
Pe malurile acestei campii strabatute de
fluviu traiau nestingheriti mamuti si rinoceri, ale caror fosile au fost
dezgropate odata cu saparea si adancirea canalului Sulina, in dreptul
marelui M, in apropiere de Crisan. Se crede ca evenimentul care a
provocat o schimbare radicala in aceasta regiune a fost prabusirea
Bosforului, prin care au patruns apele din Marea Mediterana in Marea
Neagra. Cresterea nivelului apelor Marii Negre a determinat umplerea
albiilor fluviilor care se varsau in ea. Valurile apelor s-au intins
pana undeva in apropiere de Galati. De aici a inceput construirea
acestui sistem hidrografic al acestei portiuni a Dunarii si deltei sale.
Cand marele istoric si calator Herodot a vizitat acum 2400 ani
aceasta regiune, privelistea care i se infatisa inaintea ochilor era
mult diferita de actualul tablou al deltei; spatiile acoperite de
vegetatie erau mult mai reduse, pe locul suprafetelor cu stuf, balti si
grinduri, ochii lui Herodot au vazut un imens estuar. Dinspre nord
cobora o limba de pamant, cu tendinta certa de a separa marea
neospitaliera (cum o numeau grecii) de Dunare (Istros).
Configuratia
vechilor albii ale raurilor care se varsau in Dunare se mai poate
distinge ici colo pe actuala harta a deltei. Ele nu au disparut cu
desavarsire de pe tabloul general al deltei si unele dintre ele sunt
folosite si astazi pentru navigatie. Este de remarcat faptul ca opera de
formare a deltei nu s-a terminat si ca ea continua cu o vigoare
neslabita. Am putea spune ca acesta este raspunsul pe care il da uscatul
atacului navalnic al apelor, care cu mii de ani in urma au cautat sa-l
cucereasca prin surprindere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu