marți, 17 ianuarie 2012

Oceanul Pacific

Oceanul Pacific (de la numele latin Mare Pacificum = mare linistita) este cel mai mare ocean din lume, acoperind aproximativ 33% din suprafata Pamantului. Oceanul are o suprafata totala de 179,7 milioane de km² si se intinde pe aproximativ 15.500 km de la Stramtoarea Bering in nord si pana la Marea Ross in Antarctica. Limita vestica a oceanului este Stramtoarea Malacca, iar la est oceanul e marginit de continentul America. Pacificul contine in jur de 25.000 de insule, numite Insulele Pacifice, mai mult decat contin toate celelalte oceane impreuna. Groapa Marianelor, aflata in nord-vestul oceanului, este cel mai adanc punct de pe planeta, avand o adancime de 11.022 m.
Oceanul a fost numit "pacific" deoarece primii marinari europeni au gasit o apa deosebit de linistita dincolo de Capul Horn, punctul cel mai sudic al Tarii de Foc. In pofida numelui, in Pacific exista nenumarate furtuni, taifunuri, uragane, cutremure subacvatice, tsunamiuri si alte fenomene naturale cu energii uriase.
Numele oceanului a fost dat de navigatorul portughez Ferdinand Magellan. Este cel mai mare oceam al pamantului si se imparte in 2 bucati, emisfera sudica si nordica.
Suprafata oceanului Pacific este - socotind si marile secundare - 181,34 milioane km², sau, fara acestea, 166,24 milioane km², ceea ce constituie aproximativ 35 % din suprafata totala a Pamantului sau mai bine de jumatate din suprafata totala a mărilor si oceanelor. Suprafata Pacificului este astfel mai mare decat suma suprafetelor tuturor continentelor. Volumul de apa este de 714,41 milioane km³ cu tot cu marile secundare, sau 696,19 milioana km³ fara apa din marile secundare. Adancimea medie este de 3.940 m, daca sunt luate in consideratie marile secundare, sau 4.188 m fara acestea. Adancimea maxima este de 11.034 m.
Temperaturile inregistrate in apele oceanului la ecuator sunt intre 25–30 °C. De asemenea, si salinitatea apei variaza: apa din zona ecuatorului este mai putin sarata decat apa dinspre poli, datorita precipitatiilor ecuatoriale abundente din timpul anului. Apa Oceanului Pacific este in medie mult mai calda decat apa Oceanului Atlantic. Relieful submarin al Pacificului este foarte variat. Cateva formatiuni subacvatice importante, de intinderi uriase, sunt: dorsala Pacificului, Inelul de foc (vulcanism), bazine, ridicaturi ("munti" subacvatici), abisuri, santuri ș.a.
Oceanul acopera aproape o treime din suprafata pamantului, avand o suprafata de 179,7 milioane km², mai mare decat intreaga suprafata a continentelor. El se intinde pe directia nord-sud pe aproximativ 15.500 km de la Marea Bering din Oceanul Arctic pana la marginile inghetate ale Marii Ross din Antarctica la sud (desi regiunea Antarctica din sudul Pacificului este numita cateodata Oceanul Sudic), iar pe directia vest-est se intinde pe aproape 19.800 km, din Indonezia pana la coastele Columbiei si Peru (la nivelul paralelei de 5° N, aceasta distanta reprezentand peste jumatate din lungimea acestei paralele si de peste 5 ori diametrul Lunii). Limita vestica a oceanului este plasata pe Stramtoarea Malacca. Cel mai adanc punct de pe planeta este Groapa Marianelor, la 11.034 metri sub nivelul marii. Adancimea medie este de 4.280 metri.
Pacificul cuprinde peste 25.000 de insule, mai mult decat suma tuturor insulelor din celelalte oceane, majoritatea aflandu-se la sud de ecuator.
In prezent, Oceanul Pacific se micsoreaza, incet dar permanent, ca urmare a miscarii placilor tectonice, cu aproximativ 2-3 cm pe an pe 3 laturi, ceea ce inseamna aproximativ 0,5 km² pe an (in timp ce Oceanul Atlantic se mareste permanent).
De-a lungul coastei vestice neregulate a oceanului exista multe mari, cele mai mari fiind Marea Celebes, Marea Coral, Marea Chinei de est, Marea Filipinelor, Marea Japoniei, Marea Chinei de Sud, Marea Sulu, Marea Tasmaniei si Marea Galbena. Stramtoarea Malacca uneste, la vest, Pacificul cu Oceanul Indian, iar Stramtoarea Drake si Stramtoarea Magellan fac legatura, la est, cu Oceanul Atlantic. Si Canalul Panama uneste la est Pacificul cu Atlanticul. In sfarsit, la nord, Stramtoarea Bering face legatura cu Oceanul Arctic.
Deoarece meridianul de 180° trece prin Pacific, Pacificul de vest (de langa Asia) se afla de fapt in emisfera estica a Pământului, iar Pacificul de est (de langa America) se afla in emisfera vestica.
Intr-o mare parte a calatoriei lui Magellan - de la Stramtoarea Magellan si pana In Filipine - oceanul a fost chiar linistit. Dar Pacificul nu este mereu pasnic. Multe cicloane tropicale (echivalentul uraganelor din Atlantic) lovesc insulele Pacificului. Locurile din preajma imbinarilor placilor tectonice sunt pline de vulcani si sunt des afectate de cutremure. Tsunamiurile, valuri imense declansate de cutremure subacvatice, au devastat multe insule si au distrus multe orase.
In Pacific temperatura apei variaza de la punctul inghetului, in zonele polare, pana la circa 30 °C la ecuator. Salinitatea variaza in functie de latitudine: apa este mai putin sarata langa ecuator decat cea din zona temperata, din cauza precipitatiilor abundente din zona ecuatoriala / tropicala. Si spre poli salinitatea este mai mica, deoarece evaporarea este foarte scazuta.
In general apa Pacificului se misca in sensul acelor de ceasornic in emisfera nordica a Pamantului si in sens opus in emisfera sudica. Curentul ecuatorial de Nord se misca spre vest de-a lungul paralelei de 15° N, apoi se intoarce spre nord langa Filipine pentru a deveni curentul cald Japonez sau Curentul Kuroshio.
Cotind spre est la 45° N, curentul Kuroshio se bifurca: o parte din apa se misca spre nord formând Curentul Aleutian, in timp ce restul se misca spre sud pentru a se reuni cu Curentul Ecuatorial de Nord. Curentul Aleutian se ramifica in apropierea Americii de Nord si formeaza baza circulatiei de forma triunghiulara din Marea Bering. Ramura sudica a lui devine linistitul si incetul curent Californian.
Curentul Ecuatorial de Sud, curgand spre vest de-a lungul ecuatorului, coteste spre sud la estul Noii Guinee, apoi spre est in dreptul paralelei de 50° S si se uneste cu principalul curent vestic al Pacificului de Sud, ce include curentul circumpolar antarctic ce inconjoara pamantul. In timp ce se apropie de coasta chiliana, Curentul Ecuatorial de Sud se divide; o ramura curge imprejurul Capului Horn, iar cealalta o ia spre nord pentru a forma curentul Perului sau Curentul Humboldt. Sursa: http://ro.wikipedia.org

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu