joi, 9 iulie 2015

Pastele Barilla Nr. 47 - Momeala pentru Crap si Caras

Pastele Barilla 47 sunt niste paste italienesti care de-a lungul timpului s-au dovedit a fi o momeala foarte atractiva pentru crap si caras in special. Pescarii care au testat aceste paste sustin ca modelul 47 de la Barilla reprezinta chiar un succes in pescuitul crapilor si carasilor. Poate nu este o noutate pentru multi dintre pescarii sportivi dar incerc in acest articol sa prezint o modalitate de pregatire a pastelor pentru ca acestea sa poata sa fie asezate in carlig intr-un mod facil.
Practic pentru a reusi sa montam aceste fainoase pe carlig trebuie sa le fierbem pana acestea se inmoaie putin pentru a permite sa le strapungem cu carligul fara a le sparge dar sa reusim si ca pastele sa ramana fixate destul de bine pe carlig.
O pregatire simpla fara o reteta elaborata ar fi fierberea pastelor timp de 4 – 5 minute, iar dupa primele 3 minute de fierbere sa luam o pasta si sa o verificam intre dinti, aceasta trebuie sa fie un pic moi, sa nu mai trosneasca in dinti. Repetam aceasta verificare pana cand pastele sau inmuiat putin si devin cauciucate. Atentie, nu trebuie sa le fierbem prea mult, astfel se inmoaie prea mult si nu o sa mai stea in carlig. Cand au ajuns la starea dorita, pastele se scurg si se pun sub un jet de apa rece. Iar la final trebuie sa punem putin malai sau pesmet peste paste, pentru ca acestea sa nu se lipeasca intre ele.
Aceasta a fost o modalitate simpla si rapida de preparare dar desigur exista foarte multe retete prin care se pot prepara aceste paste. Retete care au ingredinte precum diversi coloranti, aditivi, ttx sau alte prafuri.
O reteta mai complxa pentru prepararea pastelor barilla 47 ar fi urmatoarea:
Ingredinte: o jumatate de cutie Barilla 47, colorant rosu si galben Super Color, aditiv lichid Aromix Caramel, aditiv pulbere Double Scopex, pesmet.
Intr-o cratita se pune apa la fiert, iar in momentul in care aceasta clocoteste, adaugati cantitatea de paste si lasati sa fiarba timp de 5 minute. Din cand in cand, amestecati cu o lingura de lemn, ca sa nu se prinda pe fundul cratitei. Se poate adauga si sare (de multe ori sarea in exces poate da rezultate foarte bune). Dupa cele cinci minute, le vom pune intr-o strecuratoare si le vom clati cu apa rece, pentru a evita lipirea acestora. In recipiente separate vom imparti cantitatea de paste necesara fiecarei arome si culori in parte. Adaugam colorantul si amestecam pana cand pastele capata culoarea dorita. Atentie la cantitatea de colorant; adaugati treptat, pentru a evita risipa. In functie de preferinte, se foloseste aditiv lichid sau praf. Atentie din nou la dozaj, in cazul aditivului lichid. Nu vrem ca pastele sa devina supraumectate. La aditivarea cu praf, vom avea grija ca pastele sa fie un pic mai umectate, pentru ca aditivul sa lucreze pe suprafata acestora, sa se topeasca si sa intre in peretii pastelor.
In varianta finala, pastele pregatite pentru carlig se pot pastra la borcan, dar nu inainte de a le scalda in pesmet, pentru a impiedica lipirea acestora in timp.
Aceste paste pot fi folosite si pentru carlig dar si pentru a realiza o nada. Dupa ce au fost fierte, pastele pot fi pastrate maxim o saptamana.

Racheta de Nadire

Nadirea are o foarte mare importanta, in special in pescuitul crapului unde fara o nadire corespunzatoare sansele unei partide reusite scad foarte mult. Tocmai de aceea nadirea este o operatie ce trebuie tratata cu mare atentie din multe puncte de vedere: locul in care nadim, cantitatea de nada, compozitia nadei etc, deoarece este unul din factorii ce vor influenta hotaritor partida de pescuit. Realizarea unei nadiri corecte, precise si sustinute va fi recompensata prin numarul trasaturilor sau al capturilor. Pentru a capta atentia crapului si pentru a obtine preocuparea lui pe vadul pe care pescuim este necesar sa avem un pat de nada pe o suprafata mai mica sau mai mare.
Cele mai des folosite nade ar fi semintele, amestecurile de seminte, boiliesuri sfarimate, boiliesuri, alune tigrate (tiger nuts), alune, pelete etc. Introducind in mod eficient aceasta nada putem cistiga increderea crapilor, obisnuindu-i sa se hraneasca pe vadul nostru, sa-l frecventeze, scopul nostru fiind sa-i tinem pe locul nadit.
Pentru nadirea cu racheta, exista lansete speciale numite Spood-Rod. Sunt lansete de 3,60 metri cu actiune parabolica, avand testul de curbura intre 4 si 5 livre, iar inelul din varf si cel de plecare sunt supradimensionate.
La reusita unor lanseuri cat mai precise si mai lungi,contribuie folosirea unui inaintas textil care este foarte rezistent si care preia socul lansarii. (in cazul folosirii unui fir monofilament, puterea de aruncare a lansetei este redusa de intinderea acestui fir si se reduce considerabil distanta la care putem arunca).
La nadirea cu racheta trebuie evitata incarcarea cu nada aderenta sau cu pelete inmuiate deoarece vor ramane lipite de pereti si nu se va face o golire eficienta; totodata nu incarcam racheta la capacitate maxima pentru ca daca facem acest lucru , in partea incipienta a aruncarii vom pierde o parte din nada si nu avem eficienta maxima (se incarca numai 2/3 din capacitatea maxima).
Un amestec bun pentru racheta de nadire ar fi boiliesurile cu diametru mai mic, porumb si canepa pentru a incarca racheta cat mai eficient si a nu ramane spatii goale intre bile.
Cel mai recomandat este sa se verifice aproape de mal de cat timp are nevoie racheta sa se goleasca, deoarece la distanta mare este imposibil sa ne dam seama cand racheta s-a golit si se poate lasa cateva secunde in plus inainte de a o recupera.

miercuri, 8 iulie 2015

Cloncul - Descriere

Cloncul este instrumentul cu ajutorul caruia sunt emise zgomote specifice ce atrag somnul european - silurus glanis - stimulandu-l sa se hraneasca si, altfel spus, sa atace ceea ce el considera ca ar reprezenta prada favorita. Este o ustensila care se foloseste la pescuitul cu pluta, din barca, al somnului.
Forma cloncului nu este una standard. In functie de forma terminatiei acestora (partea care intra in apa),numita si "pastila", pot fi concave si convexe. Ambele modele sunt la fel de eficiente. Cel mai adesea cloncul are forma de umeras, dar poate fi si drept sau usor curbat, poate fi in forma de rigla sau de secera. Materialele folosite la fabricarea cloncului sunt lemnul, metalul sau carbonul, cele din carbon avand si pretul pe masura, dar greutate si durabilitate excelenta.
Grosimea cloncului si a pastilei. In perioada de primavara, sunt recomandate cloncurile de mici dimensiuni, subtiri, cu pastile mici, de regula concave, care mai mult clipocesc decat bat. Ideea este ca sunt extrem de eficace in atragerea exemplarelor mici de somn, mai active si mai usor de pacalit. Vara, in momentul apropierii furtunilor, pe vant si zgomot, cele mai bune modele sunt cele mari, cu sunet jos, ce se adreseaza capturilor capitale.

luni, 6 iulie 2015

Voblerul

Vobler este denumirea generica a oricarei naluci din plastic dur sau lemn care reproduce silueta unui pestisor-prada si evolueaza prin apa cu o bataie laterala.
Voblerele sunt dotate cu o barbeta din plastic (sau metal), orientata intr-un anume unghi. In functie de forma corpului, marimea paletei, greutatea specifica a materialului din care este facut corpul si unghiul in care este asezata barbeta, voblerul va evolua cu o bataie diferita la o adancime sau alta.
De cele mai multe ori voblerele sunt dotate cu doua ancore, una la coada si cealalta in regiunea abdominala. Exista insa variante care au o singura ancora, altele cu trei sau mai multe si altele care functioneaza si cu carlige duble sau chiar simple.
In functie de forma corpului, voblerele se impart in doua categorii: fat si flat.
Voblerele fat sunt cele mai rotofeie. Astfel de voblere se folosesc indeosebi in ape tulburi, pentru ca au o evolutie destul de puternica, emit vibratii puternice care pot atrage atacuri chiar si atunci cand vizibilitatea este scazuta.
Voblerele flat au corpul mai turtit. Datorita formei corpului, evolueaza mai discret, cu miscari mai stranse si mai rare decat modelele fat. Sunt recomandate indeosebi in ape limpezi si in mod special recuperate intre ape. In functie de zonele in care evolueaza pe recuperare, voblerele sunt clasificate in 2 categorii: Shallow Runners (care evolueaza imediat sub suprafata) si Deep Runners (care evolueaza la adancimi mari).

Momitoarele

Momitoarele sunt foarte importante in pescuitul sportiv, avand un rol important in atragerea si momirea pestilor. In articolul acesta am sa va prezint diverse momitoare pentru partidele dv. de pescuit.
Folosirea momitoarelor este recomandata in pescuitul fiecarei specii de pesti pasnici, in special pentru lanseurile lungi. Metoda feeder reprezinta pescuitul cu echipamente sensibile la distante mari, momitoarele feeder sunt usoare, marimea medie fiind de 15 - 35g dar exista si pana la dimensiunea de 80g, pentru utilizare in ape curgatoare. Incarcatura clasica pentru aceste cosulete este o nada fina cu amestec de viermuti sau pinki ( larva unei alte specii de musca, pinki fiind mai mic si mai solid decat viermusul, cel mai este gasit de culoare rosie)
Momitoarele Feeder se grupeaza in doua categorii, putand vorbi astfel de momitoare inchise sau deschise, ambele putand fi folosite atat pe ape curgatoare cat si pe lacuri. Momitoarele deschise, dupa ce le-am umplut cu nada dorita, in combinatie cu seminte de canepa, larve si altele vor primi cate un dop de pamant pe ambele parti, regland astfel greutea cosului incarcat dupa actiunea lansetei si totodata, prin dizolvarea acestor dopuri, golirea continutului este mai rapida. Golirea continutului poate fi accelerata daca, dupa cateva minute dupa ce cosul s-a asezat pe fundul apei, tragem hotarat de fir miscand astfel cosul din loc (dar cu atentie sa nu zmucim prea tare pentru ca ne putem trezi cu carligul la cativa metri de locul momit). Unele cosuri sunt dotate cu lamele de plumb, care pot fi schimbate coform greutatii dorite.
Cosurile inchise elibereaza uniform nada cu care au fost umplute, asigurand o momire eficienta chiar si pentru un timp mai indelungat. La aceste modele putem folosi o cantitate mai mare de arome sau atractanti ( aromele lichide PROFI) pentru ca nada nu va fi eliberata dintr-o data ci, datorita curentilor din apa, se va goli aproape uniform prin gaurile cosului.
Momitoarele feeder pot fi montate fix, la capatul firului principal, sau culisante, intre doua blocaje. Alegerea greutatii ideale depinde de distanta la care dorim sa pescuim precum si de curenti, daca este vorba de o apa curgatoare. In ultimul caz sensibilitatea metodei, adica grosimea firului ales este esentiala pentru ca putem tine cosul si astfel toata montura neschimbata folosind momitor de 40g cu un fir de 0,25 sau vom reusi aceeasi performanta si cu un cos de 20g daca grosimea firului folosit este doar de 0,18.
Pentru sesizarea trasaturii putem folosi bambine usoare, dar ne putem orienta si dupa miscarea varfului, lansetele feeder fiind special concepute pentru aceasta metoda.

duminică, 5 iulie 2015

Tipuri de Plumbi - Alegerea Formei

Exista o mare varietate de plumbi, forma si greutatea acestora depinde de apa in care se pescuieste (statatoare, curgatoare), distanta la care se trimit carligele cu momeala, actiunea lansetei, grosimea firului si metoda de pescuit folosita.
Alegerea formei. Pentru ape curgatoare, plumbii plati sunt perfecti. Ca forma pot fi paralelipipedici, sub forma de disc, semidisc. Pot fi utilizati si plumbi de forma sferica, semipicatura.
Pentru apele statatoare cu fundul tare, avand gropane si canale se pot folosi plumbi cu forma ovoidala, conica, cilindrica, sferica, fusiforma. Forma ovoidala a plumbului este solutia potrivita. Acest plumb cauta gropanele si canalele unde pestii se retrag pe timp calduros sau rece.
In ape statatoare cu fund malaos, plumbul de forma "aripa delta" cu proemienta sferica este o alegere buna. Spre deosebire de cel folosit in ape curgatoare, suprafata acestui plumb este mai mare, mai subtire iar proeminenta semisferica fixeaza la mijloc si in partea inferioara centrul de greutate, favorizand stabilitatea plumbului pe mal (dupa lansare se recupereaza 2 m, pentru scoaterea plumbului din mal).

vineri, 3 iulie 2015

Nodul Grinner

Foarte utilizat in pescuitul stationar, nodul Grinner se foloseste in special pentru legarea carligelor sau vartejurilor de linia principala sau inaintas.

Pescuitul Caracudei

Caracuda poate fi gasita in aproape toate apele din Europa, pana la cercul polar; fac exceptie: Irlanda, Scotia, sud-vestul Frantei si Elvetia.
In Romania, caracuda poate fi intalnita in majoritatea apelor, exceptand paraiele de munte si lacurile montane. Apare astfel, numeroasa, in raurile mari, ca Prut, Dunare, Siret, precum si in baltile de revarsare ale acestora, in foarte multe crescatorii de crap si helesteie, in brate moarte, balti, lacuri colinare si de ses, precum si in Delta Dunarii si apele limitrofe.
Din primavara pana in toamna, pescuitul caracudei da rezultate satisfacatoare in primele ore de dupa rasaritul soarelui si dupa-amiaza tarziu. Uneori se poate pescui cu succes caracuda si in ultimele zile ale toamnei, cu conditia sa fie precedate de cateva zile calduroase la rand, intrucat ea se afla totdeauna in imediata apropiere a fundului apei, unde scormoneste in cautare de hrana, carligul trebuie reglat astfel ca nada sa atinga fundul (motiv pentru care este necesar sa se cunoasca bine adancimea apei). Este adevarat ca in zilele calduroase de vara pestele se ridica in straturile superioare ale apei, dar aceste ridicari dureaza foarte putin timp.
Metoda cea mai eficienta de pescuit la caracuda este cea cu pluta. Varga trebuie sa fie usoara si sensibila, iar firul de 0,15-0,18. Gura caracudei este mica, lucru care trebuie luat in considerare la alegerea dimensiunii carligului; astfel, rama folosita ca nada se fixeaza pe carlig de 8-10, in timp ce boabele fierte de grau sau bilutele de mamaliga se infig pe carlig de 10-12. Plumbul trebuie sa fie cat se poate de mic, iar pluta, extrem de usoara. La pescuitul caracudei se obtin rezultate bune prin nadirea prealabila a locului de pescuit, cu mentiunea ca este de dorit sa se foloseasca apoi aceeasi nada si pe carlig. Se foloseste in acest scop malai macinat mai mare, boabe tinere, laptoase de porumb, boabe fierte de grau, bilute de coca de paine etc. Cateva boabe sau bilute aruncate in apa chiar si in timpul pescuitului atrag si alte exemplare de caracuda in apropierea unditei. Exemplarele mai mici se pescuiesc pentru a fi utilizate mai tarziu ca nada vie, mai ales pentru pescuitul somnului.

Banc Pescaresc: Marinarul si Piratul

Un marinar si un pirat se duc la un bar. Se aseaza unul langa altul, incep sa vorbeasca si in curand ajung la aventurile lor pe mare. Marinarul ii povesteste peripetiile sale si piratul ii povesteste cum a jefuit nave si cum s-a luptat cu piratii inamici. Marinarul observa ca piratul nu are un ochi, are un carlig la mana si un picior de lemn.
- Cum ai facut rost de piciorul de lemn?
Piratul raspunde:
- Cand am fost aruncat din nava si am plutit timp de doua zile pana cand echipajul m-a salvat, un rechin m-a muscat de picior in timp ce ma scoteau din apa. Marinarul, impresionat, spune:
- Foarte emotionant. Dar carligul?
Piratul zambeste:
- Pe cand ma luptam cu un alt pirat pe o comoara, mi-a taiat mana. Marinarul face ochii mari si-l intreaba:
- Si ochiul cine ti l-a scos?
- Ei bine, spune piratul, un pescarus s-a usurat pe ochiul meu. Marinarul nu intelege nimic:
- Ti-ai pierdut ochiul numai dintr-un gainat de pescarus? Piratul ofteaza si da din cap.
- Era prima zi in care purtam carligul

joi, 2 iulie 2015

Solunar Pescar - Iulie 2015

SOLUNAR IULIE 2015
Lu
Ma
Mi
Jo
Vi
Sa
Du
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
FB - foarte buna
B - buna
S - slaba