Pescuitul Linului

Linul se gaseste in cea mai mare parte a Europei. Lipseste in apele din nordul Scotiei, nordul si centrul Peninsulei Scandinave, Finlandei si din Crimeea.

In tara noastra, linul este foarte raspandit in apele de ses, in multe ape statatoare dulci, lacuri, brate moarte etc., inclusiv iazurile de crap. Se gaseste in toate baltile de revarsare de-a lungul Dunarii, in bratele moarte, dar numarul cel mai mare de lini traieste in Delta. In rauri este mai rar intalnit, pentru ca nu-i plac curentii din apele curgatoare.

Nadirea

Preferand si impartind aceleasi zone ca si carasul, crapul, va fi atras de nada destinata pescuirii celor din urma. Putine firme dedica o anume nada pentru atragerea si pastrarea linului (este destul de rar, lenes si se hraneste in special noaptea). Astfel, Sensas propune 3000 Tanches, in urmatoarea combinatie : 50% reprezinta 3000 Tanches, 25% 3000 Noire si 25% Coprah Melasse. Pentru imbunatatirea nadei, diluam in apa destinata umezirii nadei, ½ bidon de Goudron de Norvege.

Important de stiut in momirea linului este modul lui natural de hranire, ce cauta in mod deosebit. Insectele, boabele fierte sau conservate de porumb sau de grau, porumbul in lapte, ramele, viermusii, mamaliga, bucatile de paine, boabele de mazare, peletele pot fi alegerea potrivita. Nada trebuie lansata, obligatoriu, in apropierea locurilor frecventate de lin. Odata ‘descoperita’ ascunzatoarea, putem conta pe o prada bogata. Prezenta linului este tradata de aparitia la suprafata apei, a bulelor de aer si a norilor de mal, rezultate in urma scurmarii substratului malos.

Tehnici de pescuit

Ajungand la locul de pescuit, punem nada intr-o galeata, o umezim (obligatoriu cu apa din balta in care urmeaza sa pescuim) uniform si o omogenizam pana capatata consistenta plastelinei, se pot adauga 100-200g viemusi sau larve de libelula (chironomus). Urmeaza nadirea grea, apoi cea de intretinere exact ca-n cazul nadirii platicii, carasului si crapului. Dupa ce am convenit asupra locului de pescuit si a nadei folosite, vom prezenta-n continuare cateva aspecte importante ale tehnicilor de pescuit folosite pentru capturarea linului. Cea mai intalnita este folosirea vergii (batului fix). Lungimea recomandata variaza intre 2,00 si 8,00m, in functie de distanta si adancimea la care am reusit sa atragem si sa mentinem bancul de lin. Plutele, carligele si firele folosite prezinta aceleasi forme ca si-n cazul platicii, pastrand proportiile (pentru vergile de lungimi apreciabile, de 5,00 – 8,00m va creste proportional si portanta plutei, care poate ajunge la 2,5 sau chiar 4g ; firele indicate sunt de diametre reduse, intre 0,08mm si 0,12mm; marimea carligelor fiind nr.16 - 22).

In cazul bolognesei (5-7m lungimea optima), folosim un fir monofilament de 0,10-0,14 si o pluta de 1-5g si carlige nr. 12 –18.

Rezultate remarcabile se pot obtine si prin metoda feeder (presupune un bat compus din 4 sau 5 elementi, de lungimi cuprinse intre 3,35 si 5,00m, cu 3 sau 4 varfuri interschimbabile acoperind o plaja foarte variata, cu actiuni cuprinse intre 10 si 150g, o mulineta cu tambur fix cu o capacitate de max. 100m/0,40mm, pe care o vom echipa cu un fir de grosime maxima 0,18-0,20mm, un cosulet sau momitor de care se va atasa nada si un carlig nr.12-18). Aceste metode de pescuit vor fi tratate pe larg in articolele urmatoare.