Pescuitul Chibortului

Ghibortul face parte din familia percidelor. In Romania poate fi intalnit in toate raurile mai mari, incepand cu zona caracteristica mrenei si pana la varsarea Dunarii in Marea Neagra. Traieste in numar mare in baltile de langa Dunare, in Dunare, Olt, Mures, Crisuri, Somes, Timis, Bega, precum si in foarte multe lacuri (Snagov, Cernica, Caldarusani, Zau de Campie etc.). Apare in multe iazuri si helesteie, chiar si in crescatorii, unde este considerat o specie nedorita, consumatoare de icre si de larve de crap. Ghibortul se intalneste atat in lacurile cu apa dulce din preajma litoralului marii, cat si in cele cu apa semisalina, din aceeasi regiune.

Ghibortul poate fi pescuit de-a lungul intregului an, dar cele mai bune rezultate se obtin primavara si toamna. Primavara trebuie cautat in portiunile mai superficiale ale apei (1-2 m), in timp ce vara este mai frecvent in zonele mai adanci. Daca adie un vant usor si apa nu este prea adanca, ghibortii se pot prinde unul dupa altul cu undita cu pluta. Carligul trebuie astfel fixat pe fir incat sa se gaseasca la 35-40 cm de fundul albiei. Vantul usor provoaca unduirea lina a suprafetei apei, miscand pluta in sus si in jos concomitent cu carligul nadit. Aceste miscari provoaca ghibortul sa muste. Ca nada se foloseste rama, bucati de peste, viermusi, care se fixeaza pe un carlig mic, cu tija dreapta. Varga poate fi lunga de 2,2-3 m, iar firul de 0,20-0,26.
In apele mai adinci se poate pescui la ghibort si cu plumbul pe fund. Plumbul, nu mai mare decat un bob de mazare, poate fi glisant sau fix in cazul aplicarii acestei metode, varga trebuie sa aiba varful mai sensibil, pentru a vedea cand pestele musca.
Toamna tarziu se obtin rezultate frumoase prin metoda care consta din scufundarea si scoaterea alternativa a carligului nadit, schimband mereu locul de pescuit.