Geneza si Istoria Deltei Dunarii

Formarea Deltei, a inceput in cuaternar in glaciatia vurniana avand doua faze distincte. O faza continentala cauzata de regresiunea marina cand tarmul era mult retras si bratele Dunarii au lasat canioane vizibile in actuala platforma continentala. O faza de golf care a urmat unei transgresiuni. Ipoteza limanica emisa de Grigore Antipa si continuata de V. P. Zencovici, admite prezenta unui golf, barat de catre cusentii marini prin grinduri transversale si transformat in liman. Dunarea a adunat acest spatiu, in conditiile unei mare reduse de ~70 cm. Calmatarea continua a dus la actualul aspect.

Privita de pe Dealurile Tulcei, Delta Dunarii apare ca o intindere de verdeata strabatuta de suvite argintii.
Delta Dunarii este o campie in formare, cu altitudine medie de 50 cm, alcatuita din: relief pozitiv (grinduri, ostroave si ) si relief negative: bratele Dunarii, canalele, garlele, mlastinile, baltile si lacurile.
Uscatul deltaic reprezinta 13% din suprafata si este reprezentat prin:
-grinduri fluviatile, care insotesc bratele Dunarii si sunt orientate pe directia vest-est, avand altitudini de 0,5-5m
-grinduri maritime orientate pe directia nord-sud, remarcabila fiind Letea cu altitudinea de 124m - altitudine maxima pentru delta, Caraorman, Saraturile, Ivancea, Dranov, etc.
-grinduri continentale ce reprezinta resturi din uscatul predeltaic: Chilia si Stipoc.
Cantitatea de aluviuni adusa annual de catre Dunare, la care se adauga resturile organismelor moarte, praful eolian, etc., vor face ca procentul uscatului sa creasca, in detrimentului reliefului negative.
Atestarea istorica a Deltei Dunarii
Prima stire istorica despre Delta Dunarii ne-a lasat-o grecul Herodot, "parintele istoriei" care descrie intrarea flotei persane a lui Darius prin Delta, dupa ce poposise la Histria (515-513 iHr), Polibiu (sec. al III-lea - al II-lea iHr) descrie un spatiu cu bancuri de nisip intre care se aflau brate cu apa, Straba (sec.I iHr) indica sapte brate intre care se aflau insule, idee reluata si de Pliniu cel Batran, Ptolemeu, etc. Marturii ale locuirii zonei exista din sec.I iHr- al II-lea dHr.
In sec. XV, Tara Romaneasca si Moldova pierd gurile Dunarii ca si Dobrogea, acestea fiind cucerite de Imperiul turcesc si astfel pana la jumatatea sec. al XIX-lea, Delta era o "terra incognito". Studii detaliate despre Delta au fost prezentate de catre geografii George Vaslan, Constantin Bratescu, naturalistul Grigore Antipa, etc.

Pescuitul Sportiv in luna Octombrie

Se obtin rezultate bune la pestii pasnici. Pe masura racirii apelor pestii rapitori se hranesc din ce in ce mai intens. La munte pescuitul este permis doar la lipan.
Desi vremea se raceste, temperatura apei este in general superioara celei atmosferice. Pestii raman inca activi, hranindu-se inainte de a intra in iarna. Totusi, in comparatie cu luna septembrie, pescuitul la stationar scade in intensitate. Acum pestii trebuie cautati in locurile insorite iar momelile animale sunt preferate celor vegetale. Pescuitul cu lanseta este foarte fructuos indeosebi pentru stiuca si biban.
Avatul - se prinde mai bine in prima parte a lunii, apoi mai rar la naluci mici rotative;
Babusca si obletul la viermusi si libelule;
Bibanul la rame si naluci;
Carasul la rame, viermusi si mai rar la mamaliga;
Cleanul se gaseste la adancimi mai mari si merge la cuburi de branza topita;
Crapul, linul si platica incep sa prefere momelile animale; in balti si iazuri mai mananca si momeli vegetale;
Mreana - se prinde inca bine cu svaiter. Daca apa este limpede, merge si buchetul de viermusi si larve de rusalii. In apa tulbure rama grasa, alba si rosie sunt momelile preferate;
Obletul se prinde bine cu viemusi si libelule;
Rosioara prefera viermusi, libelule;
Scobarul ofera in acest anotimp un pescuit rodnic la momeli vegetale si animale;
Somnul mananca din ce in ce mai putin; tipari, broscute, rame;
Salaul se prinde la aceleasi momeli ca si somnul dar mult mai frecvent;
Stiuca merge foarte bine la peste viu si la naluci;
Vaduvita - idem septembrie;
La mare - se pescuieste satisfacator la chefal mic, scrumbie, guvizi, lufar, scrumbie albastra.

Solunar Octombrie 2011

SOLUNAR 2011 - click aici

Lacul Bugeac

Lacul Bugeac este cel mai sudic din seria limanelor fluviatile, prezinta maluri înalte si abrupte care pot atinge si 30 m înaltime, fundul plat având forma unui golf-depresiune. Lacul Bugeac are legatura cu Dunarea, existând un stavilar care reglementeaza schimbul de ape. În parte a vestica a lacului este prezenta o fâsie de pamânt înalta si stâncoasa (calcaroasa).

Remarcabila este si existenta pe versantul drept al lacului Bugeac a unei grote neexploatate turistic formata în depozitele fosilifere din aceasta zona. Constituie un loc prielnic de iernare si pasaj pentru populatiile de pasari acvatice, majoritatea deosebit de importante din punct de vedere conservativ, cum ar fi de exemplu pelicanul cret (Pelecanus crispus).
Pescuit zi lumina: axa este de 100 Ron, taxa include o cantitate de o cantitate de 10 Kg de peste.
Pescuit 24 h: taxa este de 300 Ron – putand fi retinute toate capturile daca indeplinesc conditiile de specie, greutate, dimensiune, taxa C&R este de 150 Ron.
Pescuit weekend: taxa este de 500 Ron – putand fi retinute toate capturile daca indeplinesc conditiile de specie, greutate, dimensiune, taxa C&R este de 300 Ron
Nr de lansete/undite/persoana = 5. Greutatile minime admise pentru pestele retinut sunt: crap – 1100 g, salau 1000 g, caras orice greutate. Crapul cu o greutate mai mare de 4 Kg va fi eliberat imediat fara a fi ranit. Pescarii vor avea asupra lor pungi pentru gunoi, cleste de scos acele de pescuit, instrumente pentru cantarire, mincioc, juvelnic. Somnul nu se pescuiesc.
Specii de pesti intalnite: biban, caras, crap, platica, rosioara, salau, stiuca. Telefon Contact: 0764.402.497.
Cale acces. Lacul Bugeac este situat in apropierea granitei cu Bulgaria, la limita dintre judetele Constanta si Calarasi. Lacul Bugeac este accesibil de pe DN3, intre localitatile Ostrov si Lipnita, pe doua variante: drumul local spre localitatea Bugeac si cel spre Galita si Garlita, portiunea de drum dintre aceste doua localitati din urma oferind o buna vizibilitate asupra unei mari parti din suprafata lacului Bugeac.

Murgoiul baltat

Murgoiul baltat este originar din China (fluviile Iantz si Sitz). Traieste si in bazinul fluviului Amur, precum si in unele ape din Vietnam, Japonia si insula Taiwan.

In tara noastra a fost introdus accidental din China (in anul 1960, sub forma de alevini, impreuna cu transportul de alevini de pesti fito-zooplanctonofagi) in crescatorii si apoi s-a raspandit in multe ape naturale curgatoare, balti, iazuri si helesteie.
Corpul murgoiului baltat este alungit si comprimat lateral, acoperit cu solzi relativ mari, ca si istmul si pieptul pestelui. Ochii sunt dispusi lateral. Botul este obtuz, cu o gura foarte mica, superioara si oblica in sus. Caudala este adanc scobita si cu lobi egali, rotunjiti. Linia laterala este dreapta, continua.
Dorsala pestelui este cenusiu deschisa, laturile argintii, ventrala alba. Fiecare solz de pe laturile corpului, pe jumatatea lui posterioara are o dunga cenusiu-argintie. Deasupra liniei laterale, aceasta dunga cuprinde jumatate din solz. Dorsala, caudala si anala sunt de un cenusiu deschis, restul inotatoarelor fiind incolore.
Este un peste de talie mica, atingand maxim 10 cm lungime, in mod obisnuit are doar 6-8 cm, dar s-au semnalat si exemplare de 18-20 cm in fluviul Amur.
Traieste in iazurile, helesteiele si baltile de ses, precum si in raurile de ses cu un curs foarte lent, in care sta in coturile si zonele cu un asemenea curs. In crescatoriile de crap este concurent la hrana acestuia, deci un peste nedorit in aceste locuri. Puietul consuma plancton in apele naturale, iar adultii sunt bentosofagi, consumand in special larve de Chironomus, chiar si detritus, si particule de plante subacvatice. Masculii ating maturitatea sexuala la varsta de 1-2 ani, femelele la 2 ani. Femela depune 10000-16000 boabe de icre cu diametrul de 1,5 mm, care se lipesc de substratul vegetal din apa.
Se prinde doar pentru nada sau momeala. Legea nu prevede limita minima admisa la pescuit.

Pescuitul avatului toamna

Pentru aceasta perioada din sezon (septembrie, octombrie, noiembrie si chiar decembrie) va recomand un pescuit foarte frumos si foarte spectaculos: pescuitul la avat. Daca sunteti pescari exclusiv de placere si nu cautati cantitati si “scoatere” din peste incercati acest pescuit pe Dunare sau pe alt rau mare (Olt, Mures, Somes etc). Aici puteti sa gasiti pe toata lungimea raurilor locuri unde sa nu va inghesuie nimeni si sa stati linistiti o zi intreaga. Nu mai spun ca pe linga avati putei sa mai “loviti” si un somn, o stiuca, o vaduvita sau o scrumbie. Daca alegeti Dunarea in zona de granita nu uitati sa va inregistrati la unul din pichetele de graniceri sau si mai bine sa va faceti un permis de granita.

Avatul mananca aproape toata ziua si are un stil de viata unic printre pestii nostrii. Traieste numai in ape curate si se hraneste in special cu pesti albi de suprafata (obleti si alte natii de maruntis) pe care ii ataca cu viteza forte mare, ii izbeste cu coada si apoi urmareste pestisorii dezorientati si nauciti. Echipamentul pe care il folositi trebuie sa fie foarte bine adaptat conditiilor de pescuit pe care le practicati.

Pescuitul Cambulei

Pescarii sportivi cauta cambula in lunile de primavara si de toamna, cand se prinde cu succes cu petactarul. Se pescuieste in zona malului, pe fund nisipos, cand pestele se apropie de aceste locuri pentru reproducere si pentru a se hranii. In aceasta perioada se intretine in locurile cu adancirni mici, de 1-10 m maxim, unde poate fi pescuit cu succes, avand pe carligele petactarului hamsie, intepata in doua locuri. Se poate utiliza, in lipsa nadei proaspete si hamsie sarata. Firul de 50 m lungime are la capat un plumb de 30-50 g, de forma prismatica, ascutita la cele doua capete. La 20 cm de plumb se leaga 3 carlige nr. 1 cu strune de 15-20 cm, din fir mai subtire, la o distanta de 20-25 cm unul de altul. In timpul pescuitului se arunca petactarul prin rotirea plumbului la o distanta de 35-40 m, dupa care, se recupereaza firul pana ce acesta ramane intins. De regula, cambula inghite carligul in intregime, dand de lucru pescarului pentru a-l scoate apoi din gura pestelui. Pescuitul cambulei cu petactarul nu presupune experienta sau indemanare deosebita. Metoda poate fi usor asimilata de la pescarii localnici, dupa numai cateva sedinte de pescuit pe malul marii. Lungimea minima admisa la pescuit: 20 cm

Gandacul de Colorado, momeala pentru clean

Gandacul de colorado poate fi folosit cu succes la pescuitul cleanului. Culoarea rosie a aripilor membranoase, la exemplarele adulte este extrem de incitanta pentru cleni . Micul secret al pescuitul cleanului cu gandac de Colorado este indepartarea primelor aripi (aripile chitinoase-elitrele) inainte de a-l pune in carlig. Se pescuieste la suprafata apei, fãrã plutã sau plumb. Acest stil de pescuit poate da rezultate foarte bune in special pe portiunile de rau aflate in apropierea culturilor de cartofi, in perioada in care agricultorii sau vantul duc insectele pe apa.

Gandacul de Colorado este unul dintre cei mai prezenti daunatori ai agriculturii in perioada de vara. Are talia de aproximativ 10 mm si se recunoaste usor dupa cele 10 dungi negre, in lungul elitrelor care sunt de culoare galbena. Atat adultul cat si larva (de culoare rosie, fara aripi chitinoase si mai vulnerabil in fata atacului pestilor) distrug frunzele culturilor de cartofi, de asemenea ataca si frunzele de patlagele, rosii, vinete, etc. (solanaceele). Acestia se culeg de pe frunzele acestor plante si se pastreaza in cutii perforate pentru aerisire.

Canepa, momeala si nada pentru crap

Probabil cea mai folosita samanta la pescuitul crapului, dupa porumb, canepa este folosita cu succes in boilies-uri, mixuri de seminte si ca nada.

Folosita atat in momeala cat si in nada pentru pestii de apa dulce, in special pentru crap, canepa mareste atractia datorita proprietatilor ei, actionand ca un semnal ce dezvolta nevoia crapului de a se hrani.
Reteta preparare a canepei.
Se ia un kilogram de seminte de canepa, se spala bine apoi se pun la inmuiat si de adauga o lingura de sare. Mare atentie! Sarea nu trebuie sa fie iodata!
Se amesteca si se lasa la inmuiat 24 de ore. In acest timp canepa absoarbe ata si isi pierde flotabilitatea.
Dupa ce s-a inmuiat, se toarna amestecul intr-o oale (eu personal o pun direct la inmuiat in oala) si se fierbe la foc mic. Perioada de fierbere este de aproximativ 20 de minute; mai exact pana ce se desfac boabele si se vede miezul. Fierbeti semintele pana ce majoritatea sunt desfacute apoi luati oale de pe foc.
Se lasa la racit si se strecoara printr-o sita.
Semintele de canepa obtinute le puteti folosi cu incredere ca adaos la nada. Rezultatele nu vor intarzia.
Nu aruncati apa in care ati fiert canepa deoarece are un continut bogat in uleiuri si este un atractant foarte eficient. Apa rezultata se poate folosi la umidificarea nadei.

Cambula (Pleuronectes flesus) este un peste marin de fund din familia pleuronectidelor.

Corpul este asimetric si turtit lateral si are o lungime de pana la 48 cm. Partea dreapta, acoperita cu solzi cicloizi si placi osoase, are o culoare verzuie sau bruna cu pete stelate. Pe ea sunt situati ochii. Cealalta parte este aproape goala, de culoare deschisa. Capul este mic, dintii sunt asezati pe ambele falci. Cambula se hraneşte cu nevertebrate de fund si pestisori.
Femela depune 0,4-2 milioane icre care se dezvolta plutind in grosul apei.
Exista mai multe subspecii de cambula care vietuiesc, de obicei, in zona litorala a marilor europene, intrand adesea in rauri.
Cambula populeaza in special marile Neagra, Azov, Alba, Barents etc. Are o mare importanta economica.

Corpul pestelui este de forma ovala, acoperit pe ambele parti cu solzi cicloizi. Dorsala si anala sunt lungi, terminate la o anumita distanta de caudala, alcatuind astfel un peduncul caudal relativ lung. Pe corp, pe langa solzi, se mai gasesc si placute osoase ascutite. Partea nadirala (de jos) a pestelui este neteda. Ochii sunt mari, apropiati, asezati pe partea zenitala (de sus) a capului. Gura este mica, oblica, cu dinti dispusi pe un singur rand. Linia laterala este dreapta, continua.
Pe partea zenitala, cambula are o culoare cafenie sau verde murdar, uneori verzui-galbuie sau chiar bruna, in functie de coloritul mediului ambiant. Partea nadirala este galbui-albicioasa. Inotatoarele neperechi au pete mici, rotunde, brune. Irisul albastru al ochilor este inconjurat de un inel auriu.
Lungimea frecventa este de 22-25 cm, rar 30 cm, iar greutatea obisnuita este de 300-350 g.
Este o specie marina care s-a adaptat de-a lungul timpului atat la apele salmastre, cat si la cele dulci, statatoare sau chiar curgatoare. Uneori urca chiar pe Don, Nipru sau pe alte rauri. Pe Dunare nu urca, ci se opreste doar la gurile ei. Atat in apele dulci, cat si in cele marine, traieste numai pe fundurile nisipoase. Exemplarele din apele dulci se retrag pentru reproducere in mare, dar se reproduc si in lacurile sarate. Atinge maturitatea sexuala la varsta de 3 ani. Perioada reproducerii corespunde lunilor septembrie-iunie, cu maximum de intensitate in ianuarie-martie. O femela depune intre 600000 si 2 milioane de icre pelagice, cu diametrul de 1,1-1,2 mm.
Cambula se hraneste cu crustacee bentonice, viermi si moluste (pe faciesul nisipos, in special cu moluste Corbulomya). In Razelm-Sinoe se pescuieste cu setcile de cambula asezate pe fundul apei, iar in mare cu talieno.
Are carnea gustoasa si de aceea este foarte apreciata.