In cautarea frumosilor Salai

In acest articol v-om prezenta tehnicile si tacticile folosite in cautarea frumosilor salai.

Nivelul de activitate oglindeste conexiunea intre rata metabolismului pestelui si conditiile de mediu.

Intensitatea cu care salai se hranesc la un moment dat, este perceputa de lansetist atat prin numarul de muscaturi (eventual pesti prinsi) care apar pe parcursul unei zile de pescuit, cat si prin agresivitatea lor (felul in care musca). Un peste slab activ (intensitate de hranire redusa) ataca rar nalucile, iar cand o face, contactul cu naluca este extrem de discret, semn ca trebuie apelat la naluci de mici dimensiuni si cu vibratii discreta. Shad-uri si grub-uri (viermi) de 3 - 7 cm recuperate lent, alternand traseele liniare cu evolutii de mica amplitudine, cu stopari scurte, par solutiile cele mai bune in astfel de cazuri. Cum am vazut, muscaturile sunt niste tatonari, greu de sesizat, mai ales ca lansetistul trebuie sa se confrunte cu obstacolele structurii subacvatice. Timpul avut pentru a intepa este extrem de redus, deoarece salaul slab activ nu pleaca in lateral si nici nu retine naluca. Practic, agatarea pestelui intervine pe parcursul a celor "tacuri" slabe, succesive, simtite in lanseta si care arata ca salaul musca naluca, ii da drumul, apoi o apuca din nou. Asteptarea momentului decisiv este pierdere de timp.

Pestii activi dau dovada de agresivitate crescuta fata de naluci si lucrul acesta se materializeaza intr-o zi excelenta de pescuit. Frecventele atacuri, rateuri, dar si intepari in plin sunt semnalul ca putem apela la naluci de dimensiuni mai mari si cu miscare accentuata.

Voblere medii - mari (8 - 12cm) si shad-uri de 10 cm v-or fi atacate mai ferm, aparand opririle bruste (stopari) si chiar plecarile laterale. Alegerea momentului propice pentru intepare este acum esential. Comportamentul salaului este marcat de ciclicitatea si alternata sezoniera. Pe parcursul unui an v-om observa o sinusoida cu cresteri primavara (aprilie), un maxim la sfarsitul primaverii (mai - iunie), o scadere usoara la inceputul verii (iulie), o scadere drastica la sfarsitul verii (august), o usoara crestere la inceputul toamnei (septembrie), si din nou o scadere la sfarsit de toamna (noiembrie) si o crestere progresiva pe timpul iernii, pentru a descreste brusc in februarie.

Evident, lungimea acestor perioade cat si deplasarea lor la stanga sau la dreapta in calendar sunt variabile de la un an la altul, in fuctie de conditiile climatice (temperatura, presiune atmosferica si regim hidrologic).

Se contureaza 3 momente neprielnice, in care pestii sunt slab activi in ceea ce priveste hranirea: februarie - martie, datorita pregatirii reproducerii si racelii apei, august (temperaturi ridicate) si noiembrie (inversarea stratificarii termice a apei). In contrapunct, cele mai propice perioade par a fi aprilie - mai - iunie, cand salaii ies din reproducere si septembrie - octombrie, odata cu racirea progresiva a apei. Remarcam diferenta dintre cele doua perioade de maxim, primavara si vara, deoarece agresivitatea salailor este evidentiata prin succesul unor naluci de talie mare si turbulenta medie (voblere) cat si prin eficacitatea nalucilor mai mici, dar cu stralucire puternica si turbulenta mare (rotative, spinner-bate, oscilante). Inceputul toamnei, marcat de o hranire intensa, va demonstra ca shad-urile mari (turbulenta scazuta) sunt mai eficiente in comparatie cu voblerele. Trebuie subliniat ca intensitatea de hranire a salaului est elegata de frecventa cu care se hraneste si energia disponibila pentru a vana si digera o anumit aprada (diferita prin talie si viteza de deplasare). Succesul sau insuccesul unei partide de pescuit este o masura a stresului la care este supus pestele (dependent de temperatura, ph, lumina, presiune atmosferica, fluctuatiile apei, etc).

Sa ne inchipuim o zi ideala, in care salaii se hranesc cu frenezie si ataca orice naluca. Diferentele dintre un lansetist sau altul nu vor fi in plan cantitativ (numeric) ci in plan calitativ (talia capturilor).

Ca si in cazul stiucii, salaii mari au un comportament si preferinte de mediu total diferite de salaii mici, dand senzatia ca sunt specii diferite. Virtualele capturi capitale vor fi imediat afectate de cresterea temperaturii, cresterea incarcaturii de suspensii organice si variatii ale PH-ului. In astfel de conditii salaii mici par sa nu fie deranjati prea mult, ba chiar inregistreaza o intensificare a hranirii prin disparitia exemplarelor mari din zonele de vanatoare. Fenomenul induce in eroare incepatorii, care se lasa amagiti de desele capturi, muscaturi si ratari de "strapazan". Cine stie sa caute salaii mari, ii va gasi.