Pescuitul Lostritei

Lostrita este reprezentantul de talia cea mai mare de la noi din tara al familiei salmonidelor. Ea traieste numai in bazinul Dunarii, din pacate, insa, numarul de lostrite din acest bazin hidrografic este in descrestere in ultimul timp. La ora actuala mai poate fi intalnita pe cursul superior al Tisei, iar in Cehia traieste in numar apreciabil in raurile Vah, Hron si Turoc, care sunt afluenti ai Dunarii. Mai apare si pe teritoriul fostei Iugoslavii, in raurile Mura, Drava si Sava, in care ajunge venind din Dunare.

In tara noastra, in trecut, lostrita putea fi des intalnita in Mures, Olt, Jiu, Lotru, Arges, Timis si Cerna. Astazi nu mai este prezenta decat in Tisa, Bistrita Aurie, Viseu, precum si in afluentii acestuia din urma, adica in Borsa, Vaser si Novat. Exista unele date potrivit carora s-a prins lostrita si in Suceava, Moldova si Siret prezenta sa in acesta locuri fiind totusi destul de sporadica.

Data fiind raritatea acestui peste, pescuitul lui este admis numai cu permis special, nominal. In caz ca dispunem de autorizatia amintita este permis intre 1 iunie si 28 februarie. Daca pentru pescuitul lipanului este preferabil un echipament usor, cu musca artificiala mica, in cazul lostritei avand in vedere marimea, greutatea si mai ales puterea deosebita a acesteia echipamentul trebuie sa fie adecvat. Deci nu vom porni la lostrita decat echipati cu scule grele, rezistente. Cele mai potrivite undite au o lungime de 2,6-3 m. La pescuitul lostritei se utilizeaza o mulineta cu tambur larg pe care, la nevoie, se poate infasura rapid guta. Guta trebuie sa fie de 0,50-0,60, iar la forfah se foloseste nailon de 0,40 sau cablu de otel. O guta lunga de 100-120 m corespunde perfect nevoii de a obosi pestele. Se utilizeaza intotdeauna carlige mari, numarul 1, 2, uneori 3, intrucat gura lostritei este mare. Tipul de carlig depinde de natura momelii: la momeala naturala se foloseste carlig simplu, in timp ce la momeli artificiale sau la lingura este necesar unul triplu. Ca momeala naturala se poate folosi boisteanul, grindelul, zglavoaca, zvarluga sau broasca, soarecele viu etc. Greutatea lingurii trebuie sa fie de 15-25 g. Voblerele pot avea o lungime de 125-140 mm si o greutate de 30 g. In conditii de apa tulbure se obtin rezultate bune cu peste, agatat in carlig simplu sau triplu, in timp ce pe vreme insorita lingurile argintii-sclipitoare sunt de obicei mai eficiente. Adesea lostrita musca cel mai bine la combinatia musca artificiala-lingura. Indiferent de momeala insa, trebuie sa fim atenti ca aceasta sa nu impiedice agatarea carligului cand pestele a muscat.

Muscatura lostritei, peste puternic, de talie mare, este de obicei energica si brusca in egala masura, lucru care trebuie cunoscut pentru a nu fi luati prin surprindere. S-a intamplat ca pescarul neavizat sa fie atat de surprins, incat lostrita care a muscat lingura sclipitoare i-a smucit undita din mana. Lostrita, odata ce a inghitit momeala se indreapta spre larg, spre apele mai adinci, oprindu-se uneori din inot pentru a inghiti mai bine. Daca nu am reusit sa agatam carligul de indata ce a muscat, este mai bine sa lasam pestele sa inoate putin inspre adancuri si numai dupa aceea sa intepam cu o miscare subita si energica, in momentul inteparii, lostrita reactioneaza cu miscari extrem de agitate, puternice, sarind uneori brusc, zbatandu-se in stanga si in dreapta, inotand de regula in sens opus celui de curgere a raului. Pescarul sportiv nu trebuie sa uite in aceste clipe sa tina firul incordat intre mulineta si peste, pentru a pastra contactul permanent cu el. Firul intins si elasticitatea unditei servesc la obosirea lostritei, care trebuie facuta fara a-i acorda nici un moment de ragaz. Desfasurand si infasurind firul pe mulineta, provocam pestele la depunerea de eforturi, iar atunci cand da semne vadite de oboseala (se "culca" pe o parte si se lasa purtat de curenti), incercam sa-l dirijam, in directia curentilor, spre un loc prielnic pentru a interveni asupra sa cu minciogul sau de unde poate fi tras mai usor la mal. In cazul lostritei insa se utilizeaza minciogul numai atunci cand epuizarea pestelui este absolut evidenta; in caz contrar, cu o miscare brusca si energica, el poate rupe nailonul, disparand impreuna cu carligul.

Prinderea lostritei, mai ales a exemplarelor mari, ofera pescarului sportiv satisfactii de neuitat.