miercuri, 10 februarie 2016

Lacul Pasarea

Lacul Pasarea este format prin zagazuire. Numele lacului este dat de numarul foarte mare de pasari care odata existau pe acest lac. Lacul Pasarea este format din apele paraului cu acelasi nume care izvoraste din padurea Buciumeni de langa Mogosoaia si care se varsa in raul Dambovita. Odinioara acest lac era foarte bogat in peste, pasari salbatice dar si stufaris, papura si trestie. Astazi cantitatea de peste este din ce in ce mai putina in lacul Pasarea. Datorita faptului ca lacul Pasarea este situat foarte aproape de Bucuresti, este un loc de odihna si recreere pentru bucuresteni. Pe malul lacului este amenajat un complex turistic cu restaurant si terasa in aer liber. Tot aici se pot efectua plimbari de agrement cu barca si bineinteles se poate practica pescuitul sportiv. Pe malul lacului Pasarea se afla Manastirea Pasarea, construita in anul 1813 de stolnicul Grigore Asan.

Nada pentru Caras

Ingrediente:
  • maros mix cu betaina 1 kg
  • TTX 500 gr
  • canepa fiarta 500 gr
  • porumb conserva (Bonduelle) 500 gr
  • aditiv CSL 100 ml

Mod de preparare:
Se pune TTX -ul intr-un vas si se toarna apa peste el cat sa-l acopere - apa se va pune in etape urmarind sa obtinem o consitenta ca un terci moale. Lasam ttx-ul sa absoarba apa si intr-un alt vas amestecam celelalte componente. Porumbul poate fi pus cu tot cu zeama din conserva. Dupa umectarea corespunzatoare a ttx-ului se va lua din acesta si se va pune peste restul nadei, putin cate putin, pana vom obtine consistenta dorita. Daca nu gasiti nada Maros cu betaina, puteti folosi betaina separat, punand circa 30 gr la intreaga compozitie. 
Sursa:  www.pescar.urldocs.com

marți, 9 februarie 2016

Momelile Pop-Up pentru Pescuitul Crapului.

Este un stil destul de raspandit in randul pescarilor de crap. Acest tip de momeala se poate utiliza cu succes pe acele substraturi cu multa vegetatie, ori in locurile cu mal, pentru ca aici momeala va sta la cativa centimetri de fundul apei. De asemenea, pop-urile sunt foarte bune in timpul anotimpurilor racoroase, cu precadere incepand cu sfarsitul toamnei sau la inceputul primaverii.
Unii pescari opteaza pentru folosirea pop-upurilor alaturi de boilies-urile de fund, insa, ce-i drept, numarul acestora nu este foarte ridicat.
In primul rand, ele stau mereu deasupra substratului malos si devin astfel foarte vizibile pentru crapi.
Apoi, momelile pop-up sunt absorbite mai usor, intrucat ele elimina greutatea carligului ce este folosit la pescuit.
Nu in ultimul rand, alaturi de momelile scufundatoare, ele confera un aspect deosebit pescuitului la crap.
Boilies-urile scufundatoare se folosesc ca monturi destul de mult, asta deoarece se poate realiza cu usurinta si nici nu necesita un numar foarte mare de materiale. De aceea, tot mai multi pescari o prefera, in detrimentul altor monturi utilizate pentru crap.
Boilies-urile scufundatoare se pot folosi si in nadire, dar si ca o momeala pentru carlig. Ele se impart in boilies-uri solubile si boilies-uri tari.
Ca si materiale necesare unei astfel de monturi, trebuie mentionate firele textile de circa 20 lb, carligele, care nu trebuie sa fie mai mari de numarul patru, un vartej si un tub siliconic ce poate culisa si poate crea efectul de autointepare.
In ceea ce priveste dimensiunea unei asemenea monturi, in general ea ajunge pana la 12-15 centimetri.

Alegerea Plutei - Descrierea si Caracteristicile Plutei

Primul si cel mai relevant rol al plutei este cel de semnalizare a muscaturii pestelui. In al doilea rand, pluta este dispozitivul prin care pescarul poate sa dibuiasca topografia fundului apei, viteza curentului sau eventualele obstacole din calea carligului (la pescuitul in apele curgatoare). Si inainte de a aprofunda cele de mai sus, trebuie sa enumeram principalele parti ale unei plute obisnuite. Daca parcurgem de jos in sus componentele din Figura 1, vom observa ochetul sau ochiul prin care trece firul, matisajul, corpul plutei, antena si dopul sau bobita din varful plutei. Unele dintre aceste componente lipsesc, iar in pozitia altora se contopesc (in cazul stick-urilor unde corpul antena sunt unite). Cele mai uzuale componente folosite in confectionarea plutelor sunt lemnul de balsa, penele de paun sau spuma poliuretanica. Corpul plutei se fabrica in asa fel incat sa aibe o forma cat mai alungita iar diametrul antenei sa fie cat mai subtire. Foarte important este ca pluta sa poate fi intotdeauna observata cu usurinta. Pentru cei mai tineri, aceasta nu este o problema, insa pescarii mai varstnici nu observa cu usurinta muscatura, mai ales daca pescuiesc la o distanta mia mare cu o plut amica. Solutia cea mai viabila este folosirea unei plute cu o bobita de spuma poliuretanica in varf, precum in Figurile 2 si 3. Foarte folositor in acest caz este si coloritul plutei. Daca intr-un mediu cu multa lumina cele mai indicate sunt plutele vopsite in culori vii, pe intuneric se recomnda plutele in care predomina albul. Si pentru a fi si mai vizibile, pe corpul acestora pot fi trasate cateva dungii de culori mai inchise. In pescuitul pe ape linistite sau cu un curs mai slab se folosesc plutele mai subtiri, gen stick (betisor), iar pe ape cu un curs mai rapid sunt indicate plutele cu chila mai bombata intrucat acestea sunt mai putin sensibile la un curent mai puternic. Chiar si adancimea apei in care ne hotaram sa pescuim poate sa influenteze alegerea plutei. In ape mai putin adanci sau in cazurile in care varga este cu celputin un mentru mai lunga decat adancimea apei, se recomanda folosirea modelelor prin care firul culiseaza in doua locuri, ca in  Figura 4. In aproprierea trestiilor, in ape adanci la pescuitul crapului se foloseste o pluta culisanta mai robusta, ca in Figura 5. Pe ape curgatoare modelele cele mai utilizate sunt cele mai robuste, care chiar si in conditiile unui curent puternic isi pastreaza pozitia. In ultima perioada, in magazinele de specialitate stau la dispozitia cumparatorului adevarate arsenale de plute de modele si marimi dintre cele mai diferite.
In vremurile mai indepartate la confectionarea plutelor se foloseau niste materiale pe care le amintim doar de dragul celor care isi confectioneaza plute, precum in Figura 7: penele din coada de cocos, fazan sau gasca, primele pentru pescuitul albiturilor: oblete, rosioara, lin, caras, iar cele de dimensiuni mai mare pentru pescuitul crapului. La confectionarea plutelor un rol important la avut lemnul de balsa precum in Figura 9, dar in ultima perioada, cel mai mare aport in confectionarea plutelor la avut plasticul. Pentru speciile de pesti care se tin aproape de suprafata apei (oblete, rosioara, babusca) sunt recomandate modelele "culcate" de dimensiuni mici (3 - 4 cm) realizate dintr-un tub de plastic care se ataseaza de fir in doua locuri cu ajutorul a doua inele de plastic sau cauciuc, exemplu in Figura 11. In caz de urgenta poate fi folosit si un bat de chibrit, insa numai pe o montura foarte fina. pentru ciprinidele care se hranesc "intre ape" sau in aproprierea fundului apei, se folosesc plutele de forma unui con intors, atasat de fir in doua locuri. Pentru o categorie restransa de pescari (cei ce prefara pescuitul platicii la pluta) modelul din Figura 13 este cel mai indicat. Pluta are dimensiuni mai mari, dar este perfecta pentru echilibrarea unei monturi de mare adancime. Bineinteles ca se poate intampla oricand sa avem surpriza unui ciortan, semnalizarea plutei fiind si in acest caz la fel de eficienta. Folosite in exlusivitate la pescuitul crapului pe lacuri, pluta prezentata in Figura 14, se dovedeste a fi foarte folositoare si in conditiile de vand puternic sau in locuri in care curentul apei este mai puternic. Datorita plumbajului greu pe care-l suporta, semnalizeaza muscatura cu intarziere. Tot pentru pescuitul ciprinidelor se foloseste, insa intr-un procentaj tot mai mic si pluta din Figura 15, care chiar daca semnalizeaza perfect muscatura este foarte sensibila la conditiile atmosferice, fara a putea fi folosita in cazul valurilor mari. 
Plutele care fac parte din noua generatie sunt cele lestate. Acestea au la baza un plumb care permit lansarea lor la distante considerabile (pana la 50 de metrii in functie de greutate). Montura nu necesita o lestare gradata, fiind suficient un singur plumb (de la 1 - 2 grame) in aproprierea carligului. In pofida distantei considerabile la care pot fi lansate, aceste plute asigura o foarte buna vizibilitate. Aceste modele au fost "botezate" de catre pescarii care folosesc tehnica de competitie, match (cunscuta la noi sub numele de sheffield). In Figura 16 este prezentat modelul Giant Crystal iar in Figura 17 modelul Missile. Pentru pescuitul din aproprierea stufarisului, cea mai buna solutie este folosirea modelului lestat din Figura 18, pe cand pentru un pescuit de finete intre ape se recomanda folosirea modelului din Figura 19.

Pescuitul la Platica

Platica se recunoaste usor dupa corpul sau latit ca o palma. Solzii care acopera corpul sunt moi si lipsesc pe spinare in jumatatea dinspre cap, lasand o carare libera. Aceasi carare se gaseste in regiunea anterioara a corpului si pe muchia burtii. Capul este mic ,gura fara mustati si se poate prelungi in afara cu o mica trompa ca si la crap. Botul este scurt si ascutit. Aripioara anala este foarte lunga si puternic curbata inauntru. Coada are cei doi lobi asimetrici, cel inferior fiind mai lung decat cel superior. Culoarea platicii este alb-argintiu pe laturi si pe burta si cenusiu-verzui maslinie pe spinare. Exemplarele batrane din baltile cu vegetatie sunt galbene-ruginii.
Platica populeaza majoritatea apelor dulci ale Europei, putand fi intalnita din Irlanda pana in Muntii Urali si de la Cercul Polar pana in bazinul Marii Mediterane.
In tara noastra, poate fi gasita in majoritatea apelor colinare si de ses, in rauri cu curent lent si lacuri adanci. De obicei se tine in imediata apropiere a albiei, unde scormoneste malul in cautarea hranei.
In rauri vom cauta platica la apa adanca cu fund argilos si in gropile din avalul unor obstacole aflate in calea curentului.
In lacuri si balti o vom cauta langa perdele de stuf sau pe langa maluri abrupte,iar in apele invadate de vegetatie.
Pescuitul Platicii
Pescuitul platicii incepe primavara, din luna martie,cand razele soarelui atrag platicile in zonele de langa mal,cu ape putin adanci si caldute. Odata cu sosirea zilelor toride de vara, platica se retrage catre zonele mai adanci,de unde se ridica uneori, atunci cand vantul de vara provoaca valuri la suprafata apei. O vom cauta in zonele ferite de vant si in apropierea pragurilor, langa gropile adanci unde se refugiaza la nevoie.
Vara, platica musca bine in cursul diminetii, dupa care ritmul muscaturilor scade pentru ca ele sa reinceapa odata cu venirea serii.
Toamna, stranse in grupuri numeroase, platicile cauta zonele mai adanci ale apei, unde au asigurata cantitatea de oxigen necesara supravietuirii. La inceputul acestei perioade, pe vreme linistita, musca constant in apropierea perdelelor de stuf si in zonele ferite de vant si curenti. Odata cu sosirea rimelor zile geroase inceteaza a se mai hrani pentru o perioada. Iarna,chiar pe ger mare, cauta uneori libelule si alte larve apucand si momeala din carlig, mai ales daca-i prinsa in carlig-mormasca.
Nadirea
Asemeni celorlalte specii din familia Cyprinidae si platica este sensibila la momeli ce-i incita simturile bazate pe chimioreceptie: gustul si mirosul. Si in cazul platicii este foarte eficienta nadirea prealabila a locului de pescuit, recomandandu-se continuarea nadirii in ratii mici de-a lungul partidei de pescuit. Pentru atragerea platicilor de la mare distanta pescarii vor folosi: amestecuri din malai cu granulatie mare, mazare fiarta, mamaliga, seminte de in fierte, boabe de porumb in lapte tocate marunt, grau fiert, cartofi fierti, srot de floarea soarelui, faina de canepa prajita, anason, seminte de floarea soarelui prajite si tocate, atractanti. Nada trebuie sa contina intotdeauna si momeala utilizata.
Fiind vorba de un peste sperios, pescuitul platicii are ca reguli generale prezenta cat mai discreta pe mal si lansarea fara zgomot a momelii.La o lansare in forta zgomotul produs de impactul plumbilor si momelii pe suprafata apei va speria pestii care se vor retrage in adancuri.
Momeala
Asemeni crapului, platica aspira hrana de pe fundurile maloase ale apelor, fapt de care pescarul va trebui sa tina seama la plasarea momelii. Momelile preferate de platica si utilizate de pescar sunt: larvele de libelule (Chironomus), viermii albi, ramele rosii, graul proaspat sau fiert, garizii (latausii), mazarea, porumbul, mamaliga, pastele fainoase, buletele (boilies)
Scule si ustensile pentru platica
Pentru pescuitul platicii pescarii folosesc:
- Vergi fine din carbon/rubeziune cu lungimea cuprinsa intre 8-13 m.
- Nailonul recomandat este de 0,12 cu 0,10 - pentru platici mai mici si fire de 0.14 - 0.16 pt cele ce depasesc 1-2 Kg.
- Forfacul poate fi cu fir de la 0.10-0.12.
- Carligele vor fi numerele 12-14 cu tije lunga, avand in vedere ca platica are gura mica si fragila.
Trasatura platicii este fina, reproducand felul ei natural de a scormoni in mal: se aseaza oblic cu capul in jos pentru a aspira larvele de mal, moment in care pluta tresare usor; pestele revine la pozitia orizontala, prinde momeala si se ridica spre suprafata; pluta se indreapta apoi se culca pe o parte. Fiind un peste care oboseste repede, scoaterea ei nu ridica probleme. De obicei in rauri,cand este prinsa in carlig platica incearca sa scape inotand impotriva curentului. In lacuri ea se indreapta intotdeauna spre locurile mai adanci sau spre zonele bogate in vegetatie submersa.
Lungimea minima admisa la pescuit : 20 cm.

Mamaliga pentru patratica

Ingrediente:
- apa 2 litri
- faina de porumb (malai) circa 1 kg
- faina de grau
- sofran
- atractant pentru pesti lichid – anason, vanilie, capsuni …

Calitatea malaiului (granulatia) este esentiala pentru realizarea unor patratele bune de mamaliga. Dintr-un malai cu particule mari, cu tarate, vor rezulta niste patratele care se vor desface usor si ne vor lasa carligul gol, ineficient. De aceea primul lucru care trebuie facut este cernerea malaiului printr-o sita, cu cat mai fina cu atat mai bine.
Se pune apa la fiert, in am dizolvat sofranul, cam un varf de lingurita, precum si atractantul. Dupa ce apa da in clocot se pune malaiul, si se lasa sa fiarba circa 20-30 de minute. Cind mamaliga e aproape fiarta se amesteca bine cu facaletul.
Pana aici procedeul este identic cu cel al unei mamaligi obisnuite. Urmeaza insa faza a doua, menita sa le dea cubuletelor rezistenta si elasticitate.
Mamaliga obtinuta mai inainte o luam si o framantam cu faina de grau, pana capata consistenta unei plastiline. Formam apoi niste “galusti”, ceva mai mari decat o minge de tenis, si le bagam in ciorapi de dama vechi, rupti (nu-i luati fara sa intrebati ca aveti scandal). Ciorapul are rolul de a nu lasa mamaliga sa se imprastie la fierberea urmatoare. Ciorapul de leaga in fata si in spatele galustii cu o ata. Pe un ciorap putem sa punem astfel 5-6 astfel de galusti, in sirag.
Punem din noua apa la fiert si cand da in clocot punem in ea galustile formate dinainte. Le lasam sa fiarba pana se ridica la suprafata, semn ca sunt gata (cam 10 minute). Se scot pe un fund de lemn si se lasa la racit. Cel mai bine se folosesc a doua zi, sa fie proaspete. Sursa: www.ghidpescuit.ro

Cartoful - Momeala si Nada

Cartoful constituie una dintre cele mai vechi momeli de pescuit, iar eficienta lui nu s-a redus. S-a redus in schimb numarul celor care il folosesc. In avalansa de oferte sofisticate, specifice economiei de piata, cartoful si, in general, multe momeli simple, ieftine si usor de folosit pierd teren.
Pescarii mai in varsta cunosc eficienta cartofului ca nada si momeala pentru pescuit, in schimb, printre tineri este practic necunoscut. Nu este o momeala 'trendy' de care sa citesti in reviste sau pe forumuri, desi este una dintre cele mai bune momeli vegetale pentru selectarea taliei capturilor.
In cartile vechi de pescuit o momeala aparea recomandata preponderent alaturi de porumb, cartoful. Crud sau fiert, cartoful poate fi in multe cazuri o momeala extraordinara. Nu putine sunt baltile pe malul carora abunda culturile de cartofi.
Pescarii folosesc cartoful ca momeala sau nada sub forma fiarta, insa majoritatea nu stiu ca acesta poate fi utilizat si sub forma cruda. Pestii apreciaza cartoful, cel putin la fel de mult ca si oamenii, atat sub forma fiarta, cat si sub forma cruda. Desi este considerat de multi ca o momeala 'batraneasca', el exercita o atractie irezistibila pentru ciprinidele de talie mai mare: crap, caras, platica si babusca mare.

sâmbătă, 6 februarie 2016

Montura pentru Pescuitul Carasului la Undita.

Aceasta montura este una din cele mai simple monturi pentru pescuitul carasului cu o undita (varga, fixa). Intrucat carasul este un peste „pretentios” va recomandam ca firul sa nu fie mai gros de 0.18 mm iar varga sa fie una de peste 4m (in functie de balta). Daca trebuie sa pescuiti la distanta mai mari, langa papura, vegetatie etc. va recomandam folosirea unei bolognese doar daca sunteti obijnuiti cu acest fir de pescuit intrucat lansarile la distante mai mare necesita precizie sau incurcaturi ale firului. Daca vreti sa stati linistit si sa nu depuneti efort prea mare, varga cu montura prezentata mai sus sunt ideale pentru o zi reusita fara batai de cap. Aceasta montura este cea mai simpla montura pentru pescuitul carasului.
Materiale necesare pentru confectionarea monturii:
  • Alice plumb
  • Pluta + Varnis
  • Carlig nr 6-10 (in functie de preferinte)

vineri, 8 ianuarie 2016

Pescuitul la copca

Cum in cea mai parte a iernii baltile sunt inghetate formand poduri de gheata, peste care uneori mergi si cu sania trasa de cai, singurul procedeu de pescuit accesibil in acest anotimp este pescuitul la copca. Acest gen de pescuit este deosebit de atractiv, fiind foarte apreciat de pescarii care suporta in conditii onorabile gerurile iernii. Iar cand gerul se intrece cu gluma, un ceai fiebinte si o tuica fiarta - bauta cu masura - reprezinta catalizatori de nelipsit pentru o partida reusita. Din punct de vedere al echipamentelor necesare, pescuitul la copca nu este foarte pretentios, fiind suficiente 2-3 undite de cca. 1-1.5 m lungime, din trestie clasica, din bambus sau din materiale compozite moderne - dupa cum are omu'. Mai aveti nevoie de fir subtire 0.12-0.18, cam 1.5-3 m pentru fiecare undita, in functie de capturile pe care estimati sa le obtineti. Plutele vor fi mici, cu antena subtire, viu colorata. Daca apa unde pescuiti este foarte adanca puteti folosi si o mulineta pentru recuperarea firului. Mulineta poate fi cu tambur mobil, din plastic, de asemenea fara mari pretentii. In sfarsit, carligul, va fi subtire si rezistent, numere mici si foarte mici, cu tija ceva mai lunga pentru a-l putea extrage mai usor din gura capturilor mai dolofane.
Momeala cea mai eficienta este, in mod cert, fragila dar mult ravnita larva de libelula, de culoare rosie si corp segmentat. In acest caz carligele cu tija subtire si lunga, de culoare rosie, sunt recomandate. Rezultate acceptabile dau si viermusii clasici, de culoare alba sau roza. Sunt balti unde capturile de crap si caras nu sunt deloc intamplatoare, rezultate multumitoare obtinandu-se si la mamaliga. In aceste cazuri este bine sa va alegeti fire si carlige mai rezistente. Foarte des am intalnit situatia in care copca era prea stramta, raportat la dimensiunea capturii. Aici chiar ca este o problema, la care trebuie sa va ganditi din timp. Este bine sa tineti minte ca pestele mare prefera sa manance mai ales pe fundul apei, in apropierea namolului in care deseori se afunda pentru a se feri de frig. Explicatia este aceea ca, din punct de vedere fizic, apa prezinta o anomalie conform careia densitatea si temperatura nu sunt direct proportionale. Densitatea apei este maxima la temperatura de + 4 grade C. Din acest motiv, stratul de densitate maxima se gaseste la fundul albiei si nu poate avea decat +4 grade C, evident pentru un bazin cu adancime aflata in limite normale. La aceasta adancime umbla si rosioara, obletele, bibanul, micii sau marii rapitori, acestia din urma fiind mult mai bine adaptati sa supravietuiasca in apele reci, de unde si posibilitatea obtinerii unor capturi in zonele de suprafata a apei.
De cele mai multe ori problema cea mai delicata apare cand ajungem pe gheata, ne alegem un loc si ne pregatim sa facem copca. Cu ce si cum o facem ? In mod traditional copca se face cu un toporas, prin cioplirea ghetii pana rezulta o copca de forma neregulata dar in care putem pescui. De la caz la caz se poate folosi si o dalta si un ciocanel cu care ne putem da eventual si peste degete. Metoda este putin cam incomoda si cam zgomotoasa. Altii prefera sa faca un mic foculet, bine concentrat pe gheata care se topeste incetul cu incetul, preferabil in perimetrul gaurii nu si al zonei in care vom sta cu picioarele. O solutie inspirata consta in utilizarea unei freze speciale pentru gheata. Aceasta va realiza o gaura de diametru fix, fara efort mare chiar si in cazul cand gheata este groasa. Este bine ca freza sa aiba si o spirala de evacuare a ghetii razuite, pentru ca aceasta sa nu ramana in copca si sa pluteasca alaturi de pluta.
Ce trebuie sa stim cand mergem la o partida de pescuit la copca ?
1. In primul rand trebuie sa ne asiguram ca gheata rezista. Daca mai sunt si altii la pescuit sunt sanse sa nu avem surprize. Primii pasi trebuie sa-i faceti cu mare grija. La malul apei, in zonele adiacente stufurilor sau in zonele cu apa curgatoare (zona podurilor) gheata este mai subtire si poate sa cedeze brusc;
2. Feriti-va sa va adunati prea multi pescari intr-o zona restransa daca gheata nu este suficient de groasa;
3. Cercetati cu atentie zonele acoperite cu zapada, unde pot exista copci mari facute de lucratorii piscicoli pentru aerisirea baltii si evitarea sufocarii pestilor;
4. Cand gheata trosneste, mai ales dimineata si seara, este semn ca aceasta ia proportii sub actiunea gerului. Aceeasi anomalie fizica, de care am pomenit mai sus, spune ca densitatea ghetii scade odata cu scaderea temperaturii ceea ce se traduce prin cresterea volumului acesteia, cu posibilitatea aparitiei unor fisuri pe lungimi de zeci de metri. Nu va faceti probleme, sunteti in siguranta;
5. Nu uitati de regula ca frigul te ia de la extremitati; feriti-va nasul si urechile de gerul aspru al iernii. Luati-va manusi calduroase, cu un singur deget. Incaltamintea trebuie sa fie de asemenea calduroasa, preferabil din piele imblanita, nu prea stramta, fiind obligatoriu sa folositi sosete din bumbac sau lana;
6. Un termos cu ceai fierbinte este ideal pentru a compensa caldura pierduta de organism. Alcolul si tutunul dau senzatia ca te incalzesc. Este adevarat ca la nivel de zecimi de grad C asa se intampla. Pe de alta parte nu uitati ca vasodilatatia provocata de alcool are ca efect de durata pierderea unei cantitati suplimentare de caldura, deci efectul in timp este negativ;
7. Evitati sa pescuiti pe timp geros, cand bate vantul.

marți, 5 ianuarie 2016

Alunele - Momeala pentru Crap

Alunele sunt un alt tip de momeala indragita de crap. Pentru a pregati alunele, trebuie sa le punem la macerat timp de 48 de ore in apa calda, apoi se fierb timp de aproximativ 30 de minute, pana aluna se inmoaie. Alunele pot fi folosite pe o montura fir de par sau in diverse nade. In ultima vreme, fiind o momeala destul de des utilizata, se gasesc alune si in comert special pregatite si tratate pentru pescuitul sportiv. Asa au aparut si alunele pop - up, realizate dintr-un material flotant si cu aroma de arahide. Asadar exista doua variante pentru a folosi alunele in pescuitul crapului, ori ni le preparam singuri ori alegem sa le achizitionam din comert.