Pagini

marți, 10 martie 2015

Rata Salbatica

Rata mare este cea mai cunoscuta si raspandita specie de rata de la noi. Din ea se trage si rata domestica. Pentru ca este o specie cu un interes vanatoresc ridicat si pentru ca are si multi pradatori naturali se observa o scadere a populatiei de rata salbatica mare de la noi. Intr-o descriere veche se spunea ca"nu exista luciu de apa cu ceva stuf sau papurta sa nu vedem si un palc de rate". Oare cum va fi scrisa aceasta remarca peste 50 de ani?
Rata salbatica mare este o pasare draguta la infatisare, cu un aspect dolofan si cu un mers stangaci pe uscat. Are o lungime de pana la 65 cm, poate ajunge la o greutate de 1,5kg iar anvergura aripilor este de 80-95cm. Masculul este mult diferentiat de femela prin coloritul vioi al penajului. Ratoiul are capul si gatul de un verde inchis cu luciri albastrui-metalice. Tot pe gat gasim un guler de culoare alba. Pe spate si abdomen este de culoare bruna-cenusie cu o coada de culoare neagra si cateva pene albe in lateral. Gusa este de un brun cenusiu.Picioarele sunt palmate de culoare portocalie iar ciocul este lat de culoare galbena. Ca semn distinctiv masculul are cateva pene rasucite la coada si atat femela cat si masculul au asa numita "oglinda" de pe aripi, de culoare albastru metalizat. Rata este de culoare bruna, pestrita cu ceva alb la coada si aripi.
Rata salbatica mare in general se hraneste in apa, cu diverse plante acvatice de la suprafata, melci, insecte si viermi. Cand are ocazia se hraneste si pe uscat cu seminte, cereale, diferite plante.
Rata mare traieste in perechi. Cuibul il construieste cu mare grija pe sol in locuri cat mai ferite de pradatori. Cuibul este bine captusit cu pene si puf iar femela depune in el pana la 12 oua de culoare albastru-verzui. Clocitul este asigurat numai de femela timp de 22-28 de zile, ratoiul fiind responsabil cu paza si protectia familiei. Puii sunt foarte repede dusi la apa unde se hranesc singuri si dupa 8 saptamani sunt gata de zbor.
Rata salbatica mare este o pasare migratoare dar se intampla destul de des sa ramana la noi si peste iarna cand se aduna in grupuri pe luciul apelor neinghetate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu