Boisteanul

Boisteanul face parte din familia ciprinidelor, cea careia ii apartine si crapul. Este un peste foarte raspandit in apele montane din intreaga Europa, exceptie facand partea sudica a Italiei si a Peninsulei Balcanice.

In tara noastra se gaseste in raurile din Carpatii Rasariteni si Meridionali, precum si in Apuseni, la altitudinile caracteristice lipanului si pastravului, dar poate fi intalnit ocazional si in alte rauri de munte. De asemenea, apare si in Lacul Rosu si in alte lacuri montane din tara noastra.
Corpul acestui peste este aproape perfect cilindric, fiind usor comprimat lateral in apropierea caudalei. Atat linia dorsala, cat si cea abdominala sunt bombate. Corpul este acoperit de solzi mici, foarte subtiri, fixati superficial. Capul, relativ gros, se termina cu un bot puternic bombat deasupra gurii, asezata jos, dar cu deschizatura orizontala. Atat gura, lipsita de mustati, cat si ochii sunt mici. Regiunea abdominala nu este acoperita de solzi. Linia laterala se intinde doar pana la aripioara ventrala, de unde se intrerupe sau, uneori, dispare complet.
Boisteanul este un peste foarte viu colorat. Spatele si capul pestelui sunt gri-verzui sau gri-brun, acoperite cu puncte negre. Partile laterale, galben-verzui, uneori cu sclipiri aurii. Abdomenul este alb-galbui sau alb. Incepand de la opercule, spatele si flancurile boisteanului sunt acoperite de pete negre, dispuse in 6-8 randuri, uneori atat de dese incat formeaza dungi, inotatoarele sunt mai putin colorate: inotatoarea dorsala si cea caudala gri, pectoralele gri-deschis, in timp ce ventrala si inotatoarea din apropierea cozii sunt galbui-verzui. In perioada de reproducere, cand pestele imbraca haina nuptiala, partile laterale capata un luciu metalizat, iar pe corpul masculilor apar dungi negre, in timp ce pe flancuri si pe abdomen se contureaza pete rosiatice, de un rosu aprins sau mai pal, intre care se pot vedea si unele verzi-albastrui.
Boisteamul este un peste de talie mica. Ajunge rareori la 12 cm, lungimea medie fiind de 6-8 cm, iar greutatea in jur de 8 g. Viata sa este de asemenea scurta: doar 5 ani.
Locul de vietuire al boisteanului coincide cu raurile din zona pastravului si a lipanului, dar poate fi intalnit frecvent si in zonele superioare, ale scobarului. Prefera raurile cu curenti rapizi, limpezi, bogate in oxigen, unde albia este acoperita de nisip sau pietris. De obicei se gaseste in grupuri, exemplarele mai mari inotand mai ales in apropierea fundului, cele mai mici pe la mijlocul apelor, ambele categorii preferind sa stea in perimetrul axei longitudinale a raului. Hrana lui se compune din minuscule vietuitoare acvatice, larve de insecte, rime mici, raci minusculi, precum si materii de origine vegetala sau animala aflate in proces de descompunere. Unii observatori sustin ca uneori, consuma si icrele altor specii de pesti. Mustele, insectele cazute in apa constituie pentru boistean o delicatesa.
Boisteanul ajunge la maturitate sexuala la varsta de 2-3 ani. In perioada mai-iunie, femela depune circa 600-1000 de boabe de icre marunte pe albia acoperita de pietre mai mici si mai mari. Desi carnea lui este usor amara, unii o consuma cu placere.
Pescarii sportivi il prind cu musca sau cu raci mici care se gasesc sub pietrele din rau fixati in carlig pentru a-l folosi apoi ca momeala.

Morunul

Este cel mai mare sturion, atingand in mod obisnuit 1,8-3m lungime si 80-150kg, exceptional 7m si 1.800 kg. Media de varta este de 60 de ani, dar poate ajunge chiar si la 100 de ani. Este un peste de apa sarata, urcand pe fluvii sau rauri doar pe distante scurte si doar pentru depunerea icrelor. Corpul alungit, gros, aproape cilindric este ‘placat’ pe partile laterale cu scuturi mici, iar pe partea dorsala cu scuturi mari, partial ingropate in piele. Exemplarele tinere au botul alungit, ascutit spre varf, dar odata cu inaintarea in varsta, acesta devine din ce in ce mai scurt , conic si comprimat pe verticala. Gura este mare, inferioara, buza inferioara continua, iar mustatile sunt turtite lateral, nefranjurate.

Partea dorsala si lateralele sunt brun-cenusii, chiar negricioase, iar abdomenul alb-galbui. Coloritul morunilor din Dunare este mai deschis decat al celor din Marea Neagra.
Este un peste rapitor, hranindu-se in principal cu peste (caras, crap, platica, babusca, guvid, hamsie, aterina), dar si cu moluste, crustacei, chiar si pasari.
Se reproduce in lunile aprilie-mai, cand migreaza din mare in Dunare. Femelele depun pe substratul nisipos sau pietos intre 500.000 si 5.000.000 de icre. Icrele negre ale morunului sunt foarte apreciate.
Populeaza Marea Caspica, Marea Azov, Marea Neagra si pe distante mici, in jurul gurilor de varsare, fluviile si raurile aferente. In bazinul fluviului Amur (situate la granita dintre Rusia si China) traieste o ruda apropiata a morunului, si anume caluga (Huso dauricius).
Acesta poate ajunge pana la 1.200kg si poate depune pana la 4.000.000 de icre.
Este o specie solitara care prefera substratul pietros sau nisipos si adancimi de peste 70m. Se pescuieste cu carmace in imediata apropiere a confluentei dintre fluvii, rauri si mare.

Balta Golenti

Balta Golenti se afla intr-un peisaj superb, langa fluviul Dunarea si este una dintre cele mai importante balti din judetul Dolj. Balta Golenti este situata in sit Natura 2000, exploatarile piscicole realizându-se în concordanta cu normele în vigoare referitor la ariile protejate. Fondul piscicol din balta Golenti este refacut periodic din ferma piscicola aflata in aceeasi proprietate.

Taxa ziua este 40 Ron / ziua si 30 Ron – Catch & Realese, respectiv 100 Ron / noaptea. Se pot retine 4 kg de peste. Pescarul are obligatia de a elibera in apa exemplarele capturate care nu au dimensiunile minime prevazute. Un pescar poate pescuit cu maxim 2 undite si 3 lansete. Este necesara salteaua de primire si folosirea spray dezinfectant.
Abonament 1 martie- 1 noiembrie cu 20 de partide de pescuit ziua si o cantitate totala maxima de 80 kg retinuta costa 700 Ron.
Specii de pesti intalnite: amur, biban, caras, crap, lin, platica, salau, sanger, somn, stiuca. Telefon Contact: 0763335581. Localizare: Localitatea Golenti din judetul Dolj la 80 km de Craiova. Balta Golenti se afla pe drumul DN56, intre Craiova si Calafat, la 10 km de localitatea Calafat.

Tiparul

Originar din Europa Centrala si cea rasariteana, tiparul este prezent in tot bazinul dunarean, in Romania se gaseste in Dunare si Delta, in toate baltile, bratele moarte, lacurile si iazurile din interiorul tarii, exceptand apele de munte.

Corpul este alungit si gros, aproape cilindric in sectiune, acoperit cu solzi mici si cu un strat mucos care il fac alunecos. Capul este gros, usor comprimat lateral. Gura semilunara, inferioara, cu buza superioara carnoasa, continua. Tiparul are 10 mustati, dintre care 6 langa gura, iar doua scurte pe mandibula. Sub ochi, tiparul are cate un ghimpe ascutit, ascuns bine sub piele. Pedunculul caudal este comprimat lateral, iar inotatoarea caudala rotunjita. Capul pestelui nu are solzi, in schimb istmul este complet acoperit cu solzi.
Dorsala este cafeniu inchisa, presarata cu pete negricioase marunte. Aceasta zona cafenie este marginita de o dunga ingusta, neagra, care se intinde de-a lungul intregului corp al pestelui. Sub aceasta dunga, corpul pestelui este cafeniu deschis, dupa care urmeaza o noua dunga negricioasa, mai lata, de la ochi pana la baza caudalei. Sub aceasta dunga, corpul este galben-ruginiu, cu pete cafenii, dupa care urmeaza o a treia dunga negricioasa, intrerupta si ingusta, inotatoarele tiparului sunt fumurii, cu pete intunecate. Coloratia tiparului variaza mult ca intensitate dupa gradul de limpiditate si culoarea mediului acvatic in care traieste.
Lungimea obisnuita este de 18-20 cm, dar atinge si 24-26 cm.
Tiparul este o specie de peste de apa dulce, care prefera fundul malos si cu multa vegetatie, in general, se gaseste in ape fara nici o miscare, dar apare si in raurile de ses cu un curs foarte lent. Tiparul are posibilitatea sa respire prin intestine, ceea ce-i permite sa reziste mult timp si in albiile care au secat. In acest caz il gasim ingropat in mal, ca de multe ori si in timpul iernii. Prin intestinul gros, puternic vascularizat, absoarbe aerul atmosferic si prin anus elimina dioxidul de carbon. Scormoneste tot timpul fundul baltii, de unde inghite si namol, pe langa hrana preferata, care consta din particule de vegetatie, detritus organic, viermi, larve acvatice, mici crustacee, melci, moluste mici etc. De obicei se hraneste in timpul noptii, ziua fiind inactiv, mai mult ingropat in namol. Tinut in mana, putin strins cu degetele, emite un sunet caracteristic datorita eliminarii bruste a aerului din intestin prin anus. Acestui sunet (chitait) ii datoreaza si denumirea de tipar. Se reproduce din martie pana in august. Femela depune icrele, in general, in trei portii, in total 10000-15000 icre.
Pescarii il folosesc ca nada vie la pescuitul somnului, stiucii, salaului, mihaltului etc.

Greierul - Momeala

Greierul este o momeala de sezon folosita in special la prinderea cleanului. Greierele are doua perechi de aripi: aripile dinspre exterior sunt groase, tari si folosesc pentru a proteja a doua pereche de aripi transparente. Aripile subtiri se misca atunci cand insecta zboara iar aripile groase raman nemiscate. Cand aripile subtri nu sunt folosite le pliaza ca un evantai si stau asezate sub aripile groase. Greierii au trei perechi de picioare ce sunt foarte eficiente pentru sarituri. Picioarele din fata si de la mijloc sunt scurte.
Picioarele din spate sunt mailungi decat intregul corp si foarte puternice. Ii gasiti practic in orice loc unde exista finete. Pentru a prinde greierii luati un fir de iarba sau fir de fin mai lung si cautati gaurile, de grosimea unui deget, in care se adapostesc. Introduceti firul usor in gaura cat mai adanc si faceti o miscare fina de inainte inapoi si veti observa cum greierele va iesi afara din gaura.

Omida - Momeala

Omida este una dintre momelile mai rar folosite si totusi cu efect la pescuitul pastravului, bibanului, cleanului. O gasim pe frunzele copacilor fiind considerata o insecta daunatoare. In acest grup de daunatori se inscriu: omida paroasa a dudului, nalbarul (fluturele alb) si fluturele auriu. Omida paroasa a dudului: ataca pe langa mar, par, dud si alte specii cum sunt ciresul, visinul, prunul, nucul si vita de vie. Ouale depuse pe partea inferioara a frunzelor, suni acoperite cu perisori albi.

Larvele se hranesc cu frunze si isi formeaza cuiburi mici din 2-3 frunze, prinse cu fire de matase. Frunzele atacate se ingalbenesc, devin apoi brune si se usuca. in ultima faza, omizile rod frunzele in intregime, lasand numai nervurile mai groase. Frunzele atacate sunt infasurate laolalta, cu fire de matase, formandu-se cuiburi mari. Cand atacul acestui daunator este foarte puternic, toata coroana pomului isi pierde frunzele. Omizile pot roade coaja fructelor.
Nalbarul produce, de asemenea, pierderea frunzelor pomilor fructiferi. Larva acestui daunator ierneaza in cuiburi formale din frunze legate cu fire de matase si agatate de ramurile pomilor. Primavara, rod mugurii si apoi frunzele pe fata inferioara a frunzelor.

Pescuitul Cambulei

Pescarii sportivi cauta cambula in lunile de primavara si de toamna, cand se prinde cu succes cu petactarul. Se pescuieste in zona malului, pe fund nisipos, cand pestele se apropie de aceste locuri pentru reproducere si pentru a se hranii. In aceasta perioada se intretine in locurile cu adancirni mici, de 1-10 m maxim, unde poate fi pescuit cu succes, avand pe carligele petactarului hamsie, intepata in doua locuri. Se poate utiliza, in lipsa nadei proaspete si hamsie sarata. Firul de 50 m lungime are la capat un plumb de 30-50 g, de forma prismatica, ascutita la cele doua capete. La 20 cm de plumb se leaga 3 carlige nr. 1 cu strune de 15-20 cm, din fir mai subtire, la o distanta de 20-25 cm unul de altul. In timpul pescuitului se arunca petactarul prin rotirea plumbului la o distanta de 35-40 m, dupa care, se recupereaza firul pana ce acesta ramane intins. De regula, cambula inghite carligul in intregime, dand de lucru pescarului pentru a-l scoate apoi din gura pestelui. Pescuitul cambulei cu petactarul nu presupune experienta sau indemanare deosebita. Metoda poate fi usor asimilata de la pescarii localnici, dupa numai cateva sedinte de pescuit pe malul marii.

Zglavoaca

Zglavoaca face parte din familia percidelor, a carei membru este si bibanul. Este un peste foarte raspandit, putand fi gasit in aproape toate raurile montane din Europa, ca si la noi, unde traieste in compania pastravului indigen.

Este un peste usor de recunoscut dupa cele doua inotatoare dorsale una mai mare decat cealalta legate intre ele de o pielita subtire (o caracteristica a tuturor speciilor din familia percidelor). Inotatoarea ventrala este situata intre cele doua aripioare pectorale. Corpul, fara solzi, este aproape cilindric in portiunea de mijloc si usor plat lateral, in vecinatatea caudalei. Are un cap mare si lat, care aminteste de cel al broastei. Ochii privesc in sus. Gura larga este situata in varful botului.
Coloritul zglavoacei variaza mult in functie de mediul in care traieste exemplarul respectiv. Spatele pestelui este cafeniu, marmorat cu o puzderie de pete, uneori de nuanta rosiatica, alteori de un gri intunecat. Partea abdominala este alb-galbuie sau alb-cenusie. Pe jumatatea posterioara a pestelui se disting 3-4 dungi transversale, dispuse vertical, inotatoarele dorsale si pectorale sunt prevazute de asemenea cu pete cafenii, nu insa si cele ventrale.
In medie, zglavoaca creste pana la lungimea de 6-10 cm, ajungand rareori la 12-13 cm.
Puietul inoata si in grupuri, insa exemplarele mature traiesc singure, stand ascunse, lipite parca de albia raului. Din cauza coloritului, se poate ascunde foarte bine si este greu de observat, semanand mai mult cu o piatra de forma lunguiata. Daca este speriat, sare brusc din ascunzis, inotand repede dintr-un loc in altul.
Hrana acestui pestisor se limiteaza de obicei la ceea ce aduce spre el curentul apei. In timpul zilei nu se prea misca, fiind un peste fricos. Meniul consta din insecte si larvele acestora, alte vietuitoare mici, precum si icrele si puietul foarte tanar ale altor pesti, provocand astfel pagube in randurile speciilor mai valoroase; dar nu cruta nici propriile icre sau alevini.
Zglavoaca atinge maturitatea sexuala in cel de-al doilea an al vietii. Perioada de depunere a icrelor corespunde cu lunile februarie-martie. Femela depune circa 100- 300 de boabe de icre, cu un diametru de 2,5 mm, sub pietre sau printre pietre.
Carnea sa este gustoasa, pe plan local se consuma in mod regulat. Se prinde in multe locuri cu o furculita fixata in capatul unui bat, pe post de harpon.
In unele rauri montane din Maramures si Moldova poate fi intalnita o ruda apropiata a zglavoacei (Cottus poecilopus), cu un colorit mai bogat, inotatoarele ventrale ale acesteia, mai lungi, intinzandu-se pana la orificiul anal, sunt impodobite cu 5-15 dungi maronii. Exista insa si unele exemplare lipsite de aceste dungi. Marimea, modul de viata si de reproducere sunt identice cu ale zglavoacei.

Nodul Uni Knot

Nodul Uni Knot este un nod pescaresc universal folosit pentru a lega carlige, voblere, lingurite sau varteje. Este unul dintre nodurile preferate de pescari, fiind foarte usor de realizat. Este un nod perfect pentru a asigura terminalul liniei de pescuit. Practic tot sistemul Uni Knot se bazeaza pe acest nod.

Cambula

Aceasta specie este caracteristica pentru Marea Neagra si Marea Azov. Se intalneste de-a lungul intregului litoral marin romanesc, la gurile Dunarii, in complexul lagunar Razeln-Sinoe.

Corpul pestelui este de forma ovala, acoperit pe ambele parti cu solzi cicloizi. Dorsala si anala sunt lungi, terminate la o anumita distanta de caudala, alcatuind astfel un peduncul caudal relativ lung. Pe corp, pe langa solzi, se mai gasesc si placute osoase ascutite. Partea nadirala (de jos) a pestelui este neteda. Ochii sunt mari, apropiati, asezati pe partea zenitala (de sus) a capului. Gura este mica, oblica, cu dinti dispusi pe un singur rand. Linia laterala este dreapta, continua.
Pe partea zenitala, cambula are o culoare cafenie sau verde murdar, uneori verzui-galbuie sau chiar bruna, in functie de coloritul mediului ambiant. Partea nadirala este galbui-albicioasa. Inotatoarele neperechi au pete mici, rotunde, brune. Irisul albastru al ochilor este inconjurat de un inel auriu.
Lungimea frecventa este de 22-25 cm, rar 30 cm, iar greutatea obisnuita este de 300-350 g.
Este o specie marina care s-a adaptat de-a lungul timpului atat la apele salmastre, cat si la cele dulci, statatoare sau chiar curgatoare. Uneori urca chiar pe Don, Nipru sau pe alte rauri. Pe Dunare nu urca, ci se opreste doar la gurile ei. Atat in apele dulci, cat si in cele marine, traieste numai pe fundurile nisipoase. Exemplarele din apele dulci se retrag pentru reproducere in mare, dar se reproduc si in lacurile sarate. Atinge maturitatea sexuala la varsta de 3 ani. Perioada reproducerii corespunde lunilor septembrie-iunie, cu maximum de intensitate in ianuarie-martie. O femela depune intre 600000 si 2 milioane de icre pelagice, cu diametrul de 1,1-1,2 mm.
Cambula se hraneste cu crustacee bentonice, viermi si moluste (pe faciesul nisipos, in special cu moluste Corbulomya). In Razelm-Sinoe se pescuieste cu setcile de cambula asezate pe fundul apei, iar in mare cu talieno.
Are carnea gustoasa si de aceea este foarte apreciata.

Balta Moara Salciile

Balta Moara Salciile este asezata intr-o zona linistita, ferita de zgomot si poluare. Aici va puteti relaxa cu familia si prietenii la un gratar sau o plimbare. Pescuitul sportiv se practica tot timpul anului. Taxa este de 50 Ron / zi, 100 Ron / 24h si 80 Ron / noapte.

Promotii: la 5 partide de pescuit primiti 1 partida de pescuit GRATUITA; 10% REDUCERE pentru pensionari (in baza cuponului), la grupuri de peste 10 persoane, pretul taxei se negociaza, femeile si copii sub 14 ani, pot pescuii GRATUIT in limita a 5 scule
Nr de lansete/undite/persoana = 5. Cantitatea de peste retinuta este de 10kg – diferenta se plateste. Salaul, puietul de crap si crapii mai mari de 6 kg nu se retine. Nu este planteaza. Specii de pesti intalnite: caras, crap, cteno, platica, salau, somn.
Localizare: Localitatea Salciile din judetul Prahova la 75 km de Bucuresti.
Cale de acces. Balta Moara Salciile se localizeaza pe drumul spre mare, de la Ploiesti – Albesti Paleologul – Ciorani si urmatoarea localitate stanga, din DN, Salciile. Pana la intrare in satul Salciile se face un drum la dreapta unde se vede si balta Moara Salciile. Nu sunt probleme cu ploaia, drumul fiind pietruit. Balta este “moara” dupa cum o stiu localnicii si este si o tablie cu numele baltii.

Aterina

Este un peste marin de mici dimensiuni (10-15cm) care traieste in carduri mari in apropierea litoralului Marii Negre. Corpul este alungit, ingust, aproape cilindric, ochii mari, iar gura orientata in sus.

Corpul argintiu, aproape transparent, este strabatut longitudinal de o dunga subtire mai inchisa la culoare. Partea dorsala este gri-argintie cu reflexii verzui.
Se hraneste cu zooplancton. Se reproduce in perioada mai - iunie, cand femelele depun icrele mici, inchise la culoare, pe substratul nisipos sau pe vegetatia crescuta pe stanci.
Traieste in bancuri mari in apropierea tarmului Marii Negre, urcand si in lacurile litorale cu salinitate crescuta (Razelm, Sinoe).
Fiind un peste foarte agil si de mici dimensiuni este destul de greu de pescuit. Are o carne gustoasa, asemanatoare celei de oblete.

Racul de rau

In Romania se intalnesc trei varietati diferite de Astacide, si anume: Astacus fluviatilis nobilis sau Astacus astacus (racul de apa curgatoare) , Astacus leptodactylus (racul de balta) si Astacus torrentium (racul de stanca).

Racul de rau este intalnit prin iazuri, balti si ape curgatoare. Corpul racului este format din cefalotorace si din abdomen. La nivelul cefalotoracelui se gasesc 2 perechi de antene, cu ajutorul carora racul simte mirosul si pipaie, 2 ochi compusi, formati din sute de celule vizuale. Ochii sunt situati in varful unor prelungiri, care se misca in toate directiile. Gura este prevazuta cu falci puternice. Pe partea dorsala a cefalotoracelui se prind 5 perechi de picioare articulate: prima pereche se termina cu clesti mari si puternici,servind la prinderea hranei, perechile 2 si 3 au clesti mici, iar ultimile 2 perechi se termina cu gheare. De cefalotorace sunt prinse cele cinci perechi de picioare, primele trei perechi terminandu-se cu cate un cleste; cel de la prima pereche este cel mai puternic. Abdomenul racului este alcatuit din 7 segmente. Primele 5 poarta pe partea ventrala, cate o pereche de picioruse. Segmentul 6 prezinta lateral, cate doua piese latite care, formeaza impreuna cu segmentul 7 inotatoarea codala.
Racul merge inainte pe fundul apei, folosindu-se de picioare. Atunci cand este in primejdie, impinge apa inainte, ajutandu-se de paletele inotatoarei codale si misca brusc abdomenul spre partea anterioara. Astfel, el inoata inapoi. Racul respira prin branhii. Ele se afla la baza picioarelor si au forma de pana. Branhiile sunt scaldate permanent de un curent de apa, care circula dinapoi inainte, asigurandu-se schimbul de gaze la nivelul lor.
Femela depune toamna sute de oua, lipicioase, care stau prinse de abdomen, sub picioruse, pana primavara urmatoare ( iarna racii stau amortiti la fundul apei). In luna mai, din oua ies racusorii, care mai raman agatati de abdomenul femelei, inca 15 zile.
Pe masura ce cresc, racii naparlesc de mai multe ori. In timpul naparlirii, calcarul depozitat in peretii stomacului, trece in sange care il transporta in piele; de aici trece in compozitia crustei. Racii traiesc 15- 20 ani. In timpul dezvoltarii, racul naparleste de mai multe ori. Avand crusta indepartata poate sa creasca. Crusta se reface din niste granule de calcar (gastrolite) care se gasesc in stomacul racului. Culoarea crustei, verde bruna, se datoreaza prezentei a doi pigmenti: albastru si rosu. Prin fierbere pigmentul albastru, mai putin rezistent, se distruge, ramanand numai cel rosu, de unde rezulta culoarea racului fiert.
Hrana racului este reprezentata de animale si plante. El se hraneste cu moluste, pestisori si cadavre. Hrana este prinsa si taiata cu clestii mari, sfaramata cu falcile puternice si inghitita. Resturile sunt eliminate prin anus, situat in partea ventrala a ultimului segment abdominal. Este folosit cu precadere la pescuirea somnului. Exemplarele de dimensiuni mici pot fi ‘puse’ in carlig in intregime, de la cei mai mari urmand sa folosim doar abdomenul.

Lacusta

Lacustele sunt insecte aflate intr-o continua cautare a hranei, fiind foarte mobile. Cele din familii migratoare pot sa acopere distante mari in grupuri de sute de mii de indivizi. Lacusta migratoare are antenele scurte si organele auzului plasate pe abdomen (segmentul posterior al corpului). Zburand in roiuri alcatuite din numerosi indivizi, pot fi purtate de vant la sute de kilomatri departare de locul de reproducere, iar la aterizare vor devora toata vegetatia.

Lacusta este una dintre cele mai lacome insecte, devorand zilnic o cantitate de hrana egala cu greutatea sa. Lacusta adulta cantareste 2-3 grame, iar lungimea ei nu depaseste 80 mm. Lacusta prezinta doua perechi de aripi. Aripile anterioare sunt mai inguste decat cele posterioare care sunt membranoase si late, fiind in repaus stranse in falduri longitudinale, sub cele anterioare, acoperind abdomenul.
Lacusta vaneaza in timpul noptii greierii care dorm. Printre lacuste exista unele specii care se autodevora. Insensibile la durere, ele incep prin a-si manca picioarele din fata, apoi partea posterioara a corpului. Acest lucru nu-l fac din lipsa de hrana.
Lacustele calatoare, ajutate de vant, pot zbura fara intrerupere 2000 km, cu o viteza de 40 km/h, putandu-si schimba astfel zona de hranire ori de cate ori este nevoie. Nici o alta insecta nu este atat de rezistenta.
Uriasele roiuri de lacuste care devoreaza intreaga vegetatie din calea lor, s-ar datora faptului ca insectele stau impreuna de teama... sa nu se devoreze intre ele. Ipoteza apartine unor cercetatori din SUA, Marea Britanie si , care le-au observat vreme de mai multi ani. Astfel, atunci cand resursele de hrana se imputineaza, unele lacuste devin canibale si incep sa-si devoreze suratele, desi toate se hranesc in mod normal doar cu vegetatie. Lacustele speriate se aduna in roiuri tot mai mari, urmand exemplul antilopelor care se grupeaza in turme de frica pradatorilor. In cele din urma, ele pleaca impreuna in cautarea hranei, in roiuri alcatuite din miliarde de indivizi, care mananca tone de vegetatie pe zi, intunecand cerul cu multimea lor si potand distruge rezervele de hrana ale unei tari in doar cateva zile.
Pe marginea raurilor, ascunse in vegetatia inalta se gasesc si unele lacuste de culoare verde, a caror lungime poate depasi 7cm (masurate de la cap pana la varful aripilor). Aceste lacuste, relativ greu de prins, ocupa locuri fruntase in ‘preferintele culinare’ ale multor specii de pesti. Astfel, au fost semnalate capturi semnificative de somn, mreana, clean, crap. Se ataseaza de carlig dinspre cap spre partea posterioara, ca si coropisnita. In functie de marimea lacustelor si a speciei vizate, putem ‘trage’ pe fir doua sau chiar trei lacuste, care vor fi pozitionate deasupra celei de pe carlig.

Nodul Half Blood

Nodul pescaresc Half Blood este un nod foarte puternic ce poate fi folosit pentru legarea agrafelor, linguritelor, voblerelor chiar si a carligelor daca este cazul. Acest tip de nod poate fi privit ca pe un nod universal folosit de foarte multi pescari din intreaga lume.

Balta Insula Mica

Balta Insula Mica este o balta de undita deoarece are o dimensiune relativ mica dar cu o densitate mare de peste. Accesul pe balta Insula Mica se face doar cu rezervare telefonica in prealabil. Aici puteti beneficia de mai multe servicii, incepand de la mancare, cazare, gratar, balta pescuit sportiv, bar, posibilitatea de campare, ping-pong, paintball etc.
Taxa este de 20 Ron / 12h pentru pescuit sportiv in sitem “Catch & Release”; pestele prins se poate retine doar contra cost (pret Metro)
Pescuitul sportiv se face doar cu momeli vi si naturale (rame / viermi)
Taxa agrement (insotitori) este de 10 Ron. Pentru doritorii de petrecere a noptilor in aer liber avem in dotare corturi si o rulota de 4 persoane. Pretul este de 100 lei/noapte pentru rulota si 30 lei/ noapte pentru cort de 2 persoane.
Divertisment: ping-pong – 5 lei/ora, alte jocuri ((carti,table, sah, rummy, etc) – 5 lei/zi, paintball in echipa – 30 lei/pers (echipament de joc si protectie, trainer,co2) + 50 lei/ punga de 500 bile, paintball tras la tinta – 10 lei arma + 50 lei punga de 500 bile, sala fitness – 30 lei pentru o zi sau variante de abonament, plimbare cu barca – 10 lei/ora. Specii de pesti intalnite: caras, crap, cteno, rosioara, somn. Telefon Contact: 0748251412.
Cale de acces. Din Bucuresti treceti prin comuna Jilava apoi 1 Decembrie (DN5) si mergeti tot inainte, cum treceti raul Arges virati la drepta si mergeti 5-7 km pana vedeti o cladire cu 4 nivele si langa este balta Insula Mica. Localizare: Localitatea Dărăşti-Vlaşca din judetul Giurgiu la 25 km de Bucuresti.

Nodul Centauri

Nodul Centauri este un nod pescaresc folosit cel mai des pentru legarea carligelor cu ochet, fiind folosit cu succes si la legarea voblerelor, agrafelor, linguritelor. etc. Indiferent de grosimea firului rezultatul va fi acelasi. Nodul Centauri pastreaza pana la 96% din rezistenta firului. Nu uitati sa umeziti firul pentru a obtine un nod cat mai perfect.

Pescuitul Sportiv in luna August

Pescuitul este permis pentru toate speciile de pesti din apele de ses, coliniare si de munte. Pescuitul in Dunare da bune rezultate la crap, somn, avat, salau, mreana. La mare, spre sfarsitul lunii, incepe sa se prinda chefalul.
Si in aceasta luna pescuitul da rezultate tot in primele si ultimele ore ale zilei, in apele statatoare; cand lipsa de oxigen este mai accentuata capturile sunt rare.
Avatul ofera partide interesante la marginea suvoaielor si la varsarea garlelor si canalelor, cu naluci mici, rotative; un pescuit interesant si cu rezultate este cel cu musca naturala sau artificiala;
Babusca- la samanta de canepa, bob de grau, paste, paine;
Bibanul si stiuca - idem luna iulie;
Carasul- la mamaliga, rame, viermusi;
Cega - idem iulie;
Cleanul -continua sa prefere greierii si cosasii. In zilele foarte calduroase se ascund in spatele diferitelor obstacole de unde, pe langa musca mare, paroasa, neagra sau rosie, poate fi scos cu un buchet mare de viermusi;
Crapul - idem iulie;
Linul si platica- la paine si bob de grau. Catre sfarsitul lunii, boabe de grau si viermusi ori mici rame, viermusi si rame la un loc;
Mihaltul - idem iulie;
Mreana - la cuburi de branza si la greier;
Obletul se prinde mai ales cu paste, musca de casa, furnica inaripata;
Rosioara, scobarul, somnul, stiuca, vaduvita- ca in luna iulie.
La mare - rezultate foarte bune la pescuitul la stravizi, cambula. In rest ca in luna iulie.

Solunar August 2011

SOLUNAR 2011 - click aici