Linul
se gaseste in cea mai mare parte a Europei. Lipseste in apele din
nordul Scotiei, nordul si centrul Peninsulei Scandinave, Finlandei si
din Crimeea.
In tara noastra,
linul este foarte raspandit in apele de ses, in multe ape statatoare
dulci, lacuri, brate moarte etc., inclusiv iazurile de crap. Se gaseste
in toate baltile de revarsare de-a lungul Dunarii, in bratele moarte,
dar numarul cel mai mare de lini traieste in Delta. In rauri este mai
rar intalnit, pentru ca nu-i plac curentii din apele curgatoare.
Nadirea
Preferand
si impartind aceleasi zone ca si carasul, crapul, va fi atras de nada
destinata pescuirii celor din urma. Putine firme dedica o anume nada
pentru atragerea si pastrarea linului (este destul de rar, lenes si se
hraneste in special noaptea). Astfel, Sensas propune 3000 Tanches, in
urmatoarea combinatie : 50% reprezinta 3000 Tanches, 25% 3000 Noire si
25% Coprah Melasse. Pentru imbunatatirea nadei, diluam in apa destinata
umezirii nadei, ½ bidon de Goudron de Norvege.
Important de stiut in
momirea linului este modul lui natural de hranire, ce cauta in mod
deosebit. Insectele, boabele fierte sau conservate de porumb sau de
grau, porumbul in lapte, ramele, viermusii, mamaliga, bucatile de paine,
boabele de mazare, peletele pot fi alegerea potrivita. Nada trebuie
lansata, obligatoriu, in apropierea locurilor frecventate de lin. Odata
‘descoperita’ ascunzatoarea, putem conta pe o prada bogata. Prezenta
linului este tradata de aparitia la suprafata apei, a bulelor de aer si a
norilor de mal, rezultate in urma scurmarii substratului malos.
Tehnici de pescuit
Ajungand
la locul de pescuit, punem nada intr-o galeata, o umezim (obligatoriu
cu apa din balta in care urmeaza sa pescuim) uniform si o omogenizam
pana capatata consistenta plastelinei, se pot adauga 100-200g viemusi
sau larve de libelula (chironomus). Urmeaza nadirea grea, apoi cea de
intretinere exact ca-n cazul nadirii platicii, carasului si crapului.
Dupa ce am convenit asupra locului de pescuit si a nadei folosite, vom
prezenta-n continuare cateva aspecte
importante ale tehnicilor de pescuit folosite pentru capturarea
linului. Cea mai intalnita este folosirea vergii (batului fix). Lungimea
recomandata variaza intre 2,00 si 8,00m, in functie de distanta si
adancimea la care am reusit sa atragem si sa mentinem bancul de lin.
Plutele, carligele si firele folosite prezinta aceleasi forme ca si-n
cazul platicii, pastrand proportiile (pentru vergile de lungimi
apreciabile, de 5,00 – 8,00m va creste proportional si portanta plutei,
care poate ajunge la 2,5 sau chiar 4g ; firele indicate sunt de diametre
reduse, intre 0,08mm si 0,12mm; marimea carligelor fiind nr.16 - 22).
In cazul bolognesei (5-7m lungimea optima), folosim un fir monofilament de 0,10-0,14 si o pluta de 1-5g si carlige nr. 12 –18.
Rezultate
remarcabile se pot obtine si prin metoda feeder (presupune un bat
compus din 4 sau 5 elementi, de lungimi cuprinse intre 3,35 si 5,00m, cu
3 sau 4 varfuri interschimbabile acoperind o plaja foarte variata, cu
actiuni cuprinse intre 10 si 150g, o mulineta cu tambur fix cu o
capacitate de max. 100m/0,40mm, pe care o vom echipa cu un fir de
grosime maxima 0,18-0,20mm, un cosulet sau momitor de care se va atasa
nada si un carlig nr.12-18). Aceste metode de pescuit vor fi tratate pe
larg in articolele urmatoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu