Primavara
cand apele incep sa se incalzeasca crapul incepe sa misune in cautarea
hranei. In apele mari, cu inertie termica mare crapii se aduna in
golfuri sau alte zone cu apa mai mica ce se incalzeste mai usor.
Vara
pe canicula si pe o apa calda crapul se retrage la apa adinca sau in
cazul apelor curgatoare pe albia apei cautand ape mai oxigenate. In
cazul baltilor cu izvoare in mod sigur ii veti gasi in apropierea
acestora. Nu refuza nici umbra unui cocioc plutitor cu apa de 2-3 m sub
el.
Toamna cand incepe sa se raceasca apa crapul da intr-o foame ceva
de speriat, mananca tot ce prinde sa adune grasimea necesara trecerii
iernii. Unii spun ca e cea mai buna perioada septembrie-noiembrie pentru
pescuitul crapilor capitali. Cu cat inainteaza mai mult spre iarna
crapul aduna mai multa grasime deci si mai multe kilograme.
Iarna
odata cu inversarea straturilor de apa crapul se retrage la locurile de
iernare, in general gropi cu fund malos si isi reduc activitatea si
hranirea la limita supravietuirii.
Crapul se hraneste scurmand fundul
apei pana la o adancime de 20 de centimetri. Meniul de baza este format
din larve, viermi, scoici, plante etc. dar exemplarele mari, probabil
din cauza necesarului mare de proteine, mai degusta si pestisori,
broaste acestea sunt particularitati sau raci. In mod normal un crap
consuma zilnic o cantitate de hrana egala cu dublul greutatii sale.
Incercati sa va inchipuiti cate larve trebuie sa manance un crap de
20-25 de kg intr-o zi si ce efort trebuie sa depuna pt a aduna aceste
larve, nu mai bine prinde el doi-trei baboi ca palma si gata masa? Asta
se intampla in general in apela fara scoici. Tenul se hraneste in primul
an de viata cu plancton vegetal apoi trece la treburi mai consistente
cum ar fi diferite ierburi, tulpini si rizomi de papura, castane de apa
etc apoi mai spre batranete la chestii si mai consistente: pestisori,
scoici, broaste.
In aprilie – mai are loc reproducerea crapului. In
acest timp, crapii se aduna in cirduri mari, se apropie de maluri si isi
depun icrele, lipindu-le de ierburi. In timpul pontei se lovesc intre
ei cu burta spre a usura eliberarea produselor genitale, fapt care a
atras momentului pontei si numele popular de “bataie”. O femela depune
cam 140000 de icre pe fiecare KG din greutatea ei; icrele masoara
1,3-1,5 mm diametru. Depunerea are loc in mai multe rastimpuri, dar in
mod obisnuit in orele diminetii, pe vegetatia submersa. Durata
incubatiei este de 4-6 zile la o temperatura de 20 GRD; larvele ce
eclozeaza au o lingime de 4,5-5,5 mm. Dupa ecloziune aceste larve stau
imobile pe vegetatie; dupa resorbtia sacului vitelin, ele incep sa
inoate activ, hranindu-se cu zooplancton.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu