luni, 31 octombrie 2011

Fluviul Ebro

Ebru (in spaniola Ebro) este un fluviu din nord-estul Spaniei ce se varsa in Marea Mediterana la aproximativ 160 km de Barcelona. Este cel mai lung curs de apa din Spania si izvoraste la 70 km distanta de Oceanul Atlantic, la sud de Santander, in Muntii Cantabriei. Cursul sau in lungime de 600 km se intinde de-a lungul poalelor Muntilor Pirinei.
Este singurul rau din Spania care la varsare prezinta o delta si nu un estuar.
Fluviul este practic un paradis, nefiind afectat de catre factorii antropici (adica de om). Fiind foarte lung si lat, prezinta toate tipurile de formatiuni: sectiuni cu apa adanca langa baraje sau mica in alte locuri, cu apa repede si involburata langa nenumaratele cascade sau domoala, iar delta pe care o formeaza la varsare este un adevarat ecosistem neafectat inca de problemele poluarii, in ciuda faptului ca se afla destul de aproape de unele din cele mai mari metropole ale lumii (Barcelona).

Delta Ebroului


duminică, 30 octombrie 2011

Iazul Horgesti

Pescarii care viziteaza zi de zi acest iaz stiu deja ca regula de baza o constituie eliberarea obligatorie a exemplarelor de crap mai mari de 5 kg. primindu-se in schimb o zi gratuita la pescuit. Deasemeni pentru cei care doresc se poate elibera o diploma de autenticitate a capturii precum si fotografia exemplarului prins.
Taxarea se efectueaza la sediul fermei. Nu se elibereaza fractiuni de permis functie de timp(nu exista taxa doar pentru jumatate de zi,ea se achita integral indiferent de ora sosirii sau orele petrecute la pescuit); Doamnele care isi insotesc sotii la pescuit au gratuitate; Accesul la pescuit se face numai in zonele speciat amenajate(dig si malul opus drumului judetean); Are dreptul sa pescuiasca numai posesorul permisului chiar daca acesta are doar o singura undita; Sunt admise maximum 4 lansete sau undite cu maximum 2 cârlige fiecare; Pescuitul si inadirea se face numai de pe mal; Nu este permisa folosirea barcutelor de nadire; Nu se admite pescuitul din barca; Nu se admite pescuitul prin metode interzise de legea 192/2001 de genul: pescuitul cu "grebla" sau cu mâna, folosirea "ariciului", a cârligelor de agatat, etc; Cantitatea maxima de peste admisa pentru un permis de pescuit este de 5 kg crap,somn,salau,stiuca etc. Daca se depaseste aceasta cantitate, pestele in plus se va returna inapoi in apa neexistand posibilitatea cumpararii; Daca greutatea unui exemplar pescuit depaseste 5 kg, se elibereaza si se primeste o zi gratuita la pescuit; Momentan nu exista limita de greutate la caras; Un pescar poate ocupa circa 10 metri pe mal; Pe dig locurile sunt marcate; Pescuitul se va desfasura intre rasaritul si apusul soarelui; Este interzisa camparea si stationarea pe timpul noptii pe malul iazului;
Cale de acees: drumul national Bacau-Vaslui, la iesirea din Bacau spre Vaslui, dupa Podul de la Siret la prima intersectie se face dreapta, se ajunge la Buhoci in centru - la intersectie, la monumentul eroilor, aici se face la stanga, iar apoi se urmeaza drumul prin padure – Bibiresti – drept inainte fara nici o abatere la stinga (ex.: intersectia cu Parincea) - Horgesti, in total 30 de km.
Punctele forte ale iazului il constituie accesul facil pe orice fel de vreme, densitatea mare de peste, exemplarele record de crap si somn, atitudinea civilizata a personalului fermei si nu in ultimul rand curatenia baltii. Sursa: www.horgesti.ro

Lacul 23 august - Bucuresti

Lacul 23 August este situata in Parcul National de langa Stadionul National Arena din Bucuresti, vis-a-vis de restaurantul Riviera. Programul de pescuit este intre orele : 06.00 – 16.00. Dupa ora 4pm se deschide inchirierea de hidrobiciclete deci pescuitul se opreste.
Malurile din jurul lacului 23 August sunt foarte curate, cu loc de joaca pentru copii si parcare, exista si o insula de pe care se poate pescui in liniste. Se permite pescuit cu undita la rosioara (care este din abundenta) sau cu lanseta la caras sau salonta. Se mai poate pescui si la stiuca dar aceasta este din ce in ce mai rara.
Taxa este de 60 Ron / 12 h. Se pot retine 6 kg de peste. Nr de lansete/undite/pescar = 4. Specii de pesti intalnite: caras, rosioara, Salonta, stiuca.
Pentru a ajunge la Lacul 23 August (Blata Riviera), trebuie sa ajungeti pe Bulevardul Basarabia, nr. 23, sect. 2, Bucuresti – in Parcul National de langa noul stadion National Arena.

Juvelnicul

Este o componenta e trusei pescarului indispensabila acestuia daca vrea sa se intoarca acasa cu pestii … proaspeti. Poate fi facut din sarma (mai ales in Delta Dunarii, cu un astfel de juvelnic veti fi siguri ca veti gasi pestele pastrat in juvelnic peste noapte, si nu plecat prin gaura facuta de un sobolan de apa), nylon, ata pescareasca.
Daca doriti sa eliberati la sfarsitul partidei de pescuit pestii prinsi (desi cel mai bine ar fi sa ii eliberati imediat dupa ce i-ati prins si fotografiat), folositi mai degraba un juvelnic din nylon, cu ochiuri cat mai mici. Juvelnicele cu ochiuri mari fac rani la botul si inotatoarele pestilor.
In apele cu lipitori (mai ales lacurile pline de vegetatie), veti avea surpriza sa va descoperiti pestii morti din cauza atacului acestora asupra branhiilor. Solutia consta intr-un altfel de juvelnic, un sac din panza cat mai deasa. Acesta insa are dezavantajul ca nu permite trecerea decat intr-o masura destul de mica a apei.
Diametrul juvelnicului va fi in concordanta cu talia pestilor. Cu cat sunt mai mari, cu atat diametrul ar trebui sa fie mai mare. Bineinteles, niste pesti mai mici nu se vor simti deloc deranjati intr-un juvelnic mai mare.
Lungimea juvelnicului este importanta in cazul in care din anumite motive (mal inalt sau malos, intinsura) nu puteti ajunge la malul apei. Cu cat va fi mai lung, cu atat va fi mai usor sa le dati drumul pestilor ‘pe topogan’, fara sa va deplasati. O lungime care acopera cam toate cazurile ar fi 2-3 metri.
Intodeauna vom incerca sa punem juvelnicul intr-un loc cu apa adanca, ferit de bataia directa a soarelui, cu un curent de apa care sa permita improspatarea acesteia.
Indiferent de materialul din care este construit, un juvelnic necesita intretinere. Pe langa uscarea obligatorie de la sfarsitul partidei de pescuit, dupa indepartarea mucusului pestilor pastrati prin clatirea repetata in apa in care am pescuit, fiecare tip de juvelnic necesita intretinere specifica. Astfel, juvelnicelor din sarma li se va indeparta rugina si vor fi vopsite in fiecare iarna. Cele din ata vor fi verificate iar ochiurile putrezite vor fi refacute. Mai avantajos din punct de vedere al intretinerii este un juvelnic din fire de nylon.

Imbracamintea Pescarului

Oricare ar fi natura pescuitului, imbracamintea pescarului trebuie sa fie igienica si practica. Igienica, sa-i apere corpul de umezeala si vant, sa fie racoroasa vara si calduroasa iarna, daar si practica, sa-i fie usoara la purtat, nestanjenindu-i mersul si miscarile, rezistenta si de o culoare apropriata de aceea a mediului in care se misca.
Se recomanda o camasa usoara, din tesatura moale de lana, care sa fie purtata direct pe piele. Pe langa faptul ca este calduroasa iarna, este foarte practica si vara deoarece absoarbe transpiratia, fara sa se lipeasca de piele, asa cum fac tesaturile de bumbac, care se usuca si mai greu. Peste camasa vom pune, la nevoie, un pulovar mai gros, sau chiar un cojocel, cand este prea frig.
vara com purta un pantalon de panza, tip salopeta, iar pe timp rece, unul din acelasi model din stofa calduroasa. Cand pescuim umbland prin apa, cu cozme de cauciuc, lungi sau scurte, ori cu ghete speciale, vom purta un pantalon scurt de panza de stofa.
Contra ploii este buna o pelerina de panza deasa, sar si mai practic este un hanorac cu gluga, din panza, avand acelasi model cu cel care il poarta schiorii.
Pentru apararea capului, palaria vanatoreasca de fetru pare de departe cea mai preferata si a intrat de mult in portul pescarilor, pe langa faptul ca este practica, ea se potriveste bine si cu restul echipamentului. Vara, insa, pe arsita, o palarie usoara de panza sau de rafie, cu bolurile mai mari, ne va apara capul si in special ochii de radiatiile razelor solare, mult aplificate prin reflexul apei.
In general, pescarii se vor feri sa poarte imbracaminte confectionata din material complet impermeabil sau cauciucat, fiind nadusitor si foarte nesanatos, deoarece impiedica primenirea aerului.

luni, 24 octombrie 2011

Somon Record Pescuit in Suedia

Un tanar din Stuttgart, care locuieste de cativa ani in nordul Suediei, a avut parte zilele trecute de o experienta inedita in timp ce se afla la o partida de pescuit in apele cu curent din zona Bergeforsen.
Dupa doar o ora de pescuit, un somon de 29,2 de kilograme s-a agatat in carlig si, dupa o lupta apriga, perioada in care pestele a luat si 200 de metri de fir, pescarul a reusit sa-l aduca la mal. Pescarul neamt are in palmares si alti giganţi ai apelor, precum un somn de 80 de kg si un merlin ce a cantarit numai putin de 250 kg.
Noua sa captura a fost desemnata un record in Suedia, fiind cel mai mare somon prins pana acum în această tara. Precedentul record la somon in Suedia, in ce priveste capturile prinse cu lanseta, dateaza din 1992, atunci cand a fost capturat un exemplar de 28,7 kg. Sursa: www.aventurilapescuit.ro

vineri, 21 octombrie 2011

Guvidul de Mare

Aceasta specie traieste numai in Marea Neagra si in Marea Azov, precum si in lagunele si lacurile litorale din jurul celor doua mari. Este o specie endemica, relicta pontocaspica. In apele noastre se gaseste de-a lungul intregului litoral marin si in lacurile Razelm si Siutghiol, unde patrunde din mare.
Guvidul de mare are corpul alungit si cilindric in partea anterioara si comprimat lateral in cea posterioara, acoperit cu solzi ctenoizi. Capul este mare, putin comprimat dorso-ventral, cu o gura mare, terminala, putin oblica, cu buzele groase si carnoase. Cele doua inotatoare dorsale sunt concrescute la baza. Ventuza ventrala este de lungime variabila. Solzii acopera pieptul si istmul pestelui.
Mediul acvatic ambiant are o mare influenta asupra coloritului pestelui, astfel incat acesta este foarte variat in cazul respectivei specii. Partea superioara a dorsalei si a capului este de culoare intunecata, de multe ori de un brun-ocru sau brun negricios, cu multe pete inchise, de forma variata si neregulata. Pe opercule si bot prezinta multe pete si marmoratii. Partea ventrala a pestelui este cenusiu deschisa. Acest colorit de baza variaza in multe nuante, in functie de mediul acvatic. Dorsalele sunt cenusii, cu dungi longitudinale negre intrerupte. Anala, caudala si pectoralele au pete mai intunecate sau mai deschise la culoare, nu insa si inotatoarea ventrala.
Lungimea obisnuita este de 20 cm, dar atinge si 24 cm, in Marea Azov s-au semnalat si exemplare de 28 cm.
Guvidul de mare este o specie marina care intra si in lacurile salmastre, dar niciodata nu s-a semnalat in ape dulci, in Marea Neagra traieste pe fundul pietros, unde se hraneste cu crabi, creveti, amfipode, uneori si cu puiet de peste de alte specii. Consuma si scoici mici, culese din zona pietrisului unde traieste. Are carne gustoasa, motiv pentru care este un peste cautat. Uneltele si metodele de pescuit sunt comune cu cele practicate in cazul hanosului.

Sardeaua

Traieste in zona de est a Oceanului Atlantic, Marea Mediterana si Marea Neagra, iar pe litoralul romanesc, in partea sudica.
Corpul pestelui este alungit, gros, slab comprimat lateral, acoperit cu solzi mari, care lipsesc pe cap. Ochii sunt mari, cu pleoapa adipoasa puternic dezvoltata in partea posterioara a ochiului. Gura este mica, oblica. Dorsala pestelui este albastra deschis, laturile si ventrala argintii. Pe opercule are cate o pata aurie.
Creste in apele noastre pana la 23 cm, mai frecvent 12-16 cm.
Este un peste marin pelagic, caruia ii place apa mai calda. Atinge maturitatea la 2-3 ani si are o longevitate de 5-7 ani.
Se foloseste ca nada (intreaga sau bucati) la pescuitul stavridului, scrumbiei albastre si al calcanului.

Bologneza - Echipament

Pentru a pescui la bologneza este necesara o lanseta a carei lungime variaza intre 4,5 si 8 m, insa cele mai folosite sunt cele de 6 m sau de 7-8 m pentru locurile mai adanci. Aceste lansete sunt echipate cu inele inalte pentru a facilita alunecarea firului,nelasandu-l sa se lipeasca de blanc. Incepatorilor le-as recomanda o lanseta de 5-5,5 m (mai usor de manevrat) din carbon cu actiune de varf, nu numai pentru ca la inceput pestii vor fi mai mic,dar si pentru ca la o astfel de lanseta aruncarile vor fi mai precise, iar manevrele de lansare nu vor necesita o amplitudine prea mare. In ceea ce priveste mulinele,parerile specialistilorsunt impartite. Unii recomanda mulinetele foarte mici (tip”microlite”) deoarece varga lunga este cea care oboseste pestele, la fel ca la pescuitul cu undita, altii le prefear pe cele medii(ca la sheffield), spunand ca asa vor castiga mai mult timp in aducerea pestelui si a monturii si ca, in combinatie cu actiunea vergii,vor obosi mai repede un peste mare (dispunand totodata si de o rezerva mai mare de fir in eventualitatea unui demaraj).
Ca o regula generala, de-a lungul timpului,cele maipotrivite mulinete pentru bologneza s-au dovedit a fi cele capotate deoarece acestea permit un control mai bun al firului pe timpul derivei monturii.
Fiind vorba despre o tehnica in care controlul firului este extrem de important, se recomanda un fir flotant si vizibil, cu grosimi intre 0,12 si 0,16 mm sau 0,18 mm pentru pestii mari.
Plutele amintesc de cele de la pescuitul clasic cu undita,capabile insa sa sustina cantitati mai mari de plumb (de peste 3 g). Pentru a rezista mai bine curentului,acestea au corpul scurt si bombat si chile foarte lungi,care le confera un echilibru mai bun.
Plumbajul - este unul dintre factorii care fac din bologneza o tehnica mai apreciata-de catre unii pescari de competitie-decat sheffield-ul.
Daca la sheffield era necesar un plumbaj progresiv sau etalat,format din mai multe alice de diferite marimi si care puteau provoca dese incurcari ale firului la lansare, la bologneza se poate folosi un plumbaj mai compact sau chiar masiv(format dintr-o singura oliveta si doua alice opritoare). In felul acesta puteti spune adio incurcaturilor de fir, atat de enervante,provocate de un plumbaj raspandit. Un alt avantaj al acestei tehnici se datoreaza tot plumbajului mai compact (restrans) si consta intr-o mai mare stabilitate a monturii in cazul curentilor de adancime.

marți, 18 octombrie 2011

Lacul Poiana Uzului

Lacul de acumulare Poiana Uzului este situat in apropiere de Sălătruc si are ca scop principal alimentarea cu apa si producerea de energie electrica. Barajul in spatele caruia s-a format lacul este un baraj cu contraforti, unul dintre putinele baraje de acest fel din Romania. Barajul este inalt de 84m, lung de 507m iar lacul are o lungime de 3,75 km, o suprafata de 334 hectare si un volum de 98 milioane metrii cubi. Adancimea maxima a lacului este de 64,7m.
Lacul de acumulare Poiana Uzului construit in anul 1973 este situat pe raul Uz, la poalele Muntilor Nemira. Alimenteaza cu apa potabila mai multe orase din judetul Bacau, printre care: Onesti, Bacau si Tg. Ocna. Cei mai multi il “ataca” pe partea dreapta, mergand pe drumul judetean. E un loc super pentru o drumetie de o zi sau doua. Pornesti din Salatruc, la baza barajului si mergi pana la coada lacului unde se poate campa. In jurul barajului dupa 1990 au aparut numeroase case de vacanta dar si cateva pensiuni deschise mai ales in sezonul de vara.
Locul este ideal pentru pescuit insa in ultima perioada accesul pe lac este restrictionat datorita faptului ca din acest lac se alimenteaza cu apa mai multe localitati din judetul Bacau, printre care si municipiul Bacau. Drumul de acces catre acest obiectiv este proaspat asfaltat pana in zona superioara a barajului, de aici si pana la coada lacului drumul a fost asfaltat acum multi ani si este mai dificil de parcurs iar mai in amonte desi pe harta apare ca drum judetean DJ 123, este de fapt un drum forestier foarte greu accesibil.