Cetatea
de la Enisala, se numara printre monumentele de arhitectura militara de
pe teritoriul Romaniei, ridicata in evul mediu care se remarca prin
conceptie planimetrica, sistem de fortificatii, tehnica constructiva,
elemente arhitectonice. Fortificatia a fost construita in a doua
jumatate a sec. al XIV-lea de catre o autoritate care viza zona de la
Gurile Dunarii. Pe baza tehnicilor constructive, s-a emis ipoteza ca
singurii interesati de ridicarea unei cetati situata in cadrul
sistemului de fortificatii din nordul Dobrogei, orientata spre mare
pentru supravegherea traficului navelor, erau negustorii genovezi, care
dispuneau de mari sume de bani castigate din comert si erau detinatorii
monopolului navigatiei pe Marea Neagra.
Fortificatia
de la Enisala a facut parte din lantul de colonii genoveze care ingloba
orasele din Delta – Chilia si Likostomion, Cetatea Alba la gurile
Nistrului, Caffa in sudul Crimeei. Intre 1397-1416 cetatea de la Enisala
a facut parte din sistemul defensiv al Tarii Romanesti in timpul
domniei lui Mircea cel Batran. Dupa cucerirea Dobrogei de catre turci la
1419-1420, in cetate s-a instalat o garnizoana militara otomana.
Ulterior,
datorita inaintarii stapanirii turcesti dincolo de gurile Dunarii pana
la Cetatea Alba si Chilia (1484), si a formarii cordoanelor de nisip ce
separa lacul Razim de Marea Neagra, cetatea a fost abandonata in sec al
XVI-lea, pentru ca nu mai corespundea intereselor strategice si
economice turcesti.
Zidurile de incinta ale cetatii se pastreaza in
cea mai mare parte la o inaltime de 5-10 m si pot fi observate cu
usurinta de la mari distante. Incinta de vest-sud-vest a fost construita
pe marginea abrupta a promontoriului. Cetatea are forma unui trapez sau
patrulater neregulat, cu latura de vest-sud-vest distrusa aproape in
intregime, lunga de peste 100 m; laturile de est si de nord sunt de cca.
50 m, iar cea de sud are aproape 30 m. Zidul de incinta este gros de
1,50 m - 1,85 m, prezinta la exterior, opt turnuri de aparare cu cate
trei, patru si cinci laturi
Atat zidul de incinta, cat si turnurile,
sunt construite din piatra de calcar cioplita, fasonata, de forma
cubica, de dimensiuni mici si mijlocii. Intrarea (pe latura de sud) se
facea printr-o poarta cu deschidere foarte inalta, prevazuta cu arcada
dubla si aparata de un bastion masiv pentagonal. Cel de-al doilea zid de
incinta al fortificatiei aflat pe partea de nord-est este prevazut cu
turnuri patrate si triunghiulare. Dupa 1991 zidurile naruite de
intemperii ale cetatii au fost restaurate, Enisala devenind un important
punct turistic.
Numele cetatii nu s-a pastrat, iar denumirea actuala
a satului, si implicit a monumentului, vine de la cuvantul turcesc Yeni
Sale care inseamna „Sat nou”. In sec. XV cand Dobrogea a intrat sub
stapanire otomana, localitatea era populata de romani. Cercetarile
arheologice din punctul “La Biserica” au dus la descoperirea unui
cimitir din sec. XV-XVIII atribuit acestei populatii romanesti crestine.
Sursa: www.info-delta.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu