Mazarea - Momeala si Nada

Mazarea este folosita la pescuit mai ales in balti si lacuri si in combinatie cu porumbul. Este hranitoare, sta bine in carlig si are densitate mare, lucru care permite lansarea usoara din mana sau cu ajutorul prastiei de nadire. Se poate folosi mazare fie din conserva, caz in care nu mai necesita nici un fel de preparare, fie mazare proaspăta, care necesita fierbere, sau mazare deshidratata, care necesita inmuiere si fierbere. Aceasta din urma se prepara in felul urmator: dupa ce a stat in apa rece cateva ore , punem boabele de mazare intr-o punga de panza, pe care o introducem apoi intr-o cratita si turnam apa calduta astfel ca mazarea sa fie acoperita. O fierbem incet pe foc pana se inmoaie , fara insa ca boabele sa-si piarda forma sau sa fie prea faramiciose .Le lasam apoi sa se raceasca in aceiasi apa. Nu preparam decat cantitatea pe care o socotim necesara la pescuitul in ziua aceea. La fel se prepara ca momeala, boabele de grau si cele de porumb. Astfel preparate boabele se infig cate trei-patru in carlig, intepandu-le prin locul unde sunt crapate.Va ramane liber numai varful carligului. Este folosita pentru pescuitul ciprinidelor (crap, caras, mreana, platica, etc). Pot fi folosite fie ca nada, fie ca momeala.

Pestisor Viu - Momeala

Pestisor viu (oblete, boistean, beldita, caras, rosioara) ii gasim in apele populate cu aceste specii, se pastreaza in vase cu apa, folosindu-se o pompa de aer sau ii prindem direct pe balta in cea mai mare perioada. Pestisorii vii se folosesc cu succes la capturarea avatului, pastravului, bibanului, stiucii, salaului, somnului. Pescuitul la pestisor viu este de departe cea mai respandita metoda de pescuit la rapitori, datorita costurilor reduse si a usurintei de folosire.

Principiul este cat se poate de simplu: rapitorii se hranesc cu pestisori vii. Atunci sa le oferim astfel de pestisori, garnisiti bineinteles cu carligele corespunzatoare. Metoda da rezultate atat pentru incepatorii aflati la primele capturi, cat si pentru pescarii "cu pretentii', aflati in cautarea capturilor capitale. Singura conditie este de a adapta montajul si pestisorul momeala cu talia pestilor cautati. Speciile pe care le vizeaza de aceasta metoda sunt stiuca, salaul, bibanul si somnul.

Avantaje:

1. Este simplu de folosit, chiar daca subtilitatile nu lipsesc, ca de altfel la orice metoda. Odata montura lansata in apa, nu mai ramane decat sa fie supravegheata. Nu e metoda cea mai eficace de pescuit cu pestisor, dar pentru un pescar debutant este un inceput.

2. Este una dintre cele mai bune metode de a prinde pesti mari. Dovada stau capturile prezentate in revistele de pescuit.

Dezavantaje:

1. In ceea ce priveste insa numarul de pesti prinsi, metoda este mai putin buna, cedand teren in favoarea metodelor active, de cautare a rapitorilor in locurile unde banuim ca se ascund.

2. Cei ce pescuiesc cu momeli artificiale vor obiecta dificultatea gasirii si pastrarii pestisorilor momeala.

Carligul

Atunci cand alegeti un carlig trebuie sa dati mare atentie mai multor elemente. De aceaa am sa va prezint intr-o serie de articole caracteristicile elementelor unui carlig si cum influenteaza acestea modul lor de lucru.

Pentru inceput sa vorbim despre elementele constructive ale unui carlig si anume: paleta sau ochetul, tija, curbura, varful si spinul.

Paleta este elementul care nu permite nodului facut pe tija carligului sa se desprinda de aceasta. Exista noduri care se preteaza mai bine pentru carlige cu paleta, altele pentru carlige cu ochet (in special cele pentru legarea mustelor artificiale).

Tija poate fi mai lunga sau mai scurta. In general, la pescuitul cu momeli vii care se insira pe carlig (rame), tija este mai lunga pentru a permite insirarea momelii, iar la pescuitul cu momeli artificiale (paste), tija este mai scurta (carlige numite italiene), pentru a tine mai bine momeala. Tot pentru pescuitul cu momeli vii, tija poate avea 1-2 spini indreptati in sus, pentru a tine bine momeala.

Varful carligului poate fi drept, indreptat spre tija carligului (numit si “cioc de papagal” sau “italian”), sau spre exterior. Carligul cu varful indreptat spre exterior inteapa mai usor pestele, dar il si scapa mai usor, pe cand carligul cu varful tip ‘cioc de papagal’ inteapa mai greu, dar retine pestele mai bine.

Spinul are rolul de a retine pestele odata intepat. Nu trebuie sa fie nici prea ridicat, caz in care ar opune rezistenta la intepare, nici prea apropiat de carlig, caz in care nu si-ar putea indeplini functia de retinere a pestelui. Tendinta, in conditiile utilizarii tot mai mult a metodei ‘catch and release’, este de a pescui cu carlige fara spin, care ranesc pestele intr-o oarecare masura.

Materialele din care se face un carlig sunt dintre cele mai diverse, plecand de la fierul obisnuit si ajungand pana la aur (carligele trofeu, de colectie). Carligul rezultat nu trebuie sa fie casant (in caz de agatare pe fundul apei sa putem, intr-o oarecare masura, sa-l recuperam), dar nici prea maleabil, pentru a nu putea fi indoit de catre peste. O alta calitate a unui carlig este rezistenta la coroziune, precum si rezistenta acestuia in cazul agatarilor repetate pe fundul apei. In acest scop, dupa fiecare agatare este bine sa verificam ascutimea varfului carligului.

Poate cea mai importanta calitate a unui carlig este capacitatea acestuia, respectiv a varfului carligului, de a intepa pestele. Verificati la cumparare varful carligului miscandu-l pe pielea unui deget. Cel putin la carligele mici, varful ar trebui sa se agate imediat de piele. Daca la celelalte elemente ale unditei mai puteti face rabat la calitate, la carlige este bine sa alegeti ce e mai bun, in ciuda pretului mai ridicat.

Culoarea pe care o pot avea carligele are o gama destul de variata, cel putin in magazine (argintie, aurie, bruna, rosie, neagra, maro). Pe malul apei insa, folositi carligele care au o culoare cat mai apropiata de cea a momelii. Daca vedeti ca vecinii prind iar dvs. nu, culoarea carligului poate fi una dintre cauze.

Nu incercati sa ascutiti un carlig al carui varf s-a tocit, chiar daca era unul “prinzator”. Carligele fiind de obicei ascutite pe cale electrochimica, pila sau smirghelul dvs. nu vor face decat sa-l strice si mai mult. Mai bine cumparati unul identic, mai ales ca pretul unui carlig nu este atat de mare in raport cu celelalte elemente ale unei undite sau lansete.

Carligele se masoara in functie de distanta dintre varful lor si tija (deschiderea). Scara de masurare incepe de la 26 (carligul cel mai mic), ajunge la 1 (carlig la care distanta varf - tija este cam de 1 cm), dupa care se continua cu 1/0, 2/0…, ajungand la carligele pentru pescuitul pestilor oceanici (rechini, marlini). Carligele duble sau triple se folosesc de obicei la pescuitul pestilor rapitori, la echiparea linguritelor artificiale, a voblerelor.

Graul - Momeala

Graul este una din cele mai eficiente si usor de utilizat momeli pentru crap, desi este uitata de pescari de crap. Graul este foarte hranitor datorita conţinutului ridicat de amidon, aşa ca se va evita, cel puţin in apele unde nu cunoastem densitatea piscicola, nadirea cu cantitati mari, pentru a evita saturarea pestilor. Prin continutul sau ridicat de amidon, permite legarea unor nade alcatuite doar din boabe si seminte. Are avantajul ca poate fi pastrat timp indelungat fara a-si reduce calitatile. Graul este foarte eficient in special primavara, cand crapii prefera alimentele mici si moi, abia treziti din amorteala iernii. Nadirea cu grau fiert sau crud atrage si pestii mai marunti, dar si ei in unele cazuri sunt bine veniti mai ales daca sunt urmati la scurt timp de cei mari. Pentru o fierbere mai usoara, graul se pune la inmuiat cu a zi inainte in apa rece. In timpul fierberii se pot adauga diferite arome sau aditivi.

Momitoarele

Momitoarele sunt foarte importante in pescuitul sportiv, avand un rol important in atragerea si momirea pestilor. In articolul acesta am sa va prezint diverse momitoare pentru partidele dv. de pescuit.

Folosirea momitoarelor este recomandata in pescuitul fiecarei specii de pesti pasnici, in special pentru lanseurile lungi. Metoda feeder reprezinta pescuitul cu echipamente sensibile la distante mari, momitoarele feeder sunt usoare, marimea medie fiind de 15 - 35g dar exista si pana la dimensiunea de 80g, pentru utilizare in ape curgatoare. Incarcatura clasica pentru aceste cosulete este o nada fina cu amestec de viermuti sau pinki ( larva unei alte specii de musca, pinki fiind mai mic si mai solid decat viermusul, cel mai este gasit de culoare rosie)

Momitoarele Feeder se grupeaza in doua categorii, putand vorbi astfel de momitoare inchise sau deschise, ambele putand fi folosite atat pe ape curgatoare cat si pe lacuri. Momitoarele deschise, dupa ce le-am umplut cu nada dorita, in combinatie cu seminte de canepa, larve si altele vor primi cate un dop de pamant pe ambele parti, regland astfel greutea cosului incarcat dupa actiunea lansetei si totodata, prin dizolvarea acestor dopuri, golirea continutului este mai rapida. Golirea continutului poate fi accelerata daca, dupa cateva minute dupa ce cosul s-a asezat pe fundul apei, tragem hotarat de fir miscand astfel cosul din loc (dar cu atentie sa nu zmucim prea tare pentru ca ne putem trezi cu carligul la cativa metri de locul momit). Unele cosuri sunt dotate cu lamele de plumb, care pot fi schimbate coform greutatii dorite.

Cosurile inchise elibereaza uniform nada cu care au fost umplute, asigurand o momire eficienta chiar si pentru un timp mai indelungat. La aceste modele putem folosi o cantitate mai mare de arome sau atractanti ( aromele lichide PROFI) pentru ca nada nu va fi eliberata dintr-o data ci, datorita curentilor din apa, se va goli aproape uniform prin gaurile cosului.

Momitoarele feeder pot fi montate fix, la capatul firului principal, sau culisante, intre doua blocaje. Alegerea greutatii ideale depinde de distanta la care dorim sa pescuim precum si de curenti, daca este vorba de o apa curgatoare. In ultimul caz sensibilitatea metodei, adica grosimea firului ales este esentiala pentru ca putem tine cosul si astfel toata montura neschimbata folosind momitor de 40g cu un fir de 0,25 sau vom reusi aceeasi performanta si cu un cos de 20g daca grosimea firului folosit este doar de 0,18.

Pentru sesizarea trasaturii putem folosi bambine usoare, dar ne putem orienta si dupa miscarea varfului, lansetele feeder fiind special concepute pentru aceasta metoda.

Balta Boltasu 2

Balta Boltasu 2 are o suprafata de 12ha, adancime medie 3m, un mal cu stuf si unul amenajat pentru locuri de pescuit.

Taxa este: 100 Ron / 12 h – pescuit la crap, 50 Ron / 12 h – pescuit la caras, 50 Ron – taxa plantat. Se pot retine 7 kg crap, cteno si caras nelimitat. Greutatea minimă admisă pentru crap este de 1.2 kg. şi cteno de 1.5 kg. Nr de lansete/undite/persoana = 4. Specii de pesti intalnite: caras, crap, cteno. Telefon Contact: 0722.321.906.

Cale de acces. Din Bucuresti mergeti pe DN2, din localitatea Afumati se face la stanga pe langa primarie pana cand se termina casele ~2.5km se mai merge ~500m si se face un drum pietruit la stanga (pe langa drum exista stalpi de curent) ~300m. La dig pe partea dreapta este balta Boltasu 1 iar pe stanga balta Boltasu 2. Se poate ajunge si din Stefanesti facand la dreapta vis-a-vis de Politie.

Voblerul

Vobler este denumirea generica a oricarei naluci din plastic dur sau lemn care reproduce silueta unui pestisor-prada si evolueaza prin apa cu o bataie laterala.

Voblerele sunt dotate cu o barbeta din plastic (sau metal), orientata intr-un anume unghi. In functie de forma corpului, marimea paletei, greutatea specifica a materialului din care este facut corpul si unghiul in care este asezata barbeta, voblerul va evolua cu o bataie diferita la o adancime sau alta.

De cele mai multe ori voblerele sunt dotate cu doua ancore, una la coada si cealalta in regiunea abdominala. Exista insa variante care au o singura ancora, altele cu trei sau mai multe si altele care functioneaza si cu carlige duble sau chiar simple.

In functie de forma corpului, voblerele se impart in doua categorii: fat si flat.

Voblerele fat sunt cele mai rotofeie. Astfel de voblere se folosesc indeosebi in ape tulburi, pentru ca au o evolutie destul de puternica, emit vibratii puternice care pot atrage atacuri chiar si atunci cand vizibilitatea este scazuta.

Voblerele flat au corpul mai turtit. Datorita formei corpului, evolueaza mai discret, cu miscari mai stranse si mai rare decat modelele fat. Sunt recomandate indeosebi in ape limpezi si in mod special recuperate intre ape. In functie de zonele in care evolueaza pe recuperare, voblerele sunt clasificate in 2 categorii: Shallow Runners (care evolueaza imediat sub suprafata) si Deep Runners (care evolueaza la adancimi mari).

Balta Moara Vlasiei 2

Balta Moara Vlasiei 2 are circa 22 de ha, adancimi intre 3 si 4.5 metri si cam 35 de tone de crap! Crapii sunt majoritatea intre 4 si 9 kg, dar exista si numeroase exemplare de peste 10 kg, recordul in 2007 fiind de 17 kg. In lac se mai gasesc si somni uriasi, stiuci ca in delta , iar ctenul este mereu pregatit pentru un drill pe cinste. Se pescuieste numai pe un mal, unde posibilitatiiile de campare sunt extraordinare, iar curatenia pe balta este perfecta. Latimea baltii este intre 100 si 400 de metri.

Pescuitul incepe la ora 06,00 si se termina la ora 18,00. Este strict interzis sa puna pestele in acelas juvelnic 2 sau mai multi pescari. Este strict interzis pescuitul la BOMBA. Pescarul poate sa pescuiasca cu maxim 4 scule (lansete sau undite) obligatoriu dotate cu 1 (un) singur carlig si plumb sau momitor pierdut. Pescarii vor trebui sa fie dotati cu saltea de primire si spray dezinfectant (cei care nu au asa ceva, pot cere de la paznicul care incaseaza taxa).

Specii de pesti intalnite: caras, crap, rosioara, salau, somn, stiuca. Taxa pentru balta este 100lei. Detalii telefon: 0728908400.

Cale de acces:

Bucuresti –Otopeni, la Balotesti se face dreapta – Caciulati – Moara Vlasiei – la statuie se face la stanga – drumul duce direct pe balta.

Bucuresti – Colentina – de la D-na Ghica – str. 7 Noiembrie – Stefanesti (se trece Linia de Centura) com. Dascalu in centru se face la stinga spre Moara Vlasiei – se trece peste calea ferata si la urmatoarea intersectie (in centru) tot inainte pe un drum de piatra ce va duce direct pe malul baltii.

Tipuri de Plumbi - Alegerea Formei

Exista o mare varietate de plumbi, forma si greutatea acestora depinde de apa in care se pescuieste (statatoare, curgatoare), distanta la care se trimit carligele cu momeala, actiunea lansetei, grosimea firului si metoda de pescuit folosita.

Alegerea formei. Pentru ape curgatoare, plumbii plati sunt perfecti. Ca forma pot fi paralelipipedici, sub forma de disc, semidisc. Pot fi utilizati si plumbi de forma sferica, semipicatura.

Pentru apele statatoare cu fundul tare, avand gropane si canale se pot folosi plumbi cu forma ovoidala, conica, cilindrica, sferica, fusiforma. Forma ovoidala a plumbului este solutia potrivita. Acest plumb cauta gropanele si canalele unde pestii se retrag pe timp calduros sau rece.

In ape statatoare cu fund malaos, plumbul de forma "aripa delta" cu proemienta sferica este o alegere buna. Spre deosebire de cel folosit in ape curgatoare, suprafata acestui plumb este mai mare, mai subtire iar proeminenta semisferica fixeaza la mijloc si in partea inferioara centrul de greutate, favorizand stabilitatea plumbului pe mal (dupa lansare se recupereaza 2 m, pentru scoaterea plumbului din mal).

Freza pentru copca

Extrem de usor de manuit, freza perforeaza gheata cu grosimea de 1m, foarte usor de transportat datorita plierii.
Taierea unei copci se poate face cu foarte putin zgomot si un efort minim folosind freza.
Dar pescarii folosesc si diverse metode artizanale, cum ar fi dalta si ciocanul, toporul sau drujba.
Dar cea mai buna metoda, simpla si eficate este freza.