Nodul Clinch

Simplu si la indemana oricui, ideal pentru legarea vartejurilor, agrafelor si carligelor cu ochet, nodul Clinch se adreseaza atat pescarilor de rapitor cat si celor de crap sau stationar.

Realizare:
1. treceti firul prin anoul vartejului;
2. executati cateva spire;
3. intoarceti firul si introduceti-l prin primul ochet creat;
4. treceti firul prin bucla mare;
5. umeziti putin cu saliva firul si strangeti nodul

Montura pentru Crap - Montura culisanta cu plumb fix

Poate fi folosita in ape cu mal si aluviuni. Datorita culisarii strunelor orice trasatura va fi semnalizata de bambina. De cele mai multe ori pestele se inteapa singur. Infasurarea strunelor pe firul monturii nu este posibila.

Sursa: Revista Pescar Modern nr 41 din 2001, Constantin Merisescu.

Alegerea locului de pescuit pentru crap

Multi pescari gresesc, cautind sa ajunga aproape intotdeauna in locul "preferat". Va este cunoscut, desigur, impulsul de a cauta locul cunoscut de multi pentru pescuit, unde un cunoscut a "agatat" de curind o captura uimitoare. Bineinteles, este posibil ca unii pesti sa fie "pe pozitii", dar acest fapt nu se adevereste intotdeauna. Cel care îsi foloseste instinctul si cauta locuri noi va prinde, in perspectiva, mai mult. Cine pescuieste in locuri mai cunoscute va trebui sa imparta prada cu alti pescari, care cunosc deja locul. De aceea, se impune sa cautati locuri noi, cu potential

Exista pescari profesionisti care isi petrec 75 la suta din timp cautind pestii si doar restul pescuind propriu-zis. Citeodata, acesti impatimiti cauta crapul o zi intreaga, dar in cazul acesta nu dureaza mai mult de o ora pina sa prinda un exemplar capital. Daca ne asezam de la inceputul partidei de pescuit intr-un loc oarecare sau intr-un "loc-atractie", probabil ca am sta toata ziua si am privi neputinciosi virful unditei, fara sa prindem nimic. Nu este o "vrajitorie" sa gasim un loc bun. Este nevoie doar de o gindire sanatoasa, de un simt al apei si de intuitie.

Intr-o anumita privinta, crapii sînt ca si oamenii: le place comoditatea. Trebuie sa cautam apa cu mult oxigen, nu prea rece si cu multa hrana. Luam in considerare, intotdeauna, anotimpul in care pescuim. Pe timpul iernii, vinturile nord-estice reci fac sa scada foarte repede temperatura apei. Desi exista destul oxigen, apa mai calda si placuta se gaseste, mai degraba la adincime mai mare. Vara este exact invers: datorita temperaturii ridicate a apei, scade continutul de oxigen, dar o data cu aparitia vintului, apele se "misca" crapii devenind, astfel, mai activi. Astfel de conditii sînt favorabile nu doar pentru crapi, ci si pentru hrana lor. De aici, si intelepciunea pescarilor care pescuiesc doar contra vintului. Crapii sînt pesti activi, care sar, se zbenguie si se ridica la suprafata apei. Cine observa apa atent va recunoaste multe asemenea semne. Se poate afla cu certitudine unde se gasesc crapii, dar atentie: acesti pesti sînt foarte agitati cind se muta intr-o alta parte a lacului, fenomen care apare mai ales la schimbarea vremii. De aceea, este mai bine sa determinati cursul (calea) crapului si sa fiti inaintea lui, la destinatie. Crapii se simt foarte atrasi de specificul apei, iar partea cea mai specifica a unei ape este zona de mal. Cine se camufleaza de privirile crapilor ii prinde direct sub virful unditei. Daca apa are multi pesti, crapii se retrag in zona malului opus, indiferent de faptul ca este vorba de un mal singuratic sau aflat in jurul unei insule. In afara de aceasta, crapii sînt foarte prudenti, iar pentru a avea senzatia de siguranta se ascund intre salcii, trunchiuri cazute in apa, tufisuri scufundate sI alte obstacole ce le ofera adapost.

Intotdeauna trebuie cautate caracteristici de sub suprafata apei, care nu se pot vedea cu ochiul liber. Putine lacuri au un fund uniform. De obicei, exista denivelari numeroase (insule scufundate, linii de pietris s.a.) In balastiere, liniile mari de prundis sînt folosite de crapi ca o retea de strazi. Prezinta, de asemenea, importanta schimbarea brusca a adincimii apei. Cu cit este mai mare deosebirea, cu atît sînt mai importante însusirile subacvatice ale apei si cu atît exista mai multi crapi..

Mai ales in lacurile obisnuite, este bine sa se cunoasca provenienta solului, a fundului apei. Se foloseste o lanseta puternica, fir impletit si o bila din otel de greutate medie, care se arunca la o departare cit mai mare. Otelul va transmite calitatea solului prin virful lansetei. Pentru ca snurul impletit nu se intinde, deviatiile virfului vor indica miscarile sferei. Daca palpita virful lansetei, atunci e vorba de pietris. O miscare lenesa indica faptul ca fundul apei este plin de mil. Astfel se obtin informatii utile despre relieful sub apa. Schimbarea adincimii, fundul, vremea sI perceptiile optice sînt partile unui puzzle care ne conduc la crap.

Pescuitul la rapitor printre obstacole

Cele mai bune locuri de panda pentru orice peste rapitor sunt diferitele obstacole din apa (copaci cazuti, radacini, stanci, epave etc).

Vom incepe cu cercetarea foarte atenta si amanuntita a zonei. La capatul liniei, in loc de carlig vom lega un “betisor din plumb” caruia prin curbare ii dam forma unui carlig.

Pentru a depista “gaurile” dintre crengi (lipsite de agataturi) vom scufunda ”sonda” succesiv, din aproape in aproape, renuntand la acele locuri unde am avut agatari, vom contura imaginea celor cateva “gauri” unde vom putea pescui in siguranta.

Folosim un montaj clasic, cu plumbul (picatura sau sferic) in capat. De pe mulineta eliberam fir cam ¾ din lungimea vergii. Scufundam montura cu carligul momit conrespunzator speciei vizate. Daca varful unditei a ajuns in apropierea luciului apei fara ca plumbul sa atinga fundul, eliberam putin fir. Nu vom lasa montura in cadere libera pana la fund.

Muscatura va avea loc in timpul scufundarii momelii, caz in care vom raspunde printr-o intepare scurta dar energica, din incheietura mainii, urmata de ridicarea progresiva a varfului unditei, simultan cu mulinarea, fara miscari bruste.

Despre obosirea capturii printre crengi, nici nu poate fi vorba, eventual doar in straturile superficiale unde putem conduce mai usor spre minciog.

Daca momeala nu a afost atacata in timpul scufundarii, dupa atingerea fundului urmeaza ridicarea in aceiasi nota de finite, fara manevre laterale. Din cand in cand ne putem opri avand sansa unei muscaturi.

Dupa mai multe incercari ne putem imagina ”conturul” gaurii, fapt ce ne va permite manevre laterale, care pot aduce momeala si mai aproape de pestele camuflat sub crengi.

Aceasta metoda este una dinamica, undita trebuie tinuta tot timpul in mana, cu un deget pe fir, pentru ca inteparea sa fie prompta.

Sursa: revista Pescar Modern, nr. 46 din 2001, Ostvan Uszkay

Montura pentru Somn - Cat-O-Copter

Exista numeroase monturi speciale pentru pescuitul la somn, si unele sunt mai mult decat complicate.

Una dintre cele mai populare si in acelasi timp exceptionale, daca ne uitam la rezultatele obtinute cu ea, este cea dezvoltata de Keith Lambert, montura Cat-O-Copter.
Simpla, usor de facut de catre oricare dintre noi, functioneaza excelent atat pe ape curgatoare precum si pe lacuri, bazandu-se in pricipal pe libertatea de miscare lasata momelii vii cu care se pescuieste.
Peste momeala va evolua sub filmul apei, cu coborari si urcari repetate.
Cateva mici secrete in utilizarea acestei monturi ce va vor fi mai mult decat utile:
- acul folosit sa fie proportional cu pestele folosit ca momeala;
- dupa ce s-a penetrat dorsala pestelui viu cu carligul, spinul trecand de partea cealalta, folositi un elastic de bani pentru a forma un opritor pe ac.

Etapele prepararii Nadei

Daca doriti ca nada dvs. sa iasa pufoasa si atragatoare, atunci in mod obligatoriu trebuie sa respectati, mai abitir decat pe cele zece porunci, succesiunea de operatii descrisa mai jos :

• Amestecarea componentelor - se va face intotdeauna cu componentele in stare uscata. (evident cele aflate in aceasta stare - nada, aditivi uscati)

• Adaugarea aditivilor lichizi si umectarea - daca aveti aditivi lichizi sau alte componente in aceasta stare, trebuie sa-i dizolvati in apa inainte de umectarea nadei. Atentie! Apa se va adauga treptat pentru a nu suprainmuia nada.

• Adaugare pamant - se va face doar daca e cazul, pentru a saraci nutritiv nada sau pentru a crea efectul de nor

• Amestecarea - se face pentru a omogeniza nada cu toate componentele in ea.

• Reumectarea - de obicei nada absoarbe apa in timp asa ca la 10 - 15 minute de la prima umectare poate fi necesar sa repetam aceasta operatie. Daca e cazul, se va adauga foarte putina apa, nada fiind deja partial umectata.

• Sitarea - aceasta operatie se face pentru inlaturarea eventualelor cocoloase aparute dupa umectare

• Adaugarea diferitelor momeli - la finalul prepararii nadei se vor adauga diferitele momeli de natura vegetala sau animala.

Nada pentru Pescuitul Carasului

Ingrediente:

• nada Turbo Campion 2 kg

• nada Ice Mix 1 kg

• TTX 500 gr

• aditiv Brasem cca 300 ml

Mod de preparare:
Se umecteaza TTX-ul cu apa in care s-a amestecat aditivul (Brasem). Intr-un alt vas se amesteca in stare uscata pana la omogenizare celelalte doua nade, apoi se umecteaza prin adaugarea ttx-ului si daca mai e nevoie putem sa mai adaugam apa luata direct din locul unde pescuim. Este o nada care da rezultate bune la mai multe specii de pesti si care a fost testata pe ape salbatice. 

Sursa: www.pescar.urldocs.com 

Montura pentru Pescuitul la Scobar

Montura are firul principal este de 0,14 mm, la capatul caruia se monteaza un plumb tip "picatura" de 30 de grame. La 20 de cm deasupra plumbului se face o bucla numita "pater - noster", de care se ataseaza un forfac de 50 - 60 cm, de 0,12 mm. Pluta trebuie sa fie lunga si subtire pentru ca rezistenta la actiunea curentului sa fei minima si legata astfel incat la suprafata apei sa ramana doar 1/3 din lungimea sa.

O astfel de montura are avantajul ca este stabila, fara a fi tarata de curent.

Sursa: revista Pescar Modern, nr. 51 din 2001. Istvan Uszkay.

Tehnica "Dinti de Fierastrau" in Pescuitul Bibanului

Tehnica recuperarii monturii este urmatoarea: lasam sa cada plumbul pe fund, aducem varful lansetei din plumb, cam 30 - 40 de cm, bratul ramand fix, dupa il coboram la orizontala fara sa ne oprim din mulinat. vom continua aceasta miscare a monturii in dinti de fierastrau, mulinand din ce in ce mai repede pana ridicam primul carlig la suprafata, dupa care vom continua miscarea in dinti de fierastrau tinand montura pe oglinda apei. Vom da impresia unor pestisori speriati, atatand astfel lacomia bibanului. In locul twisterelor putem folosii bucati mici de tabla de marimea unghiei, de culoare rosie, prinse deasupra paletei carligului, introducand firul printr-o gaura (in special in zonele unde agatam si pierdem monturile).

Sursa: revista Pescar Modern, nr. 47 din 2001, Sorin Creteanu.

Bibanul - Tehnica la Musca

Bibanul este prezent in mai toate apele coliniare si de ses din Romania. Foarte rar il vom gasi in ape putin adanci, el preferand apele adanci de pe langa malurile abrupte, plajele fiind mai rar cautate de "cocosati". Prezenta bibanului la vanatoare este semnalata de numarul mare de alevini care sar in toate directiile, chiar si pe uscat, pentru a scapa de haita de bibani flamanzi. Nu vom trece cu vederea aceste indicii si vom lansa mustele ceva mai departe de zona de vanatoare, pentru ca atunci cand mustele vor ajunge la o adancime de circa 0,5 - 1 metru sa se afle intre alevinii inebuniti. Bibanul vaneaza mai rar la suprafata apei. Tehnica manevrarii mustelor este redata in desen. Dupa ce mustele au ajuns la adancime vom incepe recuperarea firului prin miscari ritmice, in timp ce cu mana care tien varga vom executa miscari de ridicare si coborare. Muscatura bibanului este destul de violenta. El lupta pana la capat pentru a scapa din carlig. Avand in vedere ca bibanul are buzele slabe, drilul va fi scurt, avand grija ca firul sa fie intins in permanenta. Dupa capturarea catorva exemplare sau dupa rateuri, vom cauta un nou loc de vanatoare, deoarece haita de bibani va intra in alerta. Vom reveni putin mai tarziu, lasand timp bibanilor sa se linisteasca. Observati deci ca este un pescuit dinamic si daca "are balta peste" satisfactia este deplina. Dar nu uitati sa redati libertatea exemplarelor mai mici de 20 de cm. iar daca vreti ca si la anul sa mai aveti ce prinde, atunci eliberati tot ce prindeti.

Sursa: revista Pescar Modern, nr. 40 din 2000.

Drillul. Finete, farmec, reusita! Totul despre Drill!

Se identifica cu insasi sensul pescuitului sportiv. Este punctul culminant, partea plina de emotii si uneori  da mari satisfactii. Pentru pescar acest moment incepe din clipa in care, odata pestele intepat, opune rezistenta. Pescarul simte, in manerul unditei sau lansetei, forta vie a unui peste mare ce se zbate incarcand sa scape din carlig. Este lupta cu pestele pe care este de dorit ca pescarul s-o poarte in deplina sportivitate. Asta inseamna a-i acorda si pestelui o sansa, prin utilizarea unor scule fine. In esenta  aceasta este adevarata arta, cea care deosebeste adevaratul pescar de “traistar”, pe talentat de cel “nechemat”.

Lupta cu pestele necesita scule adecvate, tehnica, o larga paleta de cunostinte, experienta, judecata limpede, rabdare. Toate acestea, odata dobandite, vor mari sansa pescarului de a rezolva multe din problemele aparute pe durata drillului si de a iesi invingator. Probabil ca nu exista pescar care sa nu fi patit necazul pierderii unui peste “capital”, sau macar al unuia mai insemnat, ce urma sa devina “trofeul” mult visat!

Pescarul stie ca pentru a aduce la mal un peste mare, acesta trebuie mai intai “obosit”. Pentru a-l obosi, pestele trebuie “plimbat”, fara repaos si fara a slabi tensiunea din fir. O frana perfect reglata, o varga de calitate, care impreuna cu firul sa poata prelua efortul pestelui, maresc sansele de a iesi invingator. Din contra, o mulineta cu frana stransa la maxim, un fir uzat, imbatranit sau neadecvat, un carlig tocit sau supradimensionat, toate duc la sporirea sanselor ca pestele sa rupa sau sa scape. Si nu trebuie uitat ca orice slabire a firului, o pauza ce io acordam duce la o revigorare a pestelui, cu urmari neplacute pentru pescar. La inceputul luptei pestele se opune viguros. Combativitatea lui depinde de marime, specie, de apa in care pescuim (curgatoare sau statatoare) si nu in ultimul rand de anotimp. De regula, cu cat pestele este mai mare, cu atat mai greu se lasa adus la mal. De asemenea sunt pesti recunoscuti pentru indarjirea cu care lupta: crapul, somnul, stiuca si cleanul (in primele minute). Un crap de 10 kg din Dunare va fi cu mult mai greu de stapanit fata de un crap de crescatorie, de aceiasi talie. Mult mai indarjit va lupta un crap in luna august decat in martie, cand apa este foarte rece, iar pestele amortit.

Trebuie reamintit ca in apa, pestele practic nu are greutate. Densitatea corpului pestilor este aproximativ identica cu cea a apei. Deci greutatea pestelui agatat nu intervine “in lupta”, doar tenacitatea, robustetea si elementele de mediu in care acesta isi poate gasi sprijin (vegetatie, craci, bolovani, bancuri, nisip etc). Pestele intepat are tendinta de a se refugia in orice loc care sa-i confere o posibiliatate de a scapa. Si nu de putine ori chiar reuseste.

Dar cum se produce “obosirea” pestelui? Prin coborarea vergii insotita de mulinat rapid, urmata de ridicarea vergii tragand (la limita) in forta (pompaj), pestele este ridicat la suprafata si adus spre mal. Eforturile prelungite ale acestuia in timpul luptei duc la o dereglare a respiratiei. Pe masura ce efortul muscular creste, in organismul pestelui apare un excedent de bioxid de carbon care intra in sange. Deoarece sangele nu mai poate elimina intr-un anumit ritm acest gaz toxic, incepe sa se produca fenomenul de asfixiere. Pestele se ridica la suprafata apei in cautare de oxigen, iar rezistenta sa in fata pescarului scade, se culca alternativ pe o parte si pe celanta, cu gura deschizanduse ritmic. Pescarul trebuie sa il tina suficient de mult la suprafata, pana cand pestele se “ineaca” si poate fi adus, fara probleme, in minciog, pe mal, sau apucat cu gafa si tras in barca.

Ustensilele performante, perfect adaptate luptei cu pestele ii acorda acestuia putine sanse de scapare.  Carligele din oteluri aliate, special proiectate pentru a intepa fulgerator, lansetele realizate din materiale compozite folosite in industria aero-spatiala sau de armament, mulinetele pe mai multi rulmenti, ergonimice, cu design…SF, sonare si avertizoare electronice, iata numai cateva articole din arsenalul pescarului modern. Lupta cu pestele pare inegala.

Se spune ca nu conteaza rezultatul luptei, daca aceasta nu a fost frumoasa. Un pescar cu adevarat sportiv va simti in cazul unui esec, pe langa amaraciunea inevitabila a infrangerii, o unda de bucurie. In fond are si pestele sansa lui!

Pescuitul cu Pluta la Babusca. Tehnici si Monturi!

Pe masura ce primavara isi reintra in drepturi, incalzind timid apele de langa maluri, micii pestisori incep si ei un nou ciclu de viata.

Dintre acestia, babusca, denumita popular si balos, ocheana, rosioara alba incepe si ea sa caute hrana, pregatindu-se pentru apropriata perioada de boiste, mai ales cand temperatura apei atinge valori de 14 - 16 grade.

La noi in tara poate fi gasita in toate apele de ses si coliniare naturale sau artificial create, pescuita mai ales de copii cu undite fine, daruindu-le clipe placute prin zbaterile vioaie atunci cand este prinsa in carlig.

In Anglia sau in Franta exista adevarate cluburi de pescuit la babusca, constituind o adevarata pasiune pentru acest peste, unde exemplarele mari, chiar peste un kilogram nu sunt o raritate, dar in aceste tari, unde pescuitul este un sport in adevaratul sens al cuvantului, capturile se elibereaza, in asa fel incat pestele sa poata fi prins si de alti pescari sportivi.

Prefera in general apele cu fund usor nisipos, locurile adapostite sau cu un curent foarte usor, de unde poate ciupi hrana adusa de apa.

Pentru a nu fi confundata cu rosioara, trebuie precizat faptul ca babusca are in jurul albului ochiului o coloratie rosie galbuie, iar aripioara dorsala se afla pe aceeasi linie cu inotatoarele ventrale, pe cand la rosioara acestea se afla plasate in fata.

In ceea ce priveste momelile, se pare ca larvele rosii sau libelulele ar ocupa primul loc in alimentatia acestui peste, dar nu refuza nici viermusi albi, seminte de canepa zdrobite sau inmuiate, boabe verzi de mazare, cubulete mici de cartof, cocoloase de miez de paine, rame subtiri mici si rosii, insecte mici etc.

Babusca este un peste sperios, ascunzandu-se imediat in vegetatia submersa, la orice zgomot sau miscare care i-ar pune viata in pericol, de aceea pescuitul sau este unul de finete, utilizandu-se vergi lungi de 7 - 8 m chiar si mai lungi, usoare cu varf nervos, fire de 0,14 - 0,16 mm, de calitate si carlige fine nr. 12 - 18.

In alegerea plutelor pentru pescuitul la babusca, se recomnda plute subtiri, lungi cu antena, a caror caracteristica principala este sensibilitatea maxima. Se pot folosi cu succes si plute cu varful inflorescentei de porumb, bine lacuite sau cele din pana de gasca, care se lesteaza in asa fel incat o treime din lungimea totala sa ramana deasupra apei. Lestarea plutelor se va face cu alice mici de plumb, gaurite nu despicate, care vor fi fixate pe fir prin introducerea unui betisor in gaura alicei, acest procedeu eliminand dezavantajul ciupirii sau strangularii firului subtire prin metoda clasica de strangere a alicelor cu clestele, patent. Plumbi vor fi grupati in functie de regimul apei in care pescuim, in apele statatoare pastrandu-se o distanta de 20 - 30 cm fata de carlig.

Babusca poate fi pescuita si cu lanseta cu plumb pe fundul albiei, in acest caz utilizandu-se vergi lungi cu mulinete mici, cu tambur fix si raport de transmisie mare.

Minciogul cu coada mai lunga decat cele obisnuite este o piesa de baza in scoaterea pestelui din apa, mai ales daca tinem seama de finetea liniilor folosite in pescuitul babustii.

Babusca poate fi folosita de pescarii sportivi ca momeala vie, destul de eficienta in pescuitul somnului, salaului iar pe timpul ierii la copca, poate atrage exemplare mari de stiuca sau salau.

Sursa: revista Pescar Modern, nr. 42 din 2000, Eusebio Moise.

Complexul Piscicol SunFish Martinesti, judetul Cluj.

Complexul piscicol SunFish Martinesti se afla in judetul Cluj. Este format din 6 balti, dar pescuitul sportiv se practica pe 2 balti, restul de 4 balti sunt folosite de administratorii complexului pentru inmultinerea si cresterea puietului.
Complexul piscicol SunFish Martinesti si-a inceput activitatea de curand, administratorii relansand vechile amenajari piscicole. Astfel baltile au fost curatate, igienizate dar si populate intensiv cu peste. Ultima populare a avut loc pe 28 aprilie 2015, atunci cand s-a si redeschis oficial baza piscicola, cu 2,5 tone de peste. Iar administratorii ne-au spus ca cele doua balti destinate pescuitului sportiv o sa fie populate lunar cu diverse specii de peste, in special crap cu o greutate medie de 3 kg. Iar la sfarsitul lunii mai, administratorii anunta o populare cu 1 tone de crap cu o greutate medie de 8 kg.
Complexul piscicol SunFish Martinesti este populat cu urmatoarele specii de pesti: crap, caras, sanger, salau, biban, platica, rosiaoara, babusca si fitofag.

Taxe:

• Taxa pescuit : zi (12ore) 40 lei , noapte (12ore) 30 lei

• Taxa campare : 40 lei - rulota , 15 lei - cort

Regulament:

• In timpul unei zile de pescuit recreativ/sportiv se pot reţine cel mult 3 kg de peşte sau numai un singur peste, daca greutatea NU depaşeste 3 Kg. Peste aceasta cantitate pestele prins se elibereaza imediat;

• Pescarul poate sa pescuiasca cu 4 scule dotate cu 1 carlig fiecare;

• Taxa de pescuit este incasata de la dumneavoastră de un reprezentant al societatii;

• Pescarul este obligat sa pastreze bonul fiscal pana la parasirea zonei de pescuit;

• Pescarul este obligat sa prezinte bonul fiscal la control reprezentantilor societatii;

• Pescarii care nu vor putea prezenta dovada achitarii taxei de pescuit vor fi acuzati de furt si incalcarea proprietatii si se vor lua masurile legale in vigoare conform codului penal;

• Este interzisa retinerea puietului sub 1kg/ex., albitura se retine indiferent de greutate;

• In cazul in care a fost prins puiet acesta este eliberat imediat dupa, fara a fi ranit;

• Pescuitul se face de pe mal folosindu-se momeli naturale si artificiale. Nadirea se face la mal. Este interzisa plantarea sau nadirea din barcuţa teleghidata;

• Este interzis ca insoţitorii sa practice pescuitul;

• Este interzis ca 2 sau mai multi pescari sa puna pestele prins in acelasi juvelnic;

• Este interzisa deranjarea fonica a celorlalti pescari;

• Este interzis accesul in apa;

• Pescarii au obligatia ca in momentul plecarii sa lase locul curat iar resturile menajere trebuie aruncate in locurile special amenajate;

• Nerespectarea acestui regulament atrage dupa sine parasirea imediata a lacului si eliberarea in prealabil a pestelui;

• In anume cazuri de violenta sau furt piscicol vom lua masurile impuse de lege.

Date de contact:

E-mail:  martines_tisunfish@yahoo.com

Telefon: 0747860639

Alfabetul Boiliesurilor. Sfaturi despre Pescuitul Crapului la Boilies.

Un reportaj interesant despre ceea ce inseamna boiliesul in pescuitul crapului. Un reportaj cu sfaturi bune de luat in seama.

Sursa: www.youtube.com/user/PVTVRO

Pluta

Pescarii de stationar trebuie sa cunoasca bine cat mai multe tipuri de plute pentru a putea alege pe cea mai potrivita in functie de caracteristicile apei si de specia cautata.

In alegerea corecta a plutei conteaza in general:

1. marinea

2. forma
3. portanta lor

Spunea ca plutele pot fi confectionate din diferite materiale dar as dorii sa pun accentul pe doua dintre accestea,lemnul de balsa si cele sintetice.

Lemnul de balsa are avantajul ca se oate prelucra foarte bine fiind foarte usor si foarte moale,putem afirma ca majoritatea plutelor se poate confectiona dina cest material,punandu-se in practica orice forma de la stik pana la minge de rugby sau de la morcov pana la acadea (cazul plutelor Cralusso)in timp ce plutele sintetice au forma ovala sau de picatura.

Dezavantajul plutelor de balsa consta in faptul ca uneori se pot imbiba cu apa,in special in cazurile cand din fabrica nu sunt lacuite bine sau cand sufera lovituri pe stratul de lac.

Plutele stabile si bine echilibrate sunt cele cu chila avand tija din sarma de otel sau din crabon,cele cu sarma de otel sunt mai stabile si rezista bine la apa si actiunea valurilor, dar au un dezavantaj corpul lor trebuie sa fie voluminos .

1. Una din partile cele mai importante ale plutei este antena,conteaza mai mult materialul din care aceasta este confectioanta, marimea acesteia si vizibilitatea ei la apa. Plutele din material plastic sau fibra de sticla sunt mai vizibile deoarece trec trecerea razelor luminoase uneori parand ca aceste antene chiar lumineaza.

2. Majoritatea plutelor au pe langa ochetul metalic inferior de fixare si un ochet superior fixat undeva la baza tijei antenei direct in corpul plutei.

3. Exista si plute cu tija detasabila. In cazul acestora firul principal trece prin orificiul din corpul plutei si in partea superioara se fixeaza prin introducerea tijei in orificiul axial pana cand se strange bine.

4. In ceea ce priveste corpul plutelor, cele mai uzuale forme sunt cele ovale sa cele cu forma de pictura de apa. In poza ce urmeaza o prezentare a unui lini clasice pt pluta.

5. Cand dorim sa pescuim alegem plutele in functie de portanta lor,trebuie sa ne ghidam dupa adancimea apei in care urmeaza sa pescuim,fie vorba de rari,de lacuri si balti.

Astfel pentru apele statatoare,cu adancime mica vom folosii plutele cele mai usoareintre(0,1-0,5 gr) iar pentru cele cu adancime mare vom folosii plute intre(0,5 -5,0 gr).

In rauri deasemenea vom folosii plute cuprinse intre 3,0 si 35 grame portanta.

Si in apele foarte adanci vom folosii plute usoare cuprinse intre 0,5-0,7 gr.

Balta Moara Vlasiei 2

Balta Moara Vlasiei 2 are circa 22 de ha, adancimi intre 3 si 4.5 metri si cam 35 de tone de crap! Crapii sunt majoritatea intre 4 si 9 kg, dar exista si numeroase exemplare de peste 10 kg, recordul in 2007 fiind de 17 kg. In lac se mai gasesc si somni uriasi, stiuci ca in delta , iar ctenul este mereu pregatit pentru un drill pe cinste. Se pescuieste numai pe un mal, unde posibilitatiiile de campare sunt extraordinare, iar curatenia pe balta este perfecta. Latimea baltii este intre 100 si 400 de metri.

Pescuitul incepe la ora 06,00 si se termina la ora 18,00. Este strict interzis sa puna pestele in acelas juvelnic 2 sau mai multi pescari. Este strict interzis pescuitul la BOMBA. Pescarul poate sa pescuiasca cu maxim 4 scule (lansete sau undite) obligatoriu dotate cu 1 (un) singur carlig si plumb sau momitor pierdut. Pescarii vor trebui sa fie dotati cu saltea de primire si spray dezinfectant (cei care nu au asa ceva, pot cere de la paznicul care incaseaza taxa).

Specii de pesti intalnite: caras, crap, rosioara, salau, somn, stiuca. Taxa pentru balta este 100lei. Detalii telefon: 0728908400.

Cale de acces:

Bucuresti –Otopeni, la Balotesti se face dreapta – Caciulati – Moara Vlasiei – la statuie se face la stanga – drumul duce direct pe balta.

Bucuresti – Colentina – de la D-na Ghica – str. 7 Noiembrie – Stefanesti (se trece Linia de Centura) com. Dascalu in centru se face la stinga spre Moara Vlasiei – se trece peste calea ferata si la urmatoarea intersectie (in centru) tot inainte pe un drum de piatra ce va duce direct pe malul baltii.

Pescuitul Crapului in Apele Curgatoare

In aceste ape vom sti ca pestele este sanatos, hranindu-se numai cu hrana naturala, fara a cunoaste furajele din crescatorii.

In apele curgatoare agataturile sunt mai dese, la fel si ratarile, datorita copacilor si pragurilor incarcate cu scoici.

In desenele alaturale va prezentam, o montura pentru pescuitul crapului in ape curagatoare dar si doua scheme cu amplasarea pescarului si lansarilor sale in aceste ape.

Alegerea locului este foarte importanta. Un loc ideal este un sector ce nu a mai fost pescuit, expus vantului, de preferat un golfulet sau langa arbori scufundati.

Apele curagtoare difera, in fuctie de natura lor (naturale sau artificiale) de fund, curent si latime. Raurile naturale au fundul in forma de semiluna, cu maluri mai mult sau mai putin inalte, pline cu aluviuni (mal, nisip, pietris, argila) curent si latime variabile. Canalele artificiale sunt in forma de trapez isoscel, cu adancime constanta dar curent variabil (de ex. Canalul Dunare - Marea Neagra).

Cele mai bune ape sunt cele cu o latime de pana la 150 m, pentru a putea explora si locurile vecine malului din fata ta, cu adancime variabila (apa mica dar si gropane), cu fund malos si curent slab.

Desi este mai greu si ceva mai costisitor, pescuitul crapului in rauri are un farmec aparte, de neuitat.

Nada pentru Pescuitul Carasului

Ingrediente:

• nada Turbo Campion 2 kg

• nada Ice Mix 1 kg

• TTX 500 gr

• aditiv Brasem cca 300 ml

Mod de preparare:
Se umecteaza TTX-ul cu apa in care s-a amestecat aditivul (Brasem). Intr-un alt vas se amesteca in stare uscata pana la omogenizare celelalte doua nade, apoi se umecteaza prin adaugarea ttx-ului si daca mai e nevoie putem sa mai adaugam apa luata direct din locul unde pescuim. Este o nada care da rezultate bune la mai multe specii de pesti si care a fost testata pe ape salbatice. 

Sursa: www.pescar.urldocs.com 

Originea Crapului

Poate cea mai iubita specie de catre pescarii sportivi din Romania si nu numai. Crapul este cel mai raspandit in apele din tara noastra, este gasit in toate baltile private dar si in fluviul Dunarea si multe alte rauri si lacuri.

Multi pescari au facut o reala pasiune pentru crap, existand cluburi de pescuit dedicate acestei specii, competitii importante, multi pescari se intituleaza "crapisti", pescari numai de crap.

De aceea o sa incerc in acest articol sa prezint crapul din punctul de vedere al originii sale, al ihtiologiei sale.

Cu o zona de raspandire initial limitat la continentul euro-asiatic, crapul, care era crescut in sisteme dirijate de sute de ani, a fost populat de colonistii europeni, atat in Africa, dar si in cele doua Americi si in Australia. Specie foarte adaptabila si rezistenta, a supravietuit si a ajuns in multe arealuri sa domine ecosistemele acvatice locale.

Originea speciei este in Extremul Orient, centrul de origine al familiei Ciprinidelor. De aici pestele a inceput sa-si extinda domeniul si, dupa glaciatiunile cuaternare, a patruns in bazinul Dunarii, zona saracita in specii, ca urmare a variatiilor climatice drastice. Se pare ca romanii au fost primii europeni care au crescut crapul in bazine amenajate si au transferat specia in apele Europei Occidentale. 

Pe baza surselor istorice, Aristotel (aproximativ 340-343 i. Ch.) este primul european care vorbeste despre existenta unui peste de apa dulce, numit „kiprianos”. Nu se stie cu exactitate daca este vorba despre crap, dar acest lucru a fost admis de naturalistii secolelor XVI-XVII, inclusiv de Linne. 

Ulterior, s-au dezvoltat doua mituri ale originii crapului european. Acestea considerau ca pestele fusese adus in Europa din Asia Mica sau din Persia. Responsabili de introducerea sa erau considerati romanii si, ulterior, crestinii. Se considera ca romanii au introdus pestele in apele europene pentru valoarea lui culinara si pentru usurinta cresterii lui. De asemenea, raspandirea manastirilor crestine pe continentul european a stimulat extinderea cresterii crapului, care convenea prescriptiilor alimentare crestine. Aceste ipoteze nu se bazau insa pe dovezi concludente.  

Desi de-a lungul timpului, prin selectie, omul a obtinut numeroase tipuri de crap, crapul salbatic are o variabilitate mult mai redusa. Astfel Kirpitchnikov, in 1967, distingea patru subspecii, pe baza diferentelor morfologice si morfometrice: (a) crapul european si transcaucazian (Cyprinus. carpio carpio) ; (b) crapul central asiatic (C. c. Aralensis); (c) crapul est asiatic (C. c. Haematopterus) si (d) crapul sud-est asiatic (C. c. viridiviolaceus). In 1999, acelasi autor revine si recunoaste doar doua subspecii: crapul asa-zis european (Cyprinus carpio carpio) si crapul asiatic (Cyprinus carpio haematopterus). Barus, in 2002, considera ca subspecia sud-est asiatica C. c. viridiviolaceus ar putea fi valida. 

Structura genetica foarte apropiata intre populatiile europene si cele central-asiatice si variabilitatea lor redusa sugereaza faptul ca originea crapului european pare a fi central-asiatica. In perioada post-glaciara, crapul salbatic a patruns probabil din Asia Centrala in bazinul Dunarii, de unde s-a raspandit ulterior in restul Europei, cu ajutorul omului, prin domesticire. 

Sursa: www.aventurilapescuit.ro

Nada pentru Pescuitul Crapului

Ingrediente:

• Porumb uscat 4 kg

• Grau 1 kg

• Boilies 2 kg

• Canepa fiarta 1 kg

• Zahar 1 kg

• Soia uscata 500 gr

• Seminte floarea soarelui macinate 500 gr

• Sare 20 gr

• Naut inmuiat si fiert 500 gr

• Sirop concentrat cu aceiasi aroma ca boilies 500 ml

• Ulei de canepa 10 ml

Mod de preparare:  

Aroma boiliesurilor folosite este la alegerea fiecarui pescar sportiv. Se pune totul intr-o galeata unde se amesteca toate ingredientele si se lasa la inmuiat cu apa cateva ore. Compozitia va trage apa si boabele se vor umfla si inmuia. Are efect foarte bun la crap din luna aprilie pana in octombrie

Nada pentru Oblete

Ingrediente:

• nada pe baza de faina de peste 900 gr

• tarate de grau 900 gr

• biscuiti cu vanilie sau cacao 600 gr

• faina de oase 300 gr

• srot de floarea soarelui 300 gr

• 2 pliculete de budinca (praf) cu aroma de caramel

Mod de preparare:

Cantitatile de mai sus sunt suficiente pentru prepararea a circa 3 kg de nada. Toate ingredientele vor fi macinate foarte fin si apoi vor fi amestecate in stare uscata. Pe malul apei se va adauga apa atat cat e nevoie pentru a obtine niste cocoloase destul de moi cu care vom nadi la inceput (circa 40 %), apoi cu restul vom nadi pe parcursul partidei in cantitati mici. 

Sursa:  http://pescar.urldocs.com

Solunar Pescar - Aprilie 2016