Pescuitul Stiucii la Vobler

Voblerul se apropie mai mult de realitate, prin aspect si coloristica dar mai ales prin miscare. In locurile cu vegetatie la suprafata acolo unde lingura se agata des voblerul se strecoara mai usor. Ele se impart in voblere de suprafata, de adancime mica-medie si cele ce plonjeaza in adancuri, au fiecare particularitati proprii.

Voblerele de suprafata fac parte astazi din trusa oricarui pescar. Avand bereta mare sau taietura frontala concava ele se mentin pe apa ori imediat sub apa. Plutirea lor urmata de scufundare in momentul recuperarii si apoi de revenirea lor la suprafata in momentul opririi recuperarii le fac sa se strecoare usor printre ierburi si nuferi, in culoarele de stuf sau de-alungul perdelelor de stuf de langa maluri.
Voblerele de adancime mica-medie intra sub apa in momentul recuperarii; viteza de recuperare determina o scufundare mai rapida sau mai lenta. In functie si de inslinarea barbetei scufundarea este mai rapida sau mai lenta. Tehnica recuperarii consta in zvacniri usoare urmate de recuperari de cativa metrii cand mai incet cand mai repede. Oprile lungesc parcursul voblerului in apa, il fac mai atragator iar in momentul cand eliberat fiind de tractiune incepe se se ridice unduind la suprafata atunci stiuca va ataca fiind sigura de captura.
Voblerele de adancime sunt special construite sa evolueze in functie de adancimea dorita de pescar. Le gasim in diferite variante cu sau fara bile, vopsite in culori metalice si avand barbete cu unghi variabil.
O gama extrem de variata de momeli - popper, spinnerbait, flying lure- au aparut de dincolo de ocean si care pentru cei mai indrasneti dintre noi au dat satisfactii.