Egreta

Egreta mare este in prezent o specie protejata prin lege. Numarul lor a scazut dramatic din cauza vanarii lor pentru pene ornamentale dar si din cauza schimbarii habitaului.Este o specie care se adapteaza greu prezentei omului.

Forma corpului este caracteristica familiei stracilor,cu gatul lung,ciocul si picioarele lungi. Ciocul este negricios in perioada de reproduce si cuibarit ca apoi sa devina galben portocaliu. Culoare penelor este peste tot aceeasi,de un alb imaculat. In perioada reproducerii prezinta cateva pene lungi pe spate.

Egreta alba prefera zonele cu balti si lacuri line unde gaseste hrana din abundenta dar o putem vedea si in camp deschis acolo unde cauta insecte si broaste.
Locurile preferate pentru cuibarit sunt stufarisurile,in zone retrase si linistite,ferite de prezenta omului unde femela depune in luna aprilie pana la 4 oua albastrui. Perioada de incubatie este de 27 de zile iar clocitul este facut de ambii parteneri.
Egreata mare este o pasare migratoare dar sunt si exemplare care raman in Delta Dunarii tot timpul anului,mai ales in iernile blande. In imaginea de mai jos vedem un starc cenusiu si o egreta mare, zgribuliti, ramasi peste iarna la noi.

Egreta mica este o pasare la fel de rara ca si surata ei mai mare. In prezent este declarata monument al naturii si este protejata prin lege. In ultima perioada se observa o crestere a numarului de egrete,probabil datorita incetarii vanarii ei pentru pene.
Egreata mica are o lungine de 56 cm iar pena jul este complet alb imaculat. In perioada reproducerii prezinta pene ornamentale pe cap si pe spate care erau foarte cautate.
Cuibul il face in colonii,de multe ori mixte,in stufaris sau copaci mici ca inaltime.In luna aprilie femela depune pana la 5 oua de culoare albastrui. Clocitul este asigurat de ambii parteneri iar perioada de incubatie este de 27 de zile.

Carasul

Carasul este fratele mai mic al crapului cu care se aseamana foarte mult. Un incepator in ale pescuitului poate confunda usor exemplarele tinere de crap (ciortanii) cu carasul. Ca diferente majore putem spune despre caras ca nu ajunge la dimesiuni asa mari si nu prezinta mustati ca si crapul. Gura carasului nu mai prezinta acele buze carnoase si nu se poate alungi sub forma de tub, caracteristica specifica crapului.Carasul mai poate fi confundata usor si cu caracuda (carasius carasius) fata de care este foarte greu de diferentiat. La caras prima radie a inotatoarei dorsale prezinta 10-11 zimti in timp ce la caracuda aceeasi radie prezinta 25-29 de zimti. Se mai disting si prin culoare, caracuda are o culoare ruginie in timp ce carasul tinde spre un colorit argintiu.

Carasul are corpul alungit cu capul scurt, solzii sunt mari si grosi si bine fixati.Partea dorsala a corpului este mai inchisa la culoare iar spre burta devine de culoare argintie. Coloritul carasului difera in functie de mediul in care traieste.Dimensiunile carasului depind mult de abundenta hranei in zonele in care traieste. Daca are hrana din belsug poate ajunge frecvent la greutati de 400-800gr si in mod exceptional la 2-3 kg.
Hrana carasului este foarte variata ceea ce il face un peste extrem de adaptabil. Se hraneste atat cu materii vegetale cat si cu larve ,viermi ,insecte acvatice ,crustacee , moluste , icre.

Carasul este recunoscut pentru faptul ca afecteaza mediul in care se adapteaza pentru ca de cele mai multe ori se impune in fata speciilor endemice pentru ca este mult mai agresiv , mai indraznet si mai adaptabil. In apele de ses tinde sa ocupe locul caracudei iar in apele de munte afecteaza serios populatiile de salmonide (pastravii) prin faptul ca le consuma icrele care au o perioada mare de incubatie si sunt expuse un timp indelungat.Originar din Asia Orientală, China şi Japonia, la noi în ţară este prezent în aproape toate bazinele acvatice, cu excepţia apelor din zonele montane.
Carasul este pestele cel mai cautat de catre pescarii amatori.

Pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus)

Pelicanul comun face parte din ordinul Pelecaniformes si din familia Pelecanidae, este o pasare de talie mare,care poate ajunge la o lungime de 140 cm si o greutate de 10 kg. Atrag atentia mai ales prin ciocul lor mare sub care se afla un sac de piele, de culoare galbena, folosit la transportul pestilor prinsi catre cuiburile cu pui. Zonele preferate de pelicani sunt cele cu apa putin adanca si cu ape domoale,bogate in peste,unde isi pot prinde usor prada cu ciocurile lor imense.

La noi in tara ii gasim de la sfarsitul lunii martie si pana in octombrie in Delta Dunarii,unde revin an de an pentru a-si face cuiburile si pentru a creste puii.Coloniile se stabiles in jurul plaurilor, mici insule de stuf plutitoare,pe care isi fac cuibul. D e obicei femela depune 2-3 oua pe care ambii parinti le clocesc timp de 35 de zile.
In acest moment pelicanul este o specie protejata in toata Europa si inca ne putem mandri cu aproximativ 2500 de perechi de pelicani care cuibaresc in fiecare an in Delata Dunarii-aceasta fiind si cea mai mare populatie de pelicani din Europa. In Romania pelicanul este declarat monument al naturii iar patrunderea in colonii este stric interzisa dar nu neaparat si respectata. Au fost situatii in care pelicanii au parasit colonia,lasand in urma cuiburile cu oua sau pui din cauza apropierii prea dese si in mod repetat a grupurilor de turisti.
Relatarile unor exploratori straini ajunsi in Dobrogea la sfarsitul secolului al XIX lea povestesc de existenta unor colonii incredibile pe toata suprafata Dobrogei unde numarul pasarilor depasea orice imaginatie umana. Faptul ca este considerat de catre pescari o pasarea lacoma,care consuma 10 kg de peste pe zi,desi nu este adevarat,pelicanul consuma maxim 3kg de peste zilnic, a adus aceasta pasare in pragul disparitiei. In timp in Delta Dunarii au fost facute numeroase expeditii de masacrarea pelicanilor in care se dadeau foc plaurilor pe care cloceau pelicanii sau in care vanatorii erau rasplatiti pentru fiecare pelican impuscat.

Pescuitul la Crap

Descriere.

Crapul este acoperit cu solzi mari iar pe margini are o dungã ceva mai
închisã; are gura nu foarte mare insa carnoasa. Are doua mustacioare la colturi si alte doua mai mici, spre nas.

Crapul salbatic are o forma mai alungita decat cel de crescatorie.
Crapul are corpul gros, spatele putin curbat, burta putin lasatã în jos.
Inotatoarea dorsala este foarte lunga si se întinde pânã aproape de coada bilobata.
Culoarea variazã dupa apa si dupa vârstã astfel:
Cei din râurile de la o altitudine mai mare au nuante mai deschise decât cei din
râurile de ses. Pe spate, crapul este verde-albãstrui pânã la negru-albãstrui, pe flancuri cenusiu si galben-auriu pânã la arãmiu-închis iar pe burtã, gãlbui.
Greutatea medie a unui adult este de 12-15 kg;

Insa exemplarele cele mai mari pot depãsi 30 - 35 kg (rata de crestere este de 1.4 kg/an) si pot atinge o varsta de peste 40 de ani.
Lungime normala: 30-70 cm Lungime maxima: 80 cm Greutate: 3-40 kg Dimensiune legala pt retinere: 35 cm

Reproducerea la Crap
Reproducerea crapilor are loc în aprilie - mai, când o crãpoaicã maturã poate avea o cantitate de icre de pânã la 23% din masa sa netã. Perioada de depunere a icrelor este deosebit de grea pentru femelele crap. La depunerea icrelor, crapii masculi lovesc cu putere femela în abdomen ajutând la expulzarea icrelor. Loviturile repetate si deosebit de puternice pot provoca uneori moartea femelelor tinere. Chiar si în aceste conditii, nu întotdeauna icrele sunt eliminate în totalitate, o parte rãmânând în abdomenul femelei pânã anul viitor sau chiar mai mult - de unde si expresia "crap cu icre din mai multi ani". Icrele sunt depuse pe vegetatia submersã, de regulã în mai multe sedinte. Ele sunt fecundate de masculi prin stropire cu lapti. Durata de ecloziune a icrelor de crap depinde de temperatura apei si este de 5-6 zile la o temperatura de 20 C sau de 8-10 zile la 18-19 C.
Hrana - Nade si Momeli pentru Crap
Crapul se hrãneste pe fundul apei preferând zonele cu gropi, mâloase. Este un peste care se hrãneste atât cu vegetale cât si cu viermi, insecte, larve, scoici, plante. Temperatura optimã de hrãnire a crapului este de 19-20 C fapt pentru care primãvara si toamna sunt anotimpurile cele mai bune pentru pescuitul lui.
Tehnici de pescuit la Crap
Despre pescuitul la crap: se pescuieste prin metoda cu pluta si prin cea cu plumbul pe fund. Pescuitul cu pluta se foloseste mai ales in ape statatoare, in zonele cu mult papuris si stuf (in Delta, la balti, brate moarte etc.), unde carligul se arunca la distante mici, alese cu multa precizie. Pescuitul crapului este unul tipic de fund. În general, materialele folosite se încadreazã în categoria "grea":
Lanseta - in principiu se alega o lanseta intre 2.60 - 3.90 m. Aceasta se alege dupa locul de pescuit, distanta unde trebuie lasnsat.
Mulineta - se ot alege diferite variante cele clasice sau cele speciale de crap, cu tambur ce permit aruncari la distantacu diverse sisteme de franare
Fir textil sau fir de nylon gros de 0.25-0.35;
Plumbul va fi dimensionat în functie de tipul apei în care se pescuieste, pentru apele curgãtoare mai greu.
Carligele marimile 1-6 se pot experimenta diverse combinatii in functie de pesti vizati (ca si greutate)
Nada preferatã de crap este pe baza de cereale si arome (anasonul, capsuna da rezultate bune) iar ca momeli frecvent folosite: porumbul conservat, fiert sau crud (de lapte) precum si grâul fiert, mãmãliga, cocolosul de pâine (preparate cu diverse ingrediente), boillies, râme, coropisnite, viermusi. Crapul nu inghite la repezeala prada oferita, ci mai intai o cauta, apoi o da afara si iar o inghite, de cateva ori consecutiv. Toata aceasta "operatie" nu dureaza de cele mai multe ori decat cateva secunde.
Gastronomie. Este un peste cu o carne foarte delicioasa, insa putin mai grasa in special la crapi de epeste 3-4 kg, si chiar la cei mai mici daca sunt de crescatorie si furajati.

Lacul Sinoe

Sinoe este un lac din complexul lacustru Razim-Sinoe din Dobrogea. Prin poziţia sa în cadrul complexului şi prin depărtarea de de gura canalelor Dunavăţ şi Dranov (care aduc apă dulce), lacul Sinoe are o concentraţie mare în săruri, de circa 15 g/l. Are o suprafaţă totală de circa 135,6 km² şi o adâncime maximă de 1,6 m. Pe malul lacului se găsesc ruinele cetăţii antice Histria.

Lacul Sinoe este format din lacurile Sinoe, Nuntasi si Tuzla care isi pastreaza legatura cu Marea Neagra printr-un stavilar. Lacul Sinoe are o suprafata de 135 kmp si o adancime de maxim 1,6 metri.

In perimetrul complexului se gasesc si cateva insule, dintre care cele mai importante sunt insula Popina, insula Bisericuta si insula Gradistea.

Specii de pesti intalnite: crap, somn, caras, salau, rosioara, novac, fitofag, oblate, biban, babusca, cteno, platica, stiuca, chefal.

In partea de est a lacului se gaseste Marea Neagra, unde puteti sa faceti plaja, intrarea in zona plajei se taxeaza cu 25 lei. Pentru a ajunge la casa ecologistilor, unde se achita taxa s eintra prin localitatea Vadu si se face dreapta spre Marea Neagra.

Se ajunge dinspre Constanta – Sacele – Istria. Intre Sacele si Istria pe partea dreapta sa afla lacul Nuntasi, urmat de lacul Istria in dreptul localitatii cu acelasi nume si continuund intre Istria si Sinoe se afla Lacul Sinoe.

Cetatea Histria.Pe malul lacului Sinoe, in partea nordica a actualei peninsule Istria, s-a ridicat in urma cu peste 2600 de ani vestitul oras Histria, intemeiat de navigatorii si negustorii greci, care s-au asezat in ospitalierul golf de odinioara, cu scopul de a face comert cu bastinasii geto-daci.Uleiul de masline, vinurile, obiectele de podoaba grecesti erau schimbate pe grânele, mierea, ceara de albine, pieile de vita, pestele sarat, faclele din rasina pinilor ce existau odata pe aici, oferite de triburile locale.
Asezarea, inconjurata de un puternic zid de aparare, era alimentata cu apa prin conducte lungi de peste 20 km; strazile erau pavate cu piatra. Dar golful Halmyris, unde era asezat orasul a inceput sa se impotmoleasca, nisipul inchizând iesirea la Marea Neagra.

Lacul Batca Doamnei

Lacul Bâtca Doamnei este situat in orasul Piatra Neamt, el s-a format în anul 1962, prin bararea râului Bistriţa şi îndiguirea laterală, pe partea stângă, a unui perimetru din albia majoră a râului. Este alimentat, în principal, cu apă din lacul de baraj Izvoru Muntelui-Bicaz, prin intermediul canalului de aducţiune al Hidrocentralei de la Stejaru, la care se adaugă vechiul curs al râului Bistriţa, cu un debit foarte redus, precum şi paraul Doamna, afluent de dreapta al lacului.
Lacul Batca Doamnei este siutuat la o altitudine de 325 metri si are o suprafata de 235 ha, lungime maxima 3200 m, latime maxima 1050 m, adancime maxima 15,5 m si nu este poluat cu ape uzate industriale, intrucat in bazinul sau hidrografic nu exista obiective industriale. De altfel, lacul furnizeaza apa potabila pentru o parte din locuitorii municipiului Piatra Neamt. Volumul acumularii de apa din Lacul Batca Doamnei este de aproximativ 10 milioane metri cubi.
In lacul Bâtca Doamnei au fost identificate, în 2001, în urma unor pescuiri de control efectuate de către specialiştii de la Universitatea de Stat din Bacău, următoarele specii de peşti : oblete 47,89%, clean 37,37%, porcuşor 10,00%, sclobar 2,63 %, boiştean 1,45 %, păstrăv curcubeu 0,26 %, păstrăv indigen 0,26 % şi crap 0,14 %.

Pescuit in luna Februarie

In aceasta luna, pescuitul sportiv da rezultate mai ales in lacurile cu expunere sudica, adapostite de vanturile din nord si est. La pescuitul lansat se pot obtine capturi frumoase cu naluci mari, oscilante, recuperate lent in apele putin adanci pe langa perdele de stuf.

• Babusca, in zilele insorite sau de moina, poate fi pescuita la fundul apei cu rame mici rosii, virmusi si mai ales libelule (viermi rosii de namol);

• Obletul - se poate pescui cu destule sanse la libelule, viermusi intre ape (spre fund), in locurile expuse la soare si adapostite;

• Bibanul - cade la copca ori in apa libera cu rame rosii, pestisori vii sau dandineta, pe langa maluri, radacini, stuf. La lanseta cu naluci mici, albe, recuperand incet si neregulat;

• Carasul - se pescuieste cu libelule, rame, viermusi;

• Cleanul - cand apa nu este intunecata, se prinde inca la distanta, cu peste viu, sange inchegat, intestine de pasari;

• Crapul, linul, platica - sunt inca inactivi. Catre sfarsitul lunii sunt posibile unele rezultate in rauri, in lacurile linistite, cu rama rosie, la fund;

• Stiuca- cu exceptia perioadelor de reproducere, constituie principalul obiectiv al acestei luni: la copca sau in apa libera, cu peste viu, linguri mari, dandineta, voblere recuperate incet;

• Mreana - cade si mai rar ca in ianuarie, cu rama rosie - mare, la fundul apei;

• Salaul - rar la copca, cu pestisori vii sau dandineta de forma lunguiata;

• Scobarul - cade rar (cu exceptia iernilor blande cand se pot face partide de pescuit excelente), la cocolos de paine, viermusi, rame;

Lacul Izvorul Muntelui

Lacul Izvorul Muntelui (cunoscut şi sub denumirea de Lacul Bicaz) este un lac de acumulare aflat pe râul Bistriţa la câţiva kilometri în amonte faţă de oraşul Bicaz. Apa acumulată în lac este folosită pentru producerea de energie electrică în centrala hidroelectrică „Bicaz-Stejaru”. Centrala are o capacitate de 210 MW.
Barajul uneşte Muntele Gicovanu cu Obcina Horştei. A fost construit între 1950 şi 1960, are o înălţime de 127 m, o lungime de 435 m şi o lăţime maximă la bază de 119 m. Lacul în sine are o lungime de 40 km, o suprafaţă de 33 km² şi un volum maxim de apă de 1.250 milioane m³.
Lacul de acumulare Izvorul Muntelui este situat la 4 km de orasul Bicaz si la 35 km de municipiul Piatra Neamt. Lacul Izvorul Muntelui este cel mai mare lac artificial amenajat pe raurile interioare din Romania. Totodata, lacul reprezinta locul unde se oglindeste Muntele Ceahlau in zilele insorite.
Suprafata lacului Izvorul Muntelui variaza in functie de regimul de exploatare, cota maxima fiind situata la 516 m altitudine, iar cea minima la 434 m altitudine. In medie, perimetrul lacului este de aproximativ 71 km iar lungimea sa de 40 km. Lacul se afla intr-o zona cu un potential turistic deosebit, in apropiere de parcul Cheile Bicazului – Hasmasu!
Fauna lacului cuprinde o gama variata de specii, si anume: mreana, clean, lostrita, scobar, moioaga, babusca, pastrav indigen, pastrav de lac şi pastrav curcubeu, oblet, porcusor, platica.
Pe malul Lacului Izvorul Muntelui sunt amenajate cateva crescatorii de pastrav. Cea mai mare si veche pastravarie este Statiunea Piscicola Potoci in aproprierea localitatatii Potoci condusa de ing. silvic Sorin Chitoi, unde iubitorii de peste pot servi un pastrav proaspat prins din lac si deasemenea pot cumpara pastrav.
Tot aici se afla si Statiunea de Cercetari Biologice Potoci-Bicaz a Universitatii “Al. I. Cuza” – Iasi, singurul loc din Moldova unde se pot face scufundari.
In anul 1993 celebrul J. Y. Cousteau, insotit de o parte din echipa sa, s-a aflat pentru cateva zile la Statiunea Potoci, unde a efectuat cateva scufundari in lacul Bicaz.
Barajul de la Bicaz, a fost construit intre anii 1950-1960 si uneste Muntele Gicovanu cu Obcina Horstei. Este construit din 30 de ploturi separate prin rosturi etansate amonte cu pene de beton armat si tole de cupru si strabatut de kilometrii de galerii, puturi de aerisire si nise de vizitare. Barajul se prezinta ca un adevarat munte artificial, avand o lungime de 435 m, inaltime de 127 m si o latime la baza de 119 m.
In apropierea barajului exista un port amenajat de unde turistii se pot bucura de agrement pe lacul Izvorul Muntelui: se pot face mini-croaziere cu vaporasul pe lac sau se pot inchiria barci, salupe si hidro-biciclete. De asemenea, cei pasionati de pescuit vor gasi aici destule locuri special amenajate. Turistii au posibilitatea sa se cazeze pe malul lacului sau la una din pensiunile din Izvorul Muntelui.
Locurile cele mai bune de pescuit pe Lacul Izvorul Muntelui:
La tunel, acesta fiind situat la aproximativ 5 km de baraj spre Izvorul Alb, acest tunel are aproximativ 4m latime si iese dintr-unul din malurile lacului, din el izvorand un curs de apa care ajunge in lac. Daca este scazut nivelul lacului aici se formeaza o cascada la baza careia se aduna numerosi pesti datorita oxigenarii puternice a apei.
La Potoci, aici avem mai multe variante, ori coboram la lac pe la pastravarie si pescuim in imediata ei apropiere ori coboram prin sat si ajungem intr-un golf in care se varsa paraul Potoci, oricare ar fi varianta ambele locuri sunt excelente. Locurile de pescuit pe acest lac sunt nenumarate, pe 35 km de lac variantele sunt multiple, ramanand la latitudinea fiecaruia dintre noi.
Pastravii de aici au marimi impresionante, cei de 2-3 kg fiind frecventi, “legenda” spune ca ar exista si pastravi de 15 kg. Bibanul ajunge si el la dimensiuni record, unii ajungand la aproape 2 kg, cei de dimensiuni modeste gasindu-se din belsug. Platica este si ea mare si multa, inca, pentru ca la Hangu cand este in “bataie” este pur si simplu decimata, sute de kg fiind pescuite cu plase. Obletele ofera adevarate spectacole vara la suprafata apei, el umbla in bancuri numeroase “muscarind” si sarind afara din apa, de aici tragandui-se si numele de şui, asa cum i se spune in zona Moldovei. Deasemenea si el ajunge la dimensiuni impresionante pentru specia lui. Porcusorul si boisteanul il gasim in toate paraiele care alimenteaza lacul, porcusorul fiind si un indicator al calitatii apei, daca intalnim acest pestisor inseamna ca acea apa nu este poluata.
Cai de acces: Piatra Neamţ - pe DN 15 - Alexandru cel Bun - Pângăraţi - Tarcău - Bicaz sau venind de la Târgul Neamţ - DN 15 B - Vânători Neamţ - Piprig - Poiana Teiului - Hangu - Bicaz sau de la Durău - Ceahlău
Obiective turistice vecine: Cheile Bicazului, Lacul Roşu, muzeul de istorie de la Bicaz, păstrăvăria de la Potoci, mănăstirea Buhalniţa - Hangu (1626), staţiunea Durău, Izvorul Muntelui, Masivul Ceahlau

Pescuitul la copca

Cum in cea mai parte a iernii baltile sunt inghetate formand poduri de gheata, peste care uneori mergi si cu sania trasa de cai, singurul procedeu de pescuit accesibil in acest anotimp este pescuitul la copca. Acest gen de pescuit este deosebit de atractiv, fiind foarte apreciat de pescarii care suporta in conditii onorabile gerurile iernii. Iar cand gerul se intrece cu gluma, un ceai fiebinte si o tuica fiarta - bauta cu masura - reprezinta catalizatori de nelipsit pentru o partida reusita. Din punct de vedere al echipamentelor necesare, pescuitul la copca nu este foarte pretentios, fiind suficiente 2-3 undite de cca. 1-1.5 m lungime, din trestie clasica, din bambus sau din materiale compozite moderne - dupa cum are omu'. Mai aveti nevoie de fir subtire 0.12-0.18, cam 1.5-3 m pentru fiecare undita, in functie de capturile pe care estimati sa le obtineti. Plutele vor fi mici, cu antena subtire, viu colorata. Daca apa unde pescuiti este foarte adanca puteti folosi si o mulineta pentru recuperarea firului. Mulineta poate fi cu tambur mobil, din plastic, de asemenea fara mari pretentii. In sfarsit, carligul, va fi subtire si rezistent, numere mici si foarte mici, cu tija ceva mai lunga pentru a-l putea extrage mai usor din gura capturilor mai dolofane.

Momeala cea mai eficienta este, in mod cert, fragila dar mult ravnita larva de libelula, de culoare rosie si corp segmentat. In acest caz carligele cu tija subtire si lunga, de culoare rosie, sunt recomandate. Rezultate acceptabile dau si viermusii clasici, de culoare alba sau roza. Sunt balti unde capturile de crap si caras nu sunt deloc intamplatoare, rezultate multumitoare obtinandu-se si la mamaliga. In aceste cazuri este bine sa va alegeti fire si carlige mai rezistente. Foarte des am intalnit situatia in care copca era prea stramta, raportat la dimensiunea capturii. Aici chiar ca este o problema, la care trebuie sa va ganditi din timp. Este bine sa tineti minte ca pestele mare prefera sa manance mai ales pe fundul apei, in apropierea namolului in care deseori se afunda pentru a se feri de frig. Explicatia este aceea ca, din punct de vedere fizic, apa prezinta o anomalie conform careia densitatea si temperatura nu sunt direct proportionale. Densitatea apei este maxima la temperatura de + 4 grade C. Din acest motiv, stratul de densitate maxima se gaseste la fundul albiei si nu poate avea decat +4 grade C, evident pentru un bazin cu adancime aflata in limite normale. La aceasta adancime umbla si rosioara, obletele, bibanul, micii sau marii rapitori, acestia din urma fiind mult mai bine adaptati sa supravietuiasca in apele reci, de unde si posibilitatea obtinerii unor capturi in zonele de suprafata a apei.

De cele mai multe ori problema cea mai delicata apare cand ajungem pe gheata, ne alegem un loc si ne pregatim sa facem copca. Cu ce si cum o facem ? In mod traditional copca se face cu un toporas, prin cioplirea ghetii pana rezulta o copca de forma neregulata dar in care putem pescui. De la caz la caz se poate folosi si o dalta si un ciocanel cu care ne putem da eventual si peste degete. Metoda este putin cam incomoda si cam zgomotoasa. Altii prefera sa faca un mic foculet, bine concentrat pe gheata care se topeste incetul cu incetul, preferabil in perimetrul gaurii nu si al zonei in care vom sta cu picioarele. O solutie inspirata consta in utilizarea unei freze speciale pentru gheata. Aceasta va realiza o gaura de diametru fix, fara efort mare chiar si in cazul cand gheata este groasa. Este bine ca freza sa aiba si o spirala de evacuare a ghetii razuite, pentru ca aceasta sa nu ramana in copca si sa pluteasca alaturi de pluta.

Ce trebuie sa stim cand mergem la o partida de pescuit la copca ?

1. In primul rand trebuie sa ne asiguram ca gheata rezista. Daca mai sunt si altii la pescuit sunt sanse sa nu avem surprize. Primii pasi trebuie sa-i faceti cu mare grija. La malul apei, in zonele adiacente stufurilor sau in zonele cu apa curgatoare (zona podurilor) gheata este mai subtire si poate sa cedeze brusc;

2. Feriti-va sa va adunati prea multi pescari intr-o zona restransa daca gheata nu este suficient de groasa;

3. Cercetati cu atentie zonele acoperite cu zapada, unde pot exista copci mari facute de lucratorii piscicoli pentru aerisirea baltii si evitarea sufocarii pestilor;

4. Cand gheata trosneste, mai ales dimineata si seara, este semn ca aceasta ia proportii sub actiunea gerului. Aceeasi anomalie fizica, de care am pomenit mai sus, spune ca densitatea ghetii scade odata cu scaderea temperaturii ceea ce se traduce prin cresterea volumului acesteia, cu posibilitatea aparitiei unor fisuri pe lungimi de zeci de metri. Nu va faceti probleme, sunteti in siguranta;

5. Nu uitati de regula ca frigul te ia de la extremitati; feriti-va nasul si urechile de gerul aspru al iernii. Luati-va manusi calduroase, cu un singur deget. Incaltamintea trebuie sa fie de asemenea calduroasa, preferabil din piele imblanita, nu prea stramta, fiind obligatoriu sa folositi sosete din bumbac sau lana;

6. Un termos cu ceai fierbinte este ideal pentru a compensa caldura pierduta de organism. Alcolul si tutunul dau senzatia ca te incalzesc. Este adevarat ca la nivel de zecimi de grad C asa se intampla. Pe de alta parte nu uitati ca vasodilatatia provocata de alcool are ca efect de durata pierderea unei cantitati suplimentare de caldura, deci efectul in timp este negativ;

7. Evitati sa pescuiti pe timp geros, cand bate vantul.

Montura pentru stiuca cu pluta fixa

In cazul pescuirii stiucii in ape putin adanci cu momeli vii, se recomanda folosirea plutelor fixe. O astfel de montura se comporta excelent atat in cazul in care pescuim in imediata apropiere a perdelelor de papura si stuf, cat si printre plauri sau in ochiuri de apa inconjurate de vegetatie abundenta. De asemenea, in cazul pescuirii cu pestisori vii va trebui sa verificam atent starea intregului ansamblu (pestisorul trebuie sa fie bine intepat/agatat, firul nu trebuie sa fie infasurat in jurul inelului de varf al lansetei sau intrat sub tamburul mulinetei, etc.) inainte de fiecare lansare, pentru a reduce riscul pierderii momelii sau chiar a intregii monturi. Cea mai mica si aparent neinsemnata neregula observata trebuie remediata in cel mai scurt timp. De asemenea este foarte important sa folosim o struna rezista, si fir metalic (nu textil, va spun din propria experinta) in partea finala a monturi in continuarea acului, pentru ca stiuca este un peste foarte nervos cu o dentitie extraordinara. Fir intins!