Cele mai bune locuri de panda pentru orice peste rapitor
sunt diferitele obstacole din apa (copaci cazuti, radacini, stanci, epave etc).
Vom incepe cu cercetarea foarte atenta si amanuntita a
zonei. La capatul liniei, in loc de carlig vom lega un “betisor din plumb”
caruia prin curbare ii dam forma unui carlig.
Pentru a depista “gaurile” dintre crengi (lipsite de
agataturi) vom scufunda ”sonda” succesiv, din aproape in aproape, renuntand la
acele locuri unde am avut agatari, vom contura imaginea celor cateva “gauri”
unde vom putea pescui in siguranta.
Folosim un montaj clasic, cu plumbul (picatura sau sferic)
in capat. De pe mulineta eliberam fir cam ¾ din lungimea vergii. Scufundam
montura cu carligul momit conrespunzator speciei vizate. Daca varful unditei a
ajuns in apropierea luciului apei fara ca plumbul sa atinga fundul, eliberam
putin fir. Nu vom lasa montura in cadere libera pana la fund.
Muscatura va avea loc in timpul scufundarii momelii, caz in
care vom raspunde printr-o intepare scurta dar energica, din incheietura
mainii, urmata de ridicarea progresiva a varfului unditei, simultan cu
mulinarea, fara miscari bruste.
Despre obosirea capturii printre crengi, nici nu poate fi
vorba, eventual doar in straturile superficiale unde putem conduce mai usor spre
minciog.
Daca momeala nu a afost atacata in timpul scufundarii, dupa
atingerea fundului urmeaza ridicarea in aceiasi nota de finite, fara manevre
laterale. Din cand in cand ne putem opri avand sansa unei muscaturi.
Dupa mai multe incercari ne putem imagina ”conturul” gaurii,
fapt ce ne va permite manevre laterale, care pot aduce momeala si mai aproape
de pestele camuflat sub crengi.
Aceasta metoda este una dinamica, undita trebuie tinuta tot
timpul in mana, cu un deget pe fir, pentru ca inteparea sa fie prompta.
Sursa: revista Pescar Modern, nr. 46 din 2001, Ostvan Uszkay
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu