Pescuitul
a fost o straveche indeletnicire a omului, ca si vanatul. Din vremuri
imemoriale el a cautat, invins de foame, sa prinda pestii din apele pe
malul carora se asezase. Prima forma, cea mai veche, a pescuitului a
fost aceea cu mainile, fara vreo unealta. Si astazi, in paraiele de
munte, oameni indemanatici, cunoscand bine locurile, prind pastravi si
zglavoace cu mainile, cautandu-i prin preajma bolovanilor din albie.
Pescuitul a fost o straveche indeletnicire a omului, ca si
vanatul. Din vremuri imemoriale el a cautat, invins de foame, sa prinda
pestii din apele pe malul carora se asezase. Prima forma, cea mai veche,
a pescuitului a fost aceea cu mainile, fara vreo unealta. Si astazi, in
paraiele de munte, oameni indemanatici, cunoscand bine locurile, prind
pastravi si zglavoace cu mainile, cautandu-i prin preajma bolovanilor
din albie.
O forma mai inaintata a acestui pescuit stravechi, primitiv, a fost aceea cand omul s-a ajutat de un bat ascutit cu care strapungea sau tintuia pestele in apa. Experienta l-a invatat apoi, vazand ca uneori pestele izbutea sa scape, sa adauge varfului ascutit o „ureche” sau un carlig pentru ca pestele sa nu mai scape. Era prima forma a harponului, unealta care i-a fost de mare ajutor omului preistoric la pescuit.
Datorita catorva resturi de scoici si pesti gasite in stratul paleolitic in urma cercetarilor si a sapaturilor arheologice, este sigur ca inca din paleolitic locuitorii tarii noastre, asezati in preajma cursurilor de apa, s-au indeletnicit cu pescuitul. In urma sapaturilor arheologice, de la Baile Herculane, de pe langa Bahlui, din lunca Dunarii, de prin Moldova, Muntenia, Oltenia, Banat, Transilvania, etc., s-au gasit numeroase harpoane facute din corn de cerb sau din oase din epoca neolitica, dar si resturi de scoici si oase de peste (crap, avat, somn, lipan, etc.). Este de asemenea sigur ca in epoca neolitica omul incepe sa foloseasca la pescuit plasa, ceea
ce
inseamna un progres considerabil. Plasa a fost facuta la inceput din
fire toarse din parul si lana animalelor, apoi din fibre vegetale
, dar au fost descoperite si cantitati mari de plase din lut. In Moldova,in asezarea de la Izvoare, s-a gasit o undita din os, plata, lucrata cu ingrijire, avand varful bine ascutit si prevazuta cu o gaura prin care se trecea sfoara. Doua undite din arama s-au gasit in asezarea neolitica de la Dealul Fantanilor, langa raul Bistrita.
Datorita trecerii timpului pescuitul a capatat amploare in epoca bronzului si a fierului, pestele ne mai fiind utilizat doar pentru hrana omului ci si pentru comert. Din epoca fierului apar si primele marturi scrise despre apele tinutului romanesc, adica despre Dunare si principalii ei afluenti, prima marturie fiind a lui Herodot, continuand spre prezent cu marturi ale istoricilor, ale calatorilor straini, geografi ai lumi vechi, naturalisti, etc. Ei fac referiri in oprele lor asupra speciilor de pesti, precum sturionii, somnul, scrumbii, crap, etc., asupra raurilor, Dunarii, Deltei si a Marii Negre si asupra marimea pestiilor si multimea lor in apele din tinuturile romanesti. De exemplu, naturalistul Pliniu vorbeste despre Dunare si gurile ei de varsare in numar de 6, despre lacurile Histria, Halmyris-actualele lacuri Sinoe si Razim, despre pesti mari prinsi, printre care somnii prinsi cu harpoane si trasi afara din apa cu boii, etc. Marturiile cele mai importante si valoroase privind pescuitul la gurile Dunarii si pe mare sunt cele de la cetatea Histria, unde se practica pescuitul si comertul cu peste sarat liber, adica fara a se pune taxe si impozite. In aceste marturi de la Histria sunt precizate locuri de pescuit(Peuce,Chilia,etc.) si specii de pesti de mare (calcan, stavrizi, barbuni) si de apa dulce (crap, somn), dar in general se vorbeste despre pescuitul sturionilor.
Fiind pescari vechi si numerosi, asa cum spune cronicarul lui Alexandru cel Mare, este normal ca getii sau dacii sa
fi avut un bogat lexic in legatura cu numele pestilor, cu uneltele de
pescuit si alte aspecte ale acestei indeletniciri. Se admite azi ca ar
fi de origine dacica termeni urmatori: mal, parau, carlig, balta, etc.
Dar mai bogat este lexicul romanesc de origine latina cum ar fi termeni
urmatori: peste(piscis)-a format in limba romana o familie intreaga de
cuvinte (pescar, pescuit, pescut, pestisor, etc.), lapti(lactes),
solz(solidus), basica-inotatoarea (bassica), crap(crapum), somn(somnus),
sacul(saccus), arcul, coarda, plasa (oria), etc.
Populatia din tinutul carpato-dunarean si-a continuat indeletnicirile ei esentiale: agricultura, cresterea vitelor, pescuitul, viticultura si mineritul pe parcursul timpului in epoca migratiilor, epoca feudalismului timpuriu si dezvoltat, precum si in perioada de dupa sec.XV pana in prezent. Pentru oameni de pe marginea cursurilor de apa, pestele reprezenta sursa de hrana si de comert pentru a obtine bani pentru achitarea taxelor si cumpararea celor necesare traiului, iar ca indeletnicire, la majoritatea locuitorilor din astfel de regiuni, era pescuitul pe langa altele.
Odata cu trecerea timpului pescuitul sa modernizat, au aparut unelte noi de pescuit, tehnicile s-au dezvoltat, astfel ca prindera pestelui in ziua de azi nu mai e asa de complicata cum era in trecut. In ziua de azi avem o gama foarte mare de produse si tehnici care fac viata unui pescar mult mai usoara.
O forma mai inaintata a acestui pescuit stravechi, primitiv, a fost aceea cand omul s-a ajutat de un bat ascutit cu care strapungea sau tintuia pestele in apa. Experienta l-a invatat apoi, vazand ca uneori pestele izbutea sa scape, sa adauge varfului ascutit o „ureche” sau un carlig pentru ca pestele sa nu mai scape. Era prima forma a harponului, unealta care i-a fost de mare ajutor omului preistoric la pescuit.
Datorita catorva resturi de scoici si pesti gasite in stratul paleolitic in urma cercetarilor si a sapaturilor arheologice, este sigur ca inca din paleolitic locuitorii tarii noastre, asezati in preajma cursurilor de apa, s-au indeletnicit cu pescuitul. In urma sapaturilor arheologice, de la Baile Herculane, de pe langa Bahlui, din lunca Dunarii, de prin Moldova, Muntenia, Oltenia, Banat, Transilvania, etc., s-au gasit numeroase harpoane facute din corn de cerb sau din oase din epoca neolitica, dar si resturi de scoici si oase de peste (crap, avat, somn, lipan, etc.). Este de asemenea sigur ca in epoca neolitica omul incepe sa foloseasca la pescuit plasa, ceea
ce
inseamna un progres considerabil. Plasa a fost facuta la inceput din
fire toarse din parul si lana animalelor, apoi din fibre vegetale, dar au fost descoperite si cantitati mari de plase din lut. In Moldova,in asezarea de la Izvoare, s-a gasit o undita din os, plata, lucrata cu ingrijire, avand varful bine ascutit si prevazuta cu o gaura prin care se trecea sfoara. Doua undite din arama s-au gasit in asezarea neolitica de la Dealul Fantanilor, langa raul Bistrita.
Datorita trecerii timpului pescuitul a capatat amploare in epoca bronzului si a fierului, pestele ne mai fiind utilizat doar pentru hrana omului ci si pentru comert. Din epoca fierului apar si primele marturi scrise despre apele tinutului romanesc, adica despre Dunare si principalii ei afluenti, prima marturie fiind a lui Herodot, continuand spre prezent cu marturi ale istoricilor, ale calatorilor straini, geografi ai lumi vechi, naturalisti, etc. Ei fac referiri in oprele lor asupra speciilor de pesti, precum sturionii, somnul, scrumbii, crap, etc., asupra raurilor, Dunarii, Deltei si a Marii Negre si asupra marimea pestiilor si multimea lor in apele din tinuturile romanesti. De exemplu, naturalistul Pliniu vorbeste despre Dunare si gurile ei de varsare in numar de 6, despre lacurile Histria, Halmyris-actualele lacuri Sinoe si Razim, despre pesti mari prinsi, printre care somnii prinsi cu harpoane si trasi afara din apa cu boii, etc. Marturiile cele mai importante si valoroase privind pescuitul la gurile Dunarii si pe mare sunt cele de la cetatea Histria, unde se practica pescuitul si comertul cu peste sarat liber, adica fara a se pune taxe si impozite. In aceste marturi de la Histria sunt precizate locuri de pescuit(Peuce,Chilia,etc.) si specii de pesti de mare (calcan, stavrizi, barbuni) si de apa dulce (crap, somn), dar in general se vorbeste despre pescuitul sturionilor.
Fiind pescari vechi si numerosi, asa cum spune cronicarul lui Alexandru cel Mare, este normal ca getii sau dacii sa
fi avut un bogat lexic in legatura cu numele pestilor, cu uneltele de
pescuit si alte aspecte ale acestei indeletniciri. Se admite azi ca ar
fi de origine dacica termeni urmatori: mal, parau, carlig, balta, etc.
Dar mai bogat este lexicul romanesc de origine latina cum ar fi termeni
urmatori: peste(piscis)-a format in limba romana o familie intreaga de
cuvinte (pescar, pescuit, pescut, pestisor, etc.), lapti(lactes),
solz(solidus), basica-inotatoarea (bassica), crap(crapum), somn(somnus),
sacul(saccus), arcul, coarda, plasa (oria), etc.Populatia din tinutul carpato-dunarean si-a continuat indeletnicirile ei esentiale: agricultura, cresterea vitelor, pescuitul, viticultura si mineritul pe parcursul timpului in epoca migratiilor, epoca feudalismului timpuriu si dezvoltat, precum si in perioada de dupa sec.XV pana in prezent. Pentru oameni de pe marginea cursurilor de apa, pestele reprezenta sursa de hrana si de comert pentru a obtine bani pentru achitarea taxelor si cumpararea celor necesare traiului, iar ca indeletnicire, la majoritatea locuitorilor din astfel de regiuni, era pescuitul pe langa altele.
Odata cu trecerea timpului pescuitul sa modernizat, au aparut unelte noi de pescuit, tehnicile s-au dezvoltat, astfel ca prindera pestelui in ziua de azi nu mai e asa de complicata cum era in trecut. In ziua de azi avem o gama foarte mare de produse si tehnici care fac viata unui pescar mult mai usoara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu