vineri, 15 aprilie 2011

Cloncul - Descriere

Cloncul este instrumentul cu ajutorul caruia sunt emise zgomote specifice ce atrag somnul european - silurus glanis - stimulandu-l sa se hraneasca si, altfel spus, sa atace ceea ce el considera ca ar reprezenta prada favorita. Este o ustensila care se foloseste la pescuitul cu pluta, din barca, al somnului.
Forma cloncului nu este una standard. In functie de forma terminatiei acestora (partea care intra in apa),numita si "pastila", pot fi concave si convexe. Ambele modele sunt la fel de eficiente. Cel mai adesea cloncul are forma de umeras, dar poate fi si drept sau usor curbat, poate fi in forma de rigla sau de secera. Materialele folosite la fabricarea cloncului sunt lemnul, metalul sau carbonul, cele din carbon avand si pretul pe masura, dar greutate si durabilitate excelenta.
Grosimea cloncului si a pastilei. In perioada de primavara, sunt recomandate cloncurile de mici dimensiuni, subtiri, cu pastile mici, de regula concave, care mai mult clipocesc decat bat. Ideea este ca sunt extrem de eficace in atragerea exemplarelor mici de somn, mai active si mai usor de pacalit. Vara, in momentul apropierii furtunilor, pe vant si zgomot, cele mai bune modele sunt cele mari, cu sunet jos, ce se adreseaza capturilor capitale.

joi, 14 aprilie 2011

Racheta de Nadire

Nadirea are o foarte mare importanta, in special in pescuitul crapului unde fara o nadire corespunzatoare sansele unei partide reusite scad foarte mult. Tocmai de aceea nadirea este o operatie ce trebuie tratata cu mare atentie din multe puncte de vedere: locul in care nadim, cantitatea de nada, compozitia nadei etc, deoarece este unul din factorii ce vor influenta hotaritor partida de pescuit. Realizarea unei nadiri corecte, precise si sustinute va fi recompensata prin numarul trasaturilor sau al capturilor. Pentru a capta atentia crapului si pentru a obtine preocuparea lui pe vadul pe care pescuim este necesar sa avem un pat de nada pe o suprafata mai mica sau mai mare.
Cele mai des folosite nade ar fi semintele, amestecurile de seminte, boiliesuri sfarimate, boiliesuri, alune tigrate (tiger nuts), alune, pelete etc. Introducind in mod eficient aceasta nada putem cistiga increderea crapilor, obisnuindu-i sa se hraneasca pe vadul nostru, sa-l frecventeze, scopul nostru fiind sa-i tinem pe locul nadit.
Pentru nadirea cu racheta, exista lansete speciale numite Spood-Rod. Sunt lansete de 3,60 metri cu actiune parabolica, avand testul de curbura intre 4 si 5 livre, iar inelul din varf si cel de plecare sunt supradimensionate.
La reusita unor lanseuri cat mai precise si mai lungi,contribuie folosirea unui inaintas textil care este foarte rezistent si care preia socul lansarii. (in cazul folosirii unui fir monofilament, puterea de aruncare a lansetei este redusa de intinderea acestui fir si se reduce considerabil distanta la care putem arunca).
La nadirea cu racheta trebuie evitata incarcarea cu nada aderenta sau cu pelete inmuiate deoarece vor ramane lipite de pereti si nu se va face o golire eficienta; totodata nu incarcam racheta la capacitate maxima pentru ca daca facem acest lucru , in partea incipienta a aruncarii vom pierde o parte din nada si nu avem eficienta maxima (se incarca numai 2/3 din capacitatea maxima).
Un amestec bun pentru racheta de nadire ar fi boiliesurile cu diametru mai mic, porumb si canepa pentru a incarca racheta cat mai eficient si a nu ramane spatii goale intre bile.
Cel mai recomandat este sa se verifice aproape de mal de cat timp are nevoie racheta sa se goleasca, deoarece la distanta mare este imposibil sa ne dam seama cand racheta s-a golit si se poate lasa cateva secunde in plus inainte de a o recupera.

Pescuitul la Guvid

Se stie ca pescutul la guvizi este o delicatese pentru ce ce stau pe malul mari si nu numai. Pescuitul lor este unul simplu si aduce mari satisfactii, pentru o partida de cate ore spre relaxare. Guvizi stau in special le langa pietre, stanci.
Momeala:
Se pot folosi multe tipuri de momeli printre care: midie, scoica alba, rama rosie de gradina , rama neagra. La utilizarea midiei exista dezavantajul ca trebuie inlocuita momeala dupa fiecare captura, ceea ce nu este necesar in cazul celorlalte momeli (se castiga timp pretios).
Cu ce pescuim:
In pescuitul la guvizi se va folosi o lanseta de 30-60g, mulineta cu recuperare cat mai rapida, fir de 0,30 mm. Se alege o pluata care sa poata poate tine o greutate de 25-30 g de plumb, avand in vedere ca uneori este necesara o lansare la o distanta de 20-30m de dig sau ca alteori se pescuieste la o adancime de 7-10 m.
Montura este pe un fir de 0.25 - 0,30 mm, unu sau doua carlige nr.4, cu un plumb de 30g intre carlige daca se opteaza pentru 2.
Daca se pescuieste la plumb, distanta intre carlige sa fie mica 4-5 cm pe struna, primul carlig (de deasupra plumbului) sa cada pe plumb, iar al doilea carlig sa fie prins cat mai jos posibil, atat cat sa nu se incurce cu primul (spre deosebire de pescuitul de apa dulce unde, la monturile cu plumbul inainte, primul carlig se leaga deasupra plumbului la 20-25 cm si al doilea cu înca pe atâta mai sus).
Cautarea locului:
Inainte de a incepe pescuitul, se observa apa. Se alege locul unde apa este mai deschisa la culoare, se lanseaza si se trage pluta catre zona mai intunecata (daca se observa astfel de zone). In acest caz se cheama ca momeala a ajuns la cap de piatra si se afla în zona in care locuieste, de regula, guvidul.
Initial se cauta gropile, zonele mai adanci intre stanci daca zona nu este cunoascuta, se lanseaza mai la distanta, se potriveste apa astfel incat pluta sa stea inclinata, si apoi se aduce pluta catre mal si se urmaresc locuri unde aceasta se indreapta. Se repeta operatiunea pe o arie cat mai larga pentru a determina cele mai bune locuri.
Dupa ce s-a ales locul in care se va lansa, pentru o mai buna prezentare a momelii aceasta trebuie sa stea pe fundul apei acest lucru se realzeaza lucrand cu pluta , pana ce aceasta sta dreapta.
Daca, dupa ce s-a stabilit zona in care se va pescui, pestele nu musca in maxim 3 min, ceva este în neregula. Ori momeala nu este pe fundul apei si atunci se potriveste inca o data adancimea la pluta, ori locul nu este bun si atunci trebuie schimbat fara ezitare, ori pestele nu mananca. Daca pestele mananca bine (trage imediat sau aproape imediat ce se îndreapta pluta), Este indicat sa se schime locul daca nu mai trage dupa cateva minute sau au fost prinse mai mult de 3-4 kg.

Cobra - bastoanele pentru nadit

Bastoanele de nadit Cobra nu sunt inventia unui pescar. Nu sunt nici macar inventia unui barbat.
Sunt inventia unei britanice, Nina Sansome, care a preluat designul unui instrument de aruncare folosit in jocul de pelota, numit chistera, un soi de cos lung si curbat, cu care mingea e pusa in in joc.
Rolul chisterei este asemanator cu cel al rachetei in tenis, mingea (pelota) fiind sferica, tare ca piatra, avand un diametru de 65 mm si atingand viteze de pana la 250-300km/ora!
Cobrele doamnei Sansome se multumeau cu viteze ceva mai modeste, 130 km/ora la iesirea boiliesului din teava, suficient insa pentru a produce o revolutie pe piata britanica, inlocuind bastoanele de nadit drepte si mai putin performante de pana atunci - despre care se crede ca fusesera create dupa un proiect al lui Rod Hutchinson.
Succesul bastoanelor Cobra a fost atat de mare, incat termenul a intrat in limbajul comun.
De la versiunea Mini, pentru aruncari in margine, la cel mult 40 de metri, pana la ciudata
1. Top Banana MkII, capabila sa atinga 120 de metri cu o bila de 22 mm,
2. de la Queen Cobra, folosita cu boilies de 16 mm ,
3. si pana la Joker-ul care lucreaza si cu boiliesuri de 30 mm, exista cel putin un model pentru fiecare.
Pescarii mai putin experimentati pot incepe cu bastoane usoare, ca Jack sau Ace, iar profesionistii nadirii pot teroriza crapii si pescarii de pe malul opus cu incredibilul Jumbo!
Totusi, vestea cea mai buna ramane alta - Cobrele se raspandesc acum si in Romania, la preturi cu nimic mai mari decat cele de pe piata britanica.

Pescuitul Somnului la Clonc

Metoda veche practicata de veritabili pescari pe tot cursul Dunarii, necesita ustensile simple si multa pricepere, bazandu-se pe sensibilitate la zgomotul specific, infundat al cloncului ce bate apa.
In afara de clonc,un maner usor curbat cu un caus cam cat o moneda de 50 bani in capat, este nevoie de vreo 25 m de sfoara speciala-din nailon impletit,de care se leaga un forfac de 1-1,5 m cu plumb si carligul sau triplul nr.6/0 sau mai mare.
Se pescuieste numai din barca iar plumbul trebuie sa mentina firul pe verticala chiar in curent puternic, deci se poate sa cantareasca 150 g. sau mai mult. Pe fir,la capatul sforii,unii pescari leaga un ciucure rosu ce incita pestii datorita vibratiilor firelor.
In carlig se pune momeala naturala: coropisnita, tipar, buchet de rame. Se poate incerca si cu twistere, mai ales fluo condimentate cu putin miros.
Se pescuieste lasand barca la vale si tinand-o din vaslit in imediata apropiere a locurilor ce promit ceva: maluri abrupte, anafoare, zone cu hatisuri de copaci scufundati, praguri scufundate, regland adancimea apei astfel ca momeala ori naluca sa treaca la 1,5-2 m deasupra fundului.
Iscusinta de a bate apa, incat sunetul sa aduca cu acela al desfacerii unei sticle de vin spumant,de a potrivi adancimea si conduce barca cere timp de experienta.
Zgomotul care il incita il face pe mustatos sa se repeada la momeala apucand-o cu brutalitate. Daca nu reuseste sa-l ridice la suprafata din primele momente si sa-l traga in barca pescarul face o plimbare gratuita cu tractiune pescareasca. Exemplarele de 40-50 kg.nu sunt o raritate dar pentru a le scoate din apa are nevoie de nervi si muschi de otel.

Nadirea Pestilor

Nadirea pestilor este o faza a momirii; prin nadire se urmareste obisnuirea pestilor cu carligul cu momeli si apropierea lor de acesta.
Nadirea pestilor depinde de cultivarea unor deprinderi cat mai naturale de cautare a hranei. Pestii sunt obisnuiti sa-si caute hrana in anumite locuri, care insa se schimba dupa sezon. Daca ii vom nadi in locurile pe care le viziteaza cu regularitate si vom alege ora corespunzatoare, vom obtine rezultate surprinzatoare; vom fi insa dezamagiti daca vom neglija cunostintele despre viata pestilor si despre ape si daca vom incerca sa-i nadim oriunde si oricand. Si asa, desigur, putem obtine anumite succese, dar cu pretul pierderii unui timp pretios si a unei cantitati inutile de nada, cu o nadire facuta insistent la anumite ore invatam pestii sa frecventeze si locuri pe care le parasisera din lipsa de hrana.
Nadirea nu are sens acolo unde stau pescar langa pescar fiecare cu alta momeala, sau care dau prea multa momeala si cand pestii devin "mofturosi", satui si nu mai musca. Nadirea trebuie sa se faca, de regula, cu ceea ce se si prinde in carlig (momeala). De exemplu, daca momeala din carlig este pasta de cartofi, nada va fi alcatuita tot din cartofi. Daca dorim sa pregatim un "vad" nou de pescuit, in prima zi imprastiem nada pe o suprafata mare, a doua zi, pe una mai mica si, in final, doar intr-un anumit loc, potrivit pentru pescuit. In urmatoarele zile este suficienta o nadire moderata si, de regula, doar cu o delimitare mai precisa a zonei unde vom pescui.
Pe apele statatoare momeala doar se arunca in locul ales, dar pe apele curgatoare, unde curentul o duce repede, momeala se pune intr-o punga de plastic cu gauri sau intr-un ciorap gaurit, ancorat cu sfoara. Metoda cu nada in punga de plastic da bune rezultate in special daca pescuim din barca, cand si in locul unde vrem sa pescuim dam drumul la saculetul sau cutiuta perforata umpluta cu nada. Nada se poate compune din cartofi fierti si zdrobiti, pesmet, seminte de oleaginoase crude sau fierte (floarea soarelui, rapita, canepa etc.), substante indulcite cu melasa, esenta de anason, vanilie si alte adaosuri de aroma si gust. Astfel pestele se nadeste atras de masa de culori si arome. Se stie ca pestele are un miros dezvoltat si un sistem de apel necunoscut inca, prin care isi cheama confratii.
Nu este permis sa se momeasca cu sange, carne de abator sau orice alte preparate din carne, ori cu reziduri de la laptarie, din motive sanitare.
Nadirea este ceva rational, dar nu trebuie nici sa se abuzeze de ea, deoarece pestii devin satui. De asemenea, se recomanda sa se mai schimbe reteta de nadire, intrucat pestii devin si mai curiosi cu o noua nada, ea fiind atractiva pentru pesti!

miercuri, 13 aprilie 2011

Temperatura si gradul de oxigenare a apei

In orice ecosistem acvatic, dar cu precadere in cele stagnante, exista o stratificare a maselor de apa in functie de anumiti factori.
Din punct de vedere al patrunderii luminii, in straturile superficiale ale apei are loc o incalzire a acesteia, o intensitate crescuta a fotosintezei si implicit o buna oxigenare a apei. Aceste ape au productivitate primara ridicata si reprezinta mediul cel mai favorabil faunei piscicole.
Solubilitatea oxigenului in apa este insa invers proportionala cu temperatura. Cu cat apa este mai rece cantitatea de oxigen dizolvat este mai mare. Prin urmare in perioada de vara, in apele cu vegetatie excesiva, transparenta scazuta si temperaturi ridicate, se instaleaza un anumit deficit de oxigen, situatie in care pestii se retrag la umbra, in apele mai reci, iar instinctul de hranire este la cote minime. In timpul caldurilor de vara, acest fenomen este maxim in intervalul dintre orele 10 - 17.
Temperatura apei este in continua schimbare, functie de conditiile atmosferice si anotimp. Se stie ca apa se incalzeste relativ repede, dar se raceste mai lent decat uscatul sau aerul. Stim de asemenea ca densitatea si greutatea specifica maxima a apei se inregistreaza la temperatura de 4 gr.C, masele de apa avand aceasta temperatura situandu-se la fundul lacului, de exemp. In zona climatica a tarii noastre, functie de anotimp, apa lacurilor adanci inregistraza doua perioade de stratificare si doua perioade de circulatie verticala (omogenizare).
De mentionat ca in lacurile si baltile de mica adancime, stratificarea termica are loc doar in timpul zilelor calduroase si este de scurta durata deoarece vanturile si noptile racoroase pot determina uniformizarea temperaturilor apei din lac => in 24 de ore poate avea loc intreaga scara a variatiilor termice, care in lacurile adanci are loc in cadrul unui ciclu anual.
Ce semnificatie are acest fenomen pt. pescarul sportiv?
- pestii nerapitori hranindu-se la intensitate maxima la temp. ale apei de aprox. 24 gr.C; zilele in care aceasta temperatura este dominanta, in masa apei, sunt cele mai "prinzatoare" pt. aceasta categorie de pesti.
- pestii rapitori se hranesc cel mai activ la temp. ale apei de 16 - 18 gr.C, temperatura la care miscarea "albiturii" este mult diminuata; astfel se explica "varfurile" de primavara si toamna in cazul pescuitului la rapitori.

marți, 12 aprilie 2011

Pescuitul Scrumbiei Albastre

Traieste pe ambele litoraluri ale Oceanului Atlantic (din emisfera nordica), in marile Baltica, Mediterana, Neagra si Azov.
In tara noastra este prezenta din primavara si pana in toamna pe toata lungimea litoralului.
Pescuitul acestui peste cu undita se face cu taparina si cu petactarul, precum si cu pluta. In cazul taparinei se folosesc carlige mai mari decat la stavrid. La pescuitul cu pluta, se pune ca nada pe carlig hamsie proaspata, linia fiind ca si la stavrid. Pescuitul cu petactarul se face din barca, aruncand carligul cu nada la distanta de barca. Petactarul se confectioneaza astfel: de un fir de nailon de 0,10-0,12 se leaga la capat un singur carlig, pe care se agata ca momeala o hamsie, aruncand apoi montura la o distanta de 10-15 m si lasand sa cada carligul incet spre fundul apei. La capatul celalalt al firului se lasa, la picioare, o rezerva de 6-8 m. Dupa ce scrumbia albastra a muscat momeala, trebuie lasata sa o traga cativa metri, dupa care incepe obosirea, pescarul tragand firul incet spre el, cu peste cu tot. La acest gen de pescuit nu este nevoie de varga, mulineta si pluta. In zona litoralului romanesc, scrumbia albastra musca bine primavara si spre toamna, cand acest peste sta in apele noastre.
Lungimea minima admisa la pescuit: 23 cm.

Raurile si Lacurile Judetului Giurgiu

Raurile care dreneaza teritoriul judetului isi au obarsia in zonele mai inalte. Din aceasta categorie fac parte Argesul cu afluentii sai principali (Dambovita, Sabarul, Neajlovul) si fluviul Dunarea care reprezinta colectorul general.
Reteaua hidrografica este alcatuita din raurile care dreneaza teritoriul judetului, din aceasta categorie facand parte Argesul cu afluentii sai principali (Dambovita, Sabarul, Neajlovul); fluviul Dunarea reprezinta colectorul general si pe o lungime de 72 km desparte judetul de Bulgaria; cel mai important lac este Comana, situat in lunca Neajlovului. Resursele naturale sunt putine si sunt reprezentate de: zacamintele de petrol din partea de nord a judetului, pietrisurile si nisipurile care se extrag din Dunare si din albiile raurilor Arges, Neajlov.
La aceasta se adauga raurile ce apartin retelei hidrografice autohtone: Ilfovul, Calnistea si Pasarea – toate avand numai partial bazinul de receptie pe teritoriul judetului.

luni, 11 aprilie 2011

Pescuitul Vaduvitei

Vaduvita se gaseste in Europa de la Rin si Dunare pana la Ural. Lipseste in apele din peninsulele din sudul Europei, in Romania apare pe tot cursul Dunarii, in baltile de langa fluviu, precum si in toate raurile mai mari de ses, pe cursul lor inferior, in zonele de varsare in Dunare, in unele lacuri litorale si in Razelm.
Se pescuieste cu varga usoara, cu carlig mic (6-12), in functie de momeala folosita (rame, cosasi, viermusi etc.). Uneori se prinde si la lingura mica, cand se pescuieste la stiuca sau clean. Muscatura este slaba, iar carligul se inteapa la cea mai mica semnalare. Uneltele si metodele de pescuit sportiv seamana cu cele folosite la platica.