Originea Crapului

Poate cea mai iubita specie de catre pescarii sportivi din Romania si nu numai. Crapul este cel mai raspandit in apele din tara noastra, este gasit in toate baltile private dar si in fluviul Dunarea si multe alte rauri si lacuri.

Multi pescari au facut o reala pasiune pentru crap, existand cluburi de pescuit dedicate acestei specii, competitii importante, multi pescari se intituleaza "crapisti", pescari numai de crap.

De aceea o sa incerc in acest articol sa prezint crapul din punctul de vedere al originii sale, al ihtiologiei sale.

Cu o zona de raspandire initial limitat la continentul euro-asiatic, crapul, care era crescut in sisteme dirijate de sute de ani, a fost populat de colonistii europeni, atat in Africa, dar si in cele doua Americi si in Australia. Specie foarte adaptabila si rezistenta, a supravietuit si a ajuns in multe arealuri sa domine ecosistemele acvatice locale.

Originea speciei este in Extremul Orient, centrul de origine al familiei Ciprinidelor. De aici pestele a inceput sa-si extinda domeniul si, dupa glaciatiunile cuaternare, a patruns in bazinul Dunarii, zona saracita in specii, ca urmare a variatiilor climatice drastice. Se pare ca romanii au fost primii europeni care au crescut crapul in bazine amenajate si au transferat specia in apele Europei Occidentale. 

Pe baza surselor istorice, Aristotel (aproximativ 340-343 i. Ch.) este primul european care vorbeste despre existenta unui peste de apa dulce, numit „kiprianos”. Nu se stie cu exactitate daca este vorba despre crap, dar acest lucru a fost admis de naturalistii secolelor XVI-XVII, inclusiv de Linne. 

Ulterior, s-au dezvoltat doua mituri ale originii crapului european. Acestea considerau ca pestele fusese adus in Europa din Asia Mica sau din Persia. Responsabili de introducerea sa erau considerati romanii si, ulterior, crestinii. Se considera ca romanii au introdus pestele in apele europene pentru valoarea lui culinara si pentru usurinta cresterii lui. De asemenea, raspandirea manastirilor crestine pe continentul european a stimulat extinderea cresterii crapului, care convenea prescriptiilor alimentare crestine. Aceste ipoteze nu se bazau insa pe dovezi concludente.  

Desi de-a lungul timpului, prin selectie, omul a obtinut numeroase tipuri de crap, crapul salbatic are o variabilitate mult mai redusa. Astfel Kirpitchnikov, in 1967, distingea patru subspecii, pe baza diferentelor morfologice si morfometrice: (a) crapul european si transcaucazian (Cyprinus. carpio carpio) ; (b) crapul central asiatic (C. c. Aralensis); (c) crapul est asiatic (C. c. Haematopterus) si (d) crapul sud-est asiatic (C. c. viridiviolaceus). In 1999, acelasi autor revine si recunoaste doar doua subspecii: crapul asa-zis european (Cyprinus carpio carpio) si crapul asiatic (Cyprinus carpio haematopterus). Barus, in 2002, considera ca subspecia sud-est asiatica C. c. viridiviolaceus ar putea fi valida. 

Structura genetica foarte apropiata intre populatiile europene si cele central-asiatice si variabilitatea lor redusa sugereaza faptul ca originea crapului european pare a fi central-asiatica. In perioada post-glaciara, crapul salbatic a patruns probabil din Asia Centrala in bazinul Dunarii, de unde s-a raspandit ulterior in restul Europei, cu ajutorul omului, prin domesticire. 

Sursa: www.aventurilapescuit.ro