Arapaima sau pirarucu, asa cum este cunoscut in Brazilia, este unul dintre cei mai mari pesti de apa dulce din lume. Numele local deriva din limba indigenilor si se traduce prin “peste rosu”, referindu-se atat la petele de un rosu aprins ale solzilor din apropierea cozii, cat si la culorea carnii acestui peste. Din cauza dimensiunilor impresionante, corpul sau este neted si are o forma aerodinamica, inotatoarele dorsale si cea anala fiind orientate inapoi, in apropierea cozii, pe langa corpul de culoare gri, cu nuante verzui. In comun cu alti pesti apartinand ordinului Osteoglossomorph (pesti ososi), arapaima are dintii ascutiti, ososi, care il ajuta foarte mult la schilodirea si sectionarea prazii.In afara dimensiunii impresionante, probabil ca trasatura care ii este cea mai caracteristica este dependenta fundamentala de aer - arapaima trebuie sa iasa din cand in cand la suprafata pentru a respira. In plus fata de branhii, acest peste are o basica inotatoare, modificata si largita, compusa dintr-un tesus asemanator cu cel pulmonar, cu ajutorul careia extrage oxigenul din aer. Acesta este o forma de adaptare la conditiile adesea hipoxice (insuficienta oxigenare) ale vaii inundabile a Amazonului, care il determina sa ia aer la intervale cuprinse intre 5 si 15 min.
Atunci cand nivelul apei scade, incepand din luna august si pana in mar
tie, pestii arapaima se aduna in lacurile si canalele raurilor. Catre sfarsitul sezonului, intre lunile decembrie si martie, adultii se imperecheaza, construindu-si un fel de cuib, in care f emela depunde icrele. Larvele ies dupa 3-5 zile din oua, dupa care femelele adulte lasa, de regula, masculii sa aiba singuri grija de pui. Masculul este foarte constiincios in rolul sau de parinte, nepermitandu-le puilor sa se departeze la mai mult de un metru de el. Odata cu cresterea nivelului apei, arapaima migreaza catre medii mai bogate in surse de hrana. Adultii care au varsta de peste un an se hranesc, in principal, cu alti pesti, in timp ce dieta diversificata a tinerelor exemplare, care raman sub ingrijire paterna pentru aproximativ trei luni, include: insecte, larve de pesti si alte organisme mici. Dupa retragerea apelor, adultii se separa de tineri si migreaza inapoi in lacuri si rauri. Maturitatea sexuala este atinsa la varsta de 4-5 ani, iar speranta medie de viata este de 15-20 de ani, in captivitate.
Atunci cand nivelul apei scade, incepand din luna august si pana in mar
tie, pestii arapaima se aduna in lacurile si canalele raurilor. Catre sfarsitul sezonului, intre lunile decembrie si martie, adultii se imperecheaza, construindu-si un fel de cuib, in care f emela depunde icrele. Larvele ies dupa 3-5 zile din oua, dupa care femelele adulte lasa, de regula, masculii sa aiba singuri grija de pui. Masculul este foarte constiincios in rolul sau de parinte, nepermitandu-le puilor sa se departeze la mai mult de un metru de el. Odata cu cresterea nivelului apei, arapaima migreaza catre medii mai bogate in surse de hrana. Adultii care au varsta de peste un an se hranesc, in principal, cu alti pesti, in timp ce dieta diversificata a tinerelor exemplare, care raman sub ingrijire paterna pentru aproximativ trei luni, include: insecte, larve de pesti si alte organisme mici. Dupa retragerea apelor, adultii se separa de tineri si migreaza inapoi in lacuri si rauri. Maturitatea sexuala este atinsa la varsta de 4-5 ani, iar speranta medie de viata este de 15-20 de ani, in captivitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu