Traieste
aproape in toate marile calde, temperate si tropicale ale Oceanului
Atlantic. Lufarul este prezent in marile Mediterana, Neagra si Azov. Se
intalneste pe toata lungimea litoralului romanesc.
Corpul
lufarului este moderat alungit, comprimat lateral, acoperit cu solzi
mici si subtiri. Capul este mare, comprimat lateral, gura mare si
oblica, buzele subtiri. Falcile sunt prevazute cu dinti scurti, grosi si
ascutiti. Pedunculul caudal este scurt, comprimat lateral. Cele doua
inotatoare dorsale sunt alaturate. Linia laterala este completa, usor
curbata, paralela cu linia dorsalei pestelui.
Partea dorsala a lufarului este cenusiu deschis, cu reflexe albastrui, laturile si abdomenul argintii, inotatoarele sunt aproape incolore. La baza pectoralei se vede o pata neagra.
In dreptul coastelor romanesti, lungimea cea mai frecventa a lufarului este de 30-40 cm, mai rar 50 cm, dar in alte mari trece si peste 1 m. Greutatea obisnuita in apele noastre este de 2-3 kg, insa in Oceanul Atlantic depaseste uneori si 20 kg.
In luna mai se apropie de tarmul romanesc, cand temperatura ma
rii
atinge aici 15°C, si se retrage spre largul si sudul Marii Negre in
octombrie. Lufarul traieste in bancuri, in straturile superioare,
urmarind cu multa tenacitate bancurile de hamsii, scrumbii albastre si
stavrizi, cu care se hraneste. Este un peste rapitor prin excelenta, in
stadiul de puiet, pe langa puietul de peste, consuma crustacee marine,
moluste, dar pe masura maturizarii trece exclusiv la viata de peste
rapitor.
Atinge maturitatea sexuala la varsta de 3, mai rar la 4 ani. Se reproduce in perioada iunie-august, la o temperatura a marii de 22-26°C. O femela depune 120000-200000 boabe de icre pelagice. Datorita poftei sale permanente si a lacomiei, lufarul creste foarte rapid. Cand da de bancul de hamsii sau de stavrizi, ucide intotdeauna mai multi pesti decat poate consuma, fiind astfel un dusman de temut al pestilor mai mici, de banc.
Are carnea gustoasa, alba, foarte apreciata.
Lufarul se prinde la undita mai ales la pescuitul din barca, in largul marii, la scrumbii albastre si stavrizi. Este un peste apreciat de unditarii localnici. Se zbate in timpul obosirii, dar se preda repede.
Partea dorsala a lufarului este cenusiu deschis, cu reflexe albastrui, laturile si abdomenul argintii, inotatoarele sunt aproape incolore. La baza pectoralei se vede o pata neagra.
In dreptul coastelor romanesti, lungimea cea mai frecventa a lufarului este de 30-40 cm, mai rar 50 cm, dar in alte mari trece si peste 1 m. Greutatea obisnuita in apele noastre este de 2-3 kg, insa in Oceanul Atlantic depaseste uneori si 20 kg.
In luna mai se apropie de tarmul romanesc, cand temperatura ma
rii
atinge aici 15°C, si se retrage spre largul si sudul Marii Negre in
octombrie. Lufarul traieste in bancuri, in straturile superioare,
urmarind cu multa tenacitate bancurile de hamsii, scrumbii albastre si
stavrizi, cu care se hraneste. Este un peste rapitor prin excelenta, in
stadiul de puiet, pe langa puietul de peste, consuma crustacee marine,
moluste, dar pe masura maturizarii trece exclusiv la viata de peste
rapitor.Atinge maturitatea sexuala la varsta de 3, mai rar la 4 ani. Se reproduce in perioada iunie-august, la o temperatura a marii de 22-26°C. O femela depune 120000-200000 boabe de icre pelagice. Datorita poftei sale permanente si a lacomiei, lufarul creste foarte rapid. Cand da de bancul de hamsii sau de stavrizi, ucide intotdeauna mai multi pesti decat poate consuma, fiind astfel un dusman de temut al pestilor mai mici, de banc.
Are carnea gustoasa, alba, foarte apreciata.
Lufarul se prinde la undita mai ales la pescuitul din barca, in largul marii, la scrumbii albastre si stavrizi. Este un peste apreciat de unditarii localnici. Se zbate in timpul obosirii, dar se preda repede.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu