Pescuitul in apele coliniare

Apele curgatoare din zonele de deal corespund limitei inferioare de raspandire a lipanului, dar in principal altitudinilor la care traiesc doua dintre speciile extrem de importante din aceste ape: scobarul si mreana.

Paraiele de munte, unite intre ele in zonele deluroase, alcatuiesc rauri colinare cu ape mai bogate in substante nutritive, cu o temperatura relativ scazuta, limpezi in perioadele de seceta si usor tulburi in timpul ploilor. Curentii mai slabi din aceste zone favorizeaza existenta mai multor vietuitoare si organisme vegetale (care constituie hrana pestilor) decat in paraiele de la altitudini mai mari. Fundul albiei in apele colinare este acoperit cu pietre mai mari, plate, alteori cu pietris, peste care se intinde un adevarat covor verde de alge, hrana buna pentru scobar. Locurile acoperite cu pietre, pietris sau uneori cu nisip constituie medii ideale de viata pentru diferitele animale submerse, in primul rand pentru larvele insectelor acvatice, foarte diverse ca specii si ca numar. Toate acestea explica densitatea faunei ihtiologice in aceste zonele de rauri.
Uneori in aceste portiuni de rau apare lipanul, lostrita si fantanelul, dar specifice lor sant: scobarul (Chondrostoma nasus), mreana (Barbus barbus), mreana vanata (Barbus meridionalis petenyi), cleanul (Leuciscus cephalus), mihaltul (Lota lota), morunasul (Vimba vimba) si beldita (Alburnoide bipunctatus).
In plus, in raurile de munte si de deal traiesc si urmatoarele specii: cleanul mic (Leuciscus leuciscus), porcusorul (Gobio gobio), cara (Cobitis aurata balcanica), nisiparnita (Cobitis romanica), chetrarul (Gobio uranoscopus), pietrarul (Aspro zingel) si fusarul (Aspro streber). Toate aceste specii sau majoritatea sunt de talie mica.
Speciile de pesti mici consemnate constituie in parte hrana speciilor valoroase, iar pe de alta parte folosesc ca momeli pentru pescuitul sportiv.

Pescuitul Caracudei

Caracuda poate fi gasita in aproape toate apele din Europa, pana la cercul polar; fac exceptie: Irlanda, Scotia, sud-vestul Frantei si Elvetia.

In Romania, caracuda poate fi intalnita in majoritatea apelor, exceptand paraiele de munte si lacurile montane. Apare astfel, numeroasa, in raurile mari, ca Prut, Dunare, Siret, precum si in baltile de revarsare ale acestora, in foarte multe crescatorii de crap si helesteie, in brate moarte, balti, lacuri colinare si de ses, precum si in Delta Dunarii si apele limitrofe.
Din primavara pana in toamna, pescuitul caracudei da rezultate satisfacatoare in primele ore de dupa rasaritul soarelui si dupa-amiaza tarziu. Uneori se poate pescui cu succes caracuda si in ultimele zile ale toamnei, cu conditia sa fie precedate de cateva zile calduroase la rand, intrucat ea se afla totdeauna in imediata apropiere a fundului apei, unde scormoneste in cautare de hrana, carligul trebuie reglat astfel ca nada sa atinga fundul (motiv pentru care este necesar sa se cunoasca bine adancimea apei). Este adevarat ca in zilele calduroase de vara pestele se ridica in straturile superioare ale apei, dar aceste ridicari dureaza foarte putin timp.
Metoda cea mai eficienta de pescuit la caracuda este cea cu pluta. Varga trebuie sa fie usoara si sensibila, iar firul de 0,15-0,18. Gura caracudei este mica, lucru care trebuie luat in considerare la alegerea dimensiunii carligului; astfel, rama folosita ca nada se fixeaza pe carlig de 8-10, in timp ce boabele fierte de grau sau bilutele de mamaliga se infig pe carlig de 10-12. Plumbul trebuie sa fie cat se poate de mic, iar pluta, extrem de usoara. La pescuitul caracudei se obtin rezultate bune prin nadirea prealabila a locului de pescuit, cu mentiunea ca este de dorit sa se foloseasca apoi aceeasi nada si pe carlig. Se foloseste in acest scop malai macinat mai mare, boabe tinere, laptoase de porumb, boabe fierte de grau, bilute de coca de paine etc. Cateva boabe sau bilute aruncate in apa chiar si in timpul pescuitului atrag si alte exemplare de caracuda in apropierea unditei. Exemplarele mai mici se pescuiesc pentru a fi utilizate mai tarziu ca nada vie, mai ales pentru pescuitul somnului.

Balta Albina

Balta Albina este o excelenta locatie pentru a pescuit si a va petrecerea timpului liber intr-un cadru natural de peste 3 ha. Amplasata in imediata apropiere a lacului, locatia dispune de 20 locuri de cazare in casute cu 2 paturi, un restautant de 40 locuri, teren amenajat de fotbal, teren de tenis de camp, loc de joaca pentru copii (leagane, tobogan, balansoar), barci de agrement.
Se poate pescuti cu maxim 4 lansete si 2 undite. Se pot retine maxim 5 kg de peste. Este permis intre orele 06.00 – 20.00, taxa: 60 lei/zi/persoana in prohibitie si 30 lei/zi/persoana in restul anului. Specii de pesti intalnite: caras, crap, sanger, stiuca. Telefon contact: 0724957235.

Cale de acces. Din Braila urmati drumul spre combinat. Imediat dupa ce ati trecut de pod, se face un drum de tara pe langa canalul de irigatii. Urmati drumul cca. 2km si ajungeti direct la balta Albina.

Larva de libelula

Se gaseste cu precadere in zone mlastinoase, se recolteaza cu site speciale la inceputul primaverii.
Este de culoare rosu-aprins, foarte subtire, foarte vioaie, poate ajunge pana la 3 cm.
Se pot folosi 4-5 larve de libelula in functie de dimensiunea carligului, cu varful infipt in ultima larva. Carligele trebuie sa fie subtiri, cu tija lunga , maxim nr. 10. Se poate folosi si in nada.
Este apreciata de majoritatea cyprinidaelor.

Viermele de copac

Se foloseste precum viermusul, cu mai mare atentie deoarece se sparge usor. Este mai mare decat viermusul obisnuit si este de preferat sa fie folosit in pescuitul recreativ sportiv in zona de unde a fost colectat.
Este apreciat in mod special de cyprinidae.

Pescuitul Cosacului

In Europa traieste in fluviile nordice ce se varsa in Marea Neagra si Marea Caspica, precum si in fluviile sudice ce se varsa in Marea Caspica.

In tara noastra, cosacul se gaseste pe tot parcursul Dunarii, in lacul Razelm, precum si in partea de aval a raurilor Timis, Somes, Mures, Olt, Jiu, Siret, Prut.

Corpul este inalt, de forma rombica. Botul mare, cu o forma caracteristica, inalta, gura este mica, subterminala. Caudala este adanc scobita, lobul inferior fiind mai lung decat cel superior.
Cosacul atinge rar lungimea de 30-35 cm, cea obisnuita fiind de 20-25 cm.
Pescarii nu dau in mod special la cosac, dar in Dunare, unde se pescuieste la platica, se agata si aceasta specie. Pescarii sportivi il confunda uneori cu platica, nefiind initiati in determinarea speciilor de pesti. Se pescuieste, la fel ca si platica.

Scoica mare de apa dulce

Se poate recolta mai usor dupa retragerea apelor
De obicei se foloseste partea mai tare (cea prinsa de cochilie) dar se poate folosi si parte moale legata de carlig.
Crapul prefera o astfel de momeala, dezavantajul ei consta in faptul ca trebuie schimbata des, deoarece o toaca pestii mai mici. Este apreciata si de platica si somn, se foloseste cu succes pe timpul verii.
Exemplare mari de crap s-au prins cu aceasta momeala pe Dunarea Veche.

Bibanul Soare

Bibanul-soare a fost adus in Europa din America de Nord la sfarsitul secolualui XVIII; in anii care au trecut de atunci, el s-a raspandit larg pe continentul european, astfel ca azi poate fi intalnit aproape pretutindeni, incepand de la Oceanul Atlantic si pana in Delta Dunarii. In tara noastra poate fi gasit in baltile de revarsare ale Dunarii, in sistemul lagunar Razelm-Sinoe din Delta, in unele lacuri cu apa dulce din apropierea litoralului, in raurile Timis, Bega, Crisuri, Cerna, Arges, Dambovita, Ialomita, Barlad, Siret, pe cursul inferior al Prutului, precum si in multe lacuri dulci din interiorul tarii si in unele iazuri si helesteie, unde este o specie nedorita.

Corpul bibanului-soare este inalt, puternic, comprimat lateral, acoperit cu solzi mari, relativ tari si aspri. Gura mica, terminata in "cioc", este taiata oblic in sus. Intre cele doua inotatoare dorsale nu exista membrana despartitoare, ceea ce face sa para ca este una singura, inotatoarea anterioara are 10-12 radii osoase terminate cu tepi, pe cand cea posterioara, mai lata decat prima, nu are radii tepoase, inotatoarea ventrala este prevazuta cu o teapa, in timp ce aceea de sub coada are trei. Caudala este rotunjita.
Bibanul-soare are un colorit foarte frumos, motiv pentru care este apreciat si de acvaristi. Spatele sau este verde-oliv, impodobit cu pete brune si albastre, uneori liliachii, iar burta este argintie. Pe partile laterale are pete portocalii. Sub fiecare ochi se intinde cate o dunga auriu-albastruie. Pe membrana care constituie o auxiliara a operculului la masculii de biban-soare se distinge cate o pata neagra si una rosie. Exemplarele tinere sunt "impodobite" cu desene asemanatoare cu ale tigrilor, inotatoarele dorsale si caudala sunt cenusii, fond pe care se disting 3-4 siruri formate din puncte mai intunecate. Restul inotatoarelor sunt galbui.
De regula, bibanul-soare creste pana la lungimi de 12-15 cm, exemplarele de 20 cm fiind destul de rare.
Traieste in baltie de revarsare si in lacurile cu fundul malos, unde exista o vegetatie submersa abundenta, dar poate fi intalnit si in bratele moarte ale raurilor sau in portiunile mai linistite ale apelor curgatoare. Si aici, ca si in lacuri, bibanul-soare trebuie cautat in locurile unde apa, fiind expusa soarelui, este mai calda decat in alte portiuni. Pestele evita locurile mai adinci, unde razele solare nu pot patrunde si ca urmare, apa este mai rece.
Bibanul-soare isi cauta hrana pe fundul apei, hranindu-se cu icre de peste, insecte si larve de insecte, raci minusculi, viermi, rame, devorand in acelasi timp alevinii altor specii de pesti. Fiind consumator de icre si puiet de peste, bibanul-soare poate fi considerat o specie daunatoare. Nu este tolerat in crescatoriile de crap.
Acest peste atinge maturitatea sexuala la varsta de 2 ani. Reproducerea are loc în perioada mai-iunie, dar uneori chiar si in august. Este o specie deosebit de prolifica. Numarul mare de icre pe care le depune sunt asezate in cuiburi amenajate pe fundul apei, cuiburi pazite apoi cu strasnicie de masculi, invelisul gelatinos al icrelor face ca acestea sa se lipeasca de fundul apei.
Pescarii sportivi prind bibanul-soare mai ales pentru a-l utiliza apoi ca nada vie. Captura bibanului-soare intr-un loc este o garantie ca in aceeasi zona mai exista si altii; metodele de pescuit sunt identice cu cele folosite la exemplarele mai mici de biban.

Midia - Scoica Neagra

Creste si se dezvolta la Marea Neagra, in general pe formatiuni de piatra. Este momeala preferata a pestilor din Marea Neagra. Se recolteaza cu o grebla speciala cu plasa (asemanatoare unui minciog). Cele mai bune locuri pentru recoltarea midiilor sunt: baza digului de Sud de la Midia, baza digurilor din Eforie Nord si Eforie Sud, plaja Mangalia. Dupa furtuna se recolteaza mai usor de pe plaja Marii Negre.
Se foloseste in mod special la guvizi, chefal si laban. Este foarte eficienta ca momeala dupa furtuna deoarece valurile sparg cochilia scoicii iar pestele are acces mai usor la carnea acesteia.
Poate fi folosita in stare naturala, majoritatea pescarilor prefera insa sa o fiarba sau sa o coaca deoarece se desface mai usor (la fierbere se mai adauga sofran pentru schimbarea coloritului scoicii).
Cade usor din carlig, de aceea nu se foloseste in lansari la distanta mare.
Midia este o scoica foarte gustoasa, se foloseste in foarte multe preparate culinare.

Rama de mare

Traieste in apa de mare cu adancimea mica, in nisipuri si in malul lacurilor litorale cu apa salmastra.

Se recolteaza de regula cand apa are peste 15 grade, in perioada aprilie-noiembrie. Pentru recoltare se folosesc lopeti cu coada lunga cu ramforsare metalica si site din material plastic. Se pot pastra la temperaturi cuprinse intre 4-6 grade, in nisip umed intre straturi de panza moale (prosoape) sau in apa de mare ce trebuie schimbata zilnic.
Este hrana preferata a chefalului si labanului dar nu o refuza nici celelate specii de pesti marini. Este o momeala foarte sensibila, se pune in carlige cu tija lunga si subtire de la coada spre cap (pot fi folosite carlige cu mici contre). Se controleaza frecvent, la aproximativ 15 min deoarece se poate ca maruntisul sa o toace fara ca pescarul sa sesizeze.
Este de mai multe tipuri, se diferentiaza prin colorit - rosie, verde si bruna (ce a verde nu este buna deoarece se deterioreaza usor).