marți, 23 iulie 2013

Montura pentru stiuca cu pluta fixa


In cazul pescuirii stiucii in ape putin adanci cu momeli vii, se recomanda folosirea plutelor fixe. O astfel de montura se comporta excelent atat in cazul in care pescuim in imediata apropiere a perdelelor de papura si stuf, cat si printre plauri sau in ochiuri de apa inconjurate de vegetatie abundenta. De asemenea, in cazul pescuirii cu pestisori vii va trebui sa verificam atent starea intregului ansamblu (pestisorul trebuie sa fie bine intepat/agatat, firul nu trebuie sa fie infasurat in jurul inelului de varf al lansetei sau intrat sub tamburul mulinetei, etc.) inainte de fiecare lansare, pentru a reduce riscul pierderii momelii sau chiar a intregii monturi. Cea mai mica si aparent neinsemnata neregula observata trebuie remediata in cel mai scurt timp. De asemenea este foarte important sa folosim o struna rezista, si fir metalic (nu textil, va spun din propria experinta) in partea finala a monturi in continuarea acului, pentru ca stiuca este un peste foarte nervos cu o dentitie extraordinara. Fir intins!

Omida - Momeala

Omida este una dintre momelile mai rar folosite si totusi cu efect la pescuitul pastravului, bibanului, cleanului. O gasim pe frunzele copacilor fiind considerata o insecta daunatoare. In acest grup de daunatori se inscriu: omida paroasa a dudului, nalbarul (fluturele alb) si fluturele auriu. Omida paroasa a dudului: ataca pe langa mar, par, dud si alte specii cum sunt ciresul, visinul, prunul, nucul si vita de vie. Ouale depuse pe partea inferioara a frunzelor, suni acoperite cu perisori albi.
Larvele se hranesc cu frunze si isi formeaza cuiburi mici din 2-3 frunze, prinse cu fire de matase. Frunzele atacate se ingalbenesc, devin apoi brune si se usuca. in ultima faza, omizile rod frunzele in intregime, lasand numai nervurile mai groase. Frunzele atacate sunt infasurate laolalta, cu fire de matase, formandu-se cuiburi mari. Cand atacul acestui daunator este foarte puternic, toata coroana pomului isi pierde frunzele. Omizile pot roade coaja fructelor.
Nalbarul produce, de asemenea, pierderea frunzelor pomilor fructiferi. Larva acestui daunator ierneaza in cuiburi formale din frunze legate cu fire de matase si agatate de ramurile pomilor. Primavara, rod mugurii si apoi frunzele pe fata inferioara a frunzelor.

duminică, 21 iulie 2013

Echipamentul pentru Stiuca

Stiuca este una dintre cele mai cunoscute specii din apele noastre si mai preferata de catre pescarii sportivi.
E un peste foarte lacom, de aceea i se mai spune si lupul baltilor desi traieste in lacuri, in apele curgatoare de ses sau in unele lagune litorale.
Lanseta: Daca pescuiti din barca nu aveti nevoie de o lanseta mai lunga de 2,10 m, cele mai indicate fiind 1,8 – 2,1 m. La actiunea lansetei parerile sunt impartite, unii vor nuiele altii pari, e vorba de gusturi. Oricum eu m-am luat dupa recomandarile specialistilor americani, am testat mai multe tipuri de actiuni si am ajuns sa folosesc pentru lingura o lanseta de 2m (6'6") de putere 7-18 g (1/4-5/8 oz) moderata, iar la vobler una de 2,1m (7'), aceeasi putere dar mai moale pe varf.
De pe mal puteti folosi si o lanseta de 2,4 m dar pierdeti din sensibilitate.
Mulineta trebuie in primul rand sa se echilibreze foarte bine pe varga, altfel pescuitul va fi prea obsitor pentru a fi placut. O mulineta pe care sa incapa 100 m de 0,25-0,30 este foarte buna. Raportul de recuperare nu trebuie sa fie prea mare, stiuca este un peste mai lenes. Un raport de 1:5 este limita maxima.
Firul pe care il folositi trebuie sa fie in primul rand foarte matasos, de culoare verde deschis sau transparent, nu folositi fire fluo sau culori inchise.
Cel mai important lucru la alegerea grosimii firului este sa stiti cu ce naluci pescuiti si sa alegeti grosimea optima pentru fiecare in parte sau pentru o clasa de naluci (este esential sa stiti care este puterea lansetei si sa incadrati nalucile si firul in acesti parametrii)
Agrafele recomandate pentru naluci sunt obligatoriu rotunde si nu cu unghiuri, mie cel mai mult imi plac cele "duolock".
Cascatorul este un obiect foarte practic, in special pentru incepatorii care nu sunt obisnuiti cu manevrarea unei stiuci.
Pensa sau chiar un patent sunt obligatorii, va asigur ca nu este prea placut sa umblati cu degetele goale prin gura unei stiuci ca sa va recuperati naluca.
Nalucile folosite in acest pescuit sunt cele clasice pentru pescuitul stiucii: oscilante, rotative, voblere, soft plastics (twistere) si spinner bait.

Tehnici de Nadire

Dupa localizare, nadirea este cea mai importanta operatiune in pescuitul unui peste care isi cauta hrana ghidandu-se dupa "miros".
Cel mai important aspect al nadirii este ca nada sa ajunga acolo unde trebuie, adica pe langa carligele cu momeala. De asemenea cantitatea de nada este foarte importanta, nu trebuie sa va zgarciti dar nici sa hraniti toata pestimea din apa. Sa nu va sperie faptul ca pescarii din jurul vostru aunca in dreptul lor kile de mamaliga sau alte terciuri inodore si lipsite de gust, voi trebuie sa excelati prin calitate. In mod sigur crapii se vor aduna la nada voastra bine facuta, cu un iz irezistibil, cu un miros apetisant, cu o culoare atragatoare, preferand-o mamaligilor cotidiene pe care le primesc de la inceputul vietii lor in aceeasi formula (malai + apa + zahar + anason sau vanilie).
Nadirea cu ajutorul lansetei este cea mai eficienta metoda de nadire pentru ca si momeala si nada ajung exact in acelasi loc. Problema este ca la un singur lanseu cu o lanseta de 3 lb nu poti arunca o cantitate suficienta de nada plus momeala asa ca neaparat este nevoie si de nadire suplimentara. Nadirea cu ajutorul lansetei se face cu momitorul (arc), cu firul solubil, cu saculetul PVA sau cu racheta.
Momitorul (arcul) - Este cel mai popular accesoriu de nadire. Acesta se umple cu nada pasta , simpla sau in amestec cu momeli. Va recomand momitoareele din plastic sau cele vopsite in culori inchise (verde inchis, negru) pentru ca dupa golirea de nada nu trebuie sa devina un semnal de alarma pentru pesti.
Firul solubil - este foarte potrivit pentru boiliesuri si boabe de porumb. Insirati boiliesuri sau boabe de porumb pe croseta, trageti-le pe firul solubil, legati ambele capete ale firului de montura (forfac) si lansati . Dupa cateva secunde firul se dizolva si veti avea un pumn de boiliesuri sau de graunte pe o suprafata de o palma.
Saculetul solubil - este cel mai interesant mod de nadire deoarece impreuna cu nada (pasta, boiliesuri, boabe, momeli animale) se introduce in saculet si montura cu carlig reducand astfel riscul incurcarii cu linia sau plumbul. Atentie la greutatea la care ajungeti cu nada + montura!!!
Va recomand saculetul solubil (din plasa) de la Korda.
Racheta - Este o teava din plastic si are in capatul superior o camera cu aer (sau material plutitor) iar in capatul inferior un sistem de prindere. Necesita o alta lanseta decat cea cu care pescuim (de putere mare) si o buna precizie in lanseu dar are avantajul ca duce o cantitate destul de mare de nada (pana la 500g).
Barca - Este cea mai precisa forma de nadire si este foarte indicata pentru nadirea locului inaintea partidei de pescuit.
Vaporasul teleghidat - Ofera o nadire foarte precisa si poate fi folosit si in timpul pescuitului pentru ca prin dimensiunile sale reduse nu sperie (foarte tare) pestii.
Cobra - Este o teava din aluminiu sau PVC de pana la 1 metru lungime, de cele mai multe roi curbata. Cu aceasta teava si cu putin antrenament poti arunca boiliesuri la peste 100 metri distanta. Se fabrica in dimensiuni diferite in functie de distanta la care doriti sa aruncati si de diametrul boillie-surilor.
Prastia - Daca pescuiti la distante mici fata de mal puteti folosi prastia de mana dar cum de cele mai multe ori se pescuieste la distante mari cea mai folosita este catapulta. Cel mai important lucru este sa va reglati tirul si sa naditi in aceasi zona in care v-ati lansat monturile.
Lopata - Nu este vorba de unealta agricola ci de o lopatica de forma unei linguri, cam de marimea a doua palme, cu o coada de 1,8 - 2 metri in care se pune un bulgare de nada sau seminte. Cu aceasta lopata se poate lansa pana pe la 80m.

Lacul Pecineagu

Lacu Pecineagu este situat intr-o depresiune dintre muntii Piatra Craiului si muntii Iezer-Papusa, pe cursul superior al raului Dambovita.
Barajul Pecineagu este un baraj de anrocamente de 107 m inaltine. Lacul de acumulare Pecineagu este utilizat pentru alimentari cu apa, productie de energie hidroelectrica si irigatii.
La baza mastii de etansare este executata o galerie perimetrala pe conturul careia au fost executate 50 de foraje verticale de drenaj.

Raurile si Lacurile Judetului Olt


Valea Oltului reprezinta o adevarata axa a teritoriului judetului, avand peste 100 km parcursi pe teritoriul judetului Olt.
Axul principal al reţelei hidrografice îl constituie raul Olt care strabate judetul pe la mijloc de la nord la sud, pe o lungime de 143 km. Râul Olt primeşte ca afluenţi principali: pe dreapta raul Oltet, iar pe stanga cateva rauri cu debit foarte mic cum sunt: Tesluiul, Dârjovul. In partea de nord, judetul Olt este brazdat si de raul Vedea, cu afluentul de pe partea dreapta Plapcea.
Pe o distanta de 45 km, partea de sud a judetului este udata de apele Dunarii, care colecteaza intreaga retea hidrografica a judetului.

Pasiunea Pescuitului a atins 400.000 de Vizualizari! Va multumim!

Va asteptam cu drag si in continuare! Asteptam sugestiile si parerile dvs dar si informatii despre lumea pescuitului sportiv si al naturii.

luni, 8 iulie 2013

Balta Movilita

Baltile de pescuit Movilita 1, 2 si 3 sunt situate in judetul Ialomita, fiind o salba de balti apropiate si Bucurestiului. Nu am reusit sa aflam foarte multe despre aceste balti insa, va prezentam informatiile pe care am reusit sa le culegem; asadar va asteptam cu comentarii.
Specii de pesti intalnite: biban, caras, crap, cteno, platica, somn. Taxa pentru balta este de 40 lei. Telefon Contact: 0766699141.
Movilita este compusa din 3 lacuri, Movilita 1 (7ha), Movilita 2 (14ha) si Movilita 3 (7ha. De la dig in drepta este Movilita 3, in stanga este Movilita 2 iau in continuare este Movilita 1. Pescuitul este permis tot anul si pe toata suprafata lacurilor. Adancimea acestor lacuri este de 2-3 m.
Cale de acces. Pe drumul Bucuresti – Urziceni (DN2. Mergeti cca 35 km pana in satul Movilita, in sat din DN2 faceti stanga la un indicator cu “Pescuit Sportiv Movilita”, mai mergeti aproximativ 1 km si ajungeti la baltile Movilita.

sâmbătă, 6 iulie 2013

Crapul Chinezesc - Specii

Exista patru specii de ciprinide asiatice, introduse in Romania: amur (Ctenopharyngodon idella), novac (Aristichthys nobilis), sanger (Hypophthalmichthys molitrix) si scoicar (Mylopharyngodon piceus).
Amurul (tenul sau cteno) este cel mai cunoscut dintre speciile chinezesti, fiind singura dintre cele patru specii care poate fi prinsa de pescarii sportivi. Prin dimensiuni si combativitate, constituie o provocare pentru pescari. Este un peste lunguiet, cel mai mare reprezentant a subfamiliei Leuciscinelor (din familia Cyprinidae). Atinge in mod normal 50-90 cm, dar poate creste si la lungimi peste un metru, ajungand la greutati de 50 kg! Culoarea sa este similara cu cea a crapului, dar mai deschisa, cu spatele masliniu si lateralele aurii. Gura este special adaptata pentru consumul vegetatiei acvatice (plante acvatice superioare). In perioada juvenila, pana la dimensiunea de 7-8 cm, consuma micro-plancton, dupa care se hraneste cu vegetale. Durata de viata este intre 6 si 11 ani.
Novacul are un corp lat, capul mare si ochii plasati inferior. Poate ajunge la dimensiuni impresionante, peste un metru lungime si greutati de peste 50 kg. Acum cativa ani, s-a prins la navod in lacul Cernica, de langa Bucuresti, un exemplar urias, in greutate de 69 kg, care a fost naturalizat! Are solzi foarte mici si un colorit cu dungi vinetii pe spate, laturi cenusii si abdomenul alb-galbui. Novacul se hraneste cu micro-zooplancton si alge macroscopice, pe care le filtreaza prin intermediul unor site branhiale. Practic, pestele se hraneste aproape continuu, avansand cu gura larg deschisa si filtrand ca un „aspirator” micro-planctonul animal si vegetal.
Sangerul (numit si crapul argintiu), este foarte asemanator cu novacul, dar are capul si gura ceva mai mici si o culoare uniform argintie. Spatele si partea superioara a capului sunt maslinii. Solzii sunt si ei mai mici, prin comparatie cu novacul. Numele provine din faptul ca la capturare tegumentul se raneste foarte usor si sangereaza. Si el atinge dimensiuni foarte mari, putand depasi un metru lungime si 50 kg. Se hraneste tot prin filtrarea apei prin sitele de pe arcurile branhiale. Consuma fitoplancton si detritus vegetal si are un ritm de crestere foarte sustinut.
Ambele specii, atat novacul, cat si sangerul, sunt folosite pe scara larga in piscicultura pentru capacitatea lor de filtrare a apei.
Scoicarul este asemanator cu amurul, insa are un colorit mai inchis, negru-maroniu si cu inotatoare negre-cenusii. Se hraneste cu scoici, melci, crustacee si le sparge crusta sau cochilia cu ajutorul unor filtre branhiale foarte dure. Ajunge la dimensiuni de peste 1m si greutati de peste 15 kg. Este mai rar intalnit in Romania, comparativ cu celelalte specii, dar este prezent pe Dunare. Durata sa de viata este de pana la 15 ani.

Betaina

Arma secreta a pescarilor de crap din Anglia, betaina, este pe buna dreptate considerata unul dintre cei mai renumiti atractanti naturali responsabili pentru capturile de exceptie si sutele de concursuri castigate.
Adaugata in compozitia boiliesurilor sau nadelor, betaina cu o puritate de 98% va avea un real success si isi va dovedi cu siguranta eficienta in combinatie cu alte ingrediente naturale de mare atractie, folosite in pescuitul stationar.
Betaina este una dintre substantele care joaca rol de stimulent al apetitului de hranire la crap.

Mamaliga pentru patratica

Ingrediente:
- apa 2 litri
- faina de porumb (malai) circa 1 kg
- faina de grau
- sofran
- atractant pentru pesti lichid – anason, vanilie, capsuni …

Calitatea malaiului (granulatia) este esentiala pentru realizarea unor patratele bune de mamaliga. Dintr-un malai cu particule mari, cu tarate, vor rezulta niste patratele care se vor desface usor si ne vor lasa carligul gol, ineficient. De aceea primul lucru care trebuie facut este cernerea malaiului printr-o sita, cu cat mai fina cu atat mai bine.
Se pune apa la fiert, in am dizolvat sofranul, cam un varf de lingurita, precum si atractantul. Dupa ce apa da in clocot se pune malaiul, si se lasa sa fiarba circa 20-30 de minute. Cind mamaliga e aproape fiarta se amesteca bine cu facaletul.
Pana aici procedeul este identic cu cel al unei mamaligi obisnuite. Urmeaza insa faza a doua, menita sa le dea cubuletelor rezistenta si elasticitate.
Mamaliga obtinuta mai inainte o luam si o framantam cu faina de grau, pana capata consistenta unei plastiline. Formam apoi niste “galusti”, ceva mai mari decat o minge de tenis, si le bagam in ciorapi de dama vechi, rupti (nu-i luati fara sa intrebati ca aveti scandal). Ciorapul are rolul de a nu lasa mamaliga sa se imprastie la fierberea urmatoare. Ciorapul de leaga in fata si in spatele galustii cu o ata. Pe un ciorap putem sa punem astfel 5-6 astfel de galusti, in sirag.
Punem din noua apa la fiert si cand da in clocot punem in ea galustile formate dinainte. Le lasam sa fiarba pana se ridica la suprafata, semn ca sunt gata (cam 10 minute). Se scot pe un fund de lemn si se lasa la racit. Cel mai bine se folosesc a doua zi, sa fie proaspete. Sursa: www.ghidpescuit.ro

Cetatea Enisala - judetul Tulcea

Cetatea de la Enisala, se numara printre monumentele de arhitectura militara de pe teritoriul Romaniei, ridicata in evul mediu care se remarca prin conceptie planimetrica, sistem de fortificatii, tehnica constructiva, elemente arhitectonice. Fortificatia a fost construita in a doua jumatate a sec. al XIV-lea de catre o autoritate care viza zona de la Gurile Dunarii. Pe baza tehnicilor constructive, s-a emis ipoteza ca singurii interesati de ridicarea unei cetati situata in cadrul sistemului de fortificatii din nordul Dobrogei, orientata spre mare pentru supravegherea traficului navelor, erau negustorii genovezi, care dispuneau de mari sume de bani castigate din comert si erau detinatorii monopolului navigatiei pe Marea Neagra.
Fortificatia de la Enisala a facut parte din lantul de colonii genoveze care ingloba orasele din Delta – Chilia si Likostomion, Cetatea Alba la gurile Nistrului, Caffa in sudul Crimeei. Intre 1397-1416 cetatea de la Enisala a facut parte din sistemul defensiv al Tarii Romanesti in timpul domniei lui Mircea cel Batran. Dupa cucerirea Dobrogei de catre turci la 1419-1420, in cetate s-a instalat o garnizoana militara otomana.
Ulterior, datorita inaintarii stapanirii turcesti dincolo de gurile Dunarii pana la Cetatea Alba si Chilia (1484), si a formarii cordoanelor de nisip ce separa lacul Razim de Marea Neagra, cetatea a fost abandonata in sec al XVI-lea, pentru ca nu mai corespundea intereselor strategice si economice turcesti.
Zidurile de incinta ale cetatii se pastreaza in cea mai mare parte la o inaltime de 5-10 m si pot fi observate cu usurinta de la mari distante. Incinta de vest-sud-vest a fost construita pe marginea abrupta a promontoriului. Cetatea are forma unui trapez sau patrulater neregulat, cu latura de vest-sud-vest distrusa aproape in intregime, lunga de peste 100 m; laturile de est si de nord sunt de cca. 50 m, iar cea de sud are aproape 30 m. Zidul de incinta este gros de 1,50 m - 1,85 m, prezinta la exterior, opt turnuri de aparare cu cate trei, patru si cinci laturi
Atat zidul de incinta, cat si turnurile, sunt construite din piatra de calcar cioplita, fasonata, de forma cubica, de dimensiuni mici si mijlocii. Intrarea (pe latura de sud) se facea printr-o poarta cu deschidere foarte inalta, prevazuta cu arcada dubla si aparata de un bastion masiv pentagonal. Cel de-al doilea zid de incinta al fortificatiei aflat pe partea de nord-est este prevazut cu turnuri patrate si triunghiulare. Dupa 1991 zidurile naruite de intemperii ale cetatii au fost restaurate, Enisala devenind un important punct turistic.
Numele cetatii nu s-a pastrat, iar denumirea actuala a satului, si implicit a monumentului, vine de la cuvantul turcesc Yeni Sale care inseamna „Sat nou”. In sec. XV cand Dobrogea a intrat sub stapanire otomana, localitatea era populata de romani. Cercetarile arheologice din punctul “La Biserica” au dus la descoperirea unui cimitir din sec. XV-XVIII atribuit acestei populatii romanesti crestine. Sursa: www.info-delta.ro

Raul Tisa

Tisa (in maghiara Tisza, in germana Theiß) este un rau care curge prin Romania, Ucraina, Slovacia, Ungaria si Serbia, apoi se varsa in Dunare langa Belgrad. Este cel mai mare afluent al Dunarii si aduna apele de pe o suprafata de 157.186 km².
Tisa este raul colector al apelor ce izvoresc din Carpatii Padurosi (Ucraina), in Romania curge pe o portiune de 64,6 km la granita de nord a tarii, cea mai mare parte a cursului este pe teritoriul Ungariei si Iugoslaviei unde dupa ce colecteaza raurile din nord-vestul Romaniei se varsa in Dunare.
Raul a fost cunoscut ca Tisia in Antichitate, numele sale latine erau Tissus, Tisia si Pathissus (Plinius cel Batran, 4.25).
Tisa curge pe o lungime de 1378 km, cursul sau despaseste astfel pe cel al Rhinului.
Pana la granita cu Romania, Tisa este limpede si curge iute, prin vai stramte. Apoi, traverseaza intreaga Ungarie, unde curge mai lent; parcurge campiile intinse din Est si se intalneste cu Dunarea pe teritoriul Serbiei. Ea separa cele doua regiuni istorice Banat si Bačka (Bácska) din Voivodina.
Este navigabila, incepand din Sziget, pentru vase cu abur doar din Szolnok mai departe (aceste vapoare ajungeau altadata pana la Tokaj).
Canalul Bácsér o uneste din nou cu Dunarea, canalul Bega, cu Temes (Timisul).
Abia iesind din Ungaria, Tisa intra in Republica Serbia, prin nordul acesteia, in provincia autonomă Voivodina. Continuă apoi să curgă prin localitătile Kanjiza, Novi Knezevac, Senta (20.302 loc. in 2002), Padej (2,882), Ada, Mol (6.786 loc.), Becej (40.877 loc.) si Novi Becej. Primeste prin stanga apele raului Bega (255 km) si apoi ajunge la Titel si Knicanin. Se varsa in cele din urma in Dunare, prin stanga, in apropierea localitatii Stari Slank. Sursa: ro.wikipedia.org

Starcul Cenusiu

Starcul cenusiu este cel mai mare dintre toate speciile de starc de la noi si poate fi intalnit de la vaile muntilor si pana in delta,oriunde gaseste vreun ochi de apa mai maricel.Iparatia lor este reprezentata de baltile statute unde isi pot gasi hrana din abundenta.
Corpul lor este ca un arc incordat unde sageata este pliscul lor lung si ascutit. Parca sunt stane de piatra atunci cand sunt in asteptarea prazii iar atunci cand aceasta este zarita sageata se destinde ca fulgerul,lasand putine sanse prazii.
Starcul cenusiu este apropiat de dimensiunile unei berze si are aproximativ 95 cm. Penajul este predominant de culoare cenusie,de unde ii vine si numele. Varfurile aripilor sunt de un cenusiu inchis,spre negru la fel ca si penele de pe varful capului. Gatul si pieptul sunt de un cenusiu deschis spre alb.
Nu sunt mari maestri in construirea cuibului pe care il fac in copaci sau in stufaris. De obicei il fac din grengi si stuf. Cuibaresc in colonii mixte,cu alti starci,cu pelicani,cormorani. Femela de starc cenusiu depune 4-5 oua de culoare verzui,pe care le clocesc cu randul amibii parteneri timp de 28 de zile cat este perioada de incubatie.
In colonie sunt pasari agresive si galagioase,probabil pentru ca isi apara cuibul si ouale. In rest sunt pasari sfioase,tacute,chiar greu de observat. Intr-o carte despre fauna Romaniei din 1938 a profesorului Simionescu,starcii de toate felurile sunt mentionati ca "fiind puzderie, un adevarat roi", in baltile de la Dunare. Deja aceasta remarca nu mai este valabila,atat pentru starci cat si pentru alte animale.
Hrana starcului cenusiu este alcatuita din pesti mici, broaste, serpi, soareci, rame.
Starcul cenusiu apare la noi in luna martie si pleaca in luna noiembrie spre nordul Africii. Sunt si exemplare care raman la noi tot timpul,mai ales in iernile blande.

Momirea cu ajutorul lansetei

Aceasta este poate cea mai eficienta metoda, avand in vedere ca nada si momeala ajung exact in acelasi loc.
Singura problema pare a fi insa cantitatea de nada pe care o poti trimite, mai ales daca folosesti o lanseta usoara. Insa, dupa cum am spus, exista mai multe metode si, in plus, calitatea nadei conteaza enorm.
Nadirea cu ajutorul lansetei se face folosind momitorul, firul solubil, saculetul PVA sau racheta.
Momitorul (arc) - Reprezinta de departe cea mai cunoscuta si impamantenita metoda de nadire. Acest arc se poate umple cu pasta dintr-o anumita momeala sau amestec de momeli. Trebuie sa aveti grija sa folositi un momitor de culoare inchisa pentru ca el, in apropierea nadei, sa nu sperie pestele.
Saculetul PVA - Poate unul dintre cele mai interesante moduri de nadire, saculetul solubil este chiar o solutie ok. De ce spun asta? Pentru ca in acel saculet, pe langa nada puteti pune si montura cu carlig. In apa, in cateva minute firele se topesc, iar continutul eliberat in acelasi loc. Retineti inca un aspect important, si anume acela ca astfel nici nu va mai puneti problema incurcarii firului.
Firul solubil - Este foarte bun pentru boabe de porumb, care reprezinta un deliciu pentru crap. Boabele de porumb se trag pe croseta, apoi se pun pe firul solubil si se leaga firul, cu ambele capete, de montura. Urmeaza lansarea si, oadata in apa, firul se va topi lanad boabele libere exact langa momeala.
Racheta - Este o teava din plastic ce are la capatul superior o camera cu aer, iar in capatul interior un sistem de prindere. Intradevar, duce o cantitate de nada mai mare, dar trebuie lansata cu altceva decat lanseta cu care pescuiti. Si, in principiu, trebuie sa lansati racheta in acelasi loc (necesita o mare precizie) unde este momeala si asta o faceti cu o lanseta de putere mare.

Lacul Dumbravita

Barajul Dumbravita este localizat in judetul Brasov si se afla in administrarea societatii Doripesco. Barajul de la Dumbravita este supranumit si “Delta din Carpati” datorita frumusetii peisajului. Situat in Depresiunea Barsei, pe bazinul Oltului, lacul de la Dumbravita s-a format prin construirea unui baraj pe paraul Hamarandia, elesteele fiind construite ulterior in lunca acestei ape.
Lacul de la barajul Dumbravita are 120 de hectare luciu apa. La barajul Dumbravita se poate ajunge cu masina pana langa lac si se poate campa inclusiv noaptea, dar se va pescuit doar in programul stabilit in timpul zilei. Barajul Dumbravita poate fi destinat si concursurilor de pescuit, dar este recunoscut la nivel international pentru birdwatching.
Regulament baraj Dumbravita: cantitatea maxima de peste retinut este de 5kg, optional se poate pastra cantitatea de peste ce depaseste aceasta greutate contra cost, se pescuieste cu maxim 3 scule/pescar, sunt admise monturile cu maxim 2 carlige, scaldatul este interzis.
Taxa pentru balta este de 30 lei. Telefon Contact: 0728288662. Specii de pesti intalnite: caras, crap.
Cale acces. De la Brasov mergeti spre Ghimbav – Codlea – Vladeni, aici faceti dreapta spre Dumbravita. Mergeti drept si traversati localitatea iar la iesire pe partea dreapta se vede lacul Dumbravita.

vineri, 5 iulie 2013

Lacul Sarulesti

Lacul Sarulesti este bine cunoscut in Romania. Are o desitate foarte mare atat de crap si alti pesti pasnici precum carasul cat si de pesti rapitori. Pe lacul Sarulesti se desfasoare numeroase concursuri nationale la crap dar mai ales la pescutuil salaului. Costul unei partide de pescuit difera de la rapitor la crap iar singurul peste care se poate retine este platica pentru care se percepe o taxa 50Ron/12h, retinerea acesteia se face in limita a 5 kg.
Lacul Sarulesti-Calarasi este una din cele mai interesante balti cu taxa din jurul Bucurestiului; este o balta cu un bogat fond piscicol, cu buane conditii de pescuit si cu capturi impresionante la activ; nu de putine ori am vazut poze cu “monstrii” scosi din balta Sarulesti.
Recomandam aceasta balta atat pescarilor amatori cat si celor profesionisti; O zi pe balta la Sarulesti in weekend iti poate completa pe deplin pofta de pescuit. Balta are un fond piscicol bogat in crap si multe alte specii de pesti pasinici dar si specii de peste rapitori mai ales salau si stiuca.
Regulamentul baltii Sarulesti - Calarasi
• Nu este permis pescuitul la bomba
• Este necesara salteaua de primire
• Se poate retine doar platica in limita admisa.
Calea de acces. Mergeti pe drumul Bucuresti - Calarasi, inainte de podul de la intrarea in localitatea Calareti se face un drum la dreapta (indicator), mergeti pe langa lacurile Calareti, treceti calea ferata si mergeti pe primul drum la dreapta, este un podet si dupa el este un drum cu un indicator catre balta, drumul duce la balta.

Morunul

Este cel mai mare sturion, atingand in mod obisnuit 1,8-3m lungime si 80-150kg, exceptional 7m si 1.800 kg. Media de varta este de 60 de ani, dar poate ajunge chiar si la 100 de ani. Este un peste de apa sarata, urcand pe fluvii sau rauri doar pe distante scurte si doar pentru depunerea icrelor. Corpul alungit, gros, aproape cilindric este ‘placat’ pe partile laterale cu scuturi mici, iar pe partea dorsala cu scuturi mari, partial ingropate in piele. Exemplarele tinere au botul alungit, ascutit spre varf, dar odata cu inaintarea in varsta, acesta devine din ce in ce mai scurt , conic si comprimat pe verticala. Gura este mare, inferioara, buza inferioara continua, iar mustatile sunt turtite lateral, nefranjurate.
Partea dorsala si lateralele sunt brun-cenusii, chiar negricioase, iar abdomenul alb-galbui. Coloritul morunilor din Dunare este mai deschis decat al celor din Marea Neagra.
Este un peste rapitor, hranindu-se in principal cu peste (caras, crap, platica, babusca, guvid, hamsie, aterina), dar si cu moluste, crustacei, chiar si pasari.
Se reproduce in lunile aprilie-mai, cand migreaza din mare in Dunare. Femelele depun pe substratul nisipos sau pietos intre 500.000 si 5.000.000 de icre. Icrele negre ale morunului sunt foarte apreciate.
Populeaza Marea Caspica, Marea Azov, Marea Neagra si pe distante mici, in jurul gurilor de varsare, fluviile si raurile aferente. In bazinul fluviului Amur (situate la granita dintre Rusia si China) traieste o ruda apropiata a morunului, si anume caluga (Huso dauricius).
Acesta poate ajunge pana la 1.200kg si poate depune pana la 4.000.000 de icre.
Este o specie solitara care prefera substratul pietros sau nisipos si adancimi de peste 70m. Se pescuieste cu carmace in imediata apropiere a confluentei dintre fluvii, rauri si mare.

Nodul Half Blood

Nodul pescaresc Half Blood este un nod foarte puternic ce poate fi folosit pentru legarea agrafelor, linguritelor, voblerelor chiar si a carligelor daca este cazul. Acest tip de nod poate fi privit ca pe un nod universal folosit de foarte multi pescari din intreaga lume.

Balta Moara Vlasiei 2

Balta Moara Vlasiei 2 are circa 22 de ha, adancimi intre 3 si 4.5 metri si cam 35 de tone de crap! Crapii sunt majoritatea intre 4 si 9 kg, dar exista si numeroase exemplare de peste 10 kg, recordul in 2007 fiind de 17 kg. In lac se mai gasesc si somni uriasi, stiuci ca in delta , iar ctenul este mereu pregatit pentru un drill pe cinste. Se pescuieste numai pe un mal, unde posibilitatiiile de campare sunt extraordinare, iar curatenia pe balta este perfecta. Latimea baltii este intre 100 si 400 de metri.
Pescuitul incepe la ora 06,00 si se termina la ora 18,00. Este strict interzis sa puna pestele in acelas juvelnic 2 sau mai multi pescari. Este strict interzis pescuitul la BOMBA. Pescarul poate sa pescuiasca cu maxim 4 scule (lansete sau undite) obligatoriu dotate cu 1 (un) singur carlig si plumb sau momitor pierdut. Pescarii vor trebui sa fie dotati cu saltea de primire si spray dezinfectant (cei care nu au asa ceva, pot cere de la paznicul care incaseaza taxa).
Specii de pesti intalnite: caras, crap, rosioara, salau, somn, stiuca. Taxa pentru balta este 100lei. Detalii telefon: 0728908400.
Cale de acces:
Bucuresti –Otopeni, la Balotesti se face dreapta – Caciulati – Moara Vlasiei – la statuie se face la stanga – drumul duce direct pe balta.
Bucuresti – Colentina – de la D-na Ghica – str. 7 Noiembrie – Stefanesti (se trece Linia de Centura) com. Dascalu in centru se face la stinga spre Moara Vlasiei – se trece peste calea ferata si la urmatoarea intersectie (in centru) tot inainte pe un drum de piatra ce va duce direct pe malul baltii.

joi, 4 iulie 2013

Montura pentru Crap

Va prezentam una dintre monturile pentru boiliesuri scufundatoare si anume montura rigida cu Amnesia. Dupa cum ii si spune numele monturii, materialul de forfac este Amnesia, un fir fara memorie conceput pentru pescuitul marin de către firma Sunset si care a fost preluat de catre pescarii de crap, impunandu-se in scurt timp ca fiind cel mai bun material pentru monturile rigide.
Carligele indicate pentru acest tip de montura sunt cele produse de Gamakatsu (modelele Super Snag si Specialist) si cele produse de Korda (modelul Longshank X. Neaparat modelul Longshank X, deoarece spre deosebire de fratele lui Longshank este mai greu si imbunatateste efectul de balama al monturii.

Pescuitul Stiucii cu Lingurite Rotative

Rotativele sunt naluci excelente pentru stiuca, pentru apele mici cele mai bune fiind de marimea 3-6, fara corp. Animatia este si aici foarte importanta, nu tarati pur si simplu rotativa, lansati, intindeti firul imediat, smuciti usor lanseta pentru a pune rotativa in miscare, recuperati 1-2m, opriti, lasati rotativa sa cada cativa centimetri (in functie de adancimea apei), iar smuciti usor... In ape reci, rotativa da uneori rezultate mai bune decat oscilantele sau alte naluci, la fel si in cazul apelor tulburi, vibratiile emise de rotativa sunt mai puternice iar stiuca o detecteaza mai usor.
Ca modele sigure puteti folosi Mosca Spanto si Longet, Vibrax, Mepps Aglia si Lusox, BerTi Clasic etc.

Fluviul Ebro

Ebru (in spaniola Ebro) este un fluviu din nord-estul Spaniei ce se varsa in Marea Mediterana la aproximativ 160 km de Barcelona. Este cel mai lung curs de apa din Spania si izvoraste la 70 km distanta de Oceanul Atlantic, la sud de Santander, in Muntii Cantabriei. Cursul sau in lungime de 600 km se intinde de-a lungul poalelor Muntilor Pirinei.
Este singurul rau din Spania care la varsare prezinta o delta si nu un estuar.
Fluviul este practic un paradis, nefiind afectat de catre factorii antropici (adica de om). Fiind foarte lung si lat, prezinta toate tipurile de formatiuni: sectiuni cu apa adanca langa baraje sau mica in alte locuri, cu apa repede si involburata langa nenumaratele cascade sau domoala, iar delta pe care o formeaza la varsare este un adevarat ecosistem neafectat inca de problemele poluarii, in ciuda faptului ca se afla destul de aproape de unele din cele mai mari metropole ale lumii (Barcelona).

Delta Ebroului

Leadcore

Leadcore-ul este un fir special, folosit frecvent in pescuitul la crap, format dintr-un miez de metal invelit intr-un textil foarte suplu. Denumit tehnic leadcore (lead=plumb, core=miez), este folosit ca segment de legatura intre firul principal si montura sau firul de inaintas si montura.
Datorita insertiei de metal de la interior este greu si rezistent. Are o constructie speciala, cu fibrele materialului textil orientate intr-o singura directie, care permite buclelor de la capatul segmentelor de leadcore sa se autoblocheze. Motivul principal pentru care este folosit leadcore-ul este greutatea suplimentara pe care o are miezul de metal de la interiorul firului textil. Aceasta ajuta la o asezare mai rapida si mai precisa a monturii pe fundul lacului, ceea ce duce la o prezentare mai corecta si mai putin vizibila.
Leadcore-ul se lucreaza scotand un segment din miezul de plumb dintr-un capat, facand apoi o bucla cu capatul textil ramas liber, trecand-ul prin interiorul firului si scotandu-l apoi exact unde incepe miezul de plumb
Avantajele leadcore-ului: este foarte greu, se lipește de fundul apei, are efect anti-tangle, rezistent la abraziune, protejeaza pestele intepat
Dezavantajele leadcore-ului: nu e foarte simplu de legat – e nevoie de putin exercitiu pentru realizarea buclelor, implica folosirea de accesorii ajutatoare – croseta, pensa, lipici, daca nu e bine lucrat si lipit, buclele se pot desface. Sursa: www.aventurilapescuit.ro

miercuri, 3 iulie 2013

Originea Crapului


Poate cea mai iubita specie de catre pescarii sportivi din Romania si nu numai. Crapul este cel mai raspandit in apele din tara noastra, este gasit in toate baltile private dar si in fluviul Dunarea si multe alte rauri si lacuri.
Multi pescari au facut o reala pasiune pentru crap, existand cluburi de pescuit dedicate acestei specii, competitii importante, multi pescari se intituleaza "crapisti", pescari numai de crap.
De aceea o sa incerc in acest articol sa prezint crapul din punctul de vedere al originii sale, al ihtiologiei sale.
Cu o zona de raspandire initial limitat la continentul euro-asiatic, crapul, care era crescut in sisteme dirijate de sute de ani, a fost populat de colonistii europeni, atat in Africa, dar si in cele doua Americi si in Australia. Specie foarte adaptabila si rezistenta, a supravietuit si a ajuns in multe arealuri sa domine ecosistemele acvatice locale.
Originea speciei este in Extremul Orient, centrul de origine al familiei Ciprinidelor. De aici pestele a inceput sa-si extinda domeniul si, dupa glaciatiunile cuaternare, a patruns in bazinul Dunarii, zona saracita in specii, ca urmare a variatiilor climatice drastice. Se pare ca romanii au fost primii europeni care au crescut crapul in bazine amenajate si au transferat specia in apele Europei Occidentale. 
Pe baza surselor istorice, Aristotel (aproximativ 340-343 i. Ch.) este primul european care vorbeste despre existenta unui peste de apa dulce, numit „kiprianos”. Nu se stie cu exactitate daca este vorba despre crap, dar acest lucru a fost admis de naturalistii secolelor XVI-XVII, inclusiv de Linne. 
Ulterior, s-au dezvoltat doua mituri ale originii crapului european. Acestea considerau ca pestele fusese adus in Europa din Asia Mica sau din Persia. Responsabili de introducerea sa erau considerati romanii si, ulterior, crestinii. Se considera ca romanii au introdus pestele in apele europene pentru valoarea lui culinara si pentru usurinta cresterii lui. De asemenea, raspandirea manastirilor crestine pe continentul european a stimulat extinderea cresterii crapului, care convenea prescriptiilor alimentare crestine. Aceste ipoteze nu se bazau insa pe dovezi concludente.  
Desi de-a lungul timpului, prin selectie, omul a obtinut numeroase tipuri de crap, crapul salbatic are o variabilitate mult mai redusa. Astfel Kirpitchnikov, in 1967, distingea patru subspecii, pe baza diferentelor morfologice si morfometrice: (a) crapul european si transcaucazian (Cyprinus. carpio carpio) ; (b) crapul central asiatic (C. c. Aralensis); (c) crapul est asiatic (C. c. Haematopterus) si (d) crapul sud-est asiatic (C. c. viridiviolaceus). In 1999, acelasi autor revine si recunoaste doar doua subspecii: crapul asa-zis european (Cyprinus carpio carpio) si crapul asiatic (Cyprinus carpio haematopterus). Barus, in 2002, considera ca subspecia sud-est asiatica C. c. viridiviolaceus ar putea fi valida. 
Structura genetica foarte apropiata intre populatiile europene si cele central-asiatice si variabilitatea lor redusa sugereaza faptul ca originea crapului european pare a fi central-asiatica. In perioada post-glaciara, crapul salbatic a patruns probabil din Asia Centrala in bazinul Dunarii, de unde s-a raspandit ulterior in restul Europei, cu ajutorul omului, prin domesticire. 

Montura pentru Somn


Somnul nu se joaca decat foarte rar cu momeala asa cum o face crapul. De cele mai multe ori o apuca hotarat si o mesteca temeinic, fara suspiciuni si fara sa o scuipe inapoi, oricit de mare ar fi ea. Gura sa impresionanta (de remarcat marimea acesteia chiar la mocutele sub 20 de cm) nu ridica probleme pentru o anumita dimensiune a carligelor, care pot depasi deci cu mult dimensiunile considerate de "bun simt" pentru alte specii. In cel mai rau caz acordam o sansa in plus somoteilor, dar nu va bazati numai pe asta pentru a-i proteja. Mai mult, gura este carnoasa si foarte puternica, utilizata frecvent pentru zdrobirea prazii (scoici, melci, raci etc). De aceea nu este absolut necesara utilizarea carligelor triple, care pot fi paradoxal cauza multor ratari. Efortul pentru a infige un cirlig triplu in gura pestelui este mult mai mare decît in cazul unuia simplu, in plus puterea cu care pestele strange maxilarele este remarcabila, deci inteparea presupune o anumita forta, deja diminuata de distanta mare la care uneori pescuim.

Pescuitul sportiv in luna Iulie 2013

Pescuitul este deschis la toate speciile de pesti in apele de ses, coliniare si de munte, cu exceptia celor protejate. Odata cu scaderea si limpezirea apelor, da bune rezultate pescuitul pe Dunare la somn, avat, salau, crap. Pe masura cresterii temperaturii comportamentul de hranire al pestilor se reduce, obtinundu-se rezultate bune numai in primele si ultimile ore ale zilei. In timpul caniculei, pestele trebuie cautat in zonele mai oxigenate: la confluente sau in zonele unde exista izvoare subterane. Pescuitul marin da bune rezultate la guvide, pe diguri, sau la alte specii din barca.
La pescuitul stationar, in afara de insecte si libelule, momelile vegetale sunt aproape intotdeauna mai eficace.
Avatul cade la naluca mica rotativa, alba sau galbena, la confluente; cu musca, pe sub arbori, de pe mal;
Babusca- mai ales la samanta de canepa si paste; se obtin rezultate si la boaba de grau, viermisori si libelule;
Bibanul- la rame, coropisnite, peste viu; la lanseta, mai rar, cu naluci mici rotative;
Carasul- la rame rosie, mamaliga;
Cega- in Dunare si in raurile mari din Ardeal, pe fund tare, argilos sau pietros, la larve de rusalii, racusori, rame albe sau negre;
Cleanul da rezultate la pescuitul pipait cu greiere, lacuste, tauni;
Morunasul-se pescuieste aproape de fund cu mamaliga, rame, viermusi, sange inchegat;
Mreana - la branza veche, cuburi de branza topita si mai ales la greiere (momeala indicata pana in septembrie), larve de rusalii, coropisnite, rame groase de pamant;
Crapul- la cartofi fierti, boabe de grau si de porumb conservat, paine, mamaliga;
Obletul - la viermusi, paine, musca de casa;
Platica - cu boabe de grau, paine, paste;
Rosioara, pe langa pescuitul cu pluta la virmusi, paste, ofera un pescuit interesant la suprafata cu musca naturala;
Linul- la coada de rac, rame groase de pamant;
Lipanul- cu musca artificiala aproape la toate orele zilei;
Scobarul- se prinde bine cu viermusi, rame, mai ales in ape tulburi, la coropisnite si chiar la paine si mamaliga;
Somnul se prinde frecvent indeosebi dimineata si seara la tipari, broscute, lipitori- mai rar in rauri;
Salaul- la peste viu si la bucata de peste;
Stiuca - la peste viu; mai rar la pescuitul cu naluci;
Mihaltul- rar, in bulboane, la fund;
Vaduvita- se gaseste mai spre suprafata unde se poate prinde cu viermusi, rame si paste.
La mare in luna iulie se prinde foarte frecvent:
Calcan - se prinde la adanc si pe fund, cu hamsie; cambula si guvizi.
Barbuni, la mal, intre ape - cu rama de mare; chefal la mal, pe fund cu rame de mare;
Lufar, la adancime, intre ape, cu taparina si naluci;
Hanus la adanc pe fund, cu hamsie, aterina, guvizi; stravizi, la adanc, intre ape, cu taparina, pluta, cu aterina jupuita si garizi;
Zargan, la adanc, intre ape, cu pluta, momind cu hamsie si aterina.

Solunar Iulie 2013

SOLUNAR IULIE 2013
LUNI
MARTI
MIERCURI
JOI
VINERI
SAMBATA
DUMINICA
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
REZULTATE SLABE     
REZULTATE SCHIMBATOARE      
REZULTATE BUNE

marți, 2 iulie 2013

Balta Brosteni

Balta Brosteni se afla in localitatea Brosteni care apartine de comuna Visina, in extremitatea sudica a judetului Dambovita, la o distanta de 45 km de Municipiul Targoviste, pe drumul judetean 611.
Balta Brosteni are o suprafata de 4 hectare, cu adancimi medii de 2,5-3 m si adancime maxima de 8,5-9 m.
Momeli recomandate: porumb Bonduelle, viermi, rame, etc.
Balta Brosteni dispune de un drum asfaltat pana la balta, accesibil pe orice vreme.
- Parcare pazita.
- Umbrare cu mese si banci;
- Terasa cu bar (in curand!).
- Balta noastra va pune la dispozitie peste din urmatoarele specii: crap, salonta, caras.
Taxa este de: 50 Ron/ 12h zi; 50 Ron/ 12h noapte; 100 Ron/ 24h; 10 Ron/ taxa de agrement pentru insotitori adulti care nu pescuiesc; Copii ( sub 14 ani) au gratuitate.
Telefon Contact: 0766714506.
Se retine caras fara limita si 3 kg crap;
-Daca se doreste retinerea mai multor crapi, aceasta se va face contra - cost (15 lei/kg);
-Exemplarele mai mici de 1,5 kg se elibereaza neconditionat, cat mai repede si fara a fi ranite;
-Exemplarele mai mari de 4 kg se elibereaza, iar pentru fiecare kg in plus peste 4 se ofera o partida de zi gratuita (ex: crap 6kg=eliberat=2 partide gratuite);
-Pescarul poate merge cu masina la locul de pescuit pentru a descarca echipamentul, dupa care va lasa masina in parcare, la intrare;
-La finalul partidei, pescarul are obligatia, ca inainte de a strange echipamentul, sa anunte administratorul si sa prezinte captura in vederea cantaririi;
-Administratorul isi rezerva dreptul de a verifica periodic juvelnicul;
-Fara limita de lansete sau de undite ( doar in limita bunului simt);
-Este permis plantatul, cu navomodel sau barca personala ( fara alta taxa) ;
-Plata se face la intrarea pe balta;
-Durata unei partide de pescuit este de 12 ore, intervalele orare fiind 06.00-18.00 (pescuit de zi), respectiv 18.00-06.00 (pescuit de noapte);
-Pescuitul de noapte permis doar dupa anuntarea administratorului;
-Este permis gratarul ( cu suport);
-Pescarii au obligatia ca dupa incheierea partidei de pescuit sa lase locul curat;
-Cei care vor fi prinsi ca sustrag (ascund) peste, altul decat cel care poate fi retinut conform taxei achitate, vor fi evacuati.
Cale de acces: Ca sa ajungeti la balta Brosteni mergeti pe A1 Bucuresti-Pitesti, la km 70 se iese la Petresti, pe sensul de mers catre Ghimpati, iar la postul de politie din Petresti iesiti de pe drumul principal catre Brosteni – Visina. De aici, dupa aproximativ 5 km, pe partea stanga a drumului ajungeti la balta Brosteni. Drumul pana la balta Brosteni este asfaltat.
Sursa: www.baltidepescuit.ro