Pescuitul de pe picioroange este o metoda de pescuit unica in tara insulara Sri Lanka, situata in largul coastei Indiei, in Oceanul Indian. Pescarii stau pe o bara transversala, careia ii spun „petta” si care este legata de un stalp vertical, bagat in nisip la cativa metri in larg.
Din aceasta pozitie inalta, pescarii arunca undita si asteapta pana prind pestele. Desi abordarea pare primitivă si veche, pescuitul de la inaltime este, de fapt, un obicei recent.
Se crede ca aceasta metoda de pescuit a inceput in timpul celui de-al doilea razboi mondial, cand penuria de alimente si supraaglomerarea locurilor de pescuit i-au determinat pe unii oameni inteligenti sa incerce sa pescuiasca pe apa.
La inceput au pescuit de pe epave rasturnate de nave si aeronave doborate, apoi unii au inceput sa ridice picioroange in recifele de corali. Abilitatile au fost apoi transmise la cel putin doua generatii de pescari care locuiesc de-a lungul unei intinderi de 30 de kilometri pe malul sudic, intre orasele Unawatuna si Weligama.
Captura este slaba – fie o varietate de hering, fie macrou mic, iar atractia pescarilor spre mare este in scadere. Este putin probabil ca aceasta practica sa se mentina mult mai mult decat ca o atractie turistica.
Tsunami-ul din 2004 a devastat o mare parte a litoralului Oceanului Indian, a modificat pentru totdeauna tarmului din Sri Lanka si a redus accesul la pescuitul cu aceasta metoda.
Sursa: www.financiarul.ro www.dozadebine.ro
Din aceasta pozitie inalta, pescarii arunca undita si asteapta pana prind pestele. Desi abordarea pare primitivă si veche, pescuitul de la inaltime este, de fapt, un obicei recent.
Se crede ca aceasta metoda de pescuit a inceput in timpul celui de-al doilea razboi mondial, cand penuria de alimente si supraaglomerarea locurilor de pescuit i-au determinat pe unii oameni inteligenti sa incerce sa pescuiasca pe apa.
La inceput au pescuit de pe epave rasturnate de nave si aeronave doborate, apoi unii au inceput sa ridice picioroange in recifele de corali. Abilitatile au fost apoi transmise la cel putin doua generatii de pescari care locuiesc de-a lungul unei intinderi de 30 de kilometri pe malul sudic, intre orasele Unawatuna si Weligama.
Captura este slaba – fie o varietate de hering, fie macrou mic, iar atractia pescarilor spre mare este in scadere. Este putin probabil ca aceasta practica sa se mentina mult mai mult decat ca o atractie turistica.
Tsunami-ul din 2004 a devastat o mare parte a litoralului Oceanului Indian, a modificat pentru totdeauna tarmului din Sri Lanka si a redus accesul la pescuitul cu aceasta metoda.
Sursa: www.financiarul.ro www.dozadebine.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu