sâmbătă, 21 martie 2015

Nodul Snood

Nodul Snood este un nod pescaresc foarte rezistent si bun pentru legarea carligelor cu paleta atasata de tija carligului. Nodul este foarte util deoarece pastreaza carligul orientat in lungimea liniei. Pentru a obtine un nod cat mai bun umeziti firul.

Dunavatul de Jos

Dunavatu de Jos este un vechi sat pescaresc. Din Dunavat se poate ajunge usor la Lacul Razim si canalele din apropiere. In Dunavat de Jos puteti pescui de pe dig sau puteti inchiria o barca (la rame sau cu motor). Puteti pescui in lacurile/canalele de langa sat ori puteti merge in inima Deltei. Ca si specii de pesti sunt cele enumerate mai jos. Puteti sa pescuiti la rapitori, la crap, somn, sau la undita unde puteti prinde biban, caras, rosioara etc. Aveti posibilitatea sa va cazati fie la hotel, fie la pensiunile din sat SAU la localnici (este cel mai ieftin).
Cale acces. Din Tulcea mergeti spre Murighiol si de aici spre Dunavatu de Sus si apoi Dunavatu de Jos. Satul Dunavatu de Jos apartine de comuna Murighiol care se afla la 9 km Murighiol si la 46 km de Tulcea iar soseaua este impecabila. Drumul a fost recent asfaltat.

joi, 19 martie 2015

Geneza si Istoria Deltei Dunarii

Formarea Deltei, a inceput in cuaternar in glaciatia vurniana avand doua faze distincte. O faza continentala cauzata de regresiunea marina cand tarmul era mult retras si bratele Dunarii au lasat canioane vizibile in actuala platforma continentala. O faza de golf care a urmat unei transgresiuni. Ipoteza limanica emisa de Grigore Antipa si continuata de V. P. Zencovici, admite prezenta unui golf, barat de catre cusentii marini prin grinduri transversale si transformat in liman. Dunarea a adunat acest spatiu, in conditiile unei mare reduse de ~70 cm. Calmatarea continua a dus la actualul aspect.
Privita de pe Dealurile Tulcei, Delta Dunarii apare ca o intindere de verdeata strabatuta de suvite argintii.
Delta Dunarii este o campie in formare, cu altitudine medie de 50 cm, alcatuita din: relief pozitiv (grinduri, ostroave si ) si relief negative: bratele Dunarii, canalele, garlele, mlastinile, baltile si lacurile.
Uscatul deltaic reprezinta 13% din suprafata si este reprezentat prin:
-grinduri fluviatile, care insotesc bratele Dunarii si sunt orientate pe directia vest-est, avand altitudini de 0,5-5m
-grinduri maritime orientate pe directia nord-sud, remarcabila fiind Letea cu altitudinea de 124m - altitudine maxima pentru delta, Caraorman, Saraturile, Ivancea, Dranov, etc.
-grinduri continentale ce reprezinta resturi din uscatul predeltaic: Chilia si Stipoc.
Cantitatea de aluviuni adusa annual de catre Dunare, la care se adauga resturile organismelor moarte, praful eolian, etc., vor face ca procentul uscatului sa creasca, in detrimentului reliefului negative.
Atestarea istorica a Deltei Dunarii
Prima stire istorica despre Delta Dunarii ne-a lasat-o grecul Herodot, "parintele istoriei" care descrie intrarea flotei persane a lui Darius prin Delta, dupa ce poposise la Histria (515-513 iHr), Polibiu (sec. al III-lea - al II-lea iHr) descrie un spatiu cu bancuri de nisip intre care se aflau brate cu apa, Straba (sec.I iHr) indica sapte brate intre care se aflau insule, idee reluata si de Pliniu cel Batran, Ptolemeu, etc. Marturii ale locuirii zonei exista din sec.I iHr- al II-lea dHr.
In sec. XV, Tara Romaneasca si Moldova pierd gurile Dunarii ca si Dobrogea, acestea fiind cucerite de Imperiul turcesc si astfel pana la jumatatea sec. al XIX-lea, Delta era o "terra incognito". Studii detaliate despre Delta au fost prezentate de catre geografii George Vaslan, Constantin Bratescu, naturalistul Grigore Antipa, etc.

Raul Timis

      Timisul (in sarba Тамиш, Tamis, in germana Temesch, in maghiara Temes) este cel mai mare rau interior al Banatului, care isi are izvoarele pe versantii estici ai Muntilor Semenic, în judetul Caras-Severin. Raul se formeaza la confluenta a trei brate: Semenic, Gradiste si Brebu.
       Depasind barajul de la Trei Ape, raul curge vijelios intr-o albie ingusta orientata NV - SE. De la Teregova cursul Timisului ia directia sud-nord, iar de la Caransebes, datorita scaderii pantei, raul descrie meandre largi. Traverseaza tot judetul Timis, apoi trece in Serbia unde se varsa in Dunare, la Panciova. Pe o portiune de 3,3 km raul marcheaza frontiera romano-sarbeasca. In perioada romana Timisul a fost numit Tibisis sau Tibiscus. Sursa: wikipedia.org

Morun la Sfantu Gheorghe, Delta Dunarii


Boilies cu Scoici si Piper

Reteta acesta este conceputa pentru lacurile care au o populatie de scoici foarte mare. Asta pentru ca, scoicile, sunt una din sursele de hrana preferate ale crapului. Aceasta reteta se preteaza atat pentru boiliesuri fierte cat si solubile.

Ingredienta partea Solida :
  • faina GLM 15% - atentie....nu este extract de glm , este faina de glm
  • faina de pastrav(peste alb daca nu aveti pastrav) 15%
  • Caseina 20%
  • Germeni de grâu 20%
  • Albumina 5%
  • faina porumb fina 15%
  • Robin Red prins 9%
  • Coji de ou macinate 1%
Ingrediente partea Lichida:
  • Aroma crustacee 4 ml / kg
  • Aroma Crab 4 ml / kg
  • 1 lingura betaina / kg
  • Ulei esential de piper - 20 picaturi / kg
  • Extract GLM 2 linguri / kg
  • Ulei esential de ficat de cod 20 ml / kg
  • Oua/lapte de porumb

Calcanul

Calcanul traieste in Marea Neagra si in Marea Azov. In apele noastre traieste in faciesul de nisip pe toata lungimea litoralului romanesc.
Calcanul are un cap de forma ovala sau mai bine zis romboidala si este foarte lat. Pe corpul pestilor adulti se observa tuberculi (butoni) ososi si solzi rudimentari. Fiecare tubercul are o prelungire sub forma unei tepe subtiri, care poate provoca rani pescarului neatent. Acesti tuberculi sunt numerosi pe partea zenitala (superioara) a corpului, dar cativa sunt dispusi si pe partea nadirala (de jos, spre nisip), insa mai mici. Tuberculii lipsesc la puiet, iar la tineret nu apar inca tepii. Gura este oblica, inferioara, cu dinti asezati pe mai multe randuri, cu buze mici, subtiri, ca niste prelungiri ale pielii. Ochii sunt asezati numai pe partea zenitala a corpului. Dorsala si anala sunt foarte lungi, de la cap si pana la pedunculul caudal. Linia laterala, lunga, prezinta o curbura foarte puternica in dreptul pectoralei.
La exemplarele juvenile, partea zenitala este de culoarea nisipului (cenusie), cu pete albe si negre; adultii an un colorit brun, fara pete. Partea inferioara a pestelui este alba, rareori cu pete negricioase. Aceasta specie are o mare posibilitate de adaptare sub aspectul coloritului la mediul (nisipul) in care traieste.
Lungimea obisnuita este de 60-70 cm, rar 1 m, iar greutatea de 6-7 kg, rar 10 kg. Creste relativ incet : dupa 10 ani atinge lungimea de 55 cm si greutatea de 3,5 kg.
Calcanul ierneaza la o adancime de 60-70 m, in zona faciesului faseolinoid. Primavara, in perioada martie-aprilie, se apropie de zona litoralului, pana la o adancime de 18-30 m, unde pe anumite locuri se aglomereaza in carduri mari. La o temperatura de 13-16°C depune icrele. Atinge maturitatea sexuala la 5-6 ani. Dupa reproducere, pestii se imprastie, nu mai stau in carduri si trec la o nutritie foarte activa. Tineretul se hraneste la inceput cu crabi, moluste, creveti si puiet de peste, dar exemplarele mai in varsta se hranesc aproape exclusiv cu pesti (guvizi, bacaliari, stavrizi, scrumbii albastre etc.).
In perioada reproducerii, cand calcanul se apropie de tarm, se pescuieste de catre unditari din barca cu petactarul. Pe cirligul foarte ascutit se foloseste ca momeala hamsia, care se pune intreaga in undita, cu doua intepaturi. Tinand cont de greutatea mare a pestelui, atat firul, cat si struna trebuie sa fie mai rezistente la rupere. Firul cel mai des intrebuintat este de 0,50-0,60, iar struna de 0,40-0,45. Calcanul inghite momeala in intregime, fara muscatura, si pleaca imediat spre adanc, rareori spre mal. Poate fi scos numai cu minciogul, pestele fiind greu, de multe ori de 5-6 kg, sau si mai mare, ceea ce constituie o performanta si o amintire de neuitat pentru unditarii care vin la mare din interiorul tarii.
Calcanul se mai prinde de catre localnici si la "picior". In perioada reproducerii, uneori catre seara calcanul se apropie de mal si sta pe nisip la o adancime foarte mica, cateodata la numai cateva zeci de centimetri. Alteori se ingroapa partial in nisip, dar pescarul experimentat il descopera usor, pune piciorul pe el si il scoate apoi cu mina din mare.
In zona litoralului nostru mai traieste, intr-un numar mai redus, calcanul mic (Scopkthalmus rhombus). La unditele pescarilor amatori cade mai rar; se prinde mai mult la pescuitul industrial.

miercuri, 18 martie 2015

Coropisnita - Momeala

Descrierea coropisnitelor. Au o lungime de 3-5 cm, corpul catifelat, galben-maroniu , butucanos, cu picioarele ca niste lopeti, potrivite pentru a sãpa galerii pe sub plantele pe care le rod cu falcile lor groase. Aceste picioruse care le foloseste la sapat, pot fi considerate adevarate arme cu care se apara dar si sapa dupa hrana.
Aceasta insecta este ruda cu greierele si cosasul,fiind una dintre cele mai cautate insecte de catre cei din tagma pescareasca.Are o insemnatate cu atat mai mare,cu cat, odata pusa in carlig reprezinta deliciul celui mai mare peste al apelor noastre, somnul.
Face parte din insectele daunatoare deoarece se hraneste cu tulpinile plantelor
tinere,spre disperarea agricultorilor.
Ne dam seama usor de prezenta coropisnitelor,prin simplul fapt ca rasadurile sunt ofilite pe suprafete mai intinse.In terenurile pe care sunt imprastiate ingrasamante naturale , aceste insecte i-si fac simtita prezenta mai ales primavara,fiind foarte usor de gasit. Tocmai de aceea le gasim in mediul lor propice, adica in mormanele de ingrasamant vechi de cel putin 2-3 ani, deoarece aciditatea solului aici nu mai este atat de ridicata.
Este bine de stiut atat de catre pescari dar mai ales de catre agricultori,ca aceste insecte daunatoare nu agreeaza pamantul cu ingrasamant de bovine, pe cand in cel de porcine sau cabaline este omniprezenta.
Procurarea coropisnitelor este destul de grea, mai ales pe seceta. Daca gasesti insa locul potrivit sau il afli de la altii, e bine sa-ti faci provizii.
Se recolteaza cel mai bine primavara in lunile aprilie-mai si toamna in lunile septembrie-octombrie. Multi pescari le cresc pana toamna tarziu in cutii speciale.
O posibilitate de recoltare ar fi sa va inarmati cu o furca zdravana si dispusi a face putin efort, incepeti sa cautati aceasta insecta mult ravnita sapand in mormanele de balegar vechi
Exista si o capcana pentru coropisnite, care se confectioneaza dintr-un pet: se taie partea superioara a recipientului cam la o treime din inaltime, se intoarce invers ca o palnie si se introduce in corpul ramas. Ansamblul “capcana” se ingroapa in gradina la nivelul solului, acolo unde ai vazut gauri…cel mai probabil de coropisnite. Se pune in capcana o lingura de bere, apoi se verifica capcana dimineata. Se fac astfel de capcane cat mai multe, pentru a mari sansele de a captura cateva coropisnite. Trebuie avuta grija ca pamantul sa nu depaseasca buza sticlei,si sa nu intre pamant in interiorulsticlei
Pastrare. Un recipient de 20-30 l este bine sa il folosesti pentru cel mult 20 de exemplare. Pui in el gunoi de grajd vechi(paie cat mai multe), eventual ceva frunze uscate (de prin livada si sa nu fie de nuc) si doi-trei cartofi. Nu exagera cu umiditatea. Peste recipient se pune o plasa care sa permita aerisirea. Recipientul trebuie acoperit neaparat, deoarece coropisnitele zboara. Coropisnitele trebuie pastrate independent deoarece se omoara intre ele sau se rup clestii cu care sunt dotate. Pentru a le pastra o perioada mai mare de timp ,pescarul trebuie sa le hraneasca cu coji de cartofi.
Utilizarea. Poate fi prinsa in carlig in doua moduri: 1. Se trece carligul prin platosa superioara situata deasupra capului; 2. Se poate lega de tija carligului, varful ramane liber.
Poate fi folosita si in combinetie cu rama neagra de mal.
Este cea mai buna momeala pentru pescuitul nocturn la somn. Are proprietati fluorescente si elimina un suc foarte aromat. Mreana prefera si ea o astfel de momeala.
O alta victima a acestei insecte mai este si cleanul,care prefera coropisnitele de dimensiuni mai mici,plesnite pe suprafata apei. Nici crapul pare sa nu fie indiferent la aceasta momeala atat de ispititoare.

Balta Vulpoi

Balta Vulpoi este o balta relativ mica, cu o suprafata de aprox. 5 ha. Balta Vulpoi este o balta curata si linistita, se poate pescuit pe aproape toata suprafata baltii (are putin stuf la un capat). Se afla in localitatea Dragoesti din judetul Ialomita la 60 km de Bucuresti. Taxa este de 70 Ron/24 h, este interzis pescuitul la bomb, optional se poate planta de catre personalul baltii contra sumei de 30 Ron / pescar, se poate pescui cu maxim 5 lansete. Se poate retine maxim 10 kg de crap, carasul nu are limita. Specii de pesti intalnite: biban, caras, crap, cteno, salau. Telefon Contact: 0744335328.
Cale de acces. Mergeti pe drumul Bucuresti – Urziceni (DN2), in localitatea Movilita aproape de iesire se face drepta spre satul Rosiori, urmeaza satul Valea Bisericii. Din Valea Bisericii mergeti in directia satului Dragoesti dar mergeti pana treceti un pod peste un canal de irigatii si intrati ori pe primul ori pe al doilea drum la stanga. Drumurile duc la Balta Vulpoi, balta este la 100 – 200 m de sosea.