Salaul se cauta in locurile umbrite unde se simte la adapost, succesul fiind asigurat nu atat de alegerea momelii potrivite,cat de gasirea locului de panda al acestuia deoarece de multe ori intr-o zona de cativa metrii patrati se gasesc mai multe exemplare;stiut fiind faptul ca salaul nu traieste izolat,deci unde am prins unul sigur vom reusi sa prindem si altii.Se pescuieste cu rezultate frumoase in timpul zilei, toamna si primavara, iar in cursul verii se prinde mai bine in orele imediat urmatoare rasaritului de soare sau in cele premergatoare asfintitului. Carligul se incarca cu rama, broscute, insecte sau bucati de peste, nada cea mai buna ramane insa pestisorul viu.
Pescuitul cu lingura, twisterul sau voblerul este modalitatea cea mai sportiva si mai frumoasa de prindere a salaului. La pescuitul cu pestisor viu, carligul trebuie sa fie cu coada dreapta si varful foarte bine ascutit;se fixeaza in carlig astfel incat varful acestuia sa treaca prima data prin orificiile nazale(poate fi trecut si prin cele doua maxilare sau mai rar i
n regiunea cozii). Carligul cu pestisorul nu se arunca prea departe de locul unde ne aflam deoarece conducerea pestisorului astfel incat sa starneasca interesul salaului sa nu devina anevoioasa. Daca folosim bucati de peste, acestea este mai indicat sa se taie din regiunea cozii sau abdominala pentru ca sa aiba ramasa macar o innotatoare. Daca este posibil, cel mai indicat ar fi sa plasam montura in zonele adanci ale apei,care sa prezinte diferite obstacole care ofera adapost si lacuri ideale de panda ale salaului.(pe cat posibil, carligul cu momeala este indicat a nu se scoate des din apa pentru a nu trezi suspiciunea salaului care este foarte precaut). Datorita faptului ca salaul nu se repede asupra momelii ci o inghite usor,pescarii neexperimentati au impresia ca li s-a agatat carligul; cand acesta se repede asupra prazii,se simte totusi o zmucitura nu foarte energica,dar totusi hotarata.
Daca incercam sa scoatem la mal un salau inainte ca el sa fie obosit, se poate intampla ca sa scuture din cap si sa scuipe carligul cu momeala (deci trebuie obosit bine inainte de a incerca sa-l scoatem din apa). Salaul, dupa cum am mai zis este o specie sensibila si nu poate fi tinut viu mult timp, totusi daca este pus intr-un juvelnic suficient de mare el rezista in apa mai multe ore.
Pescuitul cu lingura, twisterul sau voblerul este modalitatea cea mai sportiva si mai frumoasa de prindere a salaului. La pescuitul cu pestisor viu, carligul trebuie sa fie cu coada dreapta si varful foarte bine ascutit;se fixeaza in carlig astfel incat varful acestuia sa treaca prima data prin orificiile nazale(poate fi trecut si prin cele doua maxilare sau mai rar i
n regiunea cozii). Carligul cu pestisorul nu se arunca prea departe de locul unde ne aflam deoarece conducerea pestisorului astfel incat sa starneasca interesul salaului sa nu devina anevoioasa. Daca folosim bucati de peste, acestea este mai indicat sa se taie din regiunea cozii sau abdominala pentru ca sa aiba ramasa macar o innotatoare. Daca este posibil, cel mai indicat ar fi sa plasam montura in zonele adanci ale apei,care sa prezinte diferite obstacole care ofera adapost si lacuri ideale de panda ale salaului.(pe cat posibil, carligul cu momeala este indicat a nu se scoate des din apa pentru a nu trezi suspiciunea salaului care este foarte precaut). Datorita faptului ca salaul nu se repede asupra momelii ci o inghite usor,pescarii neexperimentati au impresia ca li s-a agatat carligul; cand acesta se repede asupra prazii,se simte totusi o zmucitura nu foarte energica,dar totusi hotarata.Daca incercam sa scoatem la mal un salau inainte ca el sa fie obosit, se poate intampla ca sa scuture din cap si sa scuipe carligul cu momeala (deci trebuie obosit bine inainte de a incerca sa-l scoatem din apa). Salaul, dupa cum am mai zis este o specie sensibila si nu poate fi tinut viu mult timp, totusi daca este pus intr-un juvelnic suficient de mare el rezista in apa mai multe ore.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu