o montura care da rezultate foarte bune, la un moment dat in timpul partidelor de pescuit va fi nevoie sa schimbati montura si sa o adaptati schimbarilor care se petrec in apa sau dupa obiceiurile de hranire a crapilor. Incercati sa va formati obiceiul de a experimenta si testa cand pescuiti. Incercarea ideilor noi ne va face pe toti sa invatam intotdeauna ceva nou despre pescuitul la crap.

luni, 27 iunie 2011

Balta Clinceni

Balta Clinceni se afla in apropierea Bucurestiului la aproximativ 5km, facand din aceasta balta un loc indragit de pescarii de crap care doresc o balta aproape de casa.
Balta Clinceni are luciul de apa destul de mic ca suprafata. Se poate pescui de pe mal pe aproape 80% din suprafata baltii. Balta nu prezinta agataturi cu exceptia catorva buturugi pe mijlocul lacului iar fundul este unul tare, nisipos.
Se poate pescui cu 5 bete de participant, se poate pastra carasul in limita a 10kg, crapul se pastreaza in limita a 5 kg, este permis pescuitul la bomba.
Taxa pentru balta este de 80 lei. Telefon contact: 0743755657. Specii de pesti intalnite: biban, caras, crap, rosioara.
Cale de acces. Sunt doua varianta prin care poti sa ajungi la balta; una ar fi sa iesi din Bucuresti prin Prelungirea Ghencea, tot inainte pana treci linia de centura si ajungi in Comuna Clinceni, unde mergi tot inainte pana aproape de iesirea din comuna spre Bragadiru. Alta varianta ar fi prin DN6 spre Alexandria si din Bragadiru se face drapta spre Clinceni, la de 200m de la intrare se face iar dreapta spre balta. Distanta Bucuresti – Clinceni este de aproximativ 5 km.

Arapaima - Pestele Gigant

Arapaima sau pirarucu, asa cum este cunoscut in Brazilia, este unul dintre cei mai mari pesti de apa dulce din lume. Numele local deriva din limba indigenilor si se traduce prin “peste rosu”, referindu-se atat la petele de un rosu aprins ale solzilor din apropierea cozii, cat si la culorea carnii acestui peste. Din cauza dimensiunilor impresionante, corpul sau este neted si are o forma aerodinamica, inotatoarele dorsale si cea anala fiind orientate inapoi, in apropierea cozii, pe langa corpul de culoare gri, cu nuante verzui. In comun cu alti pesti apartinand ordinului Osteoglossomorph (pesti ososi), arapaima are dintii ascutiti, ososi, care il ajuta foarte mult la schilodirea si sectionarea prazii.
In afara dimensiunii impresionante, probabil ca trasatura care ii este cea mai caracteristica este dependenta fundamentala de aer - arapaima trebuie sa iasa din cand in cand la suprafata pentru a respira. In plus fata de branhii, acest peste are o basica inotatoare, modificata si largita, compusa dintr-un tesus asemanator cu cel pulmonar, cu ajutorul careia extrage oxigenul din aer. Acesta este o forma de adaptare la conditiile adesea hipoxice (insuficienta oxigenare) ale vaii inundabile a Amazonului, care il determina sa ia aer la intervale cuprinse intre 5 si 15 min.
Atunci cand nivelul apei scade, incepand din luna august si pana in martie, pestii arapaima se aduna in lacurile si canalele raurilor. Catre sfarsitul sezonului, intre lunile decembrie si martie, adultii se imperecheaza, construindu-si un fel de cuib, in care f emela depunde icrele. Larvele ies dupa 3-5 zile din oua, dupa care femelele adulte lasa, de regula, masculii sa aiba singuri grija de pui. Masculul este foarte constiincios in rolul sau de parinte, nepermitandu-le puilor sa se departeze la mai mult de un metru de el. Odata cu cresterea nivelului apei, arapaima migreaza catre medii mai bogate in surse de hrana. Adultii care au varsta de peste un an se hranesc, in principal, cu alti pesti, in timp ce dieta diversificata a tinerelor exemplare, care raman sub ingrijire paterna pentru aproximativ trei luni, include: insecte, larve de pesti si alte organisme mici. Dupa retragerea apelor, adultii se separa de tineri si migreaza inapoi in lacuri si rauri. Maturitatea sexuala este atinsa la varsta de 4-5 ani, iar speranta medie de viata este de 15-20 de ani, in captivitate.

Capturi record la pescuit in lume

Cele mai mari exemplare pescuite in lume:

Pastrav - 21,82 kg (lacul Diefenbaker)
Crap - 44,91 kg (lacul Les Graviers, Franta)
Novac - 48,5 kg (lacul Erlesee, Germania)
Clean - 5,72 kg (raul Gurk, Austria)
Salau - 18,7 kg (Dunare, Austria)
Stiuca - 30,5 kg (balastiera Dannstadt, Germania)
Snger - 77,5 kg (raul Tisa, Ungaria)
Caras - 4,84 kg (raul Kocher, Germania)
Somn - 144 kg (raul Po, Italia)

Se spune ca cel mai mare somn din toate timpurile, de peste 500 kg, ar fi fost prins in Delta Dunarii, insa nu exista poze doveditoare.

Cel mai mare somn din Europa

Italianul Roberto Godi se poate lauda cu cel mai mare somn prins vreodata de un european. Pestele gigantic masoara aproape 2.5 metri lungime si cantareste peste 113 kilograme.
Dupa ce a fost prins si fotografiat, pestele a fost eliberat in siguranta in apele raului Po.
Simon Clarke, reprezentantul Catfish Conservation Group este de parere ca exemplarul are in jur de 20-30 de ani.
Precedentul record a fost stabilit de pescarul francez Christophe Dubreuil, in raul Ebro, Catalonia, Spania. Somnul prins de Dubreuil cantarea aproape 112 kg.

sâmbătă, 25 iunie 2011

Pescuitul Hanosului

Hanosul este un peste relict pontocaspic din Marca Neagra si Marea Azov. Este prezent pe tot litoralul romanesc si rar se intalneste in Razelm si in lacul Siutghiol.
Hanosul este un peste foarte vorace si pe aceasta proprietate a speciei se bazeaza si pescuitul sportiv. Se poate pescui aproape tot timpul anului, dar cele mai bune rezultate se obtin in perioada aprilie-noiembrie. Se pescuieste de pe tarm, cu o varga de 5-7 m lungime si cu un nailon de aceeasi lungime. Pe capatul firului se leaga un plumb de forma conica sau sferica, cu o greutate de 30-40 g. Deasupra plumbului se leaga doua carlige pe doua strune, fiecare lunga de 10-15 cm. Firul trebuie sa fie de 0,22-0,25, iar strunele mai subtiri, de 0,16-0,18. Daca ele se agata de fundul pietros, se rup, ceea ce permite pescarului sa recupereze o parte din fir. De obicei se agata numai un carlig, iar celalalt poate fi recuperat. Momelile folosite sunt de mai multe feluri: partea cartilaginoasa a scoicii midia, aterina sarata sau proaspata, hamsie sarata sau proaspata, bucati de guvizi, dar mai cu seama garizi (racusori mici cu corpul aproape transparent), care traiesc aproape de tarm, langa pietre. Garizii se prind cu minciogul cu ochiuri mici. Ca nada se mai utilizeaza carnea de vita si in special inima, care este taie si se rupe greu din carlig. Daca se folosesc bucati de peste, ele trebuie sa fie curatate in prealabil de piele. La pescuitul hanosului de pe mal se lasa undita in apa pana ce plumbul atinge fundul, iar firul se intinde complet. Hanosul aflat in apropiere, datorita lacomiei, inghite cu o muscatura ferma carligul nadit. La muscatura se ridica varga si este sigur ca hanosul nu mai poate scapa. Daca pescarul nu ridica imediat varga, pestele incearca sa scape, fugind spre sau sub stanci, unde se pierde cu carlig cu tot. In cazul in care carligul nu s-a agatat de piatra, pestele schimba in scurt timp locul de refugiu si iese de sub stanca, cand poate fi usor capturat. Locul optim de pescuit al hanosului, ca in general al guvizilor, este in zona tarmului, in golurile dintre pietrele digului, scobiturile din dig, gaurile si orificiile dintre pietre si stabilopozi, unde hanosul traieste in mici colonii locale. Cu sonda de plumb se masoara adancimea acestor scobituri sau gauri, pentru a afla locul unde stau pestii si pentru a oferi momeala la locul potrivit.
Hanosul, ca si celelalte specii de gobide, se pescuieste cu foarte bune rezultate si ceva mai departe de mal, din barca, cu o unealta denumita volta. Aceasta este compusa dintr-un fir mai gros, cu o lungime de 40-50 m, la capatul caruia se leaga un plumb de 50-80, chiar pana la 150-200 g, in functie de adancimea locului si de puterea curentilor marini, pentru a asigura firului o pozitie verticala in timpul pescuitului, in apropierea plumbului se leaga cele doua carlige cu strune mai subtiri decat firul. Plumbul mai greu are si rolul de a asigura apropierea carligului de pietrele de pe fundul apei, unde sta bancul de guvizi. La primele muscaturi se recupereaza firul, deoarece hanosul lacom, ca si guvizii, este agatat in mod sigur. La pescuitul la volta, barca se ancoreaza cu o greutate la un capat pentru a nu fi dusa in deriva de curenti si de vant, cu riscul de a indeparta pescarul de locul cunoscut. Aceasta metoda este foarte eficienta in special in lunile cu apa calda, daca este folosita la adancimile de 20-25 si chiar de 30-35 m.
La pescuitul sportiv in Marea Neagra, in conformitate cu legea, se folosesc doua undite sau doua lansete cu cate 10 carlige fiecare, ori doua taparine, fiecare cu cate 10 carlige.

Lacul Surduc

Lacul Surduc este un lac de acumulare situat in vestul tarii, in judetul Timis, (in partea de sud-est a muntilor Poiana Rusca), la o distanta de aproximativ 100 de km de Timisoara si la 30 km de Lugoj. Barajul si Lacul Surduc alimenteaza cu apa potabila si industriala municipiul Timisoara si pune in miscare turbinele unei microhidrocentrale de 2 MW.
Lacul de acumulare Surduc are ca scop principal asigurarea cu apa potabila a zonei Timisoara, apararea impotriva inundatiilor si bineinteles, un scop turistic, unde iubitorii de pescuit si de agrement se pot bucura in voie. Avand o suprafata de 460 ha, el este cel mai mare lac din judetul Timis. Constructia barajului a inceput in 1972, iar acumularea in 1976, atingand in 1977 aproape 25 milioane mc. Etapa a doua a inceput in 1981, fiind proiectata pentru acumularea unui volum de apa de 51 milioane mc.
Lacul Surduc este unul dintre principalele puncte de atractie turistice, pentru cei ce doresc o relaxare, o delectare, pentru cei care doresc sa inoate, pentru sporturi nautice, pentru pescuit sau pentru plaja in timpul verii. Cazarea este usoara, ori la cabane, ori cu cortul. Judetul Timis se poate mandri cu acest minunat lac de acumulare, atat pentru turism, cat si pentru asigurarea apei potabile in Timisoara.

Lufarul

Traieste aproape in toate marile calde, temperate si tropicale ale Oceanului Atlantic. Lufarul este prezent in marile Mediterana, Neagra si Azov. Se intalneste pe toata lungimea litoralului romanesc.
Corpul lufarului este moderat alungit, comprimat lateral, acoperit cu solzi mici si subtiri. Capul este mare, comprimat lateral, gura mare si oblica, buzele subtiri. Falcile sunt prevazute cu dinti scurti, grosi si ascutiti. Pedunculul caudal este scurt, comprimat lateral. Cele doua inotatoare dorsale sunt alaturate. Linia laterala este completa, usor curbata, paralela cu linia dorsalei pestelui.
Partea dorsala a lufarului este cenusiu deschis, cu reflexe albastrui, laturile si abdomenul argintii, inotatoarele sunt aproape incolore. La baza pectoralei se vede o pata neagra.
In dreptul coastelor romanesti, lungimea cea mai frecventa a lufarului este de 30-40 cm, mai rar 50 cm, dar in alte mari trece si peste 1 m. Greutatea obisnuita in apele noastre este de 2-3 kg, insa in Oceanul Atlantic depaseste uneori si 20 kg.
In luna mai se apropie de tarmul romanesc, cand temperatura marii atinge aici 15°C, si se retrage spre largul si sudul Marii Negre in octombrie. Lufarul traieste in bancuri, in straturile superioare, urmarind cu multa tenacitate bancurile de hamsii, scrumbii albastre si stavrizi, cu care se hraneste. Este un peste rapitor prin excelenta, in stadiul de puiet, pe langa puietul de peste, consuma crustacee marine, moluste, dar pe masura maturizarii trece exclusiv la viata de peste rapitor.
Atinge maturitatea sexuala la varsta de 3, mai rar la 4 ani. Se reproduce in perioada iunie-august, la o temperatura a marii de 22-26°C. O femela depune 120000-200000 boabe de icre pelagice. Datorita poftei sale permanente si a lacomiei, lufarul creste foarte rapid. Cand da de bancul de hamsii sau de stavrizi, ucide intotdeauna mai multi pesti decat poate consuma, fiind astfel un dusman de temut al pestilor mai mici, de banc.
Are carnea gustoasa, alba, foarte apreciata.
Lufarul se prinde la undita mai ales la pescuitul din barca, in largul marii, la scrumbii albastre si stavrizi. Este un peste apreciat de unditarii localnici. Se zbate in timpul obosirii, dar se preda repede.

Pescuitul in apele de ses

Cea mai mare parte a apelor din Romania in care poate fi practicat pescuitul sportiv atat ca lungime, cat si ca suprafata este alcatuita din raurile si lacurile din regiunile de ses. Acestea cuprind in primul rand Dunarea (1072 km), care impreuna cu cele trei brate din Delta: Chilia, Sulina si Sfantu Gheorghe, totalizeaza peste 1500 km. Principalele rauri sunt: Muresul, Oltul, Somesul, Jiul, Siretul, Prutul etc., curg pe cele mai lungi portiuni si se varsa tot in regiunile de ses.
In zonele de ses se afla si majoritatea lacurilor: lagunele cu apa dulce din apropierea litoralului Marii Negre, din care fac parte si lacurile Razelm, Sinoe, Zmeica si Golovita; laculrile de acumulare din sistemele hidroenergetice de la Portile de Fier I si II; lacuri naturale, mai mici sau mai mari (Snagov, Caldarusani, Cernica, etc.), lacurile de acumulare (Varsolt, Surduc, Gilau etc.), balti naturale sau iazuri amenajate, lacuri de acumulare hidroenergetice pe Olt, Bistrita, Cibin etc.
Fiecare dintre tipurile de ape de ses enumerate are conditii hidrologice si hidrobiologice specifice, dispune de o anumita flora si fauna autohtone. Conditiile de mediu, caracteristice diferitelor tipuri de ape de ses, determina calitatea in ceea ce priveste speciile de pesti ce traiesc in aceste ape, dar si cantitatea in cadrul speciilor respective.
Pestele cel mai reprezentativ din portiunile de ses ale raurilor noastre este crapul (Cyprinus carpio), dar pe langa el se afla in numar mare si linul (Tinca tinca), carasul (Carassius auratus), platica (Abramis brama), cosacul cu bot ascutit (Abramis ballerus), cosacul (Abramis sapa), batca (Blicca bjoerkna), babusca (Rutilus rutilus), obletul (Alburnus alburnus), sabita (Pelecus cultratus). Viteza redusa a cursului raurilor din acest zone, precum si cantitatile mari de substante dizolvate in apa creeaza conditii optime pentru dezvoltarea organismelor vegetale (fitoplancton) si animale (zooplancton) care plutesc in rauri sau lacuri si care constituie hrana abundenta atat pentru puietul, cat si pentru exemplarele mature ale speciilor de pesti.
Lacurile, baltile, precum si celelalte tipuri de ape statatoare din regiunile de ses si raurile lent curgatoare, cu multe meandre, sunt marginite de o vegetatie acvatica luxurianta, formata din stuf, papura, pipirig etc. in multe locuri din Delta, aceste plante acopera suprafete intinse. Adancimea apei variaza, speciile mai mici de pesti abunda, motive pentru care si pestii rapitori gasesc aici conditii optime. Principalii reprezentanti ai acestora sunt: stiuca (Esox lucius), somnul (Silurus glanis), salaul (Stizostedion lucioperca), salaul vargat (Stizostedion volgense), bibanul (Perca fluviatilis), avatul (Aspius aspius), ghibortul (Acerina cernita), rasparul (Acerina schraetser), somnul pitic (Ictalurus nebulosus).
In afara de speciile amintite, aceste ape adapostesc inca multe alte specii, de obicei de talie mica si pasnice, care constituie, in parte, hrana pestilor rapitori (stiuca, salaul, somnul etc.). Amintim astfel obletul (Alburnus alburnus), rosioara (Scardinius erythrophthalmus), vaduvita (Leuciscus idus), tiparul (Misgurnus fossilis), plevusca (Leucaspius delineatus), porcusorul (Gobio gobio), tiganusul (Umbra krameri).
Lacurile si baltile de revarsare de-a lungul Dunarii, precum si lacurile din preajma tarmului marii sunt populate de ghidrin (Gasterosteus aculeatus), palamida de balta (Pungitius platygaster), moaca de bradis (Proterorhinus martnoratus), porcusorul de nisip (Gobius kessleri), guvidul de balta (Gobius fluviatilis).
Dintre speciile migratoare de pesti trebuie amintita anghila (Anguilla anguilla), care poate fi pescuita in Dunare si pe cursul inferior al unora dintre afluentii sai.
Cega (Acipenser ruthenus) constituie captura cea mai de pret, mai ales pentru pescarii profesionisti si sportivi de pe Dunare.
In apele de ses se pot pescui si alte specii: unele dintre acestea migreaza din mare si se stabilesc temporar (pentru a se reproduce sau pentru a petrece aici iarna) in Dunare. Astfel de pesti sunt: morunul (Huso huso), viza (Acipenser nudiventris), nisetrul (Acipenser guldenslaedti), pastruga (Acipenser stellatus). Tot pentru a se reproduce scrumbia de Dunare (Alosa pontica) si rizeafca (Alosa caspia nordmani) migreaza primavara, in numar foarte mare din Marea Neagra in Dunare.

Raurile si Lacurile Judetului Iasi

Reteaua hidrografica ce strabate teritoriul judetului Iasi cuprinde artere destul de variate ca marime, cum sunt portiunile corespunzatoare din sectorul mijlociu al Prutului si Siretului, un sector restrans din cursul inferior al Jijiei si al Miletinului si alte rauri mici, autohtone.
Reteaua hidrografica ce dreneaza perimetrul judetului Iasi, cu o densitate medie de 0,5 km/km2, este formata din bazinul mijlociu al raului Prut, care uda partea de E a judetului Iasi, pe o distanta de 231 km, formand, totodata, si granita cu Republica Moldova, din cursul mijlociu al Siretului, care strabate extremitatea de NV a judetului Iasi pe directie NNV-SSE, pe o lungime de 76 km.
Cursul inferior al Jijiei, cu afluentii sai principali Bahlui, Miletin, Frasin, Bohotin s.a., este afluentul drept al Prutului. Desi densitatea totala a raurilor oscileaza in jurul valorii de 1,5 km/km², numai 30% dintre ele au o scurgere permanenta, restul fiind semipermanente si intermitente. Datorita acestui fapt s-a simtit nevoia costruirii unui mare numar de iazuri, care contribuie la regularizarea regimurilor scurgeriisi la revolvarea unor necesitati de ordin practice, gospodaresc.
Raurile reprezinta cea mai importanta sursa hidrografica a regiunii, caracterizandu-se printr-un regim cu frecvente si accentuate variatii de nivel si debit, care dau nastere la viituri si inundatii cu efecte negative asupra economiei.
Lacurile reprezentate in special prin iazuri, au o mare raspandire mai ales in partea nord-estica a judetului.

vineri, 24 iunie 2011

Sabita

Traieste in bazinul hidrografic al marilor Baltica, Caspica, al Marii Negre, in apele din sudul Suediei si Finlandei, in tara noastra, sabita traieste pe tot cursul Dunarii, pana la varsarea in Marea Neagra, si la gurile fluviului, in apele salmastre, in lacul Razelm, in zonele de ses ale raurilor Somes, Mures, Timis, Olt, Ialomita, Siret si Prut. In timpul reproducerii, cu ocazia inundatiilor, patrunde in lunca inundabila a marilor rauri.
Corpul sabitei este alungit, mult comprimat lateral. Are o carena ventrala foarte ascutita, lipsita de solzi, se intinde de sub opercule pana la anala. Corpul pestelui este acoperit cu solzi mici, subtiri si luciosi, care se desprind foarte usor. Ochii sunt foarte mari, botul scurt, gura superioara, mica si aproape verticala. Aripioara dorsala este situata foarte posterior, retrasa spre pedunculul caudal, Anala este lunga, caudala puternica, adanc scobita, cu lobul inferior mai lung decat cel superior. Linia laterala se deseneaza pe partea inferioara a corpului, cu o serie de ondulatii pe parcurs si aproape dreapta spre coada.
Dorsala pestelui este de un albastru inchis sau verde albastrui cu puternic luciu metalic. Laturile corpului sabitei sunt argintii, abdomenul argintiu-albicios. Inotatoarele pectorale, dorsala si caudala sunt cenusii, cu reflexe rosiatice spre margini. Celelalte inotatoare sunt galbui.
Lungimea obisnuita este de 25-35 cm, dar atinge si 50 cm, iar greutatea medie este de 350-450 g, in mod exceptional 1,5-2 kg in apele de la noi.
Sabita traieste in bancuri la suprafata apei rarilor de ses, in multe lacuri din interiorul tarii, in lacurile litorale, inclusiv cele salmastre. Fiecare banc, mai mic sau mai mare, are drept conducator cate o sabita mai mare, mai batrana. Perioada de reproducere corespunde lunilor mai-iunie, cand exemplarele de 3-4 ani, care au atins maturitatea sexuala, se aduna in bancuri pentru reproducere. O femela depune 10000-60000 boabe de icre care ating un diametru de 4-5 mm dupa fecundare, cand cresc mult in volum.
La inceput, alevinii se hranesc cu fitoplancton, apoi cu zooplancton, insecte cazute pe suprafata apei (gura este adecvata pentru aceasta hrana), cu insecte acvatice, iar exemplarele batrane devin uneori consumatoare de puiet de obleti.
Carnea sabitei este grasa, gustoasa si apreciata.
Exemplarele mari se pescuiesc cu linguri mici, cu lanseta, iar cele mici cu musculite si muste artificiale.

Pescuitul in apele coliniare

Apele curgatoare din zonele de deal corespund limitei inferioare de raspandire a lipanului, dar in principal altitudinilor la care traiesc doua dintre speciile extrem de importante din aceste ape: scobarul si mreana.
Paraiele de munte, unite intre ele in zonele deluroase, alcatuiesc rauri colinare cu ape mai bogate in substante nutritive, cu o temperatura relativ scazuta, limpezi in perioadele de seceta si usor tulburi in timpul ploilor. Curentii mai slabi din aceste zone favorizeaza existenta mai multor vietuitoare si organisme vegetale (care constituie hrana pestilor) decat in paraiele de la altitudini mai mari. Fundul albiei in apele colinare este acoperit cu pietre mai mari, plate, alteori cu pietris, peste care se intinde un adevarat covor verde de alge, hrana buna pentru scobar. Locurile acoperite cu pietre, pietris sau uneori cu nisip constituie medii ideale de viata pentru diferitele animale submerse, in primul rand pentru larvele insectelor acvatice, foarte diverse ca specii si ca numar. Toate acestea explica densitatea faunei ihtiologice in aceste zonele de rauri.
Uneori in aceste portiuni de rau apare lipanul, lostrita si fantanelul, dar specifice lor sant: scobarul (Chondrostoma nasus), mreana (Barbus barbus), mreana vanata (Barbus meridionalis petenyi), cleanul (Leuciscus cephalus), mihaltul (Lota lota), morunasul (Vimba vimba) si beldita (Alburnoide bipunctatus).
In plus, in raurile de munte si de deal traiesc si urmatoarele specii: cleanul mic (Leuciscus leuciscus), porcusorul (Gobio gobio), cara (Cobitis aurata balcanica), nisiparnita (Cobitis romanica), chetrarul (Gobio uranoscopus), pietrarul (Aspro zingel) si fusarul (Aspro streber). Toate aceste specii sau majoritatea sunt de talie mica.
Speciile de pesti mici consemnate constituie in parte hrana speciilor valoroase, iar pe de alta parte folosesc ca momeli pentru pescuitul sportiv.

Pescuitul Caracudei

Caracuda poate fi gasita in aproape toate apele din Europa, pana la cercul polar; fac exceptie: Irlanda, Scotia, sud-vestul Frantei si Elvetia.
In Romania, caracuda poate fi intalnita in majoritatea apelor, exceptand paraiele de munte si lacurile montane. Apare astfel, numeroasa, in raurile mari, ca Prut, Dunare, Siret, precum si in baltile de revarsare ale acestora, in foarte multe crescatorii de crap si helesteie, in brate moarte, balti, lacuri colinare si de ses, precum si in Delta Dunarii si apele limitrofe.
Din primavara pana in toamna, pescuitul caracudei da rezultate satisfacatoare in primele ore de dupa rasaritul soarelui si dupa-amiaza tarziu. Uneori se poate pescui cu succes caracuda si in ultimele zile ale toamnei, cu conditia sa fie precedate de cateva zile calduroase la rand, intrucat ea se afla totdeauna in imediata apropiere a fundului apei, unde scormoneste in cautare de hrana, carligul trebuie reglat astfel ca nada sa atinga fundul (motiv pentru care este necesar sa se cunoasca bine adancimea apei). Este adevarat ca in zilele calduroase de vara pestele se ridica in straturile superioare ale apei, dar aceste ridicari dureaza foarte putin timp.
Metoda cea mai eficienta de pescuit la caracuda este cea cu pluta. Varga trebuie sa fie usoara si sensibila, iar firul de 0,15-0,18. Gura caracudei este mica, lucru care trebuie luat in considerare la alegerea dimensiunii carligului; astfel, rama folosita ca nada se fixeaza pe carlig de 8-10, in timp ce boabele fierte de grau sau bilutele de mamaliga se infig pe carlig de 10-12. Plumbul trebuie sa fie cat se poate de mic, iar pluta, extrem de usoara. La pescuitul caracudei se obtin rezultate bune prin nadirea prealabila a locului de pescuit, cu mentiunea ca este de dorit sa se foloseasca apoi aceeasi nada si pe carlig. Se foloseste in acest scop malai macinat mai mare, boabe tinere, laptoase de porumb, boabe fierte de grau, bilute de coca de paine etc. Cateva boabe sau bilute aruncate in apa chiar si in timpul pescuitului atrag si alte exemplare de caracuda in apropierea unditei. Exemplarele mai mici se pescuiesc pentru a fi utilizate mai tarziu ca nada vie, mai ales pentru pescuitul somnului.

joi, 23 iunie 2011

Balta Albina

Balta Albina este o excelenta locatie pentru a pescuit si a va petrecerea timpului liber intr-un cadru natural de peste 3 ha. Amplasata in imediata apropiere a lacului, locatia dispune de 20 locuri de cazare in casute cu 2 paturi, un restautant de 40 locuri, teren amenajat de fotbal, teren de tenis de camp, loc de joaca pentru copii (leagane, tobogan, balansoar), barci de agrement.
Se poate pescuti cu maxim 4 lansete si 2 undite. Se pot retine maxim 5 kg de peste. Este permis intre orele 06.00 – 20.00, taxa: 60 lei/zi/persoana in prohibitie si 30 lei/zi/persoana in restul anului. Specii de pesti intalnite: caras, crap, sanger, stiuca. Telefon contact: 0724957235.
Cale de acces. Din Braila urmati drumul spre combinat. Imediat dupa ce ati trecut de pod, se face un drum de tara pe langa canalul de irigatii. Urmati drumul cca. 2km si ajungeti direct la balta Albina.

Larva de libelula

Se gaseste cu precadere in zone mlastinoase, se recolteaza cu site speciale la inceputul primaverii.
Este de culoare rosu-aprins, foarte subtire, foarte vioaie, poate ajunge pana la 3 cm.
Se pot folosi 4-5 larve de libelula in functie de dimensiunea carligului, cu varful infipt in ultima larva. Carligele trebuie sa fie subtiri, cu tija lunga , maxim nr. 10. Se poate folosi si in nada.
Este apreciata de majoritatea cyprinidaelor.

Viermele de copac

Se foloseste precum viermusul, cu mai mare atentie deoarece se sparge usor. Este mai mare decat viermusul obisnuit si este de preferat sa fie folosit in pescuitul recreativ sportiv in zona de unde a fost colectat.
Este apreciat in mod special de cyprinidae.

Pescuitul Cosacului

In Europa traieste in fluviile nordice ce se varsa in Marea Neagra si Marea Caspica, precum si in fluviile sudice ce se varsa in Marea Caspica.
In tara noastra, cosacul se gaseste pe tot parcursul Dunarii, in lacul Razelm, precum si in partea de aval a raurilor Timis, Somes, Mures, Olt, Jiu, Siret, Prut.
Corpul este inalt, de forma rombica. Botul mare, cu o forma caracteristica, inalta, gura este mica, subterminala. Caudala este adanc scobita, lobul inferior fiind mai lung decat cel superior.
Cosacul atinge rar lungimea de 30-35 cm, cea obisnuita fiind de 20-25 cm.
Pescarii nu dau in mod special la cosac, dar in Dunare, unde se pescuieste la platica, se agata si aceasta specie. Pescarii sportivi il confunda uneori cu platica, nefiind initiati in determinarea speciilor de pesti. Se pescuieste, la fel ca si platica.

miercuri, 22 iunie 2011

Scoica mare de apa dulce

Se poate recolta mai usor dupa retragerea apelor
De obicei se foloseste partea mai tare (cea prinsa de cochilie) dar se poate folosi si parte moale legata de carlig.
Crapul prefera o astfel de momeala, dezavantajul ei consta in faptul ca trebuie schimbata des, deoarece o toaca pestii mai mici. Este apreciata si de platica si somn, se foloseste cu succes pe timpul verii.
Exemplare mari de crap s-au prins cu aceasta momeala pe Dunarea Veche.

Bibanul Soare

Bibanul-soare a fost adus in Europa din America de Nord la sfarsitul secolualui XVIII; in anii care au trecut de atunci, el s-a raspandit larg pe continentul european, astfel ca azi poate fi intalnit aproape pretutindeni, incepand de la Oceanul Atlantic si pana in Delta Dunarii. In tara noastra poate fi gasit in baltile de revarsare ale Dunarii, in sistemul lagunar Razelm-Sinoe din Delta, in unele lacuri cu apa dulce din apropierea litoralului, in raurile Timis, Bega, Crisuri, Cerna, Arges, Dambovita, Ialomita, Barlad, Siret, pe cursul inferior al Prutului, precum si in multe lacuri dulci din interiorul tarii si in unele iazuri si helesteie, unde este o specie nedorita.
Corpul bibanului-soare este inalt, puternic, comprimat lateral, acoperit cu solzi mari, relativ tari si aspri. Gura mica, terminata in "cioc", este taiata oblic in sus. Intre cele doua inotatoare dorsale nu exista membrana despartitoare, ceea ce face sa para ca este una singura, inotatoarea anterioara are 10-12 radii osoase terminate cu tepi, pe cand cea posterioara, mai lata decat prima, nu are radii tepoase, inotatoarea ventrala este prevazuta cu o teapa, in timp ce aceea de sub coada are trei. Caudala este rotunjita.
Bibanul-soare are un colorit foarte frumos, motiv pentru care este apreciat si de acvaristi. Spatele sau este verde-oliv, impodobit cu pete brune si albastre, uneori liliachii, iar burta este argintie. Pe partile laterale are pete portocalii. Sub fiecare ochi se intinde cate o dunga auriu-albastruie. Pe membrana care constituie o auxiliara a operculului la masculii de biban-soare se distinge cate o pata neagra si una rosie. Exemplarele tinere sunt "impodobite" cu desene asemanatoare cu ale tigrilor, inotatoarele dorsale si caudala sunt cenusii, fond pe care se disting 3-4 siruri formate din puncte mai intunecate. Restul inotatoarelor sunt galbui.
De regula, bibanul-soare creste pana la lungimi de 12-15 cm, exemplarele de 20 cm fiind destul de rare.
Traieste in baltie de revarsare si in lacurile cu fundul malos, unde exista o vegetatie submersa abundenta, dar poate fi intalnit si in bratele moarte ale raurilor sau in portiunile mai linistite ale apelor curgatoare. Si aici, ca si in lacuri, bibanul-soare trebuie cautat in locurile unde apa, fiind expusa soarelui, este mai calda decat in alte portiuni. Pestele evita locurile mai adinci, unde razele solare nu pot patrunde si ca urmare, apa este mai rece.
Bibanul-soare isi cauta hrana pe fundul apei, hranindu-se cu icre de peste, insecte si larve de insecte, raci minusculi, viermi, rame, devorand in acelasi timp alevinii altor specii de pesti. Fiind consumator de icre si puiet de peste, bibanul-soare poate fi considerat o specie daunatoare. Nu este tolerat in crescatoriile de crap.
Acest peste atinge maturitatea sexuala la varsta de 2 ani. Reproducerea are loc în perioada mai-iunie, dar uneori chiar si in august. Este o specie deosebit de prolifica. Numarul mare de icre pe care le depune sunt asezate in cuiburi amenajate pe fundul apei, cuiburi pazite apoi cu strasnicie de masculi, invelisul gelatinos al icrelor face ca acestea sa se lipeasca de fundul apei.
Pescarii sportivi prind bibanul-soare mai ales pentru a-l utiliza apoi ca nada vie. Captura bibanului-soare intr-un loc este o garantie ca in aceeasi zona mai exista si altii; metodele de pescuit sunt identice cu cele folosite la exemplarele mai mici de biban.

Midia - Scoica Neagra

Creste si se dezvolta la Marea Neagra, in general pe formatiuni de piatra. Este momeala preferata a pestilor din Marea Neagra. Se recolteaza cu o grebla speciala cu plasa (asemanatoare unui minciog). Cele mai bune locuri pentru recoltarea midiilor sunt: baza digului de Sud de la Midia, baza digurilor din Eforie Nord si Eforie Sud, plaja Mangalia. Dupa furtuna se recolteaza mai usor de pe plaja Marii Negre.
Se foloseste in mod special la guvizi, chefal si laban. Este foarte eficienta ca momeala dupa furtuna deoarece valurile sparg cochilia scoicii iar pestele are acces mai usor la carnea acesteia.
Poate fi folosita in stare naturala, majoritatea pescarilor prefera insa sa o fiarba sau sa o coaca deoarece se desface mai usor (la fierbere se mai adauga sofran pentru schimbarea coloritului scoicii).
Cade usor din carlig, de aceea nu se foloseste in lansari la distanta mare.
Midia este o scoica foarte gustoasa, se foloseste in foarte multe preparate culinare.

Rama de mare

Traieste in apa de mare cu adancimea mica, in nisipuri si in malul lacurilor litorale cu apa salmastra.
Se recolteaza de regula cand apa are peste 15 grade, in perioada aprilie-noiembrie. Pentru recoltare se folosesc lopeti cu coada lunga cu ramforsare metalica si site din material plastic. Se pot pastra la temperaturi cuprinse intre 4-6 grade, in nisip umed intre straturi de panza moale (prosoape) sau in apa de mare ce trebuie schimbata zilnic.
Este hrana preferata a chefalului si labanului dar nu o refuza nici celelate specii de pesti marini. Este o momeala foarte sensibila, se pune in carlige cu tija lunga si subtire de la coada spre cap (pot fi folosite carlige cu mici contre). Se controleaza frecvent, la aproximativ 15 min deoarece se poate ca maruntisul sa o toace fara ca pescarul sa sesizeze.
Este de mai multe tipuri, se diferentiaza prin colorit - rosie, verde si bruna (ce a verde nu este buna deoarece se deterioreaza usor).

marți, 21 iunie 2011

Balta Hagiesti

Balta Hagiesti este considerata una din cele mai frumoase si mai populare balti din jurul Bucurestiului. Pe balta Hagiesti se poate pescui pe toata suprafata lacului existand multe locuri bune de pescuit cu vegetatie, copaci, stuf. Aancimea medie a apei este in jurul valorii de 2 m iar adancimea maxima este de 4 m.
Se poate planta doar cu navomodele. Se pot retine doar 5 kg de peste. Se poate planta cu barca baltii contra cost. Taxa este de 30 Ron/12 h. Specii de pesti intalnite: biban, caras, crap, platica.
Cale de acces. Din Bucuresti mergeti spre Urziceni (DN2), la inceputul localitatii Lilieci (27 km de Bucuresti) este o curba mare la dreapta si la mijlocul curbei se face un drum din beton la dreapta (exista si un indicator “spre Hagiesti”) , mergeti pe acest drum aprox. 5 km pana dati de satul Hagiesti si indicatoarele care va indruma spre balta Hagiesti.

Cum pastram larvele

Libelulele (larvele de chironomus) pe cat sunt de eficiente sunt intr-o partida de pescuit, pe atat sunt de fragile, sensibile si pretentioase. Pentru pastrarea lor o perioada mai lunga de timp (aproximativ 2 saptamani) trebuie parcursi cativa pasi extrem de simpli. Pentru inceput avem nevoie de doua pagini duble de ziar pe care le umezim si le indoim de la jumatate. Pe o parte vom pune larvele, iar cu cealalta le vom acoperi, formand practic un pachet, pe care-l vom pastra la frigider, deasupra compartimentului(lor) destinat(e) pastrarii legumelor si fructelor.
Zilnic larvele trebuie umezite. Periodic (o data la cateva zile) vom schimba “patul” cu un alt ziar umed, iar larvele le vom spala intr-o sita, in apa curata (nu folositi apa de la robinet! Contine clor!), pentru a-le-ntura pe cele moarte. Noul pachet se pastreaza tot la frigider.

Nodul Clinch

Simplu si la indemana oricui, ideal pentru legarea vartejurilor, agrafelor si carligelor cu ochet, nodul Clinch se adreseaza atat pescarilor de rapitor cat si celor de crap sau stationar.
Realizare:
1. treceti firul prin anoul vartejului;
2. executati cateva spire;
3. intoarceti firul si introduceti-l prin primul ochet creat;
4. treeceti firul prin bucla mare;
5. umeziti putin cu saliva firul si strangeti nodul.

luni, 20 iunie 2011

Noutati Moara Vlasiei 2

Administratia lacului Moara Vlasiei 2 vine in intampinarea pescarilor cu o serie de noutati.
Pescarii care pescuiesc numai in regimul C&R (prinde si elibereaza), dupa a doua sedinta de pescuit, vor deveni clienti fideli ai lacului MV2 si vor beneficia de 20% reducere (incepând cu a treia sedinta de pescuit).
La intrarea dinspre dig au fost amplasate pontoane pentru pescuit, destinate numai pescarilor care pescuiesc in regim C&R. Acestea se pot inchiria si rezerva sunand la administratorul lacului – 0728.908.400. Zona de la intrarea lacului, in care au fost amplasate pontoane este destinată numai pentru pescuitul C&R. Pescuitul de pe mal intre pontoane este strict interzis. Pontoanele se pot inchiria si rezerva atat pentru pescuitul de 12h cat si pentru pescuitul de 24h, dar numai pentru pescuitul C&R, la numarul de telefon 0728 908 400.
Vor fi amplasate toalete ecologice.
Pe tot malul de vis-a-vis, pe digul despartitor si pe portiunea de mal cu padure au fost montati stalpi cu proiectoare, ce ofera un iluminat nocturn de exceptie si asigura un pescuit pe timpul noptii relaxant.
Pescuitul de 24 de ore incepe la orele 18:00 si poate fi practicat numai in sistemul C&R, de la intrarea pe lac si pana la padure.
Taxa pescuit zona salbatica = 30 lei (se pot retine maxim 4 kg de peste). Taxa inchiriat barca = 30 lei/persoana.

Balta Colonesti

Balta Colonesti are o adancime minima 70 cm si maxima 2,50 m . Balta Colonesti are o suprafata de 4,2 ha si este imprejmuita cu gard de plasa, are parcare si este luminata pe timp de noapte.
Se poate pescui cu maxim 5 scule (lansete si undite). Se poate retine maxim 5 kg de crap si 8 kg de caras. Taxa este de 50 ron / 12 h. Specii de pesti intalnite:
caras, crap, cteno, salau. Telefon contact: 0765608517.
Cale de acces. Balta Colonesti se afla in comuna Colonesti la 30 km Pitesti in directia Slatina. Cum intrati in comuna Colonesti pe partea dreapta este Primaria si la 10 m se face dreapta si mergeti 50 m este indicator balta Colonesti.

Balta Stolnici

Balta Stolnici este situata in judetul Arges. Balta a fost formata prin indiguirea artificiala, iar sursa de apa o constituie mai multe izvoare subterane foarte puternice. Pescarii care doresc o partida de pescuit lunga si confortabila pot sa inopteze pe balta existand posibilitati de cazare.
Lacul Stolnici are o adancime medie de 3 – 5 m cu exceptii in zona digului si in zona unde lacul face burta,acolo adancimea poate sa ajunga la 11m. Vegetatia acvatica este foarte putin iar balta nu are agataturi. Lacul Stolnici a fost intens populat in ultimii ani cu crap si cteno. Pentru pescarii dornici sa vina pe aceasta balta mai des exista posibilitatea de achizitionare a unui abonament.
Se pot folosi 4 lansete si o varga la pluta. Crapul cu greutatea peste 3,5kg va fi eliberat. Locurile de pescuit sunt delimitate. Se poate retine 4 kg de peste. Specii de pesti intalnite: babusca, biban, caras, crap, cteno. Taxa pentru balta este de 50 lei. Telefon contact: 0762.218.597.
Cale de acces. Balta Solnici se afla la 40km de Pitesti pe drumul intre Pitesti si Slatina. In localitatea Lunca Corbului parasiti DN65 sifaceti stanga spre localitatea Parudeti. Mergeti tot inainte prin Catane, Ciesti, Falfani, etc, aproximativ 15-20km pana ajungeti in localitatea Stolnici. De acolo este usor sa gasiti drumul de acces catre lacul.

joi, 16 iunie 2011

Momeli Vegetale

Mamaliga: cu un adaos de faina de grau, sofran si indulcita cu zahar, miere etc si aromata cu anason, sub forma de cuburi, este o momeala larg folosita pentru prinderea ciprinidelor. Exista insa diferite retete de preparare a mamaligii.
Cocoloasele: din miez de paine, mamaliga si putin ulei de canepa sau comestibil reprezinta o momeala universala la ciprinide.
Pastele fainoase: cus-cus - este o momeala foarte buna pentru capturarea scobarului dar si al altor ciprinide.
Boabele de cereale: porumb, grau, orz, ovaz - fierte la foc domal pentru a se porumb momealaumfla fara a plezni, constitui o momeala cepoate fi folosita pe tot timpul sezonului cald la ciprinide. Exista o gama variata de arome cu care sunt imbunatatite aceste cereala (porumb, grau) miere, vanilie, anason, capsuni, tutti frutti, caramel, etc, De asemanea acestea se pot folosi in stare naturala luate direct de pe stiuleti proaspeti (porumb in lapte) sau se poate folosi cel uscat lasat cateva zile la inmuiat inainte de partida. Se foloseste in special la pescuitul
crapului.
Boabele de mazare: fierte, dau rezultete la prinderea carasului, platicii, caracudei, scobarului.
Boabele de canepa: mai mari, fierte la foc domal, pot fi folosite cu succes la pescuitul crapului, mrenei, scobarului, linului, si alte ciprinide. Deasemenea aceste boabe se folosesc ca nada. Cand sunt fierte aceste seminte canepa momealaelibereaza o substanta uleioasa pe placul pestelui. Nu aruncati apa in care le-ati fiert, pentru a o amesteca cu nada. Cel mai bun mod de a pastra gata preparate aceste seminte, chiar mai mult timp este acela de a le tine la inmuiat timp de 12 ore in apa rece, apoi de a le fiebe timp de 2 min., dupa care se toarna intr-un vas sau galeata cu capac, asa incat sa stea inchise etans, fara aer. Desfacerea lor ar trebui sa aiba loc in galeata, nu in cratita, in timpul fierberii.
Boabele de fasole: excelenta pentru crap si lin, se poate trata cu miere pentru a deveni dulce si ca urmare irezistibila. Se poate folosi si in nada.
Cartoful: fiert, indeoseb cel de culoare galbuie, se foloseste pentru prinderea ciprinidelor
Alunele: Sunt o momeala excelenta pentru crap si biban. Se pot pune in carlig 2 au 3, sau pot fi prinse cu ajutorul unui fir de par.
Fructele: cele bine coapte sunt foarte apreciate de clean, scobar etc. (cirese salbatice, corcodus, zmeura, mure)