In
perioada reproducerii, cand calcanul se apropie de tarm, se pescuieste
de catre unditari din barca cu petactarul. Pe cirligul foarte ascutit se
foloseste ca momeala hamsia, care se pune intreaga in undita, cu doua
intepaturi. Tinand cont de greutatea mare a pestelui, atat firul, cat si
struna trebuie sa fie mai rezistente la rupere. Firul cel mai des
intrebuintat este de 0,50-0,60, iar struna de 0,40-0,45. Calcanul
inghite momeala in intregime, fara muscatura, si pleaca imediat spre
adanc, rareori spre mal. Poate fi scos numai cu minciogul, pestele fiind
greu, de multe ori de 5-6 kg, sau si mai mare, ceea ce constituie o
performanta si o amintire de neuitat pentru unditarii care vin la mare
din interiorul tarii.
Calcanul
se mai prinde de catre localnici si la "picior". In perioada
reproducerii, uneori catre seara calcanul se apropie de mal si sta pe
nisip la o adancime foarte mica, cateodata la numai cateva zeci de
centimetri. Alteori se ingroapa partial in nisip, dar pescarul
experimentat il descopera usor, pune piciorul pe el si il scoate apoi cu
mina din mare.
In zona litoralului nostru mai traieste, intr-un numar mai redus, calcanul mic (Scopkthalmus rhombus). La unditele pescarilor amatori cade mai rar; se prinde mai mult la pescuitul industrial.
In zona litoralului nostru mai traieste, intr-un numar mai redus, calcanul mic (Scopkthalmus rhombus). La unditele pescarilor amatori cade mai rar; se prinde mai mult la pescuitul industrial.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu