Se afișează postările cu eticheta Descrierea Pestilor. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Descrierea Pestilor. Afișați toate postările

sâmbătă, 8 februarie 2014

Clasificarea pestilor

1. ORDINUL CLUPEIFORMES

Este vorba despre peşti de mărime variabilă, pesti fizostomi (fizostom = pesti la care vezica înotătoare este legată de esofag printr-un canal (DEX), cu caractere primitive avand craniul in mjoritate cartilaginos . Nu prezinta Aparatul lui Weber (un sistem de osicule din urechea interna care are ca rol perceperea tonurilor).  Corpul cu solzi cicloizi (cicloid = care este asemanator unui cerc (DEX), rar ctenoizi (ctenoid = in forma de pieptene (DEX). Prezinte o singură inotatoare dorsală, adesea există şi o înotătoare adipoasă; înotătoarele pectorale sunt pe partea ventrală; înotătoarele ventral cu poziţie abdominală. La toate înotătoarele au peste 6 radii moi şi segmentate .Ordinul cuprinde numeroase familii, majoritatea marine, puţine dulcicole.
Cele mai importante familii de la noi sunt : SALMONIDAE si THYMALLIDAE
Din familia salmonidelor (SALMONIDE = Familie de pesti rapitori  caracterizați printr-o a doua inotătoare dorsala adipoasa  (DEX)) fac parte :
PASTRAV INDIGEN (SALMO TRUTTA FARIO)
PASTRAVUL CURCUBEU (SALMO GAIRDNERI IRIDEUS)
LOSTRITA  (HUCHO HUCHO )
Din familia THYMALLIDAE  (THYMALLIDAE  = Pesti cu gura mica, transversala, cu dinti slab dezvoltati, dispusi pe  premaxilar, maxilar, dentar, prevomer, palatine, uneori si pe limba. Inotatoarea dorsala lungă, cu 18-25 radii simple, din care cel putin 17 sunt divizate.)
Cel mai de seama reprezentant este :
LIPANUL (THYMALLUS THYMALLUS

2. ORDINUL CYPRINIFORMES:

Pesti de forme variabile. Corpul cu solzi cicloizi, mai rar cu placi osoase sau fără solzi. Sunt pesti fizostomi  care prezinta Aparatul lui Weber in legatura cu vezica inotatoare si urechea interna. Inotatoarele perechi precum si cea dorsala si anala au radiile moi exceptand primele 2,3 care sunt tepoase.Ordinul cuprinde numeroase clase, dintre care numai două sunt marine .
Cea mai cunoscuta familie din acest ordin este clasa CYPRINIDAE (CYPRINIDAE =  Majoritatea speciilor sunt omnivore, putin pretentioase la alegerea hranei (insecte, viermi, larve, vegetale). Gura cu dinti faringieni (pe oasele faringiene inferioare, falciforme), dispusi în 1-3 randuri (cel mult câte 7 în rândul cel mai lung), care se schimba in fiecare an în perioada reproducerii. Corpul cu formă variabilă şi prevăzut cu solzi netezi (cicloizi), mai rar fara solzi.  Speciile dau numerosi hibrizi între ele.
Din aceasta familie amintim :

BOISTEANUL- PHOXINUS PHOXINUS
MREANA- BARBUS BARBUS
CLEANUL  - LEUCISCUS CEPHALUS
SCOBAR -CHONSTRODOMA NASUS
MORUNASUL- VIMBA VIMBA
PORCUSORUL -GOBIO
AVATUL -ASPIUS ASPIUS
VADUVITA- LEUCISCUS IDUS
ROSIOARA - SCARDINIUS ERYTHROPHTALMUS
BABUSCA- RUTILUS RUTILUS
OBLETELE-ALBURNUS ALBURNUS
PLATICA-ABRAMIS BRAMA
CARASUL-CARASSIUS CARASSIUS
CRAPUL-CYPRINUS CARPIO
LINUL – TINCA TINCA

Tot din acest ordin face parte si familia SILURIDAE (siluridele sunt definite ca fiind pesti ososi de apa dulce, de dimensiuni mari). Reprezentantul acestei familii de pesti in apele noastre este:
SOMNUL - SILURUS GLANIS

3. ORDINUL ESCOCIFORMES

Ordin de pesti teleosteeni cu corpul alungit, acoperit cu solzi marunti, cicloizi. Sunt pesti fizostomi, care au inotatoarea dorsala delpasata mult inapoia corpului, deasupra celei anale.
Familia ESOCIDAE (familie de pesti rapitori de apa dulce) este reprezentata in apele noastre de catre:
STIUCA- ESOX LUCIUS

4. ORDINUL GADIFORMES

Sunt pesti cu corpul alungit, mai mult gros decat turtit lateral, cu solzi mici, cicloizi (foarte rar ctenoizi), care acoperă corpul in intregime si o parte a capului. Gura mare, cu un"neg" sau o "mustacioară" pe "barbie"Au 2-3 inotatoare pe spate si una sau doua inotatoare anale. Nu au radii spinoase. Inotatoarele ventrale sunt plasate inaintea celor pectorale .
Din acest ordin vom discuta despre clasa GADIDAE  (familie de pesti marini si de rau), al carei reprezentant este:
MIHALTUL – LOTA LOTA

5. ORDINUL PERCIFORMES

Pesti cu forme variabile, cu corp oval , alungit si comprimat lateral. Solzii mai mult ctenoizi, la unele specii pot fi cicloizi, la altele lipsesc sau sunt transformati total sau partial in piese exoscheletice osificate. Doua inotatoare dorsale: prima tepoasă, a doua cu radii moi; cand sunt contopite, portiunea anterioară este tepoasă, iar cea posterioara cu radii moi; adesea, radiile primei dorsale sunt subtiri şi flexibile. Dorsala  şi anala sunt rar contopite cu codala (fam. Ophidiidae). Inotatoarele ventrale au pozitie toracică. Ordinul cuprinde numeroase familii marine si cateva dulcicole.
Din cadrul acestui ordin vom vorbi despre familia PERCIDAE. Peşti de apă dulce şi salmastră, carnivori şi foarte lacomi, cu corpul alungit, uşor turtit lateral, cu solzi (ctenoizi), mai mult sau mai puţin mari. Gura cu dinţi pe fălci şi pe cerul gurii; 6 sau 8 radii branhiostege. Linia laterală bine dezvoltată.
Cei mai deseama reprezentanti ai percidelor sunt:
SALAUL – SANDER LUCIOPERCA
BIBANUL- PERCA FLUVIATILIS
GHIBORTUL – ACERINA CERNUA
FUSUL – ZINGEL STREBER


miercuri, 2 mai 2012

Migrarea pestilor in apele de ses

Fenomenul migrarii pestilor in lacuri este foarte putin studiat si aproape necunoscut in randul pescarilor sportivi, fiind cel mai adesea cauza principala a compromiterii unor partide de pescuit in majoritatea baltilor de ses.
Asemenea migrarii pasarilor calatoare, care parcurg primavara si toamna mii de km pentru a-si gasi un loc prielnic de supravietuire si reproducere, cu temperaturi blande si hrana din belsug, asa si pestii cauta acele zone propice supravietuirii. Migrarea pestilor este determinata de instinctul lor de a sta intr-un loc unde va fi permanent apa in cantitati suficiente, cu temperaturi optime si hrana din belsug. La cel mai mic semn ca apa are tendinta sa paraseasca albia lacului, pestii cauta imediat o sursa stabila de apa. Pestii percep modificarea nivelului apei ca o variatie a presiunii, cu deplasarea masei de apa. La scaderea apei, instinctiv, acestia parasesc zona migrand spre apele mai adanci si mai sigure. Paradoxal, comportamentul este similar si in cazul scaderii presiunii atmosferice; pestii sunt debusolati si vor inceta la un moment dat sa mai manance, aparand un fenomen de migrare a acestora spre larg.
Pentru a studia migrarea pestilor trebuie sa identificam corect cauzele. Pestele migreaza cand temperatura apei iese din limitele normalului, cand este hartuit (de rapitori, braconieri sau de navodul pescarilor), cand cauta hrana sau cand se modifica nivelul apei, presiunea atmosferica.
Pe scurt, temperatura apei impinge primavara pestele spre apele mici, incalzite de soare; in zilele fierbinti de vara vom cauta pestele in apele adanci si racoroase. Iarna vom pescui tot in apele adanci unde apa are temperaturi mai ridicate, ajungand pana la +4 C in zonele de fund.
Tot pe scurt, amintim ca hrana atrage in mod constant pestele. Se recomanda sa frecventati zonele nadite constant de alti pescari; pe timp de vant, malul lovit de valuri este mult mai productiv, valurile aducand cantitati importante de hrana (insecte, seminte, larve etc).

duminică, 20 martie 2011

Vazul Pestilor

La pesti, alcatuirea globului ocular este foarte asemanatoare cu al vertebratelor terestre, deosebirile constand in:
- cristalinul este sferic, rigid si nu-si poate modifica forma;
- orificiul pupilar este larg si permite iesirea in afara a unei parti a cristalinului;
- reglarea claritatii imaginii, functie de distanta, se realizeaza prin deplasarea inainte-inapoi a cristalinului, cu ajutorul muschilor suspensori;
- sfericitatea cristalinului, determina miopia la pesti.
Prin urmare, oricat de limpede ar fi apa, pestii de apa dulce nu vad la distante mai mari de aprox. 10-12 m. O parte a cristalinului iesind prin orificiul pupilar rezulta un camp vizual larg, de aprox. 180 gr., respectiv o vedere aproape circulara (fig. 1.). Cele doua campuri vizuale laterale, se suprapun in zona anterioara capului realizandu-se vederea binoculara si spatiala in sectorul de suprapunere de aprox. 20-30 gr., intrucat obiectul vizat este vazut cu ambii ochi (fig. 2.)
Din cauza “efectului oglinda” al suprafetei apei si a legilor reflexiei, pestii pot vedea lumea din afara apei doar printr-o “fereastra circulara” a carei extindere maxima este limitata de un unghi de 98 gr. Toate tintele aflate in afara unghiului de 98 gr. si situate in afara apei, NU sunt vazute datorita efectului oglinda (fig. 3.).
Prin urmare, in situatia prezentata in fig. 4. pestele vede toate tintele din apa, undita si copacul, dar NU vede pescarul care se afla sub limita unghiului de 98 gr. Acest lucru e bine de stiut cand pescuim din barca sau de pe maluri inalte, stiind ca unii pesti, mai ales cei rapitori, au o vedere foarte buna, simtul vazului avand rol important in capturarea hranei. De asemenea o serie de pesti pasnici, desi au o vedere mai slaba, reactioneaza la stimulii optici prin reactii de aparare (fuga). Ei intra in categoria pestilor “speriosi”, care in cazul apelor limpezi pot vedea pescarul de pe mal si se refugiaza spre larg sau spre ape adanci. Prin urmare, statul in picioare si deplasarile pe malul apei pot diminua sansele de reusita ale pescarului.

duminică, 13 martie 2011

Dimensiuni Legale ale Pestilor in Pescuitul Sportiv

Dimensiunile minime legale ale pestilor care pot fi pescuiti prin pescuit sportiv pe teritoriul Romaniei.

• avat (Aspius aspius) 30 cm
• aterina (Atherina mochon) 7 cm
• babusca (Rutilus rutilus) 15 cm
• batca (Blicca bj.erkna) 15 cm
• biban (Perca fluviatilis) 12 cm
• crap (Cyprinus carpio) 35 cm
• caras (Carassius auratus) 15 cm
• caracuda (Carassius carassius) 17 cm
• cosac (Abramis sp.) 25 cm
• clean (Leuciscus cephalus) 25 cm
• cega (Acipenser ruthenus) 45 cm
• coregon (Coregonus sp.) 22 cm
• calcan (Scophthalmus maeoticus) 40cm
• cambula (Pleuronectes, Platichthys flesus) 20 cm
• chefal (Mugil sp.) 25 cm
• fusar (Aspro streber) 12 cm
• gingirica (Clupeonela cultiventris) 7 cm
• hamsie (Engraulis encrasicholus) 7 cm
• lin (Tinca tinca) 25 cm
• lipan (Thymallus thymallus) 25 cm
• lostrita (Hucho hucho) 65 cm
• morunas (Vimba vimba) 25 cm
• mreana (Barbus barbus) 27 cm
• morun (Huso huso) 170 cm
• nisetru (Acipenser g.ldenstaedti) 140 cm
• oblete (Alburnus alburnus) 12 cm
• platica (Abramis brama) 25 cm
• pastrav (Salmo sp.) 20 cm
• pastruga (Acipenser stellatus) 100 cm
• rosioara (Scardinius erythrophthalmus) 15 cm
• rizeafca (Alosa caspio) 15 cm
• sabita (Pelecus cultratus) 20 cm
• rechin (Squalus acanthias) 100 cm
• scobar (Chondrostoma) 20 cm
• somn (Silurus glanis) 50 cm
• scrumbie de Dunare (Alosa pontica) 22 cm
• scrumbie albastra (Alosa maeotica) 23 cm
• stavrid (Trachurus mediteraneus) 12 cm
• salau (Stizostedion sp.) 40 cm
• stiuca (Esox lucius) 40 cm
• sip (Acipenser sturio) 110 cm
• sprot (Spratus spratus) 7 cm

vineri, 25 februarie 2011

MIgratiile pestiilor

Putini pesti duc o viată sedentară si pot fi găsiti întodeauna în apropierea acelorasi locuri . Cei mai multi dintre ei întreprind deplasări, uneori in carduri sau chiar in masa, provocate, fie de cautarea locurilor pentru hrana mai abundenta, fie pentru reproducere, fie in vederea iernatului.
Nu este vorba aici de pestii migratori: morunul , nisetrul , pastruga, scumbria de Dunare etc, ce traiesc in apele Marii Negre, dar care, manati de instinctul reproducerii, intra primavara in Dunare, urca in susul fluviului, iar dupa clocire se reantorc, pui si adulti. in mare.
Dar acum ne vom ocupa numai de pestii de undită:
1. Migratia pentru reproducere. Pestii de apa dulce fac, in general, deplasari mici in vederea reproducerii.
Crapul migreaza, in fiecare an, din Dunare sau raurile mari in baltile acestora, gasind acolo conditii mai favorabile pentru depunerea icrelor si clocire. Plecarea catre aceste locuri este determinata de temperatura apei si anume, când ea atinge 18° C.
Pastravul porneste in calatorie toamna, cand urca in susul paraielor de munte spre izvoare, unde gaseste o apa mai rece si mai bine oxigenata, prielnica reproducerii.
Mreana si scobarul urca primăvara, in carduri, pana in zona pastravului, reproducerea avand loc in ape clare si repezi, cu fundul pietros sau nisipos.
Stiuca are deplasari scurte, indreptandu-se primavara, o data cu viiturile, spre apele mai mici si linistite, ferite de curenti si revarsari, unde isi depune icrele.
Bibanul, insa, ramane pe loc in apa linistita a lacurilor, in care duce tot timpul o viata sedentara.
2. Migratiile pentru hrana ale pestilor de apa dulce se produc, de obicei, in apropierea acelorasi locuri . Ele sunt determinate in special de cautarea microorganismelor, ce formeaza hrana de capetenie a multor specii, mai ales a puietului.
Rapitorii, care se hranesc de obicei cu prada vie, se vor duce acolo unde apa le va aduce mai usor hrana la indemana.
Stiuca si avatul se vor gasi mereu in locurile unde se deplaseaza masele de puiet ce constituie hrana lor obisnuita.
3. Migratiile pentru iernat sunt intreprinse de catre multi pesti din apele noastre dulci : crap, caras, salau, biban etc .Acestia se deplaseaza in locurile mai adanci sau cu gropi maloase. Aici, dupa ce se acopera cu un strat gros, protector, de mucus, ierneaza lancezand, aproape imobili, intrun fel de somn, ce dureaza cateva luni.
Primavara, o data cu incalzirea apei, parasesc locurile de iernat, se apropie de tarm sau intra, o data cu viiturile, in balti, unde se pregateste pentru reproducere. Cunoasterea cauzelor ce produc migratiile pestilor intereseaza pescuitului si, in spcial, pescuitul industrial.

miercuri, 23 februarie 2011

Descrierea pestilor

Pestii se misca si isi mentin echilibrul cu ajutorul aripioarelor (inotatoarele), care nu sunt decat membre a caror forma s-a adaptat vietii acvatice. Deosebim doua feluri de inotatoare: perechi si neperechi, prima pereche, situata inapoia deschiderii operculelor, reprezinta inotatoare pectorale. Pe pantece se afla cea de a doua, alcatuita de aripioara ventrala. Ambele perechi servesc pentru echilibru si mai ales pentru a imprima directia corpului.
Deplasarea este asigurata de inotatoarele codale. Intre aripioarele ventrale si codalese afla una sau mai multe aripioare anale. La unele specii aceasta aripioara se alungieste pana in dreptul codalei sau se continuie cu ea.
Pe spinare se afla una sau mai multe aripioare dorsale, ce servesc pentru echilibru. Tot pe partea dorsala, la unele specii de peste (pastravul, lipanul, lostrita etc) se afla o mica aripioara lipsita de raze, numita adipoasa, specifica familiei salmonidelor.
Pielea

Pielea de peşte este alcatuita din două straturi, epiderma (la exterior) si derma. Epiderma este formata din celule epiteliale, aranjate una deasupra celeilalte. Aceste celule sunt în mod constant înlocuite cu altele noi. Celulele epiteliale sunt celule care produc secretii mucoase cu rol de protectie exterioara. Derma se află sub epidermă şi indeplineste multe funcţii importante de protectie si nu numai.
Pigment
Pestii se intalnesc intr-o mare varietate de culori, produse de celulele din derma. Celulele primesc denumirea dupa pigmentul continut.
- Melanophores pigmentul maro-negru numit melanina.
- Erythrophores pigmentul rosu.
- Xanthophores pigmentul galben.
- Iridophores care contin cristale ce refracta si reflecta lumina, si dau multor pesti aspectul lor metalice.
Pestele isi poate schimba culoarea de la un moment la altul. Acest lucru este cauzat de mişcarea melaminei în fiecare celulă. Când sunt dispersate, ele absorb mai multă lumină şi intuneca peştele iar atunci cand sunt comasate, pestele devine mai deschis.
Solzii
Corpul unui peste este acoperit in mod mormal de solzi, acestia avand rol de protectie a pielii, dar intalnim si pesti acoperiti partial de solzi, (ex:crapul oglinda), sau fara solzi(ex: somnul). Solzi de peşte se află în orificiile din derm şi ies afară din ţesut conjunctiv. Solzi nu se lipesc de peşte, dar se suprapun şi formeaza o armura de protecţie flexibila, capabila sa reziste la lovituri şi lovire. Exista două tipuri principale de solzi, ambele sunt rotunde, dar unele au marginile zimtate şi celelalte sunt complet netede. La unele specii de pesti solzii sunt înlocuiti cu placi osoase.
Mucusul
Majoritatea pestilor sunt acoperiti la exterior cu un strat de mucus, acesta avand in primul rand rolul de a proteja pestele de microbii din apa, de paraziti si de alte elemente care pot dauna pestelui. Este bine ca atunci cand capturati un peste si aveti intentia sa-l eliberati, sa-l manuiti cat mai cu grija, deoarece prin frecare de maini, sau de alte lucruri, se indeparteaza acest mucus, astfel pestele devine vulnerabil la infectii.
Aripioarele
Aripioarele sunt asemenea unor raze osoase, acoperite de piele. Unele pot fi legate intre ele, altele separate lângă marginea înotătoarei. Unele aripioare sunt sub forma unui spin. Aproape jumătate din razele osoase ale inotatoarelor dorsale a ciclidelor, sunt spini ososi. Alte specii au aripioarele dorsale complet separate, formand doua aripioare. Numarul de aripioare se foloseste in clasificarea pestilor.
Fiecare aripioara indepineste o functie specifica:
- Inotatoarea dorsala, asigura stabilitate la inot
- Inotatoarele laterale, asigura stabilitate la inot
- Inotatoarea codala, este pentru majoritatea pestilor, principalul mijloc de propulsie
- Inotatoarea anala, asigura stabilitatea la inot
- Inotatoarea pectorala, asigura locomotia si directiade deplasare
- Inotatoarea adipoasa, asigua stabilitatea
Branhiile
Branhiile sunt un organul respirator, perfect adaptat pentru extragerea oxigenului din apa. Branhiile sunt alcatuite dintr-un sistem delicat de vase de sange acoperite de un epiteliu foarte subtire prin care are loc schimbul gazos. Branhiile sunt protejate de o placă osoasă numită operculum. Apa este aspirata prin gura pestelui, trece prin branhii unde se separa oxigenul şi apoi este evacuata prin operculum.
Ochii si narile
Pestii sunt capabili sa vada in culoari, aşa ca este o idee buna de a alege o nada sau o momeala, viu colorata atunci cand pescuiti. Dar nu este gresit sa folositi si o nada sau o momeala cu arome puternice ce pot fi mirosite cu nările sensibile. Un peşte poate detecta cu uşurinţă mirosuri diferite în apă, avand acest simt foarte dezvoltat.
Liniile laterale
Linia laterala este de obicei o linie vizibila de-a lungul fiecarei parti a pestelui. Este un organ senzorial, care este folosit pentru a detecta, orice mişcare sau vibraţie în apa din jur. Este considerat al saselea simt al pestelui. Linia laterală constă dintr-o serie de solzi, fiecare avand pori, conectati cu un sistem de canale care conţin celule senzoriale şi fibre nervoase. Se intinde de la branhii pana la inotatoarea codala.