Migrarea pestilor in apele de ses

Fenomenul migrarii pestilor in lacuri este foarte putin studiat si aproape necunoscut in randul pescarilor sportivi, fiind cel mai adesea cauza principala a compromiterii unor partide de pescuit in majoritatea baltilor de ses.

Asemenea migrarii pasarilor calatoare, care parcurg primavara si toamna mii de km pentru a-si gasi un loc prielnic de supravietuire si reproducere, cu temperaturi blande si hrana din belsug, asa si pestii cauta acele zone propice supravietuirii. Migrarea pestilor este determinata de instinctul lor de a sta intr-un loc unde va fi permanent apa in cantitati suficiente, cu temperaturi optime si hrana din belsug. La cel mai mic semn ca apa are tendinta sa paraseasca albia lacului, pestii cauta imediat o sursa stabila de apa. Pestii percep modificarea nivelului apei ca o variatie a presiunii, cu deplasarea masei de apa. La scaderea apei, instinctiv, acestia parasesc zona migrand spre apele mai adanci si mai sigure. Paradoxal, comportamentul este similar si in cazul scaderii presiunii atmosferice; pestii sunt debusolati si vor inceta la un moment dat sa mai manance, aparand un fenomen de migrare a acestora spre larg.

Pentru a studia migrarea pestilor trebuie sa identificam corect cauzele. Pestele migreaza cand temperatura apei iese din limitele normalului, cand este hartuit (de rapitori, braconieri sau de navodul pescarilor), cand cauta hrana sau cand se modifica nivelul apei, presiunea atmosferica.

Pe scurt, temperatura apei impinge primavara pestele spre apele mici, incalzite de soare; in zilele fierbinti de vara vom cauta pestele in apele adanci si racoroase. Iarna vom pescui tot in apele adanci unde apa are temperaturi mai ridicate, ajungand pana la +4 C in zonele de fund.

Tot pe scurt, amintim ca hrana atrage in mod constant pestele. Se recomanda sa frecventati zonele nadite constant de alti pescari; pe timp de vant, malul lovit de valuri este mult mai productiv, valurile aducand cantitati importante de hrana (insecte, seminte, larve etc).