sâmbătă, 6 februarie 2016

Montura pentru Pescuitul Carasului la Undita.

Aceasta montura este una din cele mai simple monturi pentru pescuitul carasului cu o undita (varga, fixa). Intrucat carasul este un peste „pretentios” va recomandam ca firul sa nu fie mai gros de 0.18 mm iar varga sa fie una de peste 4m (in functie de balta). Daca trebuie sa pescuiti la distanta mai mari, langa papura, vegetatie etc. va recomandam folosirea unei bolognese doar daca sunteti obijnuiti cu acest fir de pescuit intrucat lansarile la distante mai mare necesita precizie sau incurcaturi ale firului. Daca vreti sa stati linistit si sa nu depuneti efort prea mare, varga cu montura prezentata mai sus sunt ideale pentru o zi reusita fara batai de cap. Aceasta montura este cea mai simpla montura pentru pescuitul carasului.
Materiale necesare pentru confectionarea monturii:
  • Alice plumb
  • Pluta + Varnis
  • Carlig nr 6-10 (in functie de preferinte)

vineri, 8 ianuarie 2016

Pescuitul la copca

Cum in cea mai parte a iernii baltile sunt inghetate formand poduri de gheata, peste care uneori mergi si cu sania trasa de cai, singurul procedeu de pescuit accesibil in acest anotimp este pescuitul la copca. Acest gen de pescuit este deosebit de atractiv, fiind foarte apreciat de pescarii care suporta in conditii onorabile gerurile iernii. Iar cand gerul se intrece cu gluma, un ceai fiebinte si o tuica fiarta - bauta cu masura - reprezinta catalizatori de nelipsit pentru o partida reusita. Din punct de vedere al echipamentelor necesare, pescuitul la copca nu este foarte pretentios, fiind suficiente 2-3 undite de cca. 1-1.5 m lungime, din trestie clasica, din bambus sau din materiale compozite moderne - dupa cum are omu'. Mai aveti nevoie de fir subtire 0.12-0.18, cam 1.5-3 m pentru fiecare undita, in functie de capturile pe care estimati sa le obtineti. Plutele vor fi mici, cu antena subtire, viu colorata. Daca apa unde pescuiti este foarte adanca puteti folosi si o mulineta pentru recuperarea firului. Mulineta poate fi cu tambur mobil, din plastic, de asemenea fara mari pretentii. In sfarsit, carligul, va fi subtire si rezistent, numere mici si foarte mici, cu tija ceva mai lunga pentru a-l putea extrage mai usor din gura capturilor mai dolofane.
Momeala cea mai eficienta este, in mod cert, fragila dar mult ravnita larva de libelula, de culoare rosie si corp segmentat. In acest caz carligele cu tija subtire si lunga, de culoare rosie, sunt recomandate. Rezultate acceptabile dau si viermusii clasici, de culoare alba sau roza. Sunt balti unde capturile de crap si caras nu sunt deloc intamplatoare, rezultate multumitoare obtinandu-se si la mamaliga. In aceste cazuri este bine sa va alegeti fire si carlige mai rezistente. Foarte des am intalnit situatia in care copca era prea stramta, raportat la dimensiunea capturii. Aici chiar ca este o problema, la care trebuie sa va ganditi din timp. Este bine sa tineti minte ca pestele mare prefera sa manance mai ales pe fundul apei, in apropierea namolului in care deseori se afunda pentru a se feri de frig. Explicatia este aceea ca, din punct de vedere fizic, apa prezinta o anomalie conform careia densitatea si temperatura nu sunt direct proportionale. Densitatea apei este maxima la temperatura de + 4 grade C. Din acest motiv, stratul de densitate maxima se gaseste la fundul albiei si nu poate avea decat +4 grade C, evident pentru un bazin cu adancime aflata in limite normale. La aceasta adancime umbla si rosioara, obletele, bibanul, micii sau marii rapitori, acestia din urma fiind mult mai bine adaptati sa supravietuiasca in apele reci, de unde si posibilitatea obtinerii unor capturi in zonele de suprafata a apei.
De cele mai multe ori problema cea mai delicata apare cand ajungem pe gheata, ne alegem un loc si ne pregatim sa facem copca. Cu ce si cum o facem ? In mod traditional copca se face cu un toporas, prin cioplirea ghetii pana rezulta o copca de forma neregulata dar in care putem pescui. De la caz la caz se poate folosi si o dalta si un ciocanel cu care ne putem da eventual si peste degete. Metoda este putin cam incomoda si cam zgomotoasa. Altii prefera sa faca un mic foculet, bine concentrat pe gheata care se topeste incetul cu incetul, preferabil in perimetrul gaurii nu si al zonei in care vom sta cu picioarele. O solutie inspirata consta in utilizarea unei freze speciale pentru gheata. Aceasta va realiza o gaura de diametru fix, fara efort mare chiar si in cazul cand gheata este groasa. Este bine ca freza sa aiba si o spirala de evacuare a ghetii razuite, pentru ca aceasta sa nu ramana in copca si sa pluteasca alaturi de pluta.
Ce trebuie sa stim cand mergem la o partida de pescuit la copca ?
1. In primul rand trebuie sa ne asiguram ca gheata rezista. Daca mai sunt si altii la pescuit sunt sanse sa nu avem surprize. Primii pasi trebuie sa-i faceti cu mare grija. La malul apei, in zonele adiacente stufurilor sau in zonele cu apa curgatoare (zona podurilor) gheata este mai subtire si poate sa cedeze brusc;
2. Feriti-va sa va adunati prea multi pescari intr-o zona restransa daca gheata nu este suficient de groasa;
3. Cercetati cu atentie zonele acoperite cu zapada, unde pot exista copci mari facute de lucratorii piscicoli pentru aerisirea baltii si evitarea sufocarii pestilor;
4. Cand gheata trosneste, mai ales dimineata si seara, este semn ca aceasta ia proportii sub actiunea gerului. Aceeasi anomalie fizica, de care am pomenit mai sus, spune ca densitatea ghetii scade odata cu scaderea temperaturii ceea ce se traduce prin cresterea volumului acesteia, cu posibilitatea aparitiei unor fisuri pe lungimi de zeci de metri. Nu va faceti probleme, sunteti in siguranta;
5. Nu uitati de regula ca frigul te ia de la extremitati; feriti-va nasul si urechile de gerul aspru al iernii. Luati-va manusi calduroase, cu un singur deget. Incaltamintea trebuie sa fie de asemenea calduroasa, preferabil din piele imblanita, nu prea stramta, fiind obligatoriu sa folositi sosete din bumbac sau lana;
6. Un termos cu ceai fierbinte este ideal pentru a compensa caldura pierduta de organism. Alcolul si tutunul dau senzatia ca te incalzesc. Este adevarat ca la nivel de zecimi de grad C asa se intampla. Pe de alta parte nu uitati ca vasodilatatia provocata de alcool are ca efect de durata pierderea unei cantitati suplimentare de caldura, deci efectul in timp este negativ;
7. Evitati sa pescuiti pe timp geros, cand bate vantul.

marți, 5 ianuarie 2016

Alunele - Momeala pentru Crap

Alunele sunt un alt tip de momeala indragita de crap. Pentru a pregati alunele, trebuie sa le punem la macerat timp de 48 de ore in apa calda, apoi se fierb timp de aproximativ 30 de minute, pana aluna se inmoaie. Alunele pot fi folosite pe o montura fir de par sau in diverse nade. In ultima vreme, fiind o momeala destul de des utilizata, se gasesc alune si in comert special pregatite si tratate pentru pescuitul sportiv. Asa au aparut si alunele pop - up, realizate dintr-un material flotant si cu aroma de arahide. Asadar exista doua variante pentru a folosi alunele in pescuitul crapului, ori ni le preparam singuri ori alegem sa le achizitionam din comert.

duminică, 27 decembrie 2015

Mamaliga pentru patratica

Ingrediente:
- apa 2 litri
- faina de porumb (malai) circa 1 kg
- faina de grau
- sofran
- atractant pentru pesti lichid – anason, vanilie, capsuni …

Calitatea malaiului (granulatia) este esentiala pentru realizarea unor patratele bune de mamaliga. Dintr-un malai cu particule mari, cu tarate, vor rezulta niste patratele care se vor desface usor si ne vor lasa carligul gol, ineficient. De aceea primul lucru care trebuie facut este cernerea malaiului printr-o sita, cu cat mai fina cu atat mai bine.
Se pune apa la fiert, in am dizolvat sofranul, cam un varf de lingurita, precum si atractantul. Dupa ce apa da in clocot se pune malaiul, si se lasa sa fiarba circa 20-30 de minute. Cind mamaliga e aproape fiarta se amesteca bine cu facaletul.
Pana aici procedeul este identic cu cel al unei mamaligi obisnuite. Urmeaza insa faza a doua, menita sa le dea cubuletelor rezistenta si elasticitate.
Mamaliga obtinuta mai inainte o luam si o framantam cu faina de grau, pana capata consistenta unei plastiline. Formam apoi niste “galusti”, ceva mai mari decat o minge de tenis, si le bagam in ciorapi de dama vechi, rupti (nu-i luati fara sa intrebati ca aveti scandal). Ciorapul are rolul de a nu lasa mamaliga sa se imprastie la fierberea urmatoare. Ciorapul de leaga in fata si in spatele galustii cu o ata. Pe un ciorap putem sa punem astfel 5-6 astfel de galusti, in sirag.
Punem din noua apa la fiert si cand da in clocot punem in ea galustile formate dinainte. Le lasam sa fiarba pana se ridica la suprafata, semn ca sunt gata (cam 10 minute). Se scot pe un fund de lemn si se lasa la racit. Cel mai bine se folosesc a doua zi, sa fie proaspete. Sursa: www.ghidpescuit.ro

Delta Dunării – Curiozități – episodul V

Sulina este una dintre localitățile importante ale Deltei, fiind așezată la vărsarea canalului cu același nume în mare (Mila 0). Sulina are o existență de peste o mie de ani. În anul 956 după Hristos, un detașament militar rus în drum spre Constantinopol trece pe aici. Mai tarziu în sec. al XIV – lea, o găsim menționață pe una din hărțile genovezului Vesconte. Ea reprezintă punctul terminus al călătoriei pe fluviu cu vaporul. Drumul de la Tulcea la Sulina durează astăzi 5 ore, dar întorcandu-ne cu cateva secole în urmă, distanța dintre cele două localități dura zile sau chiar săptămani. Agronomul roman Ion Ionescu de la Brad a efectuat o călătorie în imperiul otoman în 1850. El a urmat drumul cotit al brațului Sulina, prin locurile primejdioase pentru navigație și scrie ca "acestea îi făceau să tremure pe călători". Dr. Wallace în cartea sa apărută în anul 1864 consemnează preparativele care se făceau pentru construirea canalului, iar Sulina îi pare "un oraș mic și mizerabil," format în cea mai mare parte din barăci. Importanța Sulinei va crește o dată cu proiectele de sistematizare a canalului. Amenajarea acestuia și transformarea lui într-un canal cu mare circulație a deschis noi perspective orașului Sulina. Multe consemnări ale unor călători ai începutului de secol XX, arată un port  cu țărmul bine pietruit, iluminat, bărbați și femei purtand toalete aduse direct de la Paris. Imaginea Sulinei a fost zugrăvită și de scriitorul Alexandru Vlahuță în lucrarea "Romania Pitorească" dar și de Jean Bart (Eugen Botez) în cartea sa Europolis. Cantitățile impresionante de mîl pe care Dunărea le-a adus pană la vărsarea ei în mare la Sulina, au făcut ca farul clădit încă din anul 1802 și reclădit în 1842, să rămană astăzi la o depărtare de 7 km de la vărsarea fluviului în mare.
                                                                                                                     Șerban Constantin Băleanu

Bibliografie : Delta Dunării – E. Panighianț

Bratul Sulina - Delta Dunarii

Brațul Sulina (numit și Canalul Sulina) este cel mai scurt și mai drept braț al Deltei Dunării, format prin ramificarea brațului Tulcea, la est de orașul Tulcea, în două brațe: brațul Sulina (la nord) și brațul Sfântu Gheorghe (la sud). Se varsă în Marea Neagră în dreptul orașului Sulina. Este regularizat și canalizat, permițând navigația vaselor maritime cu un pescaj de până la 7 m.
In urma adancirilor si corectarilor unor meandre, ca si amplasament in mijlocul Deltei si in urma acestor lucrari care au avut loc intre anii 1862 si 1902, lungimea bratului a scazut de la 93 km la 70 km, iar volumul de apa s-a dublat la aproximativ 19 %.
In prezent, adancimea minima este de aproximativ 6 m, iar cea maxima de 17 m. La varsarea in mare are loc o depunere a aluviunilor, la contactul intre apele dulci ale fluviului si apele sarate ale marii, formandu-se bara de la Sulina, care are tendinta de a optura gura de varsare.
Pentru diminuarea acestui efect, a fost construit un dig de protectie de aproximativ 9 km lungime, avand rolul de a indeparta spre larg aluviunile aduse de curentul circular, al marii.
Acest brat al Dunarii este dragat continuu, pentru asigurarea in cele mai bune conditii a  navigatiei maritime.
De-a lungul Bratului Sulina se gasesc: Localitatea Maliuc, Localitatea Ilganii de Sus, Localitatea Crisan, Localitatea Vulturu, Localitatea Partizani, Localitatea Gorgova, Localitatea Sulina.
Sursa: ro.wikipedia.org si www.turismland.ro

marți, 22 decembrie 2015

Painea - momeala

Cu totii ne amintim, ca atunci cand eram copii, pescuiam cu un cocolos de paine si prindeam niste carasei foarte frumosi. In ziua de astazi ne-am lasat acaparati de momeli sofisticate si preparate din ce in ce mai complex, dar totusi uneori am putea sa ne mai intoarcem in copilarie si sa incercam pescuitul cu momeli traditionale - painea.
Folosirea painii la pescuitul pestilor pasnici nu este ceva nou. Multi dintre pescari cunosc si folosesc painea ca nada si/sau momeala in sezonul cald, in special atunci cand momelile de origine vegetala (mamaliga, boaba de porumb) nu dau randamentul dorit. Dar sunt si destui pescari, mai ales dintre incepatori, care cunosc suficient de bine modalitatile in care putem folosi aceasta - materie prima - ieftina, si la indemana oricui.
Painea se poate folosi ca atare, in combinatia unor paste, ca principal ingredient, sub forma de pesmet, sau ca nada.
Cubul de paine
Paine cea mai buna este cea coapta pe vatra , utilizand partea de jos, (cu coaja groasa). Se taie cuburi avand latura de 1/2cm cu un cutit bine ascutit sau cutter.
Carligul se infige prin coaja, se rasuceste si apoi se ingroapa in partea cu miez. Este o momeala buna pentru crap, mai ales in baltile cu fund malos, pentru ca miezul de paine tinde sa se ridice, si o data cu el si carligul.
Cea mai buna paine este cea neagra, apoi intermediara si cu cartofi. Dar cum pe piata au aparut si alte sortimente, (de secara, cu adaos de seminte de in, de boabe de grau zdrobite, etc.) este bine sa incercam o gama cat mai diversa. De preferat fabricata altfel decat industrial.
Pasta
Pentru a obtine o pasta de consistenta plastelinei, miezul trebuie framantat indelung cu mana, adaugandu-se din cand in cand putina apa. In functie de specia de peste pe care o vizam, se poate combina cu alte ingrediente, cum ar fi:
- frunze de spanac taiate fin - pentru crap, amur, (cteno);
- miez de rosie pasat - pentru crap, amur;
- galbenus de ou - pentru crap, caras, platica, albitura; Atentie! Aceasta combinatie se intareste foarte repede!
- mamaliga - pentru crap, caras, platica, lin, albitura;
- halva - pentru crap;
- pudra din boilies pisate - pentru crap, caras.
Putem adauga dupa inspiratie sau stiinta diferiti coloranti, arome, (anason, miere, vanilie), indulcitori.
Pesmetul, (painea uscata)
Pesmetul se utilizeaza ca ingredient in alcatuirea unor nade sub forma de pudra. Intra in componenta nadelor pentru ciprinide, (combinat cu diferite fainuri vegetale si animale), sau la prepararea de boilies.
Din feliile de paine uscata se modeleaza sfere de dimensiunea 5-10 mm, pe care le gaurim ca pe boilies. Dupa ce le atasam de carlig, le acoperim cu pasta. Se obtine astfel o momeala asemanatoare cu pop-ups-urile.
Sursa: www.ghidpescuit.ro

luni, 21 decembrie 2015

Despre Montura "Fir de Par" pentru Pescuitul Crapului

Forfacurile destinate pescuitului la crap cu tehnici moderne, sunt, in marea lor majoritate, echipate cu un montaj cu "fir de par". Este vorba despre un mic fir care este atasat la cralig si pe care se insira momelile alese (boilies, boabe de porumb, pelete etc). Montura "fir de par" lasa carligul liber acesta agatandu-se mai usor in gura crapului. Un forfac tip "fir de par" se compune, un general, din 5 elemente distinctive: vartejul, firul textil, carligul, firul de par si momeala.
Vartejul face legatura intre firul principal si forfacul din fir textil. Firul textil nu este indispensabil dar ofera mai multa rezistenta la frecarea cu spinul ascutital dorsalei crapului. Carligul trebuie sa aiba 3 calitati: sa fie cat mai usor (pentru a nu ingreuna momeala si pentru a nu trezi suspicinea crapului), cat mai ascutit (pentru a permite o preintepare sau chiar o autointepare rapida) si cat mai rezistent (pentru drill-urile prelungite cu pestii vigurosi).
Nu sunteti obligati sa faceti un montaj cu "fir de par" dar va veti da rapid seama ca acest montaj va va aduce numai satisfactii. Controlati toate nodurile, caci orice nod este prin definitie un punct sensibil iar realizarea lui va trebui deci sa se efectueze cu cea mai mare grija.
Sursa: revista Pescar Modern, nr. 47 din 2001.