Stiuca este unul dintre cei mai "smecheri" pesti pentru ca se stie ca este capabila de orice smecherie pentru a prinde prada sa si apoi daca a muscat momeala, sa scape din prinsoarea pescarului. Stiuca nu este un peste foarte puternic si viguros, dar pentru a suplinii aceste lipsuri compenseaza cu o tenacitate iesita din comun.
Dupa ce a muscat momeala cauta sa se ascunda cat mai repede in stuful si vegetatia care se gaseste in apropiere.
Numai cu o lanseta puternica si frana reglata astfel incat sa cedeze doar la solicitari ce se apropie de limita rezistentei firului.
Lanseta va fi indreptata intotdeauna in directia opusa celei in care trage stiuca.
Surprinsa de forta cu care este trasa, stiuca ramane nemiscata, lasandu-se purtata prin apa parca fara vlaga dar in acest timp ea isi aduna fortele pentru a riposta.
Scufundarile bruste, schimbarile de directie, deplasarile fulgeratoare,direct spre pescar,caruia ii piere elanul crezand ca sa dus vazand firul slabit, saritul deasupra apei scuturandu-si capul pentru a scapa din carlig fac parte din tehnica de lupta a stiucii.
Pericolul maxim, in cazul stiucii, este slabirea firului si saltul in aer. Sunt de folosit strune nu prea scurte, din cauza ca prin rostogolirea firul poate sa ajunga in gura si inevitabil se va rupe. Pescarul intotdeauna trebuie sa tine firul cat mai intins pentru ca pana la mal stiuca sa oboseasca si sa intre singura in minciog.
Pescarii care indragesc stiuca, si nu sunt putini, spun ca pescuitul la stiuca este fara egal pentru ca ofera senzatii unice. Sigur ca secretele in pescuitul stiucii sunt multe si mult mai complexe.
Dupa ce a muscat momeala cauta sa se ascunda cat mai repede in stuful si vegetatia care se gaseste in apropiere.
Numai cu o lanseta puternica si frana reglata astfel incat sa cedeze doar la solicitari ce se apropie de limita rezistentei firului.
Lanseta va fi indreptata intotdeauna in directia opusa celei in care trage stiuca.
Surprinsa de forta cu care este trasa, stiuca ramane nemiscata, lasandu-se purtata prin apa parca fara vlaga dar in acest timp ea isi aduna fortele pentru a riposta.
Scufundarile bruste, schimbarile de directie, deplasarile fulgeratoare,direct spre pescar,caruia ii piere elanul crezand ca sa dus vazand firul slabit, saritul deasupra apei scuturandu-si capul pentru a scapa din carlig fac parte din tehnica de lupta a stiucii.
Pericolul maxim, in cazul stiucii, este slabirea firului si saltul in aer. Sunt de folosit strune nu prea scurte, din cauza ca prin rostogolirea firul poate sa ajunga in gura si inevitabil se va rupe. Pescarul intotdeauna trebuie sa tine firul cat mai intins pentru ca pana la mal stiuca sa oboseasca si sa intre singura in minciog.
Pescarii care indragesc stiuca, si nu sunt putini, spun ca pescuitul la stiuca este fara egal pentru ca ofera senzatii unice. Sigur ca secretele in pescuitul stiucii sunt multe si mult mai complexe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu