miercuri, 4 martie 2015

Balta Moara Vlasiei 2

Balta Moara Vlasiei 2 are circa 22 de ha, adancimi intre 3 si 4.5 metri si cam 35 de tone de crap! Crapii sunt majoritatea intre 4 si 9 kg, dar exista si numeroase exemplare de peste 10 kg, recordul in 2007 fiind de 17 kg. In lac se mai gasesc si somni uriasi, stiuci ca in delta , iar ctenul este mereu pregatit pentru un drill pe cinste. Se pescuieste numai pe un mal, unde posibilitatiiile de campare sunt extraordinare, iar curatenia pe balta este perfecta. Latimea baltii este intre 100 si 400 de metri.
Pescuitul incepe la ora 06,00 si se termina la ora 18,00. Este strict interzis sa puna pestele in acelas juvelnic 2 sau mai multi pescari. Este strict interzis pescuitul la BOMBA. Pescarul poate sa pescuiasca cu maxim 4 scule (lansete sau undite) obligatoriu dotate cu 1 (un) singur carlig si plumb sau momitor pierdut. Pescarii vor trebui sa fie dotati cu saltea de primire si spray dezinfectant (cei care nu au asa ceva, pot cere de la paznicul care incaseaza taxa).
Specii de pesti intalnite: caras, crap, rosioara, salau, somn, stiuca. Taxa pentru balta este 100lei. Detalii telefon: 0728908400.
Cale de acces:
Bucuresti –Otopeni, la Balotesti se face dreapta – Caciulati – Moara Vlasiei – la statuie se face la stanga – drumul duce direct pe balta.
Bucuresti – Colentina – de la D-na Ghica – str. 7 Noiembrie – Stefanesti (se trece Linia de Centura) com. Dascalu in centru se face la stinga spre Moara Vlasiei – se trece peste calea ferata si la urmatoarea intersectie (in centru) tot inainte pe un drum de piatra ce va duce direct pe malul baltii.

marți, 3 martie 2015

Nodul Mahin

Nodul de pescuit mahin este un nod pescaresc care se foloseste in pescuit cu pregadere la legarea unui inaintas (textil/monofilament) de grosime mare sau cu rigiditate crescuta, de linia principala. Acest nod este unui destul de mic si rezistent. 
Sursa: www.pescuitmania.ro

Migratiile pestiilor

Putini pesti duc o viată sedentară si pot fi găsiti întodeauna în apropierea acelorasi locuri . Cei mai multi dintre ei întreprind deplasări, uneori in carduri sau chiar in masa, provocate, fie de cautarea locurilor pentru hrana mai abundenta, fie pentru reproducere, fie in vederea iernatului.
Nu este vorba aici de pestii migratori: morunul , nisetrul , pastruga, scumbria de Dunare etc, ce traiesc in apele Marii Negre, dar care, manati de instinctul reproducerii, intra primavara in Dunare, urca in susul fluviului, iar dupa clocire se reantorc, pui si adulti. in mare.
Dar acum ne vom ocupa numai de pestii de undită:
1. Migratia pentru reproducere. Pestii de apa dulce fac, in general, deplasari mici in vederea reproducerii.
Crapul migreaza, in fiecare an, din Dunare sau raurile mari in baltile acestora, gasind acolo conditii mai favorabile pentru depunerea icrelor si clocire. Plecarea catre aceste locuri este determinata de temperatura apei si anume, când ea atinge 18° C.
Pastravul porneste in calatorie toamna, cand urca in susul paraielor de munte spre izvoare, unde gaseste o apa mai rece si mai bine oxigenata, prielnica reproducerii.
Mreana si scobarul urca primăvara, in carduri, pana in zona pastravului, reproducerea avand loc in ape clare si repezi, cu fundul pietros sau nisipos.
Stiuca are deplasari scurte, indreptandu-se primavara, o data cu viiturile, spre apele mai mici si linistite, ferite de curenti si revarsari, unde isi depune icrele.
Bibanul, insa, ramane pe loc in apa linistita a lacurilor, in care duce tot timpul o viata sedentara.
2. Migratiile pentru hrana ale pestilor de apa dulce se produc, de obicei, in apropierea acelorasi locuri . Ele sunt determinate in special de cautarea microorganismelor, ce formeaza hrana de capetenie a multor specii, mai ales a puietului.
Rapitorii, care se hranesc de obicei cu prada vie, se vor duce acolo unde apa le va aduce mai usor hrana la indemana.
Stiuca si avatul se vor gasi mereu in locurile unde se deplaseaza masele de puiet ce constituie hrana lor obisnuita.
3. Migratiile pentru iernat sunt intreprinse de catre multi pesti din apele noastre dulci : crap, caras, salau, biban etc .Acestia se deplaseaza in locurile mai adanci sau cu gropi maloase. Aici, dupa ce se acopera cu un strat gros, protector, de mucus, ierneaza lancezand, aproape imobili, intrun fel de somn, ce dureaza cateva luni.
Primavara, o data cu incalzirea apei, parasesc locurile de iernat, se apropie de tarm sau intra, o data cu viiturile, in balti, unde se pregateste pentru reproducere. Cunoasterea cauzelor ce produc migratiile pestilor intereseaza pescuitului si, in spcial, pescuitul industrial.

Lacul Caldarusani

Balta Caldarusani este o balta frumoasa unde puteti avea parte de o partida de pescuit reusita. Pe balta Caldarusani se pescuieste doar ziua intre orele 5:00 si 20:00. Paznici baltii va pot duce cu barca proprie pe calalalt mal unde sunt pontoane special amenajate.
Se poate pescui cu maxim 5 lansete, nu se retine stiuca si salaul, se pot retine 10 kg de peste, se retin pestii cu greutatea cuprinsa intre 1 kg si 5 kg, este interzis pescuitul la bomba si se poate planta cu navomodele. Specii de pesti: crap, somn, caras, platica, stiuca, salau, etc.
Este o balta satisfactoare, condtii foarte stricte in ceea ce priveste retinerea pestilor. Se gaseste stiuca frumoasa, aviz amatorilor. Drumul nu este foarte stralucit, dar practicabil. Pentru cine este interesat, se poate folosii barca proprie.
Cale de acces. Mergeti din Bucuresti spre Balotesti (DN1), in Balotesti faceti drepta spre Moara Vlasiei, treceti de drumul care duce la Manastirea Caldarusani si pe partea drepta o sa intalniti un drum pietruit, urmati drumul pietruit pe langa padure si mergeti tot inainte pana la balta Caldarusani

Betaina

Arma secreta a pescarilor de crap din Anglia, betaina, este pe buna dreptate considerata unul dintre cei mai renumiti atractanti naturali responsabili pentru capturile de exceptie si sutele de concursuri castigate.
Adaugata in compozitia boiliesurilor sau nadelor, betaina cu o puritate de 98% va avea un real success si isi va dovedi cu siguranta eficienta in combinatie cu alte ingrediente naturale de mare atractie, folosite in pescuitul stationar.
Betaina este una dintre substantele care joaca rol de stimulent al apetitului de hranire la crap.

Echipamentul pentru Stiuca

Stiuca este una dintre cele mai cunoscute specii din apele noastre si mai preferata de catre pescarii sportivi.
E un peste foarte lacom, de aceea i se mai spune si lupul baltilor desi traieste in lacuri, in apele curgatoare de ses sau in unele lagune litorale.
Lanseta: Daca pescuiti din barca nu aveti nevoie de o lanseta mai lunga de 2,10 m, cele mai indicate fiind 1,8 – 2,1 m. La actiunea lansetei parerile sunt impartite, unii vor nuiele, altii pari, e vorba de gusturi. Oricum eu m-am luat dupa recomandarile specialistilor americani, am testat mai multe tipuri de actiuni si am ajuns sa folosesc pentru lingura o lanseta de 2m (6'6") de putere 7-18 g (1/4-5/8 oz) moderata, iar la vobler una de 2,1m (7'), aceeasi putere dar mai moale pe varf.
De pe mal puteti folosi si o lanseta de 2,4 m dar pierdeti din sensibilitate.
Mulineta trebuie in primul rand sa se echilibreze foarte bine pe varga, altfel pescuitul va fi prea obsitor pentru a fi placut. O mulineta pe care sa incapa 100 m de 0,25-0,30 este foarte buna. Raportul de recuperare nu trebuie sa fie prea mare, stiuca este un peste mai lenes. Un raport de 1:5 este limita maxima.
Firul pe care il folositi trebuie sa fie in primul rand foarte matasos, de culoare verde deschis sau transparent, nu folositi fire fluo sau culori inchise.
Cel mai important lucru la alegerea grosimii firului este sa stiti cu ce naluci pescuiti si sa alegeti grosimea optima pentru fiecare in parte sau pentru o clasa de naluci (este esential sa stiti care este puterea lansetei si sa incadrati nalucile si firul in acesti parametrii)
Agrafele recomandate pentru naluci sunt obligatoriu rotunde si nu cu unghiuri, mie cel mai mult imi plac cele "duolock".
Cascatorul este un obiect foarte practic, in special pentru incepatorii care nu sunt obisnuiti cu manevrarea unei stiuci.
Pensa sau chiar un patent sunt obligatorii, va asigur ca nu este prea placut sa umblati cu degetele goale prin gura unei stiuci ca sa va recuperati naluca.
Nalucile folosite in acest pescuit sunt cele clasice pentru pescuitul stiucii: oscilante, rotative, voblere, soft plastics (twistere) si spinner bait.

Lacul Trei Ape

Lacul Trei Ape (lac de acumulare, lac antropic), se afla la 37 KM de Resita, in depresiunea Garana, la o altitudine de aproximativ 835m, pe o intindere 53 de hectare. Zona este ideala pentru popasuri, drumetii, de cateva ore, pe trasee bine marcate si sigure. Pe perioada verii se poate sta cu cortul, fiind zone special amenajate pentru campare, iar in perioada iernii, datorita climatului montan, se poate schia.
Lacul de acumulare Trei Ape are o suprafaţa de 45 ha şi se află la confluenţa a trei pâraie, iar aici se poate practica înotul, pescuitul. Pentru cazare la Lacul Trei Ape, exista cateva cabane, casute, pensiuni si un hotel, in statiunea turistica cu acelasi nume. Drumul este relativ bun pana la lac, cu mici serpentine. Zona nu este foarte aglomerata, astfel va puteti bucura de liniste. Pentru pescuitul recreativ sportiv se gasesc urmatoarele specii de pesti: salau, caras, pastrav, create, clean. Pescuitul se poate desfasura pe baza de permis de pescuit. Din orasul Resita se merge cu masina pe un drum asfaltat (destul de bun), 37 km, trecand prin localitatile Secu, Valiug, Brebu Nou si Garana. Lacul Trei Ape se afla in arealul comunei Brebu Nou, fiind foarte usor de zarit din drum. Lacul Trei Ape s-a format prin construirea barajului care a fost asezat in calea a trei pâraie: Brebu, Grădiştea şi Semenic.
Acest lac este considerat izvorul raului Timis, care incepe sa curga de la deversorul barajului. Pe malul lacului Trei Ape a fost construit complexul turistic Statiunea Trei Ape unde se gasesc un hotel de 3 stele, unul de 2 stele, mai multe bungalow-uri, un restaurant cu terasa, un bar in aer liber, parcare, pontoane, debarcader si locuri de plaja. Lacul de acumulare ofera conditii excelente pentru sporturile nautice. Daca nu veniti cu ambarcatiulnile proprii puteti inchiria hidrobiciclete sau barci. In perioadele mai reci se pot face drumetii pe trasee bine marcate sau se pot vizita localitatile Garana si Brebu Nou locuite candva de etnici germani. In prezent majoritatea caselor au fost cumparate si transformate in case de vacanta sau pensiuni, dar aspectul si specificul caselor nemtesti s-a pastrat. In apropiere se gaseste si tabara de sculptura de la Garana, iar la 10 km se afla Statiunea Semenic.
Cale de acces. Resita – Slatina Tmis (DJ 582). Din Resita se merge spre Semenic. Se trece prin localitatile Valiug, Garana. Dupa aproximativ 2 km de la iesirea din Garana se ajunge la coada lacului.

Pescuitul Bibanului la Pluta

Unditul bibanului cu pluta este pe cat de uşor, pe atat de distractiv. Varga va fi usoara si lunga: struna va fi facuta din fir de nailon de 18-20 / 100, avand un carlig nr. 8, cand momim cu rama, si nr 10, in cazul cand pescuim cu pestisori sau cu cozi de peste mic; pluta va fi atat cat sa poata sustine un plumb de cateva grame.
Cea mai buna nada o constituie peştisorii foarte mici, argintii; este buna si rama, pe care trebuie sa o schimbam mereua, ca sa nu atarne moale din carlig. Pestisorii-momeala vii ii prindem in carlig de buze. Daca nu gasim pestisori vii, vom trage in undita un peste mort, intepandu-l de coada, cu carligul langa aceasta. Avand ca momeala pestisor mort, nu vom pune pluta , ci-l vom salta necontenit, miacand din varga.
Bibanul incepe sa vina la undita inca de la inceputul primaverii , dar adevaratul sezon incepe numai in timpul si catre sfarsitul verii. Cele mai bune luni sunt august, septembrie si octombrie , in ultima luna incepand carduirea. Atunci putem sa scoatem peste dupa peste. Daca stim sau gasim un loc bun si dupa ce am prins cativa bibani, vedem ca nu mai vin si altii la undita, sa avem rabdare sau sa revenim in acelasi loc dupa putin timp; bibanii in carduri au trecut mai departe vanand, dar nu vor intarzia sa se reantoarca. Zilele innorate sunt cele mai propice.

Nodul Eye

Nodul Eye este extrem de util in special pentru pescarii de rapitor, fiind folosit in general pentru a lega linia principala de strunele cu vartej.
Se poate folosi si pentru legarea carligelor cu ochet.

Pasul 1 - creati o bucla de aproximativ 5cm prin indirea firului si treceti-o prin ochetul vartejului/carligului
Pasul 2 - formati un cerc si treceti varful buclei prin el de 2-3 ori
Pasul 3 - treceti bucla peste capatul strunei sau peste carlig
Pasul 4 - umeziti si strangeti

luni, 2 martie 2015

Pescuitul Pastravului Indigen

Datele statistice din intreaga lume atesta ca pastravul indigen are cei mai multi adepti in randurile pescarilor sportivi. Explicatia este relativ simpla: capturarea "fair-play" a acestui "cavaler" al raurilor montane constituie scoala cea mai inalta a pescuitului sportiv. Potrivit unei zicale englezesti de larga raspandire, pescuitul pastravului este de trei ori mai frumos decat al altor pesti deoarece: pestele este frumos, modul de capturare este frumos, ca si peisajul in care se desfasoara pescuitul.
Metoda corecta de prindere a pastravului indigen este pescuitul cu ajutorul mustei artificiale, care se potriveste foarte bine cu nobletea pestelui. Daca intelegem aceasta, putem considera toate celelalte metode drept neetice, grosolane si chiar daunatoare. Unii localnici si lucratori din exploatarile forestiere au provocat mari daune populatiei de pastravi din unele rauri prin zagazuirea si schimbarea cursului apei, prinzand apoi cu mana pastravii ramasi neajutorati in vechea albie uscata. Tot o metoda barbara de vanare a pastravului este si prinderea sa cu sulite sau furci, pe timp de noapte, la lumina tortelor ori a reflectoarelor sau cu ajutorul curentului electric. Prinderea pastravului cu mana pe sub pietrele sau stancile din rauri constituie de asemenea o metoda nesportiva. Utilizarea tuturor acestor metode este interzisa prin lege, iar contravenientii sunt amendati sau pedepsiti prin privatiune de libertate conform legii pescuitului.
De asemenea, legea pedepseste aspru si pe cei ce aseaza cosuri impletite din nuiele, plase sau alte mijloace asemanatoare in apele de sub cascade sau de sub morile cladite pe cursul raurilor montane. Pescuitul tuturor peatilor, deci si al pastravului indigen, cu ajutorul substantelor chimice, al narcoticelor sau al materialelor explozive este si el strict interzis prin lege. Toti pescarii sportivi si toti iubitorii naturii au datoria sa avertizeze imediat forurile competente ori de cate ori sunt martori cand distrugatori iresponsabili ai naturii nimicesc prin metode nepermise pastravul indigen, acest tezaur al apelor montane.
Pescuitul acestei specii este permis numai cu ajutorul unei singure undite, tinuta exclusiv in mana. Este interzisa utilizarea simultana a doua sau mai multe undite. Este interzisa de asemenea si asezarea unditei, cu carligul in apa, pe mal sau pe pietrele din imprejurimile malului. Ca si la celelalte specii, pescuitul pastravului indigen este permis numai ziua, incepand cu rasaritul soarelui si pana la apus.
In legatura cu echipamentul pescarului sportiv care da la pastrav, trebuie sa mentionam aici ca este de preferat ca intregul sau echipament sa fie cit mai usor, iar varga, mulineta si firul sa constituie impreuna un tot unitar armonios constituit. Numai asa se poate concepe capturarea, obosirea acestui peste gustos, nemaivorbind de oboseala pe care o provoaca aruncarile repetate.
Rezultatele cele mai frumoase le poate obtine acel pescar sportiv care cunoaste perfect, in amanunt, toate caracteristicile cursului de apa respectiv. Pastravul indigen, mai ales exemplarele mai batrane si mai experimentate, are locurile lui preferate, de regula permanente, locuri pe care pescarul sportiv trebuie sa le descopere. Portiunile de apa din jurul bolovanilor, stancilor mai mari, unde raul curge mai linistit, locurile mai adanci, unde de asemenea apele parca isi incetinesc usor curgerea, iata locurile cautate cu predilectie de pastravi. Cand vremea este insorita, apropindu-ne cu grija de asemenea locuri, putem vedea adesea cate un exemplar mai mare de pastrav indigen care pluteste pe loc, aproape nemiscat, in asteptarea prazii aduse de apele raului. Capturarea unor astfel de exemplare mari necesita o mare rabdare si o foarte buna pregatire de specialitate, intrucat orice gest iute, nechibzuit, fie cat de neinsemnat, sperie imediat acest peste extrem de precaut.
Pe vreme insorita se poate incerca metoda cu musca "uscata", prin care se lasa musca artificiala sa pluteasca putin pe suprafata apei, oferind-o pastravului ca si cum ar fi o insecta cazuta in apa (tantar, molie, libelula, viespe, musculita etc.). Daca pestii sunt infometati, captura poate fi destul de bogata, mai ales in iunie-iulie, perioada in care o specie de fluturasi fumurii de 2,5-3 cm obisnuiesc sa roiasca deasupra raurilor cu pastravi. Luna august ofera deja rezultate mai putin spectaculoase cu aceasta metoda, probabil din cauza scaderii temperaturii apei.
Metoda "umeda" cu musca artificiala da rezultate frumoase mai ales in zilele innorate, cu vant, imediat inainte si dupa ploaie, dupa-amiaza tarziu, pe inserate, in cazul utilizarii acestei metode, pe struna se leaga o musca artificiala, iar pe cele doua strune auxiliare altele doua. Prin miscarea usoara a acestora, imitand insectele cazute in apa, fara viata deja, provocam pastravul sa muste. Secretul reusitei consta si aici din conducerea cat mai naturala a momelii prin apa, lasarea sa in adanc si ridicarea, dirijarea dupa cateva clipe de nemiscare spre stanga sau dreapta. Este absolut necesar ca momeala sa nu fie miscata niciodata cu o viteza superioara vitezei de curgere a raului. In cazul metodei umede, faptul ca pestele a muscat se observa prin intinderea gutei, pe cand la metoda uscata acest lucru poate fi sesizat privind cu atentie musca artificiala. Atat pentru metoda umeda, cat si pentru cea uscata, astazi se fabrica muste "fantezi", care nu seamana cu nici o insecta din natura. Meritul lor este acela de a incita pastravii prin coloritul bizar, prin forma neobisnuita si aripioarele oarecum iesite din comun.
Cei mai multi pescari sportivi experimentati, odata ajunsi la fata locului, scutura mai intai tufele din apropierea malului pentru a vedea ce fel de insecte isi iau zborul de acolo. Apoi utilizeaza ei insisi musca artificiala care prezinta cea mai mare asemanare cu acestea. De cele mai multe ori metoda da rezultate, insa exista imprejurari in care roadele se obtin tocmai cu musca artificiala cu forma si coloritul total diferite de insectele naturale respective. Pe de alta parte, se poate intampla ca, in ciuda unui intreg arsenal de muste artificiale oferite pastravului, sa nu reusim sa-l provocam nicicum la atac. In aceste cazuri, pestele este cel mai probabil satul sau cine stie ce alt capriciu il determina sa ramana pasiv.
Aruncarea trebuie efectuata de asa maniera incat numai momeala sa atinga suprafata apei, nu si guta. In caz contrar, in momentul impactului cu apa, guta cu momeala emit un zgomot oarecum asemanator pocnetului de bici, ceea ce sperie imediat pestele si deterioreaza si musca artificiala. Daca pastravul se arunca avid asupra momelii care atinge suprafata apei, trebuie sa intepam imediat, scurt si iute carligul. Dupa aceasta urmeaza obosirea pestelui. Cand pescarul se afla pe malul apei, este indicat ca obosirea pastravului sa coincida cu dirijarea treptata catre mal. Minciogul trebuie indreptat totdeauna dinspre capul pastravului prins. Daca in clipa in care momeala a atins suprafata apei pastravul nu a muscat, nu trebuie sa ne pierdem sperantele, intrucat dupa cum am mai spus pescuitul pastravului consta dintr-un sir aproape interminabil de aruncari repetate, intre timp putem sa schimbam locul, observand cu atentie locurile cu vartejuri mai mari, locurile cu ape mai linistite etc.
Experienta a demonstrat ca pastravii mari, musca rareori la muste artificiale, deci trag cu precadere spre o prada mai substantiala, in cazul de fata lingura metalica, blinkerul sau voblerele mici. Pescarii sportivi din unele tari utilizeaza in aceste cazuri boisteanul, un peste mic care constituie hrana preferata a pastravilor mari. Aceasta momeala este fixata pe carligul numarul 3, cu coada lunga, trecut mai intai prin coada boisteanului si introdus din nou in corpul momelii mai sus, in directia capului (conform lungimii cirligului). Undita este de 2,70 m iar guta de obicei de 0,30, cea de 0,20 fiind utilizata mai rar.
O alta metoda folosita in apele care abunda in pastrav este cea de prindere cu voblerul, lingura, sau cu ajutorul combinatiei lingura-musca artificiala. Lingura este fixata pe struna fara a se utiliza vartejul, intrucat atentia pastravului ar fi atrasa de acesta si nu de lingura in sine; pastravul mare musca cu putere lingura. Imediat dupa agatarea carligului trebuie sa inceapa obosirea lui, preferabil prin dirijarea spre ape mai domoale si lipsite de obstacole. Cu lingura si voblerul se obtin rezultate deosebite in lacurile montane naturale sau baraje.
Unele tratate de specialitate straine amintesc si asa numita metoda de pescuire "prin pipaire" a pastravului, care are ca scop capturarea exemplarelor mai mari prin fixarea unei lacuste, a unei viespi sau a unui fluture pe carligul de 7-10. Carligul astfel prevazut cu momeala naturala nu este aruncat departe si nici plutit pe suprafata apei, ci este lasat sa cada in repetate randuri pe suprafata apei "pipaind-o", in timp ce pescarul sta la mal, ascuns printre tufe. Metoda prin pipaire se poate practica eficient indeosebi acolo unde, pe malul raului, se afla o bogata vegetatie, tufe, multi copaci. Pastravii, mai ales exemplarele mai mari, se vor repezi asupra momelii cu salturi superbe, datoria pescarului fiind aceea de a agata imediat carligul, nu insa excesiv de brusc. In aceste portiuni acoperite de tufe, obosirea si prinderea cu minciogul a pestelui agatat in cirlig este adesea anevoioasa.
Perioada in care pescuitul pastravului indigen este permis se intinde de la 1 mai pana la 15 septembrie, in timp ce perioada sa de reproducere, cand pescuitul este deci interzis, tine de la 15 septembrie pana la 30 martie.
Zilele cand pescuitul pastravului este permis, precum si numarul admis de pastravi prinsi poate varia de la rau la rau.