Racul de rau

In Romania se intalnesc trei varietati diferite de Astacide, si anume: Astacus fluviatilis nobilis sau Astacus astacus (racul de apa curgatoare) , Astacus leptodactylus (racul de balta) si Astacus torrentium (racul de stanca).

Racul de rau este intalnit prin iazuri, balti si ape curgatoare. Corpul racului este format din cefalotorace si din abdomen. La nivelul cefalotoracelui se gasesc 2 perechi de antene, cu ajutorul carora racul simte mirosul si pipaie, 2 ochi compusi, formati din sute de celule vizuale. Ochii sunt situati in varful unor prelungiri, care se misca in toate directiile. Gura este prevazuta cu falci puternice. Pe partea dorsala a cefalotoracelui se prind 5 perechi de picioare articulate: prima pereche se termina cu clesti mari si puternici,servind la prinderea hranei, perechile 2 si 3 au clesti mici, iar ultimile 2 perechi se termina cu gheare. De cefalotorace sunt prinse cele cinci perechi de picioare, primele trei perechi terminandu-se cu cate un cleste; cel de la prima pereche este cel mai puternic. Abdomenul racului este alcatuit din 7 segmente. Primele 5 poarta pe partea ventrala, cate o pereche de picioruse. Segmentul 6 prezinta lateral, cate doua piese latite care, formeaza impreuna cu segmentul 7 inotatoarea codala.
Racul merge inainte pe fundul apei, folosindu-se de picioare. Atunci cand este in primejdie, impinge apa inainte, ajutandu-se de paletele inotatoarei codale si misca brusc abdomenul spre partea anterioara. Astfel, el inoata inapoi. Racul respira prin branhii. Ele se afla la baza picioarelor si au forma de pana. Branhiile sunt scaldate permanent de un curent de apa, care circula dinapoi inainte, asigurandu-se schimbul de gaze la nivelul lor.
Femela depune toamna sute de oua, lipicioase, care stau prinse de abdomen, sub picioruse, pana primavara urmatoare ( iarna racii stau amortiti la fundul apei). In luna mai, din oua ies racusorii, care mai raman agatati de abdomenul femelei, inca 15 zile.
Pe masura ce cresc, racii naparlesc de mai multe ori. In timpul naparlirii, calcarul depozitat in peretii stomacului, trece in sange care il transporta in piele; de aici trece in compozitia crustei. Racii traiesc 15- 20 ani. In timpul dezvoltarii, racul naparleste de mai multe ori. Avand crusta indepartata poate sa creasca. Crusta se reface din niste granule de calcar (gastrolite) care se gasesc in stomacul racului. Culoarea crustei, verde bruna, se datoreaza prezentei a doi pigmenti: albastru si rosu. Prin fierbere pigmentul albastru, mai putin rezistent, se distruge, ramanand numai cel rosu, de unde rezulta culoarea racului fiert.
Hrana racului este reprezentata de animale si plante. El se hraneste cu moluste, pestisori si cadavre. Hrana este prinsa si taiata cu clestii mari, sfaramata cu falcile puternice si inghitita. Resturile sunt eliminate prin anus, situat in partea ventrala a ultimului segment abdominal. Este folosit cu precadere la pescuirea somnului. Exemplarele de dimensiuni mici pot fi ‘puse’ in carlig in intregime, de la cei mai mari urmand sa folosim doar abdomenul.