O noapte minunata la pescuit!

Balta Nana - Calarasi

Balta Nana are 17 ha de luciu de apa cu multe salcii pe margine, locuri destule de pescuit, loc de campare, gratar, curent electric. Drumul de acces este foarte bun se iese si in caz de ploaie. Balta Nana a fost despartita printr-un gard metalic (1/3 din suprafata) unde s-a creat un bazin nou populat cu crap si cteno(4-12 kg) unde este o alta taxa: 100RON/12 ore/4 scule de pescuit cantitate retinuta 5 kg crap/cten (carasul si alte specii nu au limita).Nu se retin capturile de crap sub 1 kg. Telefon Contact: 0765.719.987.

 

Regulament balta Nana:

• taxa balta 1 este de 50 Ron/12h si 100 Ron/24h
•  taxa balta 2 este de 100 Ron/12h 
•  se pescuieste cu maxim 4 scule
•  nu se pot retine exemplare de crap sub 1 kg 
•  se pot retine maxim 5 kg de crap/cteno, carasul si alte specii nu au limita

Cale de acces.

Din Bucuresti (sud DN 4 spre oltenita) mergeti spre Popesti Leordeni – Frumusani – Gruiu – Budesti – Negoiesti – Soldanu (stanga spre Calarasi) – Luica (stanga spre Nana) / Nana (inainte de intrarea in comuna exista un indicatorul , indicatorul este situat pe un plop pe marginea soselei pe partea dreapta. 

Sursa: www.baltidepescuit.ro

Nodul Shock

Nodul Shock este folosit la legarea a doua monofilamente/textile de diametre foarte diferite, in special la atasarea unui fir inaintas sau la atasarea unui monofilament leader (fir rezistent la aruncarile in forta) sau pur si simplu la legarea a 2 monofilamente de dimeniuni foarte diferite un exemplu de utilizarea a acestui nod este: Un fir leader de 0.16mm cu un fir monofilament de 30-45mm.

Sursa: www.pescuitmania.ro

Balta Flamina

Balta Flamina are o suprafata de aprox. 3 ha formata din 3 lacuri unite. Balta Flamina se bucura de o mare diversitate si densitate de peste (16 specii de pesti).

Balta Flamina beneficiaza si de cazare cu 30 locuri in cabanute foarte cochete (dotate cu frigidere, televizoare, DVD, toalete si dusuri moderne, bucatarie si gratare) cat si un minimarket. Taxa pentru cabane este de 50 ron/zi pentru cabanele mici si 80 ron/zi pentru cabanele mari.

Nu este permis scaldatul in lac. Din motive de securitate, preferam participantii fara copii sub 7 ani, sau animale de companie. Colectia a 4 bonuri va ofera o partida gratis, asa ca pastrati bonurile.

Taxa este de: 60 Ron / 12 h pe zi, 60 Ron / 12 h pe noapte, 120 Ron / 24 h. Se pot retine 5 kg de peste (dimensiunile intre 0.5 -> 3 kg / buc). Orice peste mai mic de 0.5kg sau mai mare de 3kg se va elibera. Carasul mic, cleanul, bibanul, rosioara etc. se retin in juvelnic separat. Nr de lansete = 3, undite = 3. Exclus bomba sau juvelnicele metalice. Juvelnice si mincioc din ata se pot inchiria contra cost =10 ron /zi/buc; Utilizarea a mai mult de 3 undite de persoana pe lac atrage plata unei noi taxe. Specii de pesti intalnite: caras, crap, cteno, Fitofag, novac, somn. Telefon contact: 0740110448, www.baltaflamina.ro

Cale acces. Balta Flamina se afla in judetul Arges. La Balta Flamina se ajunge pe traseul Piteşti – Curtea de Argeş. Distanta din Pitesti este de 15 km nord, si se ajunge pornind pe ruta Bascov – Dobrogostea – Varzaru – Borlesti. Dupa Borlesti junge in Merisani, se traverseaza podul, calea ferata si se face dreapta spre Bradet. La 2km este o intersectie unde se face din nou dreapta si se ajunge direct la balta. Balta Flamina este foarte aproape de raul Valsan. Sursa: www.baltidepescuit.ro

Inghet mare la pescuit!

Montura Caras pentru copca

Pentru a nu da gresi in pescuitul la copca si tot odata a compromite partida , trebuie sa tineti cont de cateva reguli. Gheata sa transparenta si cel putin 10 CM. Gheata trebuie sa fie formata prin inghetarea apei ci nu prin acumularea zapezii si inghetul acesteia. Daca grosimea ghetii este la limita, va recomandam folosirea talpicilor pentru distribuirea greutatii pe o suprafata mai mare. Daca gheata este mai subtire la mal incercati sa intrati pe o bucata de “blana”(scandura).
Varga scurta, intre 1,5-2m cu o linie fixa a carei lungime sa fie in functie de locul unde pescuim, echipata cu un fir de 0.10-0.12.
Pluta trebuie sa fie una sensibila , scurta si fara antena. Majoritatea pescarilor folosesc plutele para, cu coada in jos care raman la suprafata apei iar posibilitatea inghetului fiind redusa. Apa se scruge pe langa pluta iar crusta de gheata care s-ar forma ar ingreuna-o. Pentru a nu ingheta apa din copca si a sesiza mai bine miscarea fina a plutei puneti putin ulei in apa.
Carligul trebuie sa fie unul de marime mica 16-18, nichelat, subtire, de culoare rosie sau aurie.
Momeala libelule, virmusi, rame subtiri dar acestea trebuie tinute in buzunar la cald pentru a nu ingheta si implucit murii. Pestii iarna sunt foarte lenesi si de acea ne trebuie acest tip de momeala care sa faca senzatie in apa. Aceasta momeala poate fi amestecata cu nada care ar trebuii sa fie bogata in faina de carne si alte proteine.

Scrumbia de Dunare

Este unul dintre cei mai apreciati pesti din Marea Neagra. Corpul ei este alungit, putin inalt si usor comprimat lateral, carena ventrala putin dezvoltata, iar gura mare este captusita cu dinti marunti si foarte ascutiti. Poate ajunge la o lungime de 40cm si o greutate de 900g. Majoritatea exemplarelor pescuite masoara 20-30cm si cantaresc 250-300g.

Spatele scrumbiei de Dunare este verde-albastrui, flancurile si abdomenul fiind alb-argintii.

Se hraneste in general cu hamsii, mici moluste si crustacei, viermi si larve ale diferitelor insecte.

Masculuii ajung la maturitate sexuala dupa 2 ani de viata, iar femelele dupa 3-4 ani. In timpul migratiei de primavara (inceputul lunii martie) se aduna in carduri mari, formate din numerosi indivizi, pentru a urca pana la 800km pe Dunare. Reproducerea are loc in luna mai, cand femelele depun intre 20.000 si 180.000 de icre. Icrele sunt purtate de curentii puternici pana in apropierea gurilor de varsare, unde eclozeaza. Alevinii se intorc in mare doar toamna.

Este prezenta in bancuri mari in apropierea litoralului romanesc, precum si in lacurile Razelm si Sinoe.

Este un peste migrator marin cu o ridicata valoare economica. Migreaza in Dunare doar in perioada de reproducere.

Limita admisa pentru pescuitul sportive al scrumbiei de Dunare este de 22 cm.

Temperatura si gradul de oxigenare a apei

In orice ecosistem acvatic, dar cu precadere in cele stagnante, exista o stratificare a maselor de apa in functie de anumiti factori.
Din punct de vedere al patrunderii luminii, in straturile superficiale ale apei are loc o incalzire a acesteia, o intensitate crescuta a fotosintezei si implicit o buna oxigenare a apei. Aceste ape au productivitate primara ridicata si reprezinta mediul cel mai favorabil faunei piscicole.

Solubilitatea oxigenului in apa este insa invers proportionala cu temperatura. Cu cat apa este mai rece cantitatea de oxigen dizolvat este mai mare. Prin urmare in perioada de vara, in apele cu vegetatie excesiva, transparenta scazuta si temperaturi ridicate, se instaleaza un anumit deficit de oxigen, situatie in care pestii se retrag la umbra, in apele mai reci, iar instinctul de hranire este la cote minime. In timpul caldurilor de vara, acest fenomen este maxim in intervalul dintre orele 10 - 17.
Temperatura apei este in continua schimbare, functie de conditiile atmosferice si anotimp. Se stie ca apa se incalzeste relativ repede, dar se raceste mai lent decat uscatul sau aerul. Stim de asemenea ca densitatea si greutatea specifica maxima a apei se inregistreaza la temperatura de 4 gr.C, masele de apa avand aceasta temperatura situandu-se la fundul lacului, de exemp. In zona climatica a tarii noastre, functie de anotimp, apa lacurilor adanci inregistraza doua perioade de stratificare si doua perioade de circulatie verticala (omogenizare).
De mentionat ca in lacurile si baltile de mica adancime, stratificarea termica are loc doar in timpul zilelor calduroase si este de scurta durata deoarece vanturile si noptile racoroase pot determina uniformizarea temperaturilor apei din lac => in 24 de ore poate avea loc intreaga scara a variatiilor termice, care in lacurile adanci are loc in cadrul unui ciclu anual.
Ce semnificatie are acest fenomen pt. pescarul sportiv?
- pestii nerapitori hranindu-se la intensitate maxima la temp. ale apei de aprox. 24 gr.C; zilele in care aceasta temperatura este dominanta, in masa apei, sunt cele mai "prinzatoare" pt. aceasta categorie de pesti.
- pestii rapitori se hranesc cel mai activ la temp. ale apei de 16 - 18 gr.C, temperatura la care miscarea "albiturii" este mult diminuata; astfel se explica "varfurile" de primavara si toamna in cazul pescuitului la rapitori.

Sturionii

Dupa milioane de ani, ne incanta inca prin aspect fizic si forta, prin gustul carnii sau al icrelor, prin misterul de vietati din vremea dinozaurilor. Astazi sunt insa pe punctul de a-si incheia calatoria, scosi pe usa din dos a istoriei de cea mai lacoma dintre speciile cu care si-au incrucisat destinul - omul. Sunt cei mai vechi si poate cei mai ravniţi dintre pestii noştri, ei sunt Sturionii.

Au supravietuit in lumea intreaga 28 de specii, grupate in doua familii – Acipenseridae si Polyodontidae, ultima avand doar doi reprezentanti. Gasim in apele noastre din fiecare, fie ca sunt aici de cand lumea (acipenseridele din Dunare si Marea Neagra), fie ca au ajuns de curand, prin populari (Polyodon).

La o privire sumara toti par la fel. Ciudatenia de la cap se-arata, caci gura se rupe in jos sub un „nas” crescut parca fara rost. Pestele are opercule, un pas inainte fata de verisorii din mare, rechinii, siliti sa inoate cu gura semideschisa, impingand apa prin fantele puse acolo unde noi am zice ca e gatul. Putem sa ciocanim un sturion pe crestet pentru a ne lamuri ca are capul tare. Sunt de altfel singurele lui oase asa cum le intelegem noi, si acelea aparute in buna masura prin osificarea unor placi din piele. In rest, intregul schelet intern e format din zgarciuri, din cartilaje.

E inutil sa-i cautam pielea de solzi, cel puţin in varianta cu care suntem obisnuiti. Daca tocmai pipaim un poliodon, pielea pare golasa, desi e tapetata cu un soi de solzi micuti. O parte din corp ii este acoperita cu placi osoase. Orice neam de acipenserid am cerceta, de-a lungul corpului vom afla cinci siruri de placi: unul pe spate, cate unul pe laterale si doua pe fata ventrala, pe „burta”. Uneori, intre siruri mai pot aparea si alte placi mai micute.

Parca nici coada nu-i chiar otova. Are tot doua „jumatati”, ca la orice crap, stiuca, salau, dar partea de sus este mai lunga si acoperita cu solzi rombici, micuti si aspri, numiti fulcre. Tot coada asimetrica, adica heterocerca, au si rechinii, cu care sturionii impart un indepartat stramos comun. In portiunea mai mare a cozii se termina de fapt coloana vertebrala, un alt semn al vechimii speciei.

Stim azi ca sturionii au vechime printre vietuitoarele terestre. Totusi, nu batranetea le-a jucat festa, ci valoarea lor economica exceptionala. Carnea lor este printre cele mai gustoase, avand pana la o sesime grasime. Septurile dintre muschi nu sunt calcificate, prin urmare este complet lipsita de osiculele atat de suparatoare. De la exemplarele mari se poate folosi cam tot: pielea, carnea, maruntaiele (ce altceva mai gustos ar fi putut contine ciorba de sarbatoare a haholilor din Sfantu Gheorghe, daca nu mate de morun?). Şi, bineînţeles, icrele.

Le-a cauzat mai putin incalzirea globala. Poate nici poluarea sa nu fie prima explicatie pentru rarirea lor. Ci capturarea fara limita, in conditiile unui ciclu biologic aparte. Sturionii ating tarziu maturitatea sexuala, intre patru si cincisprezece ani (comparativ, la hamsie dureaza cateva luni). Sigur, in lumea lor sunt specii longevive. Morunul, de exemplu, traieste fara prea multe chinuri un secol. Din pacate, aceste adevarate fosile vii nu se reproduc an de an. Pot trece si sapte ani pentru ca o femela sa regaseasca drumul spre locul unde isi va depune ponta.

Sturionii din mare sunt anadromi, adica bat cale lunga pentru a se putea reproduce. Or, calatoria pe Dunare in sus nu e in sine tocmai lesnicioasa. Cu mici exceptii, depun icre in apa dulce, pe substrat tare, acolo unde curentul puternic si apa curata scapa parintii de grija oxigenarii icrelor embrionate. Numai ca locurile potrivite se tot imputineaza, prin regularizări de albie, dragari sau baraje (Portile de Fier).

Unde mai pui ca din februarie pescarii le astern in fata alte bariere. Siruri intregi de carlige mari fara momeala stau intinse in vadurile unde pestii se aglomereaza pentru a urca prin curent. Zbatandu-se, se priponesc singuri in carmace si sfarsesc hacuiti. Setcile pot fi la fel de eficiente, desi majoritatea sturionilor circula aproape de fundul apei. Nu degeaba geme podul Giurgenilor de smecheri fluturand toată ziulica din maini.

In apele noastre exista cam 6 – 7 specii de sturion, adica un sfert din toatul speciei. Unii traiesc in apa dulce, altii in mare, dar care gusta mereu apa Dunarii, atunci cand depun icrele.

Raul Mures

Inca din perioada antichitatii, raul Mures a fost o cale navigabila foarte intens folosita atat pentru traficul comercial cat si în scop strategic, devenind o adevarata autostrada a zonei de la Nord de Dunare. Mentionat de Herodot inca din anul 484 i.Ch. (cu 4 secole înainte de crearea “Drumului Matasii”), sub denumirea de Maris, Muresul este, dupa Dunare, al doilea rau al Romaniei ca lungime (761 km) si ca suprafata hidrografica (27.890 kmp).

Muresul (in latina Maris, in maghiara Maros, in germana Mieresch) este un rau, care curge in Romania si Ungaria, in lungime de 761 km si se varsa in Tisa. Muresul izvoraste din Muntii Hasmasu Mare, strabate Depresiunea Gurghiului si defileul Toplita - Deda, traverseaza Transilvania separand Podisul Tarnavelor de Campia Transilvaniei, strabate culoarul Alba-Iulia - Turda, in Carpatii Occidentali separa Muntii Apuseni de Muntii Poiana Rusca, strabate Dealurile de Vest, Campia de Vest trecand prin municipiul Arad în Ungaria, unde se varsa in raul Tisa. Pentru 22,3 km raul marcheaza frontiera romano-ungara.

Afluenti: Tarnava Mare, Tarnava Mica (din Carpatii Orientali) ce se unesc la Blaj judeţul Alba, Sebes, Strei (din Carpatii Meridionali), Aries si Ampoi (din Muntii Apuseni).

Amenajari hidroenergetice: pe Raul Mare si Sebes.

Orase principale: Reghin, Targu Mures, Alba Iulia, Deva, Arad.

Lufarul

Traieste aproape in toate marile calde, temperate si tropicale ale Oceanului Atlantic. Lufarul este prezent in marile Mediterana, Neagra si Azov. Se intalneste pe toata lungimea litoralului romanesc.

Corpul lufarului este moderat alungit, comprimat lateral, acoperit cu solzi mici si subtiri. Capul este mare, comprimat lateral, gura mare si oblica, buzele subtiri. Falcile sunt prevazute cu dinti scurti, grosi si ascutiti. Pedunculul caudal este scurt, comprimat lateral. Cele doua inotatoare dorsale sunt alaturate. Linia laterala este completa, usor curbata, paralela cu linia dorsalei pestelui.
Partea dorsala a lufarului este cenusiu deschis, cu reflexe albastrui, laturile si abdomenul argintii, inotatoarele sunt aproape incolore. La baza pectoralei se vede o pata neagra.
In dreptul coastelor romanesti, lungimea cea mai frecventa a lufarului este de 30-40 cm, mai rar 50 cm, dar in alte mari trece si peste 1 m. Greutatea obisnuita in apele noastre este de 2-3 kg, insa in Oceanul Atlantic depaseste uneori si 20 kg.
In luna mai se apropie de tarmul romanesc, cand temperatura marii atinge aici 15°C, si se retrage spre largul si sudul Marii Negre in octombrie. Lufarul traieste in bancuri, in straturile superioare, urmarind cu multa tenacitate bancurile de hamsii, scrumbii albastre si stavrizi, cu care se hraneste. Este un peste rapitor prin excelenta, in stadiul de puiet, pe langa puietul de peste, consuma crustacee marine, moluste, dar pe masura maturizarii trece exclusiv la viata de peste rapitor.
Atinge maturitatea sexuala la varsta de 3, mai rar la 4 ani. Se reproduce in perioada iunie-august, la o temperatura a marii de 22-26°C. O femela depune 120000-200000 boabe de icre pelagice. Datorita poftei sale permanente si a lacomiei, lufarul creste foarte rapid. Cand da de bancul de hamsii sau de stavrizi, ucide intotdeauna mai multi pesti decat poate consuma, fiind astfel un dusman de temut al pestilor mai mici, de banc.
Are carnea gustoasa, alba, foarte apreciata.
Lufarul se prinde la undita mai ales la pescuitul din barca, in largul marii, la scrumbii albastre si stavrizi. Este un peste apreciat de unditarii localnici. Se zbate in timpul obosirii, dar se preda repede.

Fluviul Ebro

Ebru (in spaniola Ebro) este un fluviu din nord-estul Spaniei ce se varsa in Marea Mediterana la aproximativ 160 km de Barcelona. Este cel mai lung curs de apa din Spania si izvoraste la 70 km distanta de Oceanul Atlantic, la sud de Santander, in Muntii Cantabriei. Cursul sau in lungime de 600 km se intinde de-a lungul poalelor Muntilor Pirinei.

Este singurul rau din Spania care la varsare prezinta o delta si nu un estuar.

Fluviul este practic un paradis, nefiind afectat de catre factorii antropici (adica de om). Fiind foarte lung si lat, prezinta toate tipurile de formatiuni: sectiuni cu apa adanca langa baraje sau mica in alte locuri, cu apa repede si involburata langa nenumaratele cascade sau domoala, iar delta pe care o formeaza la varsare este un adevarat ecosistem neafectat inca de problemele poluarii, in ciuda faptului ca se afla destul de aproape de unele din cele mai mari metropole ale lumii (Barcelona).

Delta Ebroului

Balta Golenti

Balta Golenti se afla intr-un peisaj superb, langa fluviul Dunarea si este una dintre cele mai importante balti din judetul Dolj. Balta Golenti este situata in sit Natura 2000, exploatarile piscicole realizându-se în concordanta cu normele în vigoare referitor la ariile protejate. Fondul piscicol din balta Golenti este refacut periodic din ferma piscicola aflata in aceeasi proprietate.

Taxa ziua este 40 Ron / ziua si 30 Ron – Catch & Realese, respectiv 100 Ron / noaptea. Se pot retine 4 kg de peste. Pescarul are obligatia de a elibera in apa exemplarele capturate care nu au dimensiunile minime prevazute. Un pescar poate pescuit cu maxim 2 undite si 3 lansete. Este necesara salteaua de primire si folosirea spray dezinfectant.
Abonament 1 martie- 1 noiembrie cu 20 de partide de pescuit ziua si o cantitate totala maxima de 80 kg retinuta costa 700 Ron.
Specii de pesti intalnite: amur, biban, caras, crap, lin, platica, salau, sanger, somn, stiuca. Telefon Contact: 0763335581. Localizare: Localitatea Golenti din judetul Dolj la 80 km de Craiova. Balta Golenti se afla pe drumul DN56, intre Craiova si Calafat, la 10 km de localitatea Calafat.

Craciun fericit!

Delta Dunarii - Curiozitati - episodul 2

Povesteam in episodul trecut despre geneza Deltei Dunarii si despre primele relatari mentionate de calatorii timpului. Sunt dovezi ca Delta Dunarii nu a trecut neobservata pentru oamenii antichitatii. Astfel, o veche legenda egipteana sustine ca zeul egiptean Osiris, in peregrinarile sale prin lume, a trecut si prin aceste locuri, botezand Dunarea cu numele de Istros, nume pe care l-a pastrat multa vreme. Mai tarziu, Caius Iulius Caesar numeste partea superioara a Dunarii – Danubius. Dupa afirmatia lui Herodot, care a vizitat gurile Dunarii, preotii egipteni din Theba pastrau o carte in care se descria o expeditie a faraonului egiptean Sesostris prin aceste locuri. Un alt exemplu elocvent il constituie localitatea Isaccea care figureaza pe una dintre primele harti ale deltei, intocmita de catre invatatul grec Ptolemeu. Multa vreme regiunea Dunarii a atras atentia puterilor lumii antice. Filip, regele Macedoniei si fiul sau Alexandru, devenit mai tarziu cel Mare, au supus cetatile de aici. Mai tarziu vin romanii, care se consolideaza pe aceste locuri, mai ales pe timpul imparatului Tiberiu. Dupa caderea Constantinopolului in 1453, la orizontul politic al Europei si al acestor locuri apar turcii, a caror stapanire va dura mai bine de 400 ani. Sulina a fost considerata, sub dominatia otomana, un refugiu al piratilor greci si maltezi. Si pentru ca veni vorba de Sulina, trebuie mentionat ca in dreptul ei, la 38 km in larg, se afla singura insula din Marea Neagra, Insula Serpilor, loc unde spune legenda ca s-a casatorit Achile cu frumoasa Elena. Mult mai tarziu in sec. XVIII-lea, sub conducerea sefului lor Ignat Nekrasov, apar pe aceste meleaguri lipovenii. Populatie provenita din zona Cubanului (Rusia) si-a gasit refugiul datorita persecutiilor religioase in delta si pe malul Razelmului. Denumirea de lipoveni vine de la cuvantul rusesc lipa, care inseamna tei. Sunt mai multe versiuni in legatura cu originea acestui cuvant. Unii sustin ca in timpul persecutiilor religioase ei s-ar fi ascuns intr-o padure de tei ( lipovaia), iar altii ca au fost botezati astfel din cauza icoanelor confectionate din lemn de tei. Lipovenii, populatie muncitoare, dirza, energica, navigatori iscusiti, au avut si au si astazi ca ocupatie principala pescuitul.

Autor: prof. Serban Constantin Baleanu

Va urma

Delta Dunarii - Curiozitati

Delta Dunarii este ultimul dar pe care apele acestui mare fluviu al Europei il ofera uscatului, inainte de a-l parasi definitiv. In preajma ei au inflorit si au pierit civilizatii. Pe aici au trecut sau au trait figuri cunoscute ale lumii antice, conducatori de osti, navigatori, pirati, poeti si cercetatori pasionati.

Dupa cateva incercari nereusite de a ajunge la mare pe un drum mai scurt (prin apropierea lacului Greaca si mai tarziu pe Valea Carasu) Dunarea curgea linistita, urmand traseul actual, spre mare. Nivelul apelor Marii Negre fiind la aproximativ 80m sub cel de azi, cursul apelor fluviului isi continua drumul pana la o departare de circa 200 km de tarmul ei de astazi.

Pe malurile acestei campii strabatute de fluviu traiau nestingheriti mamuti si rinoceri, ale caror fosile au fost dezgropate odata cu saparea si adancirea canalului Sulina, in dreptul marelui M, in apropiere de Crisan. Se crede ca evenimentul care a provocat o schimbare radicala in aceasta regiune a fost prabusirea Bosforului, prin care au patruns apele din Marea Mediterana in Marea Neagra. Cresterea nivelului apelor Marii Negre a determinat umplerea albiilor fluviilor care se varsau in ea. Valurile apelor s-au intins pana undeva in apropiere de Galati. De aici a inceput construirea acestui sistem hidrografic al acestei portiuni a Dunarii si deltei sale.

Cand marele istoric si calator Herodot a vizitat acum 2400 ani aceasta regiune, privelistea care i se infatisa inaintea ochilor era mult diferita de actualul tablou al deltei; spatiile acoperite de vegetatie erau mult mai reduse, pe locul suprafetelor cu stuf, balti si grinduri, ochii lui Herodot au vazut un imens estuar. Dinspre nord cobora o limba de pamant, cu tendinta certa de a separa marea neospitaliera (cum o numeau grecii) de Dunare (Istros).

Configuratia vechilor albii ale raurilor care se varsau in Dunare se mai poate distinge ici colo pe actuala harta a deltei. Ele nu au disparut cu desavarsire de pe tabloul general al deltei si unele dintre ele sunt folosite si astazi pentru navigatie. Este de remarcat faptul ca opera de formare a deltei nu s-a terminat si ca ea continua cu o vigoare neslabita. Am putea spune ca acesta este raspunsul pe care il da uscatul atacului navalnic al apelor, care cu mii de ani in urma au cautat sa-l cucereasca prin surprindere.

Autor: prof. Serban Constantin Baleanu

Va urma

Material bibliografic:

- Geografia Fizica a Romaniei, prof.univ.dr. G.Posea

- Delta Dunarii, Eugen Panaghiant

Raul Don

Raul Don este unul dintre cele mai importante rauri ale Rusiei. El izvoreste langa Tula, la sud-est de Moscova, si dupa ce strabate 1.950 km, se varsa in Golful Taganrog al Marii Azov.
De la izvoare, raul curge mai intai spre sud-est spre Voronej, pentru ca mai apoi sa-si schimbe directia spre sud-vest. Cel mai important oras strabatut de Don este Rostov pe Don, iar cel mai important afluent este Donetul.
In antichitate, raul era considerat granita dintre Europa si Asia. In vremea de maxima inflorire a Greciei Antice, intr-o perioada in care zona Donului era locuita de sciti, raul cunoscut ca Tanaïs era unul dintre cele mai importante cai comerciale.
Tanais este numele sub care erau cunoscute raul Don si orasul asezat pe malurile lui de catre sursele antice grecesti. Se pare ca numele modern al cursului de apa deriva din denumirea scitica dānu care, la fel precum contemporanul osetin don, poate fi tradus simplu prin "rau".
In punctul cel mai de est al cursului raului Don, apele sale se apropie de cele ale Volgii. Canalul Volga-Don, cu o lungime de 105 km, este o importanta cale de navigație, care leaga cele doua rauri. Fortareata hazarilor Sarkel domina in vechime acest important nod de transport. In aceasta zona a raului s-a desfasurat Operatiunea Uranus, unul dintre cele mai importante momente ale celui de-al doilea razboi mondial.
Regiunea Donului a fost caminul cazacilor de pe Don, care s-au asezat in valea fertila a raului in secolele al XVI-lea si al XVII-lea.
In literatura secolului al XX-lea, Donul si oamenii sai au fost adusi in atentia cititorilor de Mihail Alexandrovici Șolohov, un cazac nascut din stanita Veșenskaia, mai ales prin celebrul sau roman "Pe Donul linistit" ("Tihii Don"). Sursa: ro.wikipedia.org

Marea Azov

Marea Azov reprezinta o intindere de apa situata intre Peninsula Crimeea si teritoriul rus, in nordul Marii Negre cu care comunica. Suprafata este impartita in doua, una apartinand Ucrainei si cealalta apartinand Rusiei. Adancimea maxima este de 15 m, iar adancimea medie in jurul a 9 m. Statiuni ucrainiene la Marea Azov: Mariupol, Kerci, Berdiansk. Statiuni rusesti la Marea Azov: Taganrog. Afluenti: Don. Sursa: ro.wikipedia.org

Limba-de-mare

Limba-de-mare este un peste marin din familia soleidelor, ordinul Pleuronectiformes.
Corpul are forma de limba, este asimetric, acoperit cu solzi marunti si are pana la 60 cm lungime. Ochii sunt mici, situati pe partea dreapta a corpului, iar coloratia este, de obicei, cenusie-cafenie, cu pete negre sau cu un desen marmorat. Partea stanga este alba. Limba-de-mare se hraneste cu nevertebrate de fund si pestișori.
Limba-de-mare este raspandita in estul Oceanului Atlantic din sudul Norvegiei pana in Senegal si in Marea Mediterana. In Marea Neagra si in Marea Azov se intalneste specia Solea lascaris nasuta, care atinge 30 cm lungime.
Sursa: ro.wikipedia.org

Lacul Sarulesti

Lacul Sarulesti este bine cunoscut in Romania. Are o desitate foarte mare atat de crap si alti pesti pasnici precum carasul cat si de pesti rapitori. Pe lacul Sarulesti se desfasoare numeroase concursuri nationale la crap dar mai ales la pescutuil salaului. Costul unei partide de pescuit difera de la rapitor la crap iar singurul peste care se poate retine este platica pentru care se percepe o taxa 50Ron/12h, retinerea acesteia se face in limita a 5 kg.

Lacul Sarulesti-Calarasi este una din cele mai interesante balti cu taxa din jurul Bucurestiului; este o balta cu un bogat fond piscicol, cu buane conditii de pescuit si cu capturi impresionante la activ; nu de putine ori am vazut poze cu “monstrii” scosi din balta Sarulesti.

Recomandam aceasta balta atat pescarilor amatori cat si celor profesionisti; O zi pe balta la Sarulesti in weekend iti poate completa pe deplin pofta de pescuit. Balta are un fond piscicol bogat in crap si multe alte specii de pesti pasinici dar si specii de peste rapitori mai ales salau si stiuca.

Regulamentul baltii Sarulesti - Calarasi

• Nu este permis pescuitul la bomba

• Este necesara salteaua de primire

• Se poate retine doar platica in limita admisa.

Calea de acces. Mergeti pe drumul Bucuresti - Calarasi, inainte de podul de la intrarea in localitatea Calareti se face un drum la dreapta (indicator), mergeti pe langa lacurile Calareti, treceti calea ferata si mergeti pe primul drum la dreapta, este un podet si dupa el este un drum cu un indicator catre balta, drumul duce la balta.

Pescarita!

Pescuitul Lostritei

Lostrita este reprezentantul de talia cea mai mare de la noi din tara al familiei salmonidelor. Ea traieste numai in bazinul Dunarii, din pacate, insa, numarul de lostrite din acest bazin hidrografic este in descrestere in ultimul timp. La ora actuala mai poate fi intalnita pe cursul superior al Tisei, iar in Cehia traieste in numar apreciabil in raurile Vah, Hron si Turoc, care sunt afluenti ai Dunarii. Mai apare si pe teritoriul fostei Iugoslavii, in raurile Mura, Drava si Sava, in care ajunge venind din Dunare.

In tara noastra, in trecut, lostrita putea fi des intalnita in Mures, Olt, Jiu, Lotru, Arges, Timis si Cerna. Astazi nu mai este prezenta decat in Tisa, Bistrita Aurie, Viseu, precum si in afluentii acestuia din urma, adica in Borsa, Vaser si Novat. Exista unele date potrivit carora s-a prins lostrita si in Suceava, Moldova si Siret prezenta sa in acesta locuri fiind totusi destul de sporadica.

Data fiind raritatea acestui peste, pescuitul lui este admis numai cu permis special, nominal. In caz ca dispunem de autorizatia amintita este permis intre 1 iunie si 28 februarie. Daca pentru pescuitul lipanului este preferabil un echipament usor, cu musca artificiala mica, in cazul lostritei avand in vedere marimea, greutatea si mai ales puterea deosebita a acesteia echipamentul trebuie sa fie adecvat. Deci nu vom porni la lostrita decat echipati cu scule grele, rezistente. Cele mai potrivite undite au o lungime de 2,6-3 m. La pescuitul lostritei se utilizeaza o mulineta cu tambur larg pe care, la nevoie, se poate infasura rapid guta. Guta trebuie sa fie de 0,50-0,60, iar la forfah se foloseste nailon de 0,40 sau cablu de otel. O guta lunga de 100-120 m corespunde perfect nevoii de a obosi pestele. Se utilizeaza intotdeauna carlige mari, numarul 1, 2, uneori 3, intrucat gura lostritei este mare. Tipul de carlig depinde de natura momelii: la momeala naturala se foloseste carlig simplu, in timp ce la momeli artificiale sau la lingura este necesar unul triplu. Ca momeala naturala se poate folosi boisteanul, grindelul, zglavoaca, zvarluga sau broasca, soarecele viu etc. Greutatea lingurii trebuie sa fie de 15-25 g. Voblerele pot avea o lungime de 125-140 mm si o greutate de 30 g. In conditii de apa tulbure se obtin rezultate bune cu peste, agatat in carlig simplu sau triplu, in timp ce pe vreme insorita lingurile argintii-sclipitoare sunt de obicei mai eficiente. Adesea lostrita musca cel mai bine la combinatia musca artificiala-lingura. Indiferent de momeala insa, trebuie sa fim atenti ca aceasta sa nu impiedice agatarea carligului cand pestele a muscat.

Muscatura lostritei, peste puternic, de talie mare, este de obicei energica si brusca in egala masura, lucru care trebuie cunoscut pentru a nu fi luati prin surprindere. S-a intamplat ca pescarul neavizat sa fie atat de surprins, incat lostrita care a muscat lingura sclipitoare i-a smucit undita din mana. Lostrita, odata ce a inghitit momeala se indreapta spre larg, spre apele mai adinci, oprindu-se uneori din inot pentru a inghiti mai bine. Daca nu am reusit sa agatam carligul de indata ce a muscat, este mai bine sa lasam pestele sa inoate putin inspre adancuri si numai dupa aceea sa intepam cu o miscare subita si energica, in momentul inteparii, lostrita reactioneaza cu miscari extrem de agitate, puternice, sarind uneori brusc, zbatandu-se in stanga si in dreapta, inotand de regula in sens opus celui de curgere a raului. Pescarul sportiv nu trebuie sa uite in aceste clipe sa tina firul incordat intre mulineta si peste, pentru a pastra contactul permanent cu el. Firul intins si elasticitatea unditei servesc la obosirea lostritei, care trebuie facuta fara a-i acorda nici un moment de ragaz. Desfasurand si infasurind firul pe mulineta, provocam pestele la depunerea de eforturi, iar atunci cand da semne vadite de oboseala (se "culca" pe o parte si se lasa purtat de curenti), incercam sa-l dirijam, in directia curentilor, spre un loc prielnic pentru a interveni asupra sa cu minciogul sau de unde poate fi tras mai usor la mal. In cazul lostritei insa se utilizeaza minciogul numai atunci cand epuizarea pestelui este absolut evidenta; in caz contrar, cu o miscare brusca si energica, el poate rupe nailonul, disparand impreuna cu carligul.

Prinderea lostritei, mai ales a exemplarelor mari, ofera pescarului sportiv satisfactii de neuitat.

Lisita

Lisita (Ordinul : Gruiformes Familia : Rallidae) este o pasare destul de des intalnita in aproape toate ochiurile de balta cu un pic de stuf.Seamana foarte mult la aspect cu gainusa de balta,numai ca lisita este mai mare, de aproximativ 38 cm si are ciocul de culoare alba cu o ridicatura spre frunte de aceeasi culoare.

Penajul este de culoare complet neagra cu ceva reflexii albastrui. Laba piciorului la lisita nu este palmata si cu toate astea sunt bune inotatoare si se scufunda foarte bine. Ochii sunt de culoare rosie. Lungimea corpului este de 36-38cm, anvergura aripilor de 70-80cm iar greutatea de 600-900g.

Lisita este o pasare destul de sperioasa si rar o vedem avantata in largul lacului. De obicei inoata pe langa stuf si la cea mai mica miscare suspecta se face navazuta in padurea de stuf.

Cuibul lisitei este facut din stuf si vegetatie uscata direct pe apa in interiorul stufului. Pentru ca pluteste, cuibul nu va fi afectat de eventualele fluctuatii ale nivelului apei. In luna aprilie lisita depune pana la 12 oua de culoare cafenie deschisa cu picatele.Clocitul este facut prin rotatie de ambii parteneri iar perioada de incubatie este de 22 de zile.

Laguna Verde

Complexul turistic Laguna Verde este ideal atat pentru pescarii profesionisti, cat si pentru pescarii amatori.

Aptitudinile de pescar va vor fi puse la incercare cu diverse specii de peste: crap, cteno, caras, somn, salau, stiuca, novac si altele.
Sezonul de pescuit se deschide de obicei incepand cu luna Martie cand are loc si popularea cu peste a baltii.

Regulamentul Complexul Laguna Verde:

Se pot retine pana la 6 kg de peste, iar capturile sub 1 kg se elibereaza. Sunt permise pana la 6 linii la apa, numai de la mal. Taxa de pescuit se aplica pentru un pescar cu maxim un insotitor. Orice adult suplimentar trebuie sa plateasca o taxa de agrement. Este interzis pescuitul la japca. Este permis pescuitul si in perioada de prohibitie.

Se interzice perturbarea linistii, complexul avand dreptul de a impune parasirea locatiei celor in cauza. Se interzice consumul excesiv de alcool, complexul avand dreptul de a impune parasirea locatiei celor in cauza. Se interzice aprinderea focului la sol. Sumele achitate in avans, pentru serviciile alese, nu se restituie. Clientul trebuie sa pastreze dovada achitarii serviciilor pe toata durata desfasurarii acestora. In cazul distrugerii bunurilor complexului, clientul va achita contravaloarea acestora, contravaloare stabilita de personalul Laguna Verde. Pentru orice nelamurire, sesizare sau constatare de neconcordanta cu facilitatile oferite, clientul se va adresa catre complexul Laguna Verde. In cazul in care nu se cunoaste natura obiectelor inconjuratoare sau modalitatea de utilizare, clientul se va adresa in prealabil personalului Laguna Verde.

Tariful pentru pescuit este de 80 RON/12 h zi si 80 RON/12 h noapte si este valabil pentru un pescar cu un insotitor. Orice adult suplimentar trebuie sa platească o taxă de agrement de 10 RON/persoana/12 h.

Se pot inchiria si foisoare dar doar cu pescuit. Tariful este de 50 RON/24 h.

Aici se pescarii se pot si caza la vilele si casutele complexului care ofera 40 de locuri de cazare in total. Vila Cristian: 360 RON/24 h/camera si 400 RON/24 h/apartament. Vila Sabina: 360 RON/24 h/camera. Casute VIP: 310 RON/24 h/casuta. Rulota rustica: 310 RON/24 h/rulotă. Casuta normala: 260 RON/24 h/căsuță

Informatii si rezervari: 0733 079 091, contact@lagunaverde.ro.

Sursa: www.lagunaverde.ro

A venit deja Mos Craciun?

Mos Craciun este...pescarul sportiv Mitus Chiru

Rama - tipuri

Traieste in spatii umede (sub frunze, paie, pietre etc.), se poate aduna aproape tot timpul anului. Iarna, cind este frig e mai greu de gasit de aceea recomandam pescarilor sa-si amenajeze o mica “crescatorie” de momeli.

Pentru cei care au curte este un pic mai usor, pot folosi 1 m2 de teren cu adancimea de 50-70 cm. Se sapa o mica groapa pe fundul careia se pune o folie de plastic peste care pamant uscat (se umezeste in timp). Este important sa fie tot timpul acoperite cu folie de plastic, cartoane etc.

Cei care vor sa le tina in apartament vor construi un ghiveci de preferat din lemn si vor folosi procedeul mentionat anterior.

Dintre momeli,rama rosie este o momeala comoda pentru pescarii sportivi deoarece este apreciata de majoritatea speciilor de pesti (crap, caras, somn, babusca, platica ).

De regula se foloseste pe carlige cu tija lunga, cu sau fara contre. In cazul pescuitului in apa tulbure este de preferat ca rama din carlig sa aiba ambele capete libere (se introduce rama in carlig de la 1/3 dinspre cap - zona mai groasa - si pana la 1/3 inspre coada).

Ca momeala sa poate folosi si in combinatii cu alte tipuri de momeli cum ar fi viermusul, pufuletii, porumbul moale.

Rama neagra de mal

Sint momeli preferate de somn si de crap. Sint folositoare in zonele cu mult maruntis deoarece este mai tare iar acesta o toaca mai greu. Se foloseste cu precadere la pescuitul in Dunare si in Delta Dunarii.

Se gaseste in zone mlastinoase cu radacini de iarba si stuf in mod special dupa retragerea apei. Pentru scoaterea acestora se folosesc cazmale foarte solide cu intaritura pe coada.

Se pastreaza in cuve mari cu pamant uscat (se subtiaza in timp) la intuneric si rece.

De regula aceste momeli se pun pe carlige mai mari de 1/0 cu tija lunga cu contre. Pentru pescuitul somnului se folosesc mai multe rame pe acelasi carlig ce formeaza un buchet. Prima rama se prinde de la mijloc, se trece prin ea carligul si o parte din fir, un capat ramane liber. A doua rama se prinde tot de la mijlos, se trece prin ea carligul, de data asta se lasa doua capete libere. A treia rama se prinde tot de la mijloc, cu un capat liber, varful carligului ramane in rama.

Rama verde de mal

Se gaseste cu precadere primavara si toamna in zonele cu mal si vegetatie abundenta (in mod special in Delta Dunarii). Se foloseste aceeasi metoda de scoatere ca la rama neagra de mal.

Este un deliciu pentru somn si acceptata de salau si stiuca.

Rama rosie serpeasca

Isi poarta numele datorita dimensiunilor sale (este mai lunga decat rama rosie). Are coloritul putin diferit, tinde spre maro. Este foarte vioaie, are acelasi habitat cu rama neagra de mal.

Este apreciata in mod special de speciile mici de Cyprinidae dar nu o refuza nici rapitorii.

La pescuit :)

Montura pentru stiuca cu pluta fixa

In cazul pescuirii stiucii in ape putin adanci cu momeli vii, se recomanda folosirea plutelor fixe. O astfel de montura se comporta excelent atat in cazul in care pescuim in imediata apropiere a perdelelor de papura si stuf, cat si printre plauri sau in ochiuri de apa inconjurate de vegetatie abundenta. De asemenea, in cazul pescuirii cu pestisori vii va trebui sa verificam atent starea intregului ansamblu (pestisorul trebuie sa fie bine intepat/agatat, firul nu trebuie sa fie infasurat in jurul inelului de varf al lansetei sau intrat sub tamburul mulinetei, etc.) inainte de fiecare lansare, pentru a reduce riscul pierderii momelii sau chiar a intregii monturi. Cea mai mica si aparent neinsemnata neregula observata trebuie remediata in cel mai scurt timp. De asemenea este foarte important sa folosim o struna rezista, si fir metalic (nu textil, va spun din propria experinta) in partea finala a monturi in continuarea acului, pentru ca stiuca este un peste foarte nervos cu o dentitie extraordinara. Fir intins!

Balta Hagiesti

Balta Hagiesti este considerata una din cele mai frumoase si mai populare balti din jurul Bucurestiului. Pe balta Hagiesti se poate pescui pe toata suprafata lacului existand multe locuri bune de pescuit cu vegetatie, copaci, stuf. Aancimea medie a apei este in jurul valorii de 2 m iar adancimea maxima este de 4 m.

Se poate planta doar cu navomodele. Se pot retine doar 5 kg de peste. Se poate planta cu barca baltii contra cost. Taxa este de 30 Ron/12 h. Specii de pesti intalnite: biban, caras, crap, platica.
Cale de acces. Din Bucuresti mergeti spre Urziceni (DN2), la inceputul localitatii Lilieci (27 km de Bucuresti) este o curba mare la dreapta si la mijlocul curbei se face un drum din beton la dreapta (exista si un indicator “spre Hagiesti”) , mergeti pe acest drum aprox. 5 km pana dati de satul Hagiesti si indicatoarele care va indruma spre balta Hagiesti.

Pescuit pe vreme extrema!

Pescuitul la Crap

Descriere.

Crapul este acoperit cu solzi mari iar pe margini are o dungã ceva mai
închisã; are gura nu foarte mare insa carnoasa. Are doua mustacioare la colturi si alte doua mai mici, spre nas.

Crapul salbatic are o forma mai alungita decat cel de crescatorie.
Crapul are corpul gros, spatele putin curbat, burta putin lasatã în jos.
Inotatoarea dorsala este foarte lunga si se întinde pânã aproape de coada bilobata.
Culoarea variazã dupa apa si dupa vârstã astfel:
Cei din râurile de la o altitudine mai mare au nuante mai deschise decât cei din
râurile de ses. Pe spate, crapul este verde-albãstrui pânã la negru-albãstrui, pe flancuri cenusiu si galben-auriu pânã la arãmiu-închis iar pe burtã, gãlbui.
Greutatea medie a unui adult este de 12-15 kg;

Insa exemplarele cele mai mari pot depãsi 30 - 35 kg (rata de crestere este de 1.4 kg/an) si pot atinge o varsta de peste 40 de ani.
Lungime normala: 30-70 cm Lungime maxima: 80 cm Greutate: 3-40 kg Dimensiune legala pt retinere: 35 cm

Reproducerea la Crap

Reproducerea crapilor are loc în aprilie - mai, când o crãpoaicã maturã poate avea o cantitate de icre de pânã la 23% din masa sa netã. Perioada de depunere a icrelor este deosebit de grea pentru femelele crap. La depunerea icrelor, crapii masculi lovesc cu putere femela în abdomen ajutând la expulzarea icrelor. Loviturile repetate si deosebit de puternice pot provoca uneori moartea femelelor tinere. Chiar si în aceste conditii, nu întotdeauna icrele sunt eliminate în totalitate, o parte rãmânând în abdomenul femelei pânã anul viitor sau chiar mai mult - de unde si expresia "crap cu icre din mai multi ani". Icrele sunt depuse pe vegetatia submersã, de regulã în mai multe sedinte. Ele sunt fecundate de masculi prin stropire cu lapti. Durata de ecloziune a icrelor de crap depinde de temperatura apei si este de 5-6 zile la o temperatura de 20 C sau de 8-10 zile la 18-19 C.

Hrana - Nade si Momeli pentru Crap

Crapul se hrãneste pe fundul apei preferând zonele cu gropi, mâloase. Este un peste care se hrãneste atât cu vegetale cât si cu viermi, insecte, larve, scoici, plante. Temperatura optimã de hrãnire a crapului este de 19-20 C fapt pentru care primãvara si toamna sunt anotimpurile cele mai bune pentru pescuitul lui.

Tehnici de pescuit la Crap

Despre pescuitul la crap: se pescuieste prin metoda cu pluta si prin cea cu plumbul pe fund. Pescuitul cu pluta se foloseste mai ales in ape statatoare, in zonele cu mult papuris si stuf (in Delta, la balti, brate moarte etc.), unde carligul se arunca la distante mici, alese cu multa precizie. Pescuitul crapului este unul tipic de fund. În general, materialele folosite se încadreazã în categoria "grea":

Lanseta - in principiu se alega o lanseta intre 2.60 - 3.90 m. Aceasta se alege dupa locul de pescuit, distanta unde trebuie lasnsat.

Mulineta - se ot alege diferite variante cele clasice sau cele speciale de crap, cu tambur ce permit aruncari la distantacu diverse sisteme de franare

Fir textil sau fir de nylon gros de 0.25-0.35;

Plumbul va fi dimensionat în functie de tipul apei în care se pescuieste, pentru apele curgãtoare mai greu.

Carligele marimile 1-6 se pot experimenta diverse combinatii in functie de pesti vizati (ca si greutate)

Nada preferatã de crap este pe baza de cereale si arome (anasonul, capsuna da rezultate bune) iar ca momeli frecvent folosite: porumbul conservat, fiert sau crud (de lapte) precum si grâul fiert, mãmãliga, cocolosul de pâine (preparate cu diverse ingrediente), boillies, râme, coropisnite, viermusi. Crapul nu inghite la repezeala prada oferita, ci mai intai o cauta, apoi o da afara si iar o inghite, de cateva ori consecutiv. Toata aceasta "operatie" nu dureaza de cele mai multe ori decat cateva secunde.

Gastronomie. Este un peste cu o carne foarte delicioasa, insa putin mai grasa in special la crapi de epeste 3-4 kg, si chiar la cei mai mici daca sunt de crescatorie si furajati.

Pescuitul Calcanului

In perioada reproducerii, cand calcanul se apropie de tarm, se pescuieste de catre unditari din barca cu petactarul. Pe cirligul foarte ascutit se foloseste ca momeala hamsia, care se pune intreaga in undita, cu doua intepaturi. Tinand cont de greutatea mare a pestelui, atat firul, cat si struna trebuie sa fie mai rezistente la rupere. Firul cel mai des intrebuintat este de 0,50-0,60, iar struna de 0,40-0,45. Calcanul inghite momeala in intregime, fara muscatura, si pleaca imediat spre adanc, rareori spre mal. Poate fi scos numai cu minciogul, pestele fiind greu, de multe ori de 5-6 kg, sau si mai mare, ceea ce constituie o performanta si o amintire de neuitat pentru unditarii care vin la mare din interiorul tarii.

Calcanul se mai prinde de catre localnici si la "picior". In perioada reproducerii, uneori catre seara calcanul se apropie de mal si sta pe nisip la o adancime foarte mica, cateodata la numai cateva zeci de centimetri. Alteori se ingroapa partial in nisip, dar pescarul experimentat il descopera usor, pune piciorul pe el si il scoate apoi cu mina din mare.
In zona litoralului nostru mai traieste, intr-un numar mai redus, calcanul mic (Scopkthalmus rhombus). La unditele pescarilor amatori cade mai rar; se prinde mai mult la pescuitul industrial.

Localitatea Mila 23 - Judetul Tulcea

Localitate ce apartine de comuna Crisan, situata in judetul Tulcea, la o distanta de 5,5 mile fata de resedinta de comuna.

Denumirea satului vine de la mila marina ce marca distanta pe vechiul parcurs al bratului Sulina.

In localitatea Mila 23 se afla un Centru Etnografic - Arhitectura populara, arta populara. Structura traditionala a satului este de tip pescaresc; port popular traditional (lipovenesc). Casele locuitorilor sunt asezate pe grindul ingust de-a lungul Dunarii Vechi, intr-un singur rand.

Localnicii sunt in majoritate pescari, de diverse etnii: ucraineni, rusi, lipoveni si cativa turci.

In acest sat s-a nascut, la 26 noiembrie 1949, cel mai mare canoist din toate timpurile Ivan Patzaichin , campion olimpic, medaliat cu aur la Jocurile Olimpice de vara de la Munchen din anul 1972 si la Olimpiada de la Moscova din anul 1980.

Acces in localitate: Accesul in localitate se face numai pe apa.

Puncte de interes turistic: punct de plecare in Delta Dunarii, spre Lacul Fortuna, Lacul Gorgova, Garla Papadia, Garla Sontea, Canal Litcov etc. Sursa: www.info-delta.ro

Solunar Pescar Decembrie 2014

Solunar Pescar Decembrie 2014
Du	Lu	Ma	Mi	Jo	Vi	Sa
	1	2	3	4	5	6
7	8	9	10	11	12	13
14	15	16	17	18	19	20
21	22	23	24	25	26	27
28	29	30	31

Sanse foarte bune

Sanse bune

Sanse slabe

Lacul Caldarusani

Balta Caldarusani este o balta frumoasa unde puteti avea parte de o partida de pescuit reusita. Pe balta Caldarusani se pescuieste doar ziua intre orele 5:00 si 20:00. Paznici baltii va pot duce cu barca proprie pe calalalt mal unde sunt pontoane special amenajate.

Se poate pescui cu maxim 5 lansete, nu se retine stiuca si salaul, se pot retine 10 kg de peste, se retin pestii cu greutatea cuprinsa intre 1 kg si 5 kg, este interzis pescuitul la bomba si se poate planta cu navomodele. Specii de pesti: crap, somn, caras, platica, stiuca, salau, etc.

Este o balta satisfactoare, condtii foarte stricte in ceea ce priveste retinerea pestilor. Se gaseste stiuca frumoasa, aviz amatorilor. Drumul nu este foarte stralucit, dar practicabil. Pentru cine este interesat, se poate folosii barca proprie.

Cale de acces. Mergeti din Bucuresti spre Balotesti (DN1), in Balotesti faceti drepta spre Moara Vlasiei, treceti de drumul care duce la Manastirea Caldarusani si pe partea drepta o sa intalniti un drum pietruit, urmati drumul pietruit pe langa padure si mergeti tot inainte pana la balta Caldarusani