marți, 21 aprilie 2015

Delta Dunarii - Curiozitati - episodul 2

Povesteam in episodul trecut despre geneza Deltei Dunarii si despre primele relatari mentionate de calatorii timpului. Sunt dovezi ca Delta Dunarii nu a trecut neobservata pentru oamenii antichitatii. Astfel, o veche legenda egipteana sustine ca zeul egiptean Osiris, in peregrinarile sale prin lume, a trecut si prin aceste locuri, botezand Dunarea cu numele de Istros, nume pe care l-a pastrat multa vreme. Mai tarziu, Caius Iulius Caesar numeste partea superioara a Dunarii – Danubius. Dupa afirmatia lui Herodot, care a vizitat gurile Dunarii, preotii egipteni din Theba pastrau o carte in care se descria o expeditie a faraonului egiptean Sesostris prin aceste locuri. Un alt exemplu elocvent il constituie localitatea Isaccea care figureaza pe una dintre primele harti ale deltei, intocmita de catre invatatul grec Ptolemeu. Multa vreme regiunea Dunarii a atras atentia puterilor lumii antice. Filip, regele Macedoniei si fiul sau Alexandru, devenit mai tarziu cel Mare, au supus cetatile de aici. Mai tarziu vin romanii, care se consolideaza pe aceste locuri, mai ales pe timpul imparatului Tiberiu. Dupa caderea Constantinopolului in 1453, la orizontul politic al Europei si al acestor locuri apar turcii, a caror stapanire va dura mai bine de 400 ani. Sulina a fost considerata, sub dominatia otomana, un refugiu al piratilor greci si maltezi. Si pentru ca veni vorba de Sulina, trebuie mentionat ca in dreptul ei, la 38 km in larg, se afla singura insula din Marea Neagra, Insula Serpilor, loc unde spune legenda ca s-a casatorit Achile cu frumoasa Elena. Mult mai tarziu in sec. XVIII-lea, sub conducerea sefului lor Ignat Nekrasov, apar pe aceste meleaguri lipovenii. Populatie provenita din zona Cubanului (Rusia) si-a gasit refugiul datorita persecutiilor religioase in delta si pe malul Razelmului. Denumirea de lipoveni vine de la cuvantul rusesc lipa, care inseamna tei. Sunt mai multe versiuni in legatura cu originea acestui cuvant. Unii sustin ca in timpul persecutiilor religioase ei s-ar fi ascuns intr-o padure de tei ( lipovaia), iar altii ca au fost botezati astfel din cauza icoanelor confectionate din lemn de tei. Lipovenii, populatie muncitoare, dirza, energica, navigatori iscusiti, au avut si au si astazi ca ocupatie principala pescuitul.
Autor: Serban Constantin Baleanu

Va urma

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu