Calcanul

Calcanul traieste in Marea Neagra si in Marea Azov. In apele noastre traieste in faciesul de nisip pe toata lungimea litoralului romanesc.

Calcanul are un cap de forma ovala sau mai bine zis romboidala si este foarte lat. Pe corpul pestilor adulti se observa tuberculi (butoni) ososi si solzi rudimentari. Fiecare tubercul are o prelungire sub forma unei tepe subtiri, care poate provoca rani pescarului neatent. Acesti tuberculi sunt numerosi pe partea zenitala (superioara) a corpului, dar cativa sunt dispusi si pe partea nadirala (de jos, spre nisip), insa mai mici. Tuberculii lipsesc la puiet, iar la tineret nu apar inca tepii. Gura este oblica, inferioara, cu dinti asezati pe mai multe randuri, cu buze mici, subtiri, ca niste prelungiri ale pielii. Ochii sunt asezati numai pe partea zenitala a corpului. Dorsala si anala sunt foarte lungi, de la cap si pana la pedunculul caudal. Linia laterala, lunga, prezinta o curbura foarte puternica in dreptul pectoralei.

La exemplarele juvenile, partea zenitala este de culoarea nisipului (cenusie), cu pete albe si negre; adultii an un colorit brun, fara pete. Partea inferioara a pestelui este alba, rareori cu pete negricioase. Aceasta specie are o mare posibilitate de adaptare sub aspectul coloritului la mediul (nisipul) in care traieste.

Lungimea obisnuita este de 60-70 cm, rar 1 m, iar greutatea de 6-7 kg, rar 10 kg. Creste relativ incet : dupa 10 ani atinge lungimea de 55 cm si greutatea de 3,5 kg.

Calcanul ierneaza la o adancime de 60-70 m, in zona faciesului faseolinoid. Primavara, in perioada martie-aprilie, se apropie de zona litoralului, pana la o adancime de 18-30 m, unde pe anumite locuri se aglomereaza in carduri mari. La o temperatura de 13-16°C depune icrele. Atinge maturitatea sexuala la 5-6 ani. Dupa reproducere, pestii se imprastie, nu mai stau in carduri si trec la o nutritie foarte activa. Tineretul se hraneste la inceput cu crabi, moluste, creveti si puiet de peste, dar exemplarele mai in varsta se hranesc aproape exclusiv cu pesti (guvizi, bacaliari, stavrizi, scrumbii albastre etc.).

In perioada reproducerii, cand calcanul se apropie de tarm, se pescuieste de catre unditari din barca cu petactarul. Pe cirligul foarte ascutit se foloseste ca momeala hamsia, care se pune intreaga in undita, cu doua intepaturi. Tinand cont de greutatea mare a pestelui, atat firul, cat si struna trebuie sa fie mai rezistente la rupere. Firul cel mai des intrebuintat este de 0,50-0,60, iar struna de 0,40-0,45. Calcanul inghite momeala in intregime, fara muscatura, si pleaca imediat spre adanc, rareori spre mal. Poate fi scos numai cu minciogul, pestele fiind greu, de multe ori de 5-6 kg, sau si mai mare, ceea ce constituie o performanta si o amintire de neuitat pentru unditarii care vin la mare din interiorul tarii.

Calcanul se mai prinde de catre localnici si la "picior". In perioada reproducerii, uneori catre seara calcanul se apropie de mal si sta pe nisip la o adancime foarte mica, cateodata la numai cateva zeci de centimetri. Alteori se ingroapa partial in nisip, dar pescarul experimentat il descopera usor, pune piciorul pe el si il scoate apoi cu mina din mare.

In zona litoralului nostru mai traieste, intr-un numar mai redus, calcanul mic (Scopkthalmus rhombus). La unditele pescarilor amatori cade mai rar; se prinde mai mult la pescuitul industrial.