Se afișează postările cu eticheta Tehnici Pescuit. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Tehnici Pescuit. Afișați toate postările

duminică, 4 octombrie 2015

Tainele Pescuitului la Varga. VIDEO.

Pescuitul la varga este unul dintre cele mai frumoase tehnici. Pescuitul la varga ofera senzatii foarte frumoase pescarului. Tehnica necesara pescuitului la varga, desi nu pare, este totusi destul de complexa. In general montura folosita este una foarte fina, astfel pescarul trebuie sa fie foarte iscusit in folosirea ei, pentru ca nu de putine ori, la varga se pot prinde chiar capturi foarte frumoase. De multe ori pescarul la varga, este pus la incercare sa aduca la mal exemplare si de cateva kg, desi firul folosit este de doar 0.16 mm sau chiar mai subtire. Totul, de la intepatura pana la aducerea la mal a pestelui, trebuie sa fie reprezentat de finete. In filmuletul de mai jos puteti descoperii tainele pescuitului la varga.

Sursa: www.youtube.com/channel/UCkB_lsUHbcHRt-JmIrJMpQg

duminică, 7 iunie 2015

Modalitati de fixare ale Viermusilor in Carlig

Viermusul se strange incet de partea mai subtire (fara sa-l striviti), astfel ca partea mai groasa sa se umfle usor. Treceti apoi superficial varful acului prin excrescenta aparuta, agatand doar putin pielea. E nevoie de putina rabdare si oarecare finete pentru a face acest lucru asa cum trebuie. In cazul ca doriti sa puneti mai multi viermusi pe acelasi carlig, e suficient sa-i insirati unul cate unul aplicand aceiasi metoda.

miercuri, 20 mai 2015

Bibanul - Tehnica la Musca

Bibanul este prezent in mai toate apele coliniare si de ses din Romania. Foarte rar il vom gasi in ape putin adanci, el preferand apele adanci de pe langa malurile abrupte, plajele fiind mai rar cautate de "cocosati". Prezenta bibanului la vanatoare este semnalata de numarul mare de alevini care sar in toate directiile, chiar si pe uscat, pentru a scapa de haita de bibani flamanzi. Nu vom trece cu vederea aceste indicii si vom lansa mustele ceva mai departe de zona de vanatoare, pentru ca atunci cand mustele vor ajunge la o adancime de circa 0,5 - 1 metru sa se afle intre alevinii inebuniti. Bibanul vaneaza mai rar la suprafata apei. Tehnica manevrarii mustelor este redata in desen. Dupa ce mustele au ajuns la adancime vom incepe recuperarea firului prin miscari ritmice, in timp ce cu mana care tien varga vom executa miscari de ridicare si coborare. Muscatura bibanului este destul de violenta. El lupta pana la capat pentru a scapa din carlig. Avand in vedere ca bibanul are buzele slabe, drilul va fi scurt, avand grija ca firul sa fie intins in permanenta. Dupa capturarea catorva exemplare sau dupa rateuri, vom cauta un nou loc de vanatoare, deoarece haita de bibani va intra in alerta. Vom reveni putin mai tarziu, lasand timp bibanilor sa se linisteasca. Observati deci ca este un pescuit dinamic si daca "are balta peste" satisfactia este deplina. Dar nu uitati sa redati libertatea exemplarelor mai mici de 20 de cm. iar daca vreti ca si la anul sa mai aveti ce prinde, atunci eliberati tot ce prindeti.
Sursa: revista Pescar Modern, nr. 40 din 2000.

marți, 12 mai 2015

Pescuitul la rapitor printre obstacole

Cele mai bune locuri de panda pentru orice peste rapitor sunt diferitele obstacole din apa (copaci cazuti, radacini, stanci, epave etc).
Vom incepe cu cercetarea foarte atenta si amanuntita a zonei. La capatul liniei, in loc de carlig vom lega un “betisor din plumb” caruia prin curbare ii dam forma unui carlig.
Pentru a depista “gaurile” dintre crengi (lipsite de agataturi) vom scufunda ”sonda” succesiv, din aproape in aproape, renuntand la acele locuri unde am avut agatari, vom contura imaginea celor cateva “gauri” unde vom putea pescui in siguranta.
Folosim un montaj clasic, cu plumbul (picatura sau sferic) in capat. De pe mulineta eliberam fir cam ¾ din lungimea vergii. Scufundam montura cu carligul momit conrespunzator speciei vizate. Daca varful unditei a ajuns in apropierea luciului apei fara ca plumbul sa atinga fundul, eliberam putin fir. Nu vom lasa montura in cadere libera pana la fund.
Muscatura va avea loc in timpul scufundarii momelii, caz in care vom raspunde printr-o intepare scurta dar energica, din incheietura mainii, urmata de ridicarea progresiva a varfului unditei, simultan cu mulinarea, fara miscari bruste.
Despre obosirea capturii printre crengi, nici nu poate fi vorba, eventual doar in straturile superficiale unde putem conduce mai usor spre minciog.
Daca momeala nu a afost atacata in timpul scufundarii, dupa atingerea fundului urmeaza ridicarea in aceiasi nota de finite, fara manevre laterale. Din cand in cand ne putem opri avand sansa unei muscaturi.
Dupa mai multe incercari ne putem imagina ”conturul” gaurii, fapt ce ne va permite manevre laterale, care pot aduce momeala si mai aproape de pestele camuflat sub crengi.
Aceasta metoda este una dinamica, undita trebuie tinuta tot timpul in mana, cu un deget pe fir, pentru ca inteparea sa fie prompta.
Sursa: revista Pescar Modern, nr. 46 din 2001, Ostvan Uszkay

sâmbătă, 9 mai 2015

Drillul. Finete, farmec, reusita! Totul despre Drill!

Se identifica cu insasi sensul pescuitului sportiv. Este punctul culminant, partea plina de emotii si uneori  da mari satisfactii. Pentru pescar acest moment incepe din clipa in care, odata pestele intepat, opune rezistenta. Pescarul simte, in manerul unditei sau lansetei, forta vie a unui peste mare ce se zbate incarcand sa scape din carlig. Este lupta cu pestele pe care este de dorit ca pescarul s-o poarte in deplina sportivitate. Asta inseamna a-i acorda si pestelui o sansa, prin utilizarea unor scule fine. In esenta  aceasta este adevarata arta, cea care deosebeste adevaratul pescar de “traistar”, pe talentat de cel “nechemat”.
Lupta cu pestele necesita scule adecvate, tehnica, o larga paleta de cunostinte, experienta, judecata limpede, rabdare. Toate acestea, odata dobandite, vor mari sansa pescarului de a rezolva multe din problemele aparute pe durata drillului si de a iesi invingator. Probabil ca nu exista pescar care sa nu fi patit necazul pierderii unui peste “capital”, sau macar al unuia mai insemnat, ce urma sa devina “trofeul” mult visat!
Pescarul stie ca pentru a aduce la mal un peste mare, acesta trebuie mai intai “obosit”. Pentru a-l obosi, pestele trebuie “plimbat”, fara repaos si fara a slabi tensiunea din fir. O frana perfect reglata, o varga de calitate, care impreuna cu firul sa poata prelua efortul pestelui, maresc sansele de a iesi invingator. Din contra, o mulineta cu frana stransa la maxim, un fir uzat, imbatranit sau neadecvat, un carlig tocit sau supradimensionat, toate duc la sporirea sanselor ca pestele sa rupa sau sa scape. Si nu trebuie uitat ca orice slabire a firului, o pauza ce io acordam duce la o revigorare a pestelui, cu urmari neplacute pentru pescar. La inceputul luptei pestele se opune viguros. Combativitatea lui depinde de marime, specie, de apa in care pescuim (curgatoare sau statatoare) si nu in ultimul rand de anotimp. De regula, cu cat pestele este mai mare, cu atat mai greu se lasa adus la mal. De asemenea sunt pesti recunoscuti pentru indarjirea cu care lupta: crapul, somnul, stiuca si cleanul (in primele minute). Un crap de 10 kg din Dunare va fi cu mult mai greu de stapanit fata de un crap de crescatorie, de aceiasi talie. Mult mai indarjit va lupta un crap in luna august decat in martie, cand apa este foarte rece, iar pestele amortit.
Trebuie reamintit ca in apa, pestele practic nu are greutate. Densitatea corpului pestilor este aproximativ identica cu cea a apei. Deci greutatea pestelui agatat nu intervine “in lupta”, doar tenacitatea, robustetea si elementele de mediu in care acesta isi poate gasi sprijin (vegetatie, craci, bolovani, bancuri, nisip etc). Pestele intepat are tendinta de a se refugia in orice loc care sa-i confere o posibiliatate de a scapa. Si nu de putine ori chiar reuseste.
Dar cum se produce “obosirea” pestelui? Prin coborarea vergii insotita de mulinat rapid, urmata de ridicarea vergii tragand (la limita) in forta (pompaj), pestele este ridicat la suprafata si adus spre mal. Eforturile prelungite ale acestuia in timpul luptei duc la o dereglare a respiratiei. Pe masura ce efortul muscular creste, in organismul pestelui apare un excedent de bioxid de carbon care intra in sange. Deoarece sangele nu mai poate elimina intr-un anumit ritm acest gaz toxic, incepe sa se produca fenomenul de asfixiere. Pestele se ridica la suprafata apei in cautare de oxigen, iar rezistenta sa in fata pescarului scade, se culca alternativ pe o parte si pe celanta, cu gura deschizanduse ritmic. Pescarul trebuie sa il tina suficient de mult la suprafata, pana cand pestele se “ineaca” si poate fi adus, fara probleme, in minciog, pe mal, sau apucat cu gafa si tras in barca.
Ustensilele performante, perfect adaptate luptei cu pestele ii acorda acestuia putine sanse de scapare.  Carligele din oteluri aliate, special proiectate pentru a intepa fulgerator, lansetele realizate din materiale compozite folosite in industria aero-spatiala sau de armament, mulinetele pe mai multi rulmenti, ergonimice, cu design…SF, sonare si avertizoare electronice, iata numai cateva articole din arsenalul pescarului modern. Lupta cu pestele pare inegala.
Se spune ca nu conteaza rezultatul luptei, daca aceasta nu a fost frumoasa. Un pescar cu adevarat sportiv va simti in cazul unui esec, pe langa amaraciunea inevitabila a infrangerii, o unda de bucurie. In fond are si pestele sansa lui!

joi, 7 mai 2015

Tehnica "Dinti de Fierastrau" in Pescuitul Bibanului

Tehnica recuperarii monturii este urmatoarea: lasam sa cada plumbul pe fund, aducem varful lansetei din plumb, cam 30 - 40 de cm, bratul ramand fix, dupa il coboram la orizontala fara sa ne oprim din mulinat. vom continua aceasta miscare a monturii in dinti de fierastrau, mulinand din ce in ce mai repede pana ridicam primul carlig la suprafata, dupa care vom continua miscarea in dinti de fierastrau tinand montura pe oglinda apei. Vom da impresia unor pestisori speriati, atatand astfel lacomia bibanului. In locul twisterelor putem folosii bucati mici de tabla de marimea unghiei, de culoare rosie, prinse deasupra paletei carligului, introducand firul printr-o gaura (in special in zonele unde agatam si pierdem monturile).
Sursa: revista Pescar Modern, nr. 47 din 2001, Sorin Creteanu.

miercuri, 6 mai 2015

Flying Lure, o Naluca "Isteata" pentru Stiuca si Biban



Multi dintre noi, am privit curiosi aceste “jeliboane” lunguiete, la cozile lor “franjurate” si la carligele caudate invelite in plumb. Putini au inteles rostul lor. Probabil ca nu a fost explicat in mod corect modul de folosire a acestor naluci. De-a lungul unui curs de apa sau intr-o apa statatoare, pestele se afla intotdeauna in preajma obstacolelor si mai ales sub ele. Pescuind cu lingurite sau cu twistere pe care le recuperam catre noi, acestea nu reusesc sa patrunda sub obstacole. V-ati intrebat cum am putea patrunde sub malurile sapate de curentul apei, sub un ponton sau un vapor ancorat la mal? Cum am putea patrunde pe sub crengile unei salcii sau unui copac cazut in apa? V-ati uitat la plaurii plutitori sau la covorul de nuferii sub care pandesc stiuca sau bibanul? Toate aceste locuri sub care rapitorii isi gasesc adapost si umbra, nu puteau fi explorate cu twistere sau lingurite. 
Pana cand a aparut Flying Lure. Aceasta naluca pur si simplu plonjeaza catre fundul apei inaintand pe sub obstacole. Datorita plumbului turnat pe carlig, avand greutatea centrala la curbura carligului, cat si formei hidrodinamice, aceasta naluca coboara cu varful in jos, planand in directia opusa pescarului. Este nevoie doar de o singura aruncare. Dupa ce naluca atinge apa, blocam cu degetul firul si ridicam putin varful lansetei, orientand botul nalucii catre obstacol. Dam drumul la fir si lasam naluca libera sa planeze catre obstacol, controland firul cu degetul. Varful lansetei este orientat catre naluca. Daca se izbeste de obstacol, blocam firul cu degetul si ridicam varful lansetei. Unghiul de inaintare se modifica si coborarea va fi mai abrupta, naluca reusind astfel sa patrunda sub obstacol. Coboram varful lansetei si dam drumul la fir. Putem juca pe loc naluca radicand si coborand varful lansetei. Acest joc va incita pestele. Putem juca juca naluca tragand firul cu mana si eliberandul fara miscam lanseta. Controlul este mai bun. In apele curgatoare, naluca, datorita formei sale, planeaza purtata de current. Odata ajunsa in spatele obstacolului o jucam pe loc. In functie de panta de planare, naluca coboara treptat la diferite nivele de adancime, pana in fundul apei. Culorile nalucilor sunt in functie de tipul apei. In apele limbezi si curate folosim negrul sau albastrul indigo. In apele obisnuite, cu o claritate medie, vom folosii rosul, argintiul, verde, iar in apele usor tubure sau in cele adanci, albul, rozul, galbenul sau albastru deschis. Daca cerul este inchis atunci folosim culori inchise. Daca este senin, culori deschise.
Flying Lure este naluca care poate patrunde in zone inaccesibile twisterelor si linguritelor. 
Sursa: revista Pescar Modern, nr. 49 din 2001, Sorin Creteanu.

joi, 30 aprilie 2015

Pescuitul cleanului la lingurita rotativa.

Prezent inca in multe din apele tarii noastre, cleanul face obiectul unui pescuit interesant si daca folosesti metoda si ustensilele potrivite dublate de cunostintele necesare, pescuitul cleanului isi arata roadele.
Pescuitul cleanului la naluci este cel mai frumos. Momelile artificiale folosite sunt: blikerul, voblerul si musca artificiala. Stilul de pescuit difera daca pescuim la lingura ori la vobler, nu cu mult, dar totusi exista diferente ce merita evidentiate.
Pescuitul cleanului la lingurita rotativa. Cleanul este un peste de talie mica (exista si exceptii, dar rar). Avem nevoie de ustensile din clasa “usoara”. Lanseta ca fi de cca. 2,10 m, preferabil din doua tronsoane, actiunea fiind mai buna decat la cele telescopice.
Actiunea lansetei este preferabil sa fie de varf, dar nu prea nervoasa. Firul folosit va fi subtire sau foarte subtire, iar un clean mai nabadaios ne-ar putea strica socotelile. O lanseta cu actiune B va amortiza socurile mai bine. Cat priveste puterea de aruncare, aceasta trebuie sa fie (orientativ) de 7-15 g. Mulineta va fi de tip “micro”, in echilibru cu lanseta. Daca are ceva rulmenti pentru reducerea vibratiilor, cu atat mai bine.
Firul va fi de 0,16-0,18. Daca va place riscul puneti un 0,14, este foarte subtire, dar placerea capturii unui peste e de doua ori mai mare. In cazul folosirii rotativei, nu uitati (antirasucitorul din celuloid) si vartejul.
Unii pescari, pentru finite, nu mai folosesc vartejul, dar, in acest caz, firul se rasuceste.
Rotativele vor fi potrivite cu talia pestelui vizat, adica nr.1-2. Cat despre culori, depinde de apa si de vreme. Vreme insorita- cupru; vreme noroasa- argintiu. In apele montane cu apa de cristal, sunt recomandate naluci cu paleta neagra, eventual si ceva pete galbene. In ceea ce priveste pescuitul in ape cu turbitate crescuta trebuie sa avem in vedere faptul ca sunt estompate culorile, ne mai fiind percepute la fel ca in apele linistite. Aici se vor folosi lingurite mai vizibile. Uneori, in amurgurile de vara, cea mai prinzatoare culoare este rosul.
Cleanul este un peste precaut. De aceea trebuie sa fim foarte atenti, sa nu emitem mai multe semnale decat naluca insasi. Cea mai recomandata tactica este aceea a pescuitului in amonte. Insa, in ape repezi, aceasta metoda este dificila, deci se va pescui paralel cu malul si oblic sus-jos.
Viteza de recuperare nu va fi prea mare, pentru ca altfel pestii nu vor avea timp sa apuce naluca. In cazul cleanului, este preferabil ca la linguritele cumparate sa montam o ancora putin mai mare, procentul rateurilor scazand simtitor.
Sursa: revista Pescar Modern, nr. 42 din 2000, Cosmin Man.

duminică, 26 aprilie 2015

Plumbaj Antiagatatura la Montura cu Pluta


In apa curgatoare daca vreti ca momeala sa ramana aproape de fund si sa scapati de agatari, puneti plumbul pe un chiostec de 15 - 20 de cm pe care insirati alice mici.
Sursa: revista Pescar Modern, nr. 42 din 2000.

sâmbătă, 25 aprilie 2015

Pescuitul cu pluta pe rau

Pescuitul cu pluta pe rau se face in trei moduri: pescuitul cu pluta fixa, pescuitul cu pluta baston si pescuitul cu brat fix. Si pescuitul cu pluta fixa si cel cu pluta culisanta se desfasoara cu asa numitul fir inaintas. Vom urmarii pluta dusa de curenti si nicidecum miscarea firului. Pluta fixa se trece pe fir la un singur capat, ca in Figura 1 iar pluta baston in doua locuri, in partea de jos si la varf ca in Figura 2.
Este recomandata folosirea plutelor fixe in primul rand pe raurile cu scurgere lenta. In aceste cazuri, pluta si momeala curg lin in jos, ca pestii care inoana in aproprierea fundului sa o poata prinde usor. Cu pluta fixa putem aseza carligul exact pe adancimea de fund sau putem folosii o adancime mai mare. In cazul pescuitului sub adancimea de fund, pluta curge mai incet, pentru ca taraste momeala pe fundul apei, deci este destul de periculos din cauza posibilelor obstacole existente. Din aceasta cauza este necesar sa folosim un plutitor drept, asa numitul “paun”, la pescuitul sub adancimea fundului apei. Varful plutitorului “paun” este gros, astfel incat puterea sa de ascensiune scoate carligul de dedesubtul obstacolelor mai mici. Pentru pescuitul deasupra fundului este convenabil plutitorul mai sensibil, drept sau cel fixat. Plutorul fixat il echilibram in asa fel incat doua treimi din intreaga sa greutate se fixeaza la baza plutotorului, iar partea ramasa o impartim pe firul de sub plutitor. Folosim plumb de marimea 8. Cu aceasta momeala se scufunda incet, uniform, ceea ce este important, pentru ca astfel se va comporta exact ca aluatul de nadire imprastiat in apa – putem avea astfel muscatura in orice strat al apei. Una din tehnicile cele mai importante ale pescuitului cu plutitorul fix s-ar putea numii si “asezare”. Asezarea inseamna ca din cand in cand ridicam fin partea de fir aflat deasupra plutei si apoi o repunem pe apa. Aceasta operatie este necesara pentru ca cel mai inalt strat al apei curge mai repede decat cele mai joase, astfel ca firul de mai sus repede ar trage cu sine momeala de jos, ceea ce nu este o viziune apetisanta, mai de graba este infioratoare pentru un peste. Asadar odata cu asezarea facem ca momeala sa capete o infatisare naturala.
Pescuitul cu baston. Pescuitul cu baston este o metoda foarte placuta, este eficienta si pe apele line, si pe cele rapide. Pentru ca pluta baston este fixata si jos si sus este mai usor de dirijat decat pluta fixa. Cu pluta baston chiar putem sa miscam momeala ca pestii sa muste mai bine, iar cu undita putem incetinii, accelera sau chiar oprii pluta si deci momeala. Daca am incerca acest lucru cu o pluta fixa, s-ar scufunda imediat. Singurul dezavantaj al metodei este ca departe de mal nu se poate aplica, fata de pluta fixa care poate fi aruncata si destul de departe. Greutatile dispuse ca nasturii pe camasa, trebuiesc aranjate pe orice apa cu exceptia raurilor cele mai rapide. Pe apele cu current foarte puternic punem toate greutatile intr-un loc la circa 90 de cm. Sub pluta doar doua de 8 punem mai jos, pentru scufundarea carligului. Inaintasul folosit cu pluta baston se scufunda mai repede. Cand lansam, acesta cade cu precizie in locul dorit. Multi deprind intr-o viata arta pescuitului cu pluta baston dar este una din cele mai gustate metode pescaresti, pentru ca pescarul este mereu activ, urmarind si miscand pluta.

sâmbătă, 18 aprilie 2015

Tehnica "Sbirolino" - Pescuitul Rapitorilor

O noua metoda de pescuit sportiv numita "sbirolino", inventata de doi pescari intalieni, campioni mondiali, a fost perfectionata si prezentata oficial de cunoscuta firma germana Balzer. Ea promoveaza o tehnica noua in conducerea momelilor prin apa la pescuitul dinamic, cu ajutorul unei "bombete" din material plastic, de forma ovoida stabatuta axial de un tubusor de plastic cu un diametru de 1 - 2 mm, avand o lungime de 3 - 4 ori mai mare decat corpul bombetei.
Secretul acestui "sbirolino" consta in materialul plastic folosit care are propria greutate specifica, identica cu cea a apei. Astfel, dupa lansare, in momentul cand atinge, isi pierde complet greutatea, firul principal putand culisa liber prin tubusorul axial (conducator), asigurand artificialei o evolutie naturala la o adancime prestabilita prin constructia bombetei. Pescarul nu mai are nevoie de o indemanare deosebita pentru a putea conduce momeala la diferite adancimi, aceasta treaba facand-o cu o precizie garantata bombeta "sbirolino".
Indiferent de marimea si greutatea ei, "sbirolino" se monteaza pe firul principal, avand obligatoriu un opritor de cauciuc intre el si cele trei vartejuri simple cuplate in serie, de care se leaga forfacul echipat cu carligul si momeala dorita. Forfacul este lung, 60 - 120 cm, uneori ajungand la 200 cm.
Exista 6 tipuri de "sbirolino":
1. Tipul "floating" intre 2 - 14 g pentru pescuitul la suprafata apei.
2. Tipul "usor scufundat" cu greutati intre 3 - 20 g pentru pescuitul intre ape.
3. Tipul "rugby", care are forma unei mingi de rugby si nu este prevazut cu tubul axial. El evolueaza intre ape, exact la mijlocul distantei dintre fundul si suprafata apei.
4. Tipul "saltarello" destinat pescuitului in aproprierea fundului albiei, are forma ovoida si este prevazut cu tubusor axial lestat. Montura fiind mai grea, este recomandata folosirea unui forfac de 2 m, care asigura mai multa naturalete in miscarea mpmelii.
5. Tipul "schlepp-pose" este de fapt o pluta tractata, adica au un corp lung si drept care se prinde ca un inel de cauciuc pe firul principal. Montura este aceeasi ca si in cazurile precedente. Lestarea plutei trebuie facuta cu atentie, astfel incat greutatea plumbilor sa fie intotdeauna mai mica cu 0,5 g decat a plutei, pentru ca aceasta sa se poata misca liber.
6. Tipul "schleep-blei" este un plumb tractat pe fundul albiei, care face posibil pescuitul dinamic la fund. vartejurile se leaga sub plumbul de o forma speciala, iar forfacul lung face posibila atasarea unor streamere, nimfe sau muste artificiale speciale pentru salau, cu care pana acum nu puteam prospecta fundul albiei.
Tipuri lanseta. Exista 3 tipuri de lanseta pentru bombeta:
- pentru un pescuit de finete, lansete cu o putere de aruncare de 1 - 6 g.
- pentru un pescuit mediu, lansete de putere 3 - 10 g.
- pentru salau, stiuca, lansete ce arunca 3 - 40 g.
Lungimea lor variaza intre 3.80 - 4.20 m, preferabil din carbon. Lanseta se alege in functie de distanta la care pescuim si specia de peste pe care o cautam.
Momeala. Se pot folosi aproape toate tipurile de momeli cu sbirolino, atat twisterul cat si bucatica sau musca artificiala sau oricare alta momeala. Ritmul tractarii acestora prin apa scade foarte mult, iar acest lucru nu face altceva decat sa incita si mai mult pestii rapitori la atac.
Sursa: revista Pescar Modern, nr. 44 din 2000, Istvan Uszkay.

miercuri, 2 noiembrie 2011

Bologneza

Tehnica de pescuit originara din provincia Bologna, Italia si poate fi considerata un”hibrid”, fiind un compromis intre pescuitul cu varga lunga si cel cu sheffield.
Pentru a practica bologneza la randamentul maxim este nevoie de un rau (canal) cu un curent lent si regulat, deoarece metoda consta in lansarea monturii si lansarea acesteia in deriva pana la locul nadit, unde pestii vor apuca momeala ce trece pe langa ei. Este bine sa precizam ca momeala trebuie sa treaca pe langa pesti cat mai natural posibil, fiindca pestii de rau sunt foarte banuitori si vor refuza,practic, sa o apuce daca aceasta se va misca mai repede sau mai incet decat in mod obisnuit. Pentru a realiza acest lucru este necesar un control riguros al liniei, lucru care se obtine cu ajutorul unui echipament adecvat si cu experienta pe care o veti acumula destul de rapid.
Bologneza mai are si alte”limite”: in afara de regularitatea curentului, vantul trebuie sa lipseasca cu desavarsira sau sa fie foarte slab.
Lansetele lungi va vor fi de un real folos in aceasta tehnica pentru un control mai bun al monturii pe distante mai mari, insa ele vor devenii o adevarata pacoste atunci cand va trebui sa lansati. De aceea se recomanda sa va alegeti un loc de pescuit ceva mai degajat, macar pe o portiune suficienta pentru a permite sa lansati.
Aveti totusi grija la copacii din jur, deoarece este destul de riscant sa aruncati pe langa crengile lor cu o lanseta de 7 m.
Cam acestea sunt masurile pe care trebuie sa le luati pentru a pescui la bologneza, restul depinde de echipamentul si dexteritatea dumneavoastra.
Dupa ce v-ati ales locul de pescuit si v-ati instalat, incepeti nadirea. Aceasta se face in functie de distanta la care pescuiti, de pestii cautati si de culoarea substratului albiei raului (folositi o nada de culoare cat mai apropiata de culoarea acestuia).
Bulele de nada se raspandesc pe o zona larga,paralela cu malul. Nada trebuie sa fie grea si colanta si sa lucreze numai pe fundul apei.
Dupa ce naditi, puneti momeala si lansati in amonte de locul nadit (cu cca 10 m), tinand mana stanga pe manerul lansetei si antebratul drept in continuarea acesteia. Impingeti de lanseta cu mana dreapta si trageti de maner cu stanga inspre dumneavoastra (seamana foarte mult cu aruncarea pe spate la pescuitul cu undita). Inainte ca montura sa atinga apa, franati firul cu degetul aratator pe tambur, pentru a nu face zgomot(pestii de rau sunt mai banuitori si mai speriosi si simt pana si caderea firului pe apa). De indata ce pluta se asaza,deschideti pick-up-ul mulinetei pentru a elibera firul si a-l lasa in deriva impreuna cu montura,controlandu-l in acest timp cu degetul aratator. Tineti lanseta sprijinita in sold si cu varful un pic ridicat (cam la 45 ) in sus,spre a controla mai bine mersul plutei. Montura trebuie sa derive catre aval intr-o pozitie putin oblica: mai intai carligul, apoi plumbajul (pe fund), urmate (la suprafata) de pluta.Baniera(restul de fir ramas de la varful lansetei pana la pluta) trebuie sa ramana afara din apa si intinsa (nu foarte tare, pentru a nu impiedica deriva monturii) spre a nu forma burta pe apa, care are tendinta de a aduce montura catre mal.
De indata ce montura va ajunge la locul nadit vor aparea si trasaturile. Aveti grija! Acestea sunt adesea violente si rapide (nu lente ca in lacuri), fiindca aici pestii nu dispun de prea mult timp sa apuce momeala care trece pe langa ei. Pentru a provoca trasaturile, faceti cateva retineri ale plutei, chiar infime, fara sa stopati cursa monturii. Veti determina un mic salt al momelii, foarte atragator pentru pesti. In momentul trasaturii, intepati ridicand usor lanseta, apoi mulinati pana ce formati cu firul o lungime aproximativ egala cu cea a vergii. De aici inainte, totul decurge ca la pescuitul cu undita (mai putin caraitul franei!). Pe cat posibil,incercati sa indepartati pestele cat mai repede din locul nadit pentru a nu-i speria pe ceilalti.
La bologneza se pot prinde ciprinide, indeosebi cele care traiesc in rauri (clean,mreana si chiar acobar, in zonele cu un curent regulat).
Metoda este eficienta mai ales la pestii de marime medie (babusca, platica, scobar, clean), iar pe plan secundar, la ciortan si la mreana mare, desi in Italia acestia sunt cei mai cautati pesti pentru bologneza. Aceasta tehnica, utilizata pe timp calm, este adaptata pentru albitura. Italienii mai folosesc metoda si in unele iazuri pentru pescuitul amurului.
Asadar, metoda poate fi folosita nu numai pe rau, ci si in anumite sectoare calme (obligatoriu calme!), cum ar fi elesteiele, canalele. Rezultatele vor fi bune cu ajutorul acestei tehnici, insa acum ne aflam deja pe terenul sheffield-ului.

vineri, 21 octombrie 2011

Bologneza - Echipament

Pentru a pescui la bologneza este necesara o lanseta a carei lungime variaza intre 4,5 si 8 m, insa cele mai folosite sunt cele de 6 m sau de 7-8 m pentru locurile mai adanci. Aceste lansete sunt echipate cu inele inalte pentru a facilita alunecarea firului,nelasandu-l sa se lipeasca de blanc. Incepatorilor le-as recomanda o lanseta de 5-5,5 m (mai usor de manevrat) din carbon cu actiune de varf, nu numai pentru ca la inceput pestii vor fi mai mic,dar si pentru ca la o astfel de lanseta aruncarile vor fi mai precise, iar manevrele de lansare nu vor necesita o amplitudine prea mare. In ceea ce priveste mulinele,parerile specialistilorsunt impartite. Unii recomanda mulinetele foarte mici (tip”microlite”) deoarece varga lunga este cea care oboseste pestele, la fel ca la pescuitul cu undita, altii le prefear pe cele medii(ca la sheffield), spunand ca asa vor castiga mai mult timp in aducerea pestelui si a monturii si ca, in combinatie cu actiunea vergii,vor obosi mai repede un peste mare (dispunand totodata si de o rezerva mai mare de fir in eventualitatea unui demaraj).
Ca o regula generala, de-a lungul timpului,cele maipotrivite mulinete pentru bologneza s-au dovedit a fi cele capotate deoarece acestea permit un control mai bun al firului pe timpul derivei monturii.
Fiind vorba despre o tehnica in care controlul firului este extrem de important, se recomanda un fir flotant si vizibil, cu grosimi intre 0,12 si 0,16 mm sau 0,18 mm pentru pestii mari.
Plutele amintesc de cele de la pescuitul clasic cu undita,capabile insa sa sustina cantitati mai mari de plumb (de peste 3 g). Pentru a rezista mai bine curentului,acestea au corpul scurt si bombat si chile foarte lungi,care le confera un echilibru mai bun.
Plumbajul - este unul dintre factorii care fac din bologneza o tehnica mai apreciata-de catre unii pescari de competitie-decat sheffield-ul.
Daca la sheffield era necesar un plumbaj progresiv sau etalat,format din mai multe alice de diferite marimi si care puteau provoca dese incurcari ale firului la lansare, la bologneza se poate folosi un plumbaj mai compact sau chiar masiv(format dintr-o singura oliveta si doua alice opritoare). In felul acesta puteti spune adio incurcaturilor de fir, atat de enervante,provocate de un plumbaj raspandit. Un alt avantaj al acestei tehnici se datoreaza tot plumbajului mai compact (restrans) si consta intr-o mai mare stabilitate a monturii in cazul curentilor de adancime.

marți, 5 iulie 2011

Leadcore

Nu este pescar de crap care sa nu fi auzit de leadcore. Numele vine de la miezul de plumb al acestui fir. Este in esenta un inaintas si se foloseste in special in momentele in care se pescuieste in agataturi si se doreste ca linia sa se aseze perfect pe substrat, confundandu-se cu acesta prin camuflare. Inaintasul de leadcore se gaseste atat in forma bulk, pe rola precum si gata facut, de diverse lungimi, cea mai intalnita fiind 70-100cm.
Multi pescari de crap prefera insa sa si-l fabrice singuri din motive pur subiective. Iata cum se construieste un inaintas din leadcore.
Pas 1 - taiati 1m de leadcore de pe rola
Pas 2 - la unul dintre capete, prin indoiri repetate, rupeti firul de plumb din interior si extrageti-l
Pas 3 - la aproximativ 7cm de capatul gol introduceti croseta speciala in camasa
Pas 4 - scoateti croseta din camasa la 2cm de capatul firului
Pas 5 - prindeti capatul firului si inchideti clapeta de sigutanta a camasii
Pas 6 - trageti de croseta foarte usor, introducand capatul firului in camasa
Pas 7 - scoateti croseta si aplicati putin super glue pe locul unde incepe bucla

vineri, 22 aprilie 2011

Pescuitul la Pluta

Este cea mai cunoscuta montura de pescuit la pluta. Este formata dintr-o pluta dreapta, cilindrica, un singur plumb si un ac. Pluta este prinsa doar la capatul inferior printr-un singur varnis de cauciuc. Acul, nr. 8 sau 6, se va lega cu un forfac de 20 Ø la campul de 25 Ø. Plumbul, de preferinta o singura alica care sa echilbreze pluta se va atasa la 15-20 cm. de ac. Montura se poate folosi pentru pescuitul crapului, linului, carasului, platicii, dar sa nu va mire daca intra si alceva. La atacul pestelui pluta se va misca in doua feluri, fie se va scufunda complet in caz ca pestele trege momeala cu tot cu plumb, fie se va ridica in caz ca pestele ridica plumbul de pe fund.
Este o montura care da multe satisfacii si pe care nu multi o folosesc, cel putin la noi in tara. Pentru a o folosi trebuie sa cunoasteti foarte bine locul unde pescuiti si cand spun asta ma refer la adancimea si fundul lacului. Adancimea este greu reglabila si poate deteriora firul de aceea este ideal sa cunoasteti adancimea si sa o fixati de la bun inceput.
Pluta folosita este una culisanta si se va incadra intre doua alice de plumb care sa o echilibreze; acul, campul si forfacul trebuiesc alese in functie de ce ofera balta.
Inainte ca momeala sa atinga fundul apei se pot sesiza mici miscaturi ale plutei sau chiar unele mari, in caz ca va deranjeaza sau nu va interedeaza pestii din stratul superior al apei puteti sa atasati o alica mica de plumb la 15-20 cm. de ac pentru a grabi coborarea momelii insa cu cat momeala cade mai natural cu atat nu suspiciunea pestilor asupra ei scade.

joi, 14 aprilie 2011

Cobra - bastoanele pentru nadit

Bastoanele de nadit Cobra nu sunt inventia unui pescar. Nu sunt nici macar inventia unui barbat.
Sunt inventia unei britanice, Nina Sansome, care a preluat designul unui instrument de aruncare folosit in jocul de pelota, numit chistera, un soi de cos lung si curbat, cu care mingea e pusa in in joc.
Rolul chisterei este asemanator cu cel al rachetei in tenis, mingea (pelota) fiind sferica, tare ca piatra, avand un diametru de 65 mm si atingand viteze de pana la 250-300km/ora!
Cobrele doamnei Sansome se multumeau cu viteze ceva mai modeste, 130 km/ora la iesirea boiliesului din teava, suficient insa pentru a produce o revolutie pe piata britanica, inlocuind bastoanele de nadit drepte si mai putin performante de pana atunci - despre care se crede ca fusesera create dupa un proiect al lui Rod Hutchinson.
Succesul bastoanelor Cobra a fost atat de mare, incat termenul a intrat in limbajul comun.
De la versiunea Mini, pentru aruncari in margine, la cel mult 40 de metri, pana la ciudata
1. Top Banana MkII, capabila sa atinga 120 de metri cu o bila de 22 mm,
2. de la Queen Cobra, folosita cu boilies de 16 mm ,
3. si pana la Joker-ul care lucreaza si cu boiliesuri de 30 mm, exista cel putin un model pentru fiecare.
Pescarii mai putin experimentati pot incepe cu bastoane usoare, ca Jack sau Ace, iar profesionistii nadirii pot teroriza crapii si pescarii de pe malul opus cu incredibilul Jumbo!
Totusi, vestea cea mai buna ramane alta - Cobrele se raspandesc acum si in Romania, la preturi cu nimic mai mari decat cele de pe piata britanica.

duminică, 3 aprilie 2011

Tehnici de Nadire

Dupa localizare, nadirea este cea mai importanta operatiune in pescuitul unui peste care isi cauta hrana ghidandu-se dupa "miros".
Cel mai important aspect al nadirii este ca nada sa ajunga acolo unde trebuie, adica pe langa carligele cu momeala. De asemenea cantitatea de nada este foarte importanta, nu trebuie sa va zgarciti dar nici sa hraniti toata pestimea din apa. Sa nu va sperie faptul ca pescarii din jurul vostru aunca in dreptul lor kile de mamaliga sau alte terciuri inodore si lipsite de gust, voi trebuie sa excelati prin calitate. In mod sigur crapii se vor aduna la nada voastra bine facuta, cu un iz irezistibil, cu un miros apetisant, cu o culoare atragatoare, preferand-o mamaligilor cotidiene pe care le primesc de la inceputul vietii lor in aceeasi formula (malai + apa + zahar + anason sau vanilie).
Nadirea cu ajutorul lansetei este cea mai eficienta metoda de nadire pentru ca si momeala si nada ajung exact in acelasi loc. Problema este ca la un singur lanseu cu o lanseta de 3 lb nu poti arunca o cantitate suficienta de nada plus momeala asa ca neaparat este nevoie si de nadire suplimentara. Nadirea cu ajutorul lansetei se face cu momitorul (arc), cu firul solubil, cu saculetul PVA sau cu racheta.
Momitorul (arcul) - Este cel mai popular accesoriu de nadire. Acesta se umple cu nada pasta , simpla sau in amestec cu momeli. Va recomand momitoareele din plastic sau cele vopsite in culori inchise (verde inchis, negru) pentru ca dupa golirea de nada nu trebuie sa devina un semnal de alarma pentru pesti.
Firul solubil - este foarte potrivit pentru boiliesuri si boabe de porumb. Insirati boiliesuri sau boabe de porumb pe croseta, trageti-le pe firul solubil, legati ambele capete ale firului de montura (forfac) si lansati . Dupa cateva secunde firul se dizolva si veti avea un pumn de boiliesuri sau de graunte pe o suprafata de o palma.
Saculetul solubil - este cel mai interesant mod de nadire deoarece impreuna cu nada (pasta, boiliesuri, boabe, momeli animale) se introduce in saculet si montura cu carlig reducand astfel riscul incurcarii cu linia sau plumbul. Atentie la greutatea la care ajungeti cu nada + montura!!!
Va recomand saculetul solubil (din plasa) de la Korda.
Racheta - Este o teava din plastic si are in capatul superior o camera cu aer (sau material plutitor) iar in capatul inferior un sistem de prindere. Necesita o alta lanseta decat cea cu care pescuim (de putere mare) si o buna precizie in lanseu dar are avantajul ca duce o cantitate destul de mare de nada (pana la 500g).
Barca - Este cea mai precisa forma de nadire si este foarte indicata pentru nadirea locului inaintea partidei de pescuit.
Vaporasul teleghidat - Ofera o nadire foarte precisa si poate fi folosit si in timpul pescuitului pentru ca prin dimensiunile sale reduse nu sperie (foarte tare) pestii.
Cobra - Este o teava din aluminiu sau PVC de pana la 1 metru lungime, de cele mai multe roi curbata. Cu aceasta teava si cu putin antrenament poti arunca boiliesuri la peste 100 metri distanta. Se fabrica in dimensiuni diferite in functie de distanta la care doriti sa aruncati si de diametrul boillie-surilor.
Prastia - Daca pescuiti la distante mici fata de mal puteti folosi prastia de mana dar cum de cele mai multe ori se pescuieste la distante mari cea mai folosita este catapulta. Cel mai important lucru este sa va reglati tirul si sa naditi in aceasi zona in care v-ati lansat monturile.
Lopata - Nu este vorba de unealta agricola ci de o lopatica de forma unei linguri, cam de marimea a doua palme, cu o coada de 1,8 - 2 metri in care se pune un bulgare de nada sau seminte. Cu aceasta lopata se poate lansa pana pe la 80m.

joi, 31 martie 2011

Tehnica Feeder

Aceasta tehnica a fost inventata de englezi, de unde si numele care provine de la verbul „to feed” care inseamna a manca, a se hrani.
Printre pescarii de stationar aceasta tehnica, in ultima perioada de timp, a devenit tot mai populara datorita faptului ca poate fi folosita la mai toate speciile de pesti pasnici, atat pe lacuri, cat si pe rauri cu curenti lenti sau puternici.
Pescuitul la feeder este un pescuit de finete, astfel ca la acest pescuit folosim:
• lanseta cu lungime cuprinsa intre 3m si 4,2m formata din mai multe sectiuni si in dotarea careia se afla mai multe tipuri de varfuri de diferite culori si grosimi, care au diferite tipuri de actiune, realizate din matreiale diferite: carbon sau fibra de sticla.
• mulineta trebuie sa fie de marime medie, tambur fix si sa fie echipata cu frana posterioara si/sau frana frontala reglata atent.
• firul folosit sa fie un monofilament cu diametru de pana la 0.25 mm, in functie de tipul pestelui pe care vrem sal prindem, astfel ca daca vizam pestii mai mici putem folosi linie principala de 0.16-0.14 si forfac de 0.12-0.8, iar daca vizam pestii mari o linie principala intre 0.25-0.20 si forfac de 0.18-0.16.
• carligul ales pentru aceasta tehnicatrebuie sa fie rezistent si o marime mai mica, de exemplu: nr. 16-18 Mustad sau nr. 14 Maruto.
• feeder-ul sau momitorul se alege in functie de puterea curentului apeica si gramaj, iar ca forma in functie de nada pe care o avem la dispozitie dar si in functie de pestele vizat, acestea se gasesc pe piata in diferite forme si marimi.
• precum si accesoriile: agrafa cu vartej, amortizor de cauciuc, suportul, minciogul(de preferat unul telescopic de 3-4m), juvelnicul, etc.
• nada folosita trebuie sa fie colorata, rezistenta traversarii aerului in timpul lansarii si a apei pana pe substrat si doar apoi sa se desfaca. Nada inainte de folosire este bine sa stea cam 15 min ca sa absoarba destula apa sau diferitele arome utilizate.
• Nadirea se poate face la distanta dorita cu prastia sau cu cateva lanseuri inainte de inceperea partidei de pescuit propriuzise. La nadirea cu lanseta nada nu trebuie presata tare pentru a se putea desface repede, in cateva secunde.
• forfacul, fiind de diametru mai mic fata de linia principala, se face deobicei de o lungime de 60-80 cm, dar acest lucru nu este stabil se poate micsora sau mari, putandu-se pescui si cu 2 forfacuri de diferite lungimi.
Un lucru de care trebuie sa tinem cant este realizarea unui echilibru intre grosimea firului, actiunea si modul de incarcare al lansetei astfel trebuie sa obtineti o greutate optima, pentru ca sa nu avem surprinderea de a se rupe firul ceea ce va duce la pierderea monturii si nu in ultimul rand si cel mai neplacut lucru ruperea lansetei.
Aceasta tehnica prsupune o cuntinua activitate, lanseurile fiind dese, ceea ce face ca pestii sa se obisnuiasca cu zgomotul produs de momitor.

luni, 21 martie 2011

Metoda Sheffield

La prima vedere, echipamentul necesar acestui stil de pescuit este relativ simplu, ca si pescuitul in sine, dar vom vedea ca lucrurile sunt mai complicate decat par.
Aceasta metoda de pescuit permite pescarului sa pescuiasca cu pluta la distanta, peste diverse obstacole cum ar fi bradisul sau cand pestii stau departe de noi, tocmai spre mijlocul lacului.
Sheffield este o tehnica de pescuit provenita din Anglia si consta in lansarea la distanta, cu ajutorul lansetei, a unei linii normale de undita, cu pluta, plumb si carlig.
Aceasta tehnica prespune folosirea unei plute mari, pentru reusita unei lansari la o distanta suficient de mare (20-40 metri).
Lanseta care se foloseste de regula la Sheffield, are un numar mare de inele (12 -16) si o lungime cuprinsa intre 3.80 – 4.20 metri.
Vom folosi o mulineta mica (de tip micro), cu maxim 100 metri de fir de 0,16. Tamburul acestei mulinete va fi de diametru mare, pentru ca firul sa se desfasoare
de pe el cu o frecare mica, astfel putand reusi o lansare cat mai lunga.
Pentru a putea realiza un lanseu lung, pluta folosita in metoda Sheffield este lunga (20-40 cm), de obicei lestata direct pe corp, cu portanta de 3-25 grame.
Marirea vizibilitatii la distanta, se realizeaza cu plute care au in partea de deasupra antenei, patru aripioare.
Plumbii folositi in aceasta tehnica, vor fi montati pe fir, la 10-15 cm de carlig si sunt mai moi decat de obicei, prevenind deteriorarea firului care este subtire.
Firul folosit la Sheffield va fi de 0,16 sau mai subtire si obligatoriu de tip scufundator, aceasta permitand ca in timpul pescuitului, sa se scufunde
si sa nu fie influentat de vant si valuri. Innecarea lui se face dupa lansare, mulinand inapoi cativa metri de fir cu varful lansetei in apa.
Inainte de a incepe sa pescuiti, se va verifica adancimea apei. Pluta se va fixa la distanta masurata.
Ca reguli generale: lanseta se va mentine cu varful in apa, atat cat este necesar ca firul sa fie scufundat in totalitate iar inteparea pestelui se va face cu o miscare
laterala a lansetei.
Mai exista si o alta varianta a acestui tip de pescuit, montand pluta mai sus decat distanta masurata. Dupa lansare, pluta va sta culcata pe apa. Mulinati inapoi pana aceasta se va ridica; in acest caz firul de la carlig la pluta va fi oblic si nu vertical
(ca la metoda descrisa mai sus), determinand o sensibilitate mai mica a montajului.

vineri, 11 martie 2011

Pescuit la Pluta

Pescuitul cu pluta este cel mai vechi pescuit stationar. Pescarul care foloseste aceasta metoda face popasuri lungi si numai rare ori se muta din loc in loc. In trecut , acest procedeu era aplicat doar in apele statatoare, azi se pescueste cu pluta si in apele curgatoare a caror curenti nu depasesc 3 m/s.
In acest caz, carligul este aruncat in susul apei printr-o miscare de pendulare, folosind aceasta metoda, pescarul sportiv poate sa-si aleaga locul preferat . Masurand adincimea apei cu ajutorul plumbului ,pescarul cufanda carligul la adancimea dorita.
Pe parcurs, el echilibreaza mereu pluta, schimba sau remediaza plumbaju, in timpul pescuitului, momeala trebuie agitata prin apa, fara a speria pestii. Daca undita este fina, putem sa declansam la pesti reflexe de atac. In caz contrar momeala devine suspecta si indeparteaza pestii, la acest procedeu, au rol de seama revine nu numai echilibrari plutei, ci si finetei strunei, care ne trazmite muscaturile la carlig .
Deosebirea muscaturi adevarate de muscaturile pe firul strunei sau de ciugulelile caracteristice,care le preced pe cele adevarate, este o chestiune de experienta.
La pescuit cu pluta se foloseste o varga de 3 - 4 m, de mentionat ca la acest procedeu se pot utiliza concomitent doua sau chiar mai multe undite de catre un singur pescar sportiv.
Varga trebuie sa fie usoara, iar mulineta extrem de simpla, nailonul folosit la asfel de pescuit variaza intre numerele 30 si 60, iar ca lungime e bine sa aiba 60 - 120 m in ce priveste plumbul, acesta trebuie sa aiba 8 - 10 g pentru apele statatoare si 12 - 15 g pentru cele curgatoare. Pluta trebuie sa fie cat mai putin vizibila, numarul carligelor variaza.