Migratiile pestiilor

Putini pesti duc o viată sedentară si pot fi găsiti întodeauna în apropierea acelorasi locuri . Cei mai multi dintre ei întreprind deplasări, uneori in carduri sau chiar in masa, provocate, fie de cautarea locurilor pentru hrana mai abundenta, fie pentru reproducere, fie in vederea iernatului.
Nu este vorba aici de pestii migratori: morunul, nisetrul, pastruga, scumbria de Dunare etc, ce traiesc in apele Marii Negre, dar care, manati de instinctul reproducerii, intra primavara in Dunare, urca in susul fluviului, iar dupa clocire se reantorc, pui si adulti. in mare.
Dar acum ne vom ocupa numai de pestii de undită:
1. Migratia pentru reproducere. Pestii de apa dulce fac, in general, deplasari mici in vederea reproducerii.
Crapul migreaza, in fiecare an, din Dunare sau raurile mari in baltile acestora, gasind acolo conditii mai favorabile pentru depunerea icrelor si clocire. Plecarea catre aceste locuri este determinata de temperatura apei si anume, când ea atinge 18° C.
Pastravul porneste in calatorie toamna, cand urca in susul paraielor de munte spre izvoare, unde gaseste o apa mai rece si mai bine oxigenata, prielnica reproducerii.
Mreana si scobarul urca primăvara, in carduri, pana in zona pastravului, reproducerea avand loc in ape clare si repezi, cu fundul pietros sau nisipos.
Stiuca are deplasari scurte, indreptandu-se primavara, o data cu viiturile, spre apele mai mici si linistite, ferite de curenti si revarsari, unde isi depune icrele.
Bibanul, insa, ramane pe loc in apa linistita a lacurilor, in care duce tot timpul o viata sedentara.
2. Migratiile pentru hrana ale pestilor de apa dulce se produc, de obicei, in apropierea acelorasi locuri . Ele sunt determinate in special de cautarea microorganismelor, ce formeaza hrana de capetenie a multor specii, mai ales a puietului.
Rapitorii, care se hranesc de obicei cu prada vie, se vor duce acolo unde apa le va aduce mai usor hrana la indemana.
Stiuca si avatul se vor gasi mereu in locurile unde se deplaseaza masele de puiet ce constituie hrana lor obisnuita.
3. Migratiile pentru iernat sunt intreprinse de catre multi pesti din apele noastre dulci: crap, caras, salau, biban etc. Acestia se deplaseaza in locurile mai adanci sau cu gropi maloase. Aici, dupa ce se acopera cu un strat gros, protector, de mucus, ierneaza lancezand, aproape imobili, intrun fel de somn, ce dureaza cateva luni.
Primavara, o data cu incalzirea apei, parasesc locurile de iernat, se apropie de tarm sau intra, o data cu viiturile, in balti, unde se pregateste pentru reproducere. Cunoasterea cauzelor ce produc migratiile pestilor intereseaza pescuitului si, in spcial, pescuitul industrial.

Tehnica Feeder

Aceasta tehnica a fost inventata de englezi, de unde si numele care provine de la verbul „to feed” care inseamna a manca, a se hrani.

Printre pescarii de stationar aceasta tehnica, in ultima perioada de timp, a devenit tot mai populara datorita faptului ca poate fi folosita la mai toate speciile de pesti pasnici, atat pe lacuri, cat si pe rauri cu curenti lenti sau puternici.

Pescuitul la feeder este un pescuit de finete, astfel ca la acest pescuit folosim:

• lanseta cu lungime cuprinsa intre 3m si 4,2m formata din mai multe sectiuni si in dotarea careia se afla mai multe tipuri de varfuri de diferite culori si grosimi, care au diferite tipuri de actiune, realizate din matreiale diferite: carbon sau fibra de sticla.

• mulineta trebuie sa fie de marime medie, tambur fix si sa fie echipata cu frana posterioara si/sau frana frontala reglata atent.

• firul folosit sa fie un monofilament cu diametru de pana la 0.25 mm, in functie de tipul pestelui pe care vrem sal prindem, astfel ca daca vizam pestii mai mici putem folosi linie principala de 0.16-0.14 si forfac de 0.12-0.8, iar daca vizam pestii mari o linie principala intre 0.25-0.20 si forfac de 0.18-0.16.

• carligul ales pentru aceasta tehnicatrebuie sa fie rezistent si o marime mai mica, de exemplu: nr. 16-18 Mustad sau nr. 14 Maruto.

• feeder-ul sau momitorul se alege in functie de puterea curentului apeica si gramaj, iar ca forma in functie de nada pe care o avem la dispozitie dar si in functie de pestele vizat, acestea se gasesc pe piata in diferite forme si marimi.

• precum si accesoriile: agrafa cu vartej, amortizor de cauciuc, suportul, minciogul(de preferat unul telescopic de 3-4m), juvelnicul, etc.

• nada folosita trebuie sa fie colorata, rezistenta traversarii aerului in timpul lansarii si a apei pana pe substrat si doar apoi sa se desfaca. Nada inainte de folosire este bine sa stea cam 15 min ca sa absoarba destula apa sau diferitele arome utilizate.

• Nadirea se poate face la distanta dorita cu prastia sau cu cateva lanseuri inainte de inceperea partidei de pescuit propriuzise. La nadirea cu lanseta nada nu trebuie presata tare pentru a se putea desface repede, in cateva secunde.

• forfacul, fiind de diametru mai mic fata de linia principala, se face deobicei de o lungime de 60-80 cm, dar acest lucru nu este stabil se poate micsora sau mari, putandu-se pescui si cu 2 forfacuri de diferite lungimi.

Un lucru de care trebuie sa tinem cant este realizarea unui echilibru intre grosimea firului, actiunea si modul de incarcare al lansetei astfel trebuie sa obtineti o greutate optima, pentru ca sa nu avem surprinderea de a se rupe firul ceea ce va duce la pierderea monturii si nu in ultimul rand si cel mai neplacut lucru ruperea lansetei.

Aceasta tehnica prsupune o cuntinua activitate, lanseurile fiind dese, ceea ce face ca pestii sa se obisnuiasca cu zgomotul produs de momitor.

Moruni la cherhana In Delta Dunarii, in localitatea Sfantu Gheorghe

Localitatea Mila 23 - Judetul Tulcea

Localitate ce apartine de comuna Crisan, situata in judetul Tulcea, la o distanta de 5,5 mile fata de resedinta de comuna.

Denumirea satului vine de la mila marina ce marca distanta pe vechiul parcurs al bratului Sulina.

In localitatea Mila 23 se afla un Centru Etnografic - Arhitectura populara, arta populara. Structura traditionala a satului este de tip pescaresc; port popular traditional (lipovenesc). Casele locuitorilor sunt asezate pe grindul ingust de-a lungul Dunarii Vechi, intr-un singur rand.

Localnicii sunt in majoritate pescari, de diverse etnii: ucraineni, rusi, lipoveni si cativa turci.

In acest sat s-a nascut, la 26 noiembrie 1949, cel mai mare canoist din toate timpurile Ivan Patzaichin , campion olimpic, medaliat cu aur la Jocurile Olimpice de vara de la Munchen din anul 1972 si la Olimpiada de la Moscova din anul 1980.

Acces in localitate: Accesul in localitate se face numai pe apa.

Puncte de interes turistic: punct de plecare in Delta Dunarii, spre Lacul Fortuna, Lacul Gorgova, Garla Papadia, Garla Sontea, Canal Litcov etc. Sursa: www.info-delta.ro

Montura pentru Crap

Va prezentam una dintre monturile pentru boiliesuri scufundatoare si anume montura rigida cu Amnesia. Dupa cum ii si spune numele monturii, materialul de forfac este Amnesia, un fir fara memorie conceput pentru pescuitul marin de către firma Sunset si care a fost preluat de catre pescarii de crap, impunandu-se in scurt timp ca fiind cel mai bun material pentru monturile rigide.
Carligele indicate pentru acest tip de montura sunt cele produse de Gamakatsu (modelele Super Snag si Specialist) si cele produse de Korda (modelul Longshank X. Neaparat modelul Longshank X, deoarece spre deosebire de fratele lui Longshank este mai greu si imbunatateste efectul de balama al monturii.

Calcanul

Calcanul traieste in Marea Neagra si in Marea Azov. In apele noastre traieste in faciesul de nisip pe toata lungimea litoralului romanesc.

Calcanul are un cap de forma ovala sau mai bine zis romboidala si este foarte lat. Pe corpul pestilor adulti se observa tuberculi (butoni) ososi si solzi rudimentari. Fiecare tubercul are o prelungire sub forma unei tepe subtiri, care poate provoca rani pescarului neatent. Acesti tuberculi sunt numerosi pe partea zenitala (superioara) a corpului, dar cativa sunt dispusi si pe partea nadirala (de jos, spre nisip), insa mai mici. Tuberculii lipsesc la puiet, iar la tineret nu apar inca tepii. Gura este oblica, inferioara, cu dinti asezati pe mai multe randuri, cu buze mici, subtiri, ca niste prelungiri ale pielii. Ochii sunt asezati numai pe partea zenitala a corpului. Dorsala si anala sunt foarte lungi, de la cap si pana la pedunculul caudal. Linia laterala, lunga, prezinta o curbura foarte puternica in dreptul pectoralei.

La exemplarele juvenile, partea zenitala este de culoarea nisipului (cenusie), cu pete albe si negre; adultii an un colorit brun, fara pete. Partea inferioara a pestelui este alba, rareori cu pete negricioase. Aceasta specie are o mare posibilitate de adaptare sub aspectul coloritului la mediul (nisipul) in care traieste.

Lungimea obisnuita este de 60-70 cm, rar 1 m, iar greutatea de 6-7 kg, rar 10 kg. Creste relativ incet : dupa 10 ani atinge lungimea de 55 cm si greutatea de 3,5 kg.

Calcanul ierneaza la o adancime de 60-70 m, in zona faciesului faseolinoid. Primavara, in perioada martie-aprilie, se apropie de zona litoralului, pana la o adancime de 18-30 m, unde pe anumite locuri se aglomereaza in carduri mari. La o temperatura de 13-16°C depune icrele. Atinge maturitatea sexuala la 5-6 ani. Dupa reproducere, pestii se imprastie, nu mai stau in carduri si trec la o nutritie foarte activa. Tineretul se hraneste la inceput cu crabi, moluste, creveti si puiet de peste, dar exemplarele mai in varsta se hranesc aproape exclusiv cu pesti (guvizi, bacaliari, stavrizi, scrumbii albastre etc.).

In perioada reproducerii, cand calcanul se apropie de tarm, se pescuieste de catre unditari din barca cu petactarul. Pe cirligul foarte ascutit se foloseste ca momeala hamsia, care se pune intreaga in undita, cu doua intepaturi. Tinand cont de greutatea mare a pestelui, atat firul, cat si struna trebuie sa fie mai rezistente la rupere. Firul cel mai des intrebuintat este de 0,50-0,60, iar struna de 0,40-0,45. Calcanul inghite momeala in intregime, fara muscatura, si pleaca imediat spre adanc, rareori spre mal. Poate fi scos numai cu minciogul, pestele fiind greu, de multe ori de 5-6 kg, sau si mai mare, ceea ce constituie o performanta si o amintire de neuitat pentru unditarii care vin la mare din interiorul tarii.

Calcanul se mai prinde de catre localnici si la "picior". In perioada reproducerii, uneori catre seara calcanul se apropie de mal si sta pe nisip la o adancime foarte mica, cateodata la numai cateva zeci de centimetri. Alteori se ingroapa partial in nisip, dar pescarul experimentat il descopera usor, pune piciorul pe el si il scoate apoi cu mina din mare.

In zona litoralului nostru mai traieste, intr-un numar mai redus, calcanul mic (Scopkthalmus rhombus). La unditele pescarilor amatori cade mai rar; se prinde mai mult la pescuitul industrial.

Montura Fir de Par pentru Crap

Aceasta montura se folosete la pescuitul crapului cu boiles, boabe de porumb sau orice alta momeala care se poate fixa pe firul de par.

La realizarea ei nu se va face nici un fel de compromis in materie de calitate a componentelor, deoarece cand pescuiti cu asa ceva, trebuie sa va asteptati la capturi impresionante.

Pescarii care merg la concursuri de crap, folosesc aceasta montura in mod special.

Pentru realizare aveti nevoe de: 2 varteje, 1 stopper, 2 margele, 1 tub antitangle, 3 protectoare nod, 1 varnis, 1 carlig nr. 5-6, 1 plumb de 50-90gr. cu forma aerodinamica, 1m fir textil 0.25-0.3.

Se vor folosi nodurile: "Knotless" pentru carlg si "Swivel double" pentru varteje cu capatul asigurat print-un nod obisnuit.

Fir intins!

Momeli pentru Mreana

In apele noastre, mreana creste relativ mare, ajungand pana la 10 kg greutate, lungimea obijnuita este de 35 - 60 cm, iar greutatea medie de la 1 - 2 kg.

In general, acest peste are pofta de mancare si consuma cu precadere animale de fund: insecte acvatice si larvele lor, vermi, moluste etc.
Toate acestea s-au dovedit a fi momeli bune, insa lista lor trebui completata cu urmatoarele: vermisori, rame rosii, cascaval fermentat cu branza topita, cuburi de svaiter, branza amestecata cu mamaliga, lipitori, racusori, carne fiarta taiata bucati, sange inchegat si multe alte momeli combinate dupa fantezia pescarului.
Deoarece mreana este un peste de fund, momeala trebuie sa ajunga pana acolo, ramele se infing pe carlige nr. 6 - 8, iar momelile mai mici pe carlige nr. 10 – 12.

Balta Nana - Calarasi

Balta Nana are 17 ha de luciu de apa cu multe salcii pe margine, locuri destule de pescuit, loc de campare, gratar, curent electric. Drumul de acces este foarte bun se iese si in caz de ploaie. Balta Nana a fost despartita printr-un gard metalic (1/3 din suprafata) unde s-a creat un bazin nou populat cu crap si cteno(4-12 kg) unde este o alta taxa: 100RON/12 ore/4 scule de pescuit cantitate retinuta 5 kg crap/cten (carasul si alte specii nu au limita).Nu se retin capturile de crap sub 1 kg. Telefon Contact: 0765.719.987.

Regulament balta Nana:

• taxa balta 1 este de 50 Ron/12h si 100 Ron/24h
•  taxa balta 2 este de 100 Ron/12h 
•  se pescuieste cu maxim 4 scule
•  nu se pot retine exemplare de crap sub 1 kg 
•  se pot retine maxim 5 kg de crap/cteno, carasul si alte specii nu au limita

Cale de acces.

Din Bucuresti (sud DN 4 spre oltenita) mergeti spre Popesti Leordeni – Frumusani – Gruiu – Budesti – Negoiesti – Soldanu (stanga spre Calarasi) – Luica (stanga spre Nana) / Nana (inainte de intrarea in comuna exista un indicatorul , indicatorul este situat pe un plop pe marginea soselei pe partea dreapta. 

Sursa: www.baltidepescuit.ro

Zarganul

Zarganul traieste peste tot in Marea Neagra si in Marea Azov. In Romania se gaseste pe tot litoralul marin si in lacul Sinoe.

Corpul pestelui este aproape cilindric, serpentiform, acoperit cu solzi mici, caduci, inotatoarea dorsala, cele ventrale si anala se afla in partea terminala a corpului. Botul este foarte lung, cu falca de jos mai lunga decat cea de sus, cu varful cartilaginos, fara dinti. Deci gura este superioara. Falca de sus este prevazuta cu dinti puternici. Linia laterala este completa, cu o curbura in dreptul analei.

Dorsala zarganului este albastruie sau verde, cu puternice reflexe metalice, iar pe mijlocul spatelui are o dunga intunecata, dublata pe ambele parti de cate o linie foarte subtire neagra. Pe laturile corpului se afla cate o dunga lata intunecata, cu reflexe metalice. Laturile si abdomenul sunt argintii, inotatoarea dorsala si caudala palid-cenusii, restul inotatoarelor fiind incolore. Oasele si in special sira spinarii sunt de culoare verde.

Lungimea obisnuita este de 50-60 cm, dar rar atinge si 1 m. Greutatea cea mai frecventa este de 35-60 g, dar poate ajunge cu totul exceptional si la 800 g.

Zarganul este un peste care traieste in largul marii, in zona pelagica, si datorita formei sale este un bun inotator. Sare uneori afara din apa in urmarirea pestelui prada. Ziua sta mai mult in zonele mai adinci, in schimb noaptea se gasaste in straturile superioare ale marii. Nu migreaza nici in si nici din alte mari. Uneori intra in lacul Sinoe, cand acesta are salinitatea crescuta. Atinge maturitatea sexuala la 4-5 ani, mai rar masculii la 3-4 ani, avand longevitatea de 18 ani.

Se reproduce in perioada mai-septembrie, depunand in total 1000-35000 boabe de icre, in mai multe portii, pe vegetatia submarina care se afla la adancimea de 10-18 m. Diametrul icrelor este de 2,8-3,5 mm.

In stadiul de adult se hraneste cu pesti si in special cu hamsii, hrana preferata. Se mai hraneste si cu crustacee marine si cu alte nevertebrate. La randul sau, zarganul constituie hrana delfinilor si a altor pesti rapitori de talie mai mare. Are o carne gustoasa si apreciata.

Pescarii amatori pescuiesc zarganul "la plesneala". Aceasta metoda de pescuit sportiv este foarte simpla si se rezuma la urmatoarele: se confectioneaza o undita compusa dintr-o varga lunga si usoara de 5-6 m, fir de 10-12 m lungime, insa fara carlig si fara plumb. La capatul firului se leaga ciucuri din fire de matase rosie, lungi de 10 cm. Firul se arunca in directia presupusa de cantonare a zarganului, care, fiind lacom, se arunca spre ciucuri, de care se agata cu dintii.

Zarganul se pescuieste si cu carligul nadit cu hamsii, aterina sau guvizi mici. Timpul cel mai potrivit pentru pescuitul zarganului este vara, intre orele 4 si 8 dimineata. Toamna si iarna, orele 6-10 sunt cele mai propice pentru pescuitul acestei specii.

Momeli Vegetale

Mamaliga: cu un adaos de faina de grau, sofran si indulcita cu zahar, miere etc si aromata cu anason, sub forma de cuburi, este o momeala larg folosita pentru prinderea ciprinidelor. Exista insa diferite retete de preparare a mamaligii.
Cocoloasele: din miez de paine, mamaliga si putin ulei de canepa sau comestibil reprezinta o momeala universala la ciprinide.
Pastele fainoase: cus-cus - este o momeala foarte buna pentru capturarea scobarului dar si al altor ciprinide.
Boabele de cereale: porumb, grau, orz, ovaz - fierte la foc domal pentru a se porumb momealaumfla fara a plezni, constitui o momeala cepoate fi folosita pe tot timpul sezonului cald la ciprinide. Exista o gama variata de arome cu care sunt imbunatatite aceste cereala (porumb, grau) miere, vanilie, anason, capsuni, tutti frutti, caramel, etc, De asemanea acestea se pot folosi in stare naturala luate direct de pe stiuleti proaspeti (porumb in lapte) sau se poate folosi cel uscat lasat cateva zile la inmuiat inainte de partida. Se foloseste in special la pescuitul
crapului.
Boabele de mazare: fierte, dau rezultete la prinderea carasului, platicii, caracudei, scobarului.
Boabele de canepa: mai mari, fierte la foc domal, pot fi folosite cu succes la pescuitul crapului, mrenei, scobarului, linului, si alte ciprinide. Deasemenea aceste boabe se folosesc ca nada. Cand sunt fierte aceste seminte canepa momealaelibereaza o substanta uleioasa pe placul pestelui. Nu aruncati apa in care le-ati fiert, pentru a o amesteca cu nada. Cel mai bun mod de a pastra gata preparate aceste seminte, chiar mai mult timp este acela de a le tine la inmuiat timp de 12 ore in apa rece, apoi de a le fiebe timp de 2 min., dupa care se toarna intr-un vas sau galeata cu capac, asa incat sa stea inchise etans, fara aer. Desfacerea lor ar trebui sa aiba loc in galeata, nu in cratita, in timpul fierberii.
Boabele de fasole: excelenta pentru crap si lin, se poate trata cu miere pentru a deveni dulce si ca urmare irezistibila. Se poate folosi si in nada.
Cartoful: fiert, indeoseb cel de culoare galbuie, se foloseste pentru prinderea ciprinidelor
Alunele: Sunt o momeala excelenta pentru crap si biban. Se pot pune in carlig 2 au 3, sau pot fi prinse cu ajutorul unui fir de par.
Fructele: cele bine coapte sunt foarte apreciate de clean, scobar etc. (cirese salbatice, corcodus, zmeura, mure)

Scrumbia de Dunare

Este unul dintre cei mai apreciati pesti din Marea Neagra. Corpul ei este alungit, putin inalt si usor comprimat lateral, carena ventrala putin dezvoltata, iar gura mare este captusita cu dinti marunti si foarte ascutiti. Poate ajunge la o lungime de 40cm si o greutate de 900g. Majoritatea exemplarelor pescuite masoara 20-30cm si cantaresc 250-300g.

Spatele scrumbiei de Dunare este verde-albastrui, flancurile si abdomenul fiind alb-argintii.

Se hraneste in general cu hamsii, mici moluste si crustacei, viermi si larve ale diferitelor insecte.

Masculuii ajung la maturitate sexuala dupa 2 ani de viata, iar femelele dupa 3-4 ani. In timpul migratiei de primavara (inceputul lunii martie) se aduna in carduri mari, formate din numerosi indivizi, pentru a urca pana la 800km pe Dunare. Reproducerea are loc in luna mai, cand femelele depun intre 20.000 si 180.000 de icre. Icrele sunt purtate de curentii puternici pana in apropierea gurilor de varsare, unde eclozeaza. Alevinii se intorc in mare doar toamna.

Este prezenta in bancuri mari in apropierea litoralului romanesc, precum si in lacurile Razelm si Sinoe.

Este un peste migrator marin cu o ridicata valoare economica. Migreaza in Dunare doar in perioada de reproducere.

Limita admisa pentru pescuitul sportive al scrumbiei de Dunare este de 22 cm.

Scoica mare de apa dulce

Se poate recolta mai usor dupa retragerea apelor
De obicei se foloseste partea mai tare (cea prinsa de cochilie) dar se poate folosi si parte moale legata de carlig.
Crapul prefera o astfel de momeala, dezavantajul ei consta in faptul ca trebuie schimbata des, deoarece o toaca pestii mai mici. Este apreciata si de platica si somn, se foloseste cu succes pe timpul verii.
Exemplare mari de crap s-au prins cu aceasta momeala pe Dunarea Veche.

Sturionii

Dupa milioane de ani, ne incanta inca prin aspect fizic si forta, prin gustul carnii sau al icrelor, prin misterul de vietati din vremea dinozaurilor. Astazi sunt insa pe punctul de a-si incheia calatoria, scosi pe usa din dos a istoriei de cea mai lacoma dintre speciile cu care si-au incrucisat destinul - omul. Sunt cei mai vechi si poate cei mai ravniţi dintre pestii noştri, ei sunt Sturionii.

Au supravietuit in lumea intreaga 28 de specii, grupate in doua familii – Acipenseridae si Polyodontidae, ultima avand doar doi reprezentanti. Gasim in apele noastre din fiecare, fie ca sunt aici de cand lumea (acipenseridele din Dunare si Marea Neagra), fie ca au ajuns de curand, prin populari (Polyodon).

La o privire sumara toti par la fel. Ciudatenia de la cap se-arata, caci gura se rupe in jos sub un „nas” crescut parca fara rost. Pestele are opercule, un pas inainte fata de verisorii din mare, rechinii, siliti sa inoate cu gura semideschisa, impingand apa prin fantele puse acolo unde noi am zice ca e gatul. Putem sa ciocanim un sturion pe crestet pentru a ne lamuri ca are capul tare. Sunt de altfel singurele lui oase asa cum le intelegem noi, si acelea aparute in buna masura prin osificarea unor placi din piele. In rest, intregul schelet intern e format din zgarciuri, din cartilaje.

E inutil sa-i cautam pielea de solzi, cel puţin in varianta cu care suntem obisnuiti. Daca tocmai pipaim un poliodon, pielea pare golasa, desi e tapetata cu un soi de solzi micuti. O parte din corp ii este acoperita cu placi osoase. Orice neam de acipenserid am cerceta, de-a lungul corpului vom afla cinci siruri de placi: unul pe spate, cate unul pe laterale si doua pe fata ventrala, pe „burta”. Uneori, intre siruri mai pot aparea si alte placi mai micute.

Parca nici coada nu-i chiar otova. Are tot doua „jumatati”, ca la orice crap, stiuca, salau, dar partea de sus este mai lunga si acoperita cu solzi rombici, micuti si aspri, numiti fulcre. Tot coada asimetrica, adica heterocerca, au si rechinii, cu care sturionii impart un indepartat stramos comun. In portiunea mai mare a cozii se termina de fapt coloana vertebrala, un alt semn al vechimii speciei.

Stim azi ca sturionii au vechime printre vietuitoarele terestre. Totusi, nu batranetea le-a jucat festa, ci valoarea lor economica exceptionala. Carnea lor este printre cele mai gustoase, avand pana la o sesime grasime. Septurile dintre muschi nu sunt calcificate, prin urmare este complet lipsita de osiculele atat de suparatoare. De la exemplarele mari se poate folosi cam tot: pielea, carnea, maruntaiele (ce altceva mai gustos ar fi putut contine ciorba de sarbatoare a haholilor din Sfantu Gheorghe, daca nu mate de morun?). Şi, bineînţeles, icrele.

Le-a cauzat mai putin incalzirea globala. Poate nici poluarea sa nu fie prima explicatie pentru rarirea lor. Ci capturarea fara limita, in conditiile unui ciclu biologic aparte. Sturionii ating tarziu maturitatea sexuala, intre patru si cincisprezece ani (comparativ, la hamsie dureaza cateva luni). Sigur, in lumea lor sunt specii longevive. Morunul, de exemplu, traieste fara prea multe chinuri un secol. Din pacate, aceste adevarate fosile vii nu se reproduc an de an. Pot trece si sapte ani pentru ca o femela sa regaseasca drumul spre locul unde isi va depune ponta.

Sturionii din mare sunt anadromi, adica bat cale lunga pentru a se putea reproduce. Or, calatoria pe Dunare in sus nu e in sine tocmai lesnicioasa. Cu mici exceptii, depun icre in apa dulce, pe substrat tare, acolo unde curentul puternic si apa curata scapa parintii de grija oxigenarii icrelor embrionate. Numai ca locurile potrivite se tot imputineaza, prin regularizări de albie, dragari sau baraje (Portile de Fier).

Unde mai pui ca din februarie pescarii le astern in fata alte bariere. Siruri intregi de carlige mari fara momeala stau intinse in vadurile unde pestii se aglomereaza pentru a urca prin curent. Zbatandu-se, se priponesc singuri in carmace si sfarsesc hacuiti. Setcile pot fi la fel de eficiente, desi majoritatea sturionilor circula aproape de fundul apei. Nu degeaba geme podul Giurgenilor de smecheri fluturand toată ziulica din maini.

In apele noastre exista cam 6 – 7 specii de sturion, adica un sfert din toatul speciei. Unii traiesc in apa dulce, altii in mare, dar care gusta mereu apa Dunarii, atunci cand depun icrele.

Balta Vitan 3 - Bucuresti

Balta Vitan 3 este o balta mica, de 5000 mp avand 3 m adancime, inconjurata de stuf si iarba. Aici se vor organiza concursuri si partide de pescuit civilizate, facand-o ideala pentru cei care doresc sa petreaca o dupa-amiaza relaxanta alaturi de prieteni si familie. Se poate pescui cu maxim 3 scule, este interzis pescuitul la bomba, crapul mai mare de 5 kg se elibereaza, fiecare pescar trebuie sa fie dotat cu giuvelnic, saltea de primire si spray dezinfectant, se pescuieste doar intre orele 6:00 si 18:00, taxa este de 30 Ron / 12 h C&R, in cazul in care se doreste pastrearea pestelui, pretul este de 17 Ron/kg. Specii de pesti intalnite: caras, crap. Taxa pentru balta este de 30 lei. Telefon Contact: 0720777769.

Cale de acces. Balta Vitan 3 este situate langa Cheiul Dambovitei intre Targul auto Vitan si centura, intrarea facandu-se pe drumul spre cartierul Confort City. Accesul se face foarte usor, pe orice tip de vreme, drumul fiind asfaltat pana pe mal.

Cega

Este un sturion (peste cartilaginos care produce icre negre) care s-a adaptat perfect traiului in ape dulci, adanci si reci, migrand adesea din fluvii in raurile mari afluente. Poate atinge in mod obisnuit 60-70 cm lungime si o greutate de 5-6kg, exceptional 100-125cm si 16kg. Traieste aproximativ 22 de ani. Se deosebeste usor de alte varietati datorita botului lung, ascutit, usor curbat in sus. Corpul alungit, aproape cilindric, prezinta 10-15 scuturi dorsale, 50-65 laterale si 15-20 abdominale. Scuturile mari sunt rombice, iar cele mici sunt zimtate in partea posterioara. Capul este conic, botul alungit, gura inferioara prevazuta cu patru mustati asemanatoare unor franjuri. Buza inferioara este divizata la mijloc.

Spatele sur-cafeniu, cu irizatii verzui, se deschide usor pe laterale, devenind alb-galbui pe abdomen.

Se hraneste in general cu crustacei, rame, viermi si larve ale diferitelor insecte (in special efemeride).

Imposibil de reprodus in captivitate (acvarii) datorita lipsei de spatiu. In mediu natural, depun icrele in lunile mai si iunie, in locuri adanci si curenti puternici. Este o specie foarte productiva, femelele depunand pe substrat intre 11.000 si 135.000 de icre. Alevinii apar dupa 4-5 zile.

Populeaza majoritatea raurilor mari din bazinul Marii Negre si al Marii Albe, precum si raurile din Siberia. In tara noastra este intalnit in Dunare si partile inferioare ale principalelor rauri (Olt, Mures, Prut, Tisa, Siret).

Prefera apele reci si adanci cu substrat tare. Hiberneaza in fluvii, iar primavara urca pe rauri.

Fluviul Obi

Obi sau Ob, fluviul cu cel mai lung estuar: 800 km lungime, 30-90 km latime si 10-12 m adancime, este situat in vestul Siberiei, Federația Rusa. Fluviul izvoraste din Muntii Altai, prin izvoarele Biia si Katun, si curge pe directia aproximativa S-N, prin intinsa campie a Siberiei de Vest, varsandu-se ca si Enisei in Marea Kara - Oceanul Inghetat, printr-un imens estuar. Fluviul are lungimea de 5.410 km.

Fluviul ia nastere prin unirea raurilor Biia si Katun, care vin din muntii Altai (Siberia de sud), se unesc langa orasul Biisk (în limba rusa Бийск), care are o populatie de 229.412 de locuitori. Fluviul traverseaza orasul Barnaul si lacul de acumulare Kamen, urmat de lacul de acumulare de la Novosibirsk. Obi isi continua cursul in directia nord-vest prin depresiunea Siberiei de vest, trecand prin orasele Nijnevartovsk, Surgut si Hantî-Mansiisk. De aici urmeaza cursul in aceeasi directie de nord-vest, la cca. 300 km de ultimul oras amintit se desparte pe o distanta de cca. 450 km cu un curs spre nord, in doua ramuri numite Obi cel Mare si cel Mic, un brat curge la nord, cealalalt brat la est de Muntii Ural, aceste rauri reunindu-se langa orasul Salehard (38.343 locuitori) situat in Siberia de nord, in apropiere de cercul polar. Detinutii politici au fost deportati in aceasta regiune in timpul lui Stalin. Dupa traversarea acestui oras, fluviul curge la nord si paralel cu cercul polar, varsandu-se in Marea Kara printr-un estuar lat de 80 km si lung de 800 km. Varsare in mare a unei cantitati enorme de apa determina formarea unui curent puternic marin spre nord.

Obi in Siberia de nord, Ienisei in Siberia centrala si Lena in Siberia de est reprezinta principalele cai navale din partea rasariteana a Rusiei. Sursa: ro.wikipedia.org

Mulinetele de baitcasting

Mulinetele de baitcasting sunt mulinete de apa dulce cu tambur rotativ, care la origine au fost concepute pentru pescuitul Bass-ului American. Aceste mulinete s-au raspandit si in Europa fiind in general folosite pentru pescuitul somnului sau pentru specii de sturioni ce depasesc adesea lungimi de 1,5 - 2m, deoarece sunt foarte robuste, iar angrenajul cu dinti in fata dezvolta o mare putere de tractiune.

Mulinetele de baitcasting prin constructie, au tamburul perpendicular pe axa lansetei, in comparatie cu cele de spinning care au tamburul paralel. Aceasta ducand automat la necesitatea rotirii tamburului atat pentru lansare cat si pentru recuprare. La aceste mulinete tamburul necesita ungerea din abundenta, iar lipsa ungerii duce la scaderea dramatica a distantei de lansare. Tehica de lansare este mai dificila si se dobandeste in timp.

Mulinetele de baitcasting se monteza pe lanseta deasupra, necesitand lansete special concepute pentru acest scop. Exista doua forme constructive: cu design suplu si rotunde. Mulinetele de baitcasting au intotdeauna doua tipuri de frane, frana de lansare si frana de dril.

Unele mulinete de baitcasting pot avea un sistem de ghidare al firului. Ghidul este conectat la un sistem de roti dintate sincronzat cu tamburul. In acest fel la fiecare rotatie a tamburului ghidul se va deplasa la stanga sau la dreapta ajutand la mulinarea uniforma a firului pe tambur. Din pacate, ghidul poate influenta negativ distanta de lansare. Sursa: pentru.pescari.net

Localitatea Mila 23 - Judetul Tulcea

Localitate ce apartine de comuna Crisan, situata in judetul Tulcea, la o distanta de 5,5 mile fata de resedinta de comuna.

Denumirea satului vine de la mila marina ce marca distanta pe vechiul parcurs al bratului Sulina.

In localitatea Mila 23 se afla un Centru Etnografic - Arhitectura populara, arta populara. Structura traditionala a satului este de tip pescaresc; port popular traditional (lipovenesc). Casele locuitorilor sunt asezate pe grindul ingust de-a lungul Dunarii Vechi, intr-un singur rand.

Localnicii sunt in majoritate pescari, de diverse etnii: ucraineni, rusi, lipoveni si cativa turci.

In acest sat s-a nascut, la 26 noiembrie 1949, cel mai mare canoist din toate timpurile Ivan Patzaichin , campion olimpic, medaliat cu aur la Jocurile Olimpice de vara de la Munchen din anul 1972 si la Olimpiada de la Moscova din anul 1980.

Acces in localitate: Accesul in localitate se face numai pe apa.

Puncte de interes turistic: punct de plecare in Delta Dunarii, spre Lacul Fortuna, Lacul Gorgova, Garla Papadia, Garla Sontea, Canal Litcov etc. Sursa: www.info-delta.ro

Pescuitul cu Pestisor Viu

Montajele de baza. Exista o multitudine de montaje, fiecare pescar adaptand unul deja existent la preferintele sale, dar in principiu exista doua montaje de baza, care se pot combina:

• Intre ape, la pluta. Montajul intre ape este cel mai simplu si raspandit. Se compune dintr-o pluta fixa sau culisanta, cu o portanta intre 3-20 grame, suficienta cat sa impiedice pestisorul momeala sa o scufunde, dintr-un plumb si un carlig (simplu, dublu sau triplu). Struna este de regula atasata de linie printr-un vartej, pentru ca evolutia pestisorului momeala sa nu rasuceasca firul. La pescuitul stiucii, salaului si somnului mare, struna va fi metalica, preferabil cat mai flexibila pentru ca evolutia pestisorului sa fie cat mai naturala.

• Pater Noster. In functie de pozitia plumbului fata de pestisorul momeala, exista doua variante ale monturii:

- cu plumbul pe fundul apei si pestisorul deasupra;
- cu pestisorul legat dupa plumb, care va fi culisant. In acest caz se va folosi un pestisor care inoată de preferinta la suprafata (oblete, carasel) pentru a nu se infunda in mal, caz in care montura devine ineficienta.

In functie de conditile de pescuit, fiecare are avantajele si dezavantajele sale. Montajul intre ape este supus actiunii curentului de apa, vantului si tractiunii pestisorului momeala, in timp ce al montajul Pater Noster va ramane exact in locul lansarii.

Lufarul

Traieste aproape in toate marile calde, temperate si tropicale ale Oceanului Atlantic. Lufarul este prezent in marile Mediterana, Neagra si Azov. Se intalneste pe toata lungimea litoralului romanesc.

Corpul lufarului este moderat alungit, comprimat lateral, acoperit cu solzi mici si subtiri. Capul este mare, comprimat lateral, gura mare si oblica, buzele subtiri. Falcile sunt prevazute cu dinti scurti, grosi si ascutiti. Pedunculul caudal este scurt, comprimat lateral. Cele doua inotatoare dorsale sunt alaturate. Linia laterala este completa, usor curbata, paralela cu linia dorsalei pestelui.
Partea dorsala a lufarului este cenusiu deschis, cu reflexe albastrui, laturile si abdomenul argintii, inotatoarele sunt aproape incolore. La baza pectoralei se vede o pata neagra.
In dreptul coastelor romanesti, lungimea cea mai frecventa a lufarului este de 30-40 cm, mai rar 50 cm, dar in alte mari trece si peste 1 m. Greutatea obisnuita in apele noastre este de 2-3 kg, insa in Oceanul Atlantic depaseste uneori si 20 kg.
In luna mai se apropie de tarmul romanesc, cand temperatura marii atinge aici 15°C, si se retrage spre largul si sudul Marii Negre in octombrie. Lufarul traieste in bancuri, in straturile superioare, urmarind cu multa tenacitate bancurile de hamsii, scrumbii albastre si stavrizi, cu care se hraneste. Este un peste rapitor prin excelenta, in stadiul de puiet, pe langa puietul de peste, consuma crustacee marine, moluste, dar pe masura maturizarii trece exclusiv la viata de peste rapitor.
Atinge maturitatea sexuala la varsta de 3, mai rar la 4 ani. Se reproduce in perioada iunie-august, la o temperatura a marii de 22-26°C. O femela depune 120000-200000 boabe de icre pelagice. Datorita poftei sale permanente si a lacomiei, lufarul creste foarte rapid. Cand da de bancul de hamsii sau de stavrizi, ucide intotdeauna mai multi pesti decat poate consuma, fiind astfel un dusman de temut al pestilor mai mici, de banc.
Are carnea gustoasa, alba, foarte apreciata.
Lufarul se prinde la undita mai ales la pescuitul din barca, in largul marii, la scrumbii albastre si stavrizi. Este un peste apreciat de unditarii localnici. Se zbate in timpul obosirii, dar se preda repede.

Raul Jijia

Raul Jijia izvorste din regiunea Cernauti a Ucrainei, in apropiere de frontiera cu Romania, la o altitudine de 410 metri si curge spre sud-est in judetul Botosani prin orasul Dorohoi, varsandu-se in Prut pe teritoriul judetului Iasi.

Are o lungime de 275 km si un bazin hidrografic de 5.757 km². Printre afluentii cei mai importanti se numara raurile Sitna, Miletin si Bahlui. Initial, Jijia se varsa in Prut in dreptul localitatii Gura Bohotin (comuna Gorban, judetul Iasi), intr-o regiune mlastinoasa cu statut de rezervatie, numita "Delta Jijiei".

Pentru reducerea efectului inundatiilor si extinderea suprafetelor agricole, au fost efectuate mai multe lucrari de regularizare a cursului raului Jijia. Astfel, in aval de localitatea Chiperesti, apare o bifurcatie (nod hidrotehnic) a Jijiei, o parte din debite (asa-numita "Jijia veche") pornind spre Gorban si altele ("Jijia noua") - pe albia noua – spre Moreni.

Incepand din dreptul localitatii Chiperesti, a fost deviat cursul raului Jijia prin executarea unui canal, care are rolul de a dirija Jijia (inclusive Bahluiul) direct spre Prut in amonte de Moreni. Aici a fost amenajata o albie noua, cuprinsa intre doua diguri.

Cursul vechi al Jijiei, foarte meandrat de la Chiperesti in aval, are o lungime de 56 km si este cursul natural al raului. Cursul inferior a fost modificat, taindu-se diferite coturi ale raului si efectuandu-se lucrari de regularizare mai importante in zona Costuleni. Partea inferioara a cursului vechii Jijii a fost si ea indiguita. Jijia veche nu mai pare a fi legata astazi de cursul superior al Jijiei, avand exclusiv rolul de a colecta debitele a patru afluenti mai mici ai Jijiei de pe cursul inferior si de a le conduce in Prut la Gorban. Sursa: wikipedia.org

Sardeaua

Traieste in zona de est a Oceanului Atlantic, Marea Mediterana si Marea Neagra, iar pe litoralul romanesc, in partea sudica.
Corpul pestelui este alungit, gros, slab comprimat lateral, acoperit cu solzi mari, care lipsesc pe cap. Ochii sunt mari, cu pleoapa adipoasa puternic dezvoltata in partea posterioara a ochiului. Gura este mica, oblica. Dorsala pestelui este albastra deschis, laturile si ventrala argintii. Pe opercule are cate o pata aurie.
Creste in apele noastre pana la 23 cm, mai frecvent 12-16 cm.
Este un peste marin pelagic, caruia ii place apa mai calda. Atinge maturitatea la 2-3 ani si are o longevitate de 5-7 ani.
Se foloseste ca nada (intreaga sau bucati) la pescuitul stavridului, scrumbiei albastre si al calcanului.

Reteta de boilies pentru cteno

Ingrediente:
- 20% malai;
- 25% griș;
- 20% mancare pentru pasarele macinata fin;
- 10% faina de soia;
- 10% crochete pentru pisici kitekatt, cu arome de legume, macinata fin;
- 5% faina de orez;
- 5% nuca de cocos macinata fin;
- 5% usturoi granulat macinat fin;
La toate acestea se adauga miere de albine, nu este o doza anume , puneti miere treptat, pana cand aluatul de boilies inceteaza sa fie prea lipicios.
Dupa ce aluatul s-a framantat, se adauga 20 ml ulei de masline. Uleiul trebuie sa fie neaparat de masline, nu poate fi inlocuit cu altceva si trebuie introdus numai dupa ce aluatul este pregatit.
Apoi bagati aluatul intr-o punga de plastic inchisa bine si tineti-l o ora in frigider.
Abia dupa aceea rulati si fierbeti boiliesurile, timpul de firebere este de 90 secunde.

Limba-de-mare

Limba-de-mare este un peste marin din familia soleidelor, ordinul Pleuronectiformes.
Corpul are forma de limba, este asimetric, acoperit cu solzi marunti si are pana la 60 cm lungime. Ochii sunt mici, situati pe partea dreapta a corpului, iar coloratia este, de obicei, cenusie-cafenie, cu pete negre sau cu un desen marmorat. Partea stanga este alba. Limba-de-mare se hraneste cu nevertebrate de fund si pestișori.
Limba-de-mare este raspandita in estul Oceanului Atlantic din sudul Norvegiei pana in Senegal si in Marea Mediterana. In Marea Neagra si in Marea Azov se intalneste specia Solea lascaris nasuta, care atinge 30 cm lungime.
Sursa: ro.wikipedia.org

Pescuitul Cambulei

Pescarii sportivi cauta cambula in lunile de primavara si de toamna, cand se prinde cu succes cu petactarul. Se pescuieste in zona malului, pe fund nisipos, cand pestele se apropie de aceste locuri pentru reproducere si pentru a se hranii. In aceasta perioada se intretine in locurile cu adancirni mici, de 1-10 m maxim, unde poate fi pescuit cu succes, avand pe carligele petactarului hamsie, intepata in doua locuri. Se poate utiliza, in lipsa nadei proaspete si hamsie sarata. Firul de 50 m lungime are la capat un plumb de 30-50 g, de forma prismatica, ascutita la cele doua capete. La 20 cm de plumb se leaga 3 carlige nr. 1 cu strune de 15-20 cm, din fir mai subtire, la o distanta de 20-25 cm unul de altul. In timpul pescuitului se arunca petactarul prin rotirea plumbului la o distanta de 35-40 m, dupa care, se recupereaza firul pana ce acesta ramane intins. De regula, cambula inghite carligul in intregime, dand de lucru pescarului pentru a-l scoate apoi din gura pestelui. Pescuitul cambulei cu petactarul nu presupune experienta sau indemanare deosebita. Metoda poate fi usor asimilata de la pescarii localnici, dupa numai cateva sedinte de pescuit pe malul marii. Lungimea minima admisa la pescuit: 20 cm

Excursii in Delta Dunarii - "Barca familiei tale"

“Barca familiei tale” va ofera posibilitatea unor excurii minunate in Delta Dunarii, spre a

descoperii locurile fermecate ale frumoasei noastre delte.

Barca cu care se fac aceste excursii este o ambarcatiune Corsar 700 cu motor de 150 CP cu 10 locuri foarte confortabile.

- Excursia 1 (2 ore) Traseu: Tulcea - Canal 36 - Canal Sireasa - Lacul cu Cotete - Retur 500 RON excursia sau 50 RON/pers la grup de 10 persoane

- Excursia 2 (3 ore) Traseu: Tulcea - Canal 36 - Canal Sontea Veche - Lac Nebunul - Cot Candura - Canal Sontea Noua - Retur 600 RON excursia sau 60 RON/pers la grup de 10 persoane

- Excursia 3 (4 - 5 ore) Traseu: Tulcea - Canal 36 - Canal Sontea - Canal Olguta - Mila 23 – Crisan - Retur pe bratul Sulina 800 RON excursia sau 80 RON/pers la grup de 10 persoane

- Excursia 4 (8 - 9 ore) Traseu: Tulcea – Crisan - Dunarea Veche - Canal Magiaru - Rezervatie naturala Padurea Letea - Retur 1600 RON excursia sau 160 RON/pers la grup de 10 persoane

- Excursia 5 (3 ore) Traseu: Tulcea - Crisan pe Dunare 700 RON excursia sau 70 RON/pers la grup de 10 persoane

- Excursia 6 (10 ore) Traseu: Tulcea – Sulina - Canal de legatura Plaja Sulina - Retur 1200 RON excursia sau 120 RON/pers la grup de 10 persoane

Firma noastra detine autorizatie de mediu eliberata de Rezervatia Biosferei Delta Dunarii fiind abilitata sa efectueze activitati de agrement în scop recreativ pe lacurile si canalele admise in Rezervatia Biosferei Delta Dunarii.
De asemenea ambarcatiunea partial puntată Corsar 700 cu motor Yamaha 150CP este dotata cu casa de marcat portabila tip Total model M, inregistrata la ANAF.
La locul de imbarcare este asigurata parcare pazita cu plata pentru autoturisme

Date de Contact:

Telefon: 0723311977, 0728040962

Email: contact@excursii-in-delta-dunarii.ro

Adresa web: www.excursii-in-delta-dunarii.ro

Balta Bunget Unu

In luna mai a acestui an s-a deschis o noua balta pentru prietenii pescuitului sportiv. Este vorba de balta Bunget Unu, care se afla la doar 70 de km de Bucuresti. Balta se afla intr-un ambient foarte placut si relaxant. Balta este foarte curata si aranjata de catre gazdele prietenoase, apa este foarte curata, malurile sunt amenajate cu locuri pentru pescuit.

Gazdele ofera prietenilor pescari posibilitatea de a folosii gratare gratis, de asemenea acestia au posibilitatea sa isi procure pe balta sucuri sau apa. Gazdele baltii au amenajat si o cabanuta care permite inoptarea pe malul baltii.

Balta Bunget Unu este o balta speciala pentru ca a fost populata cu multe exemplare de sturion, un peste fermecator. Astfel gazdele ofera pescarilor sportivi bucuria capturarii acestui minunat peste, aflat pe cale de disparitie si a carui pescuit in apele din Romania este interzis. De asemenea balta a fost populata recent cu multe exemplare de caras, crap, ten si fitofag, de la puiet la exemplare foarte mari care ajung si la 30 de kg.

Regulament Balta Bunget 1:

- Taxa este de 50 de lei pentru 4 lansete

- Taxa este de 12, 5 lei pentru pescuitul cu o varga

- Pescarii pot retine 5 kg de peste sau un exemplar de 5 kg

- Daca se captureaza exemplare peste 5 kg, se elibereaza in apa iar pescarul primeste un tichet de pescuit gratis

In balta Bunget Unu se gasesc ca specii de peste: caras, crap, ten, fitofag dar si sturion.

Cale de acces:

Balta Bunget 1 se afla la 70 de km de Bucuresti, in drumul spre Targoviste, intre comuna Bratesti si Ulmi. Drumul pana la balta este asfaltat.

Date contact:

Andrei Suciu: 0733749868

Email: office.indcom@gmail.com

click pe imagine pentru a o mari

Lacul Siriu

Lacul Siriu este un lac de acumulare de pe râul Buzău, aflat pe teritoriul comunei Siriu, format în urma construcției, în perioada 1982-1994, a barajului de la Siriu și a hidrocentralei Nehoiașu, de 42 MW.

Barajul Siriu este un baraj de pământ aflat pe râul Buzău, în comuna Siriu din judeţul Buzău, între masivul Siriu şi masivul Podu Calului. Barajul este alcătuit din rocă, steril şi un miez din argilă. În urma construiri barajului, drumul naţional DN10 şi-a schimbat ruta, ocolind lacul Siriu pe linia sa de contur, pentru acest scop construindu-se mai multe viaducte. Viaductul Giurca are o lungime de 276 m, cu piloni de 46 m. înălţime, iar viaductul Stânca Tehărău traversează stânca versantului cu acelaşi nume.

Se poate practica pescuitul sportiv. Specii: caras, crap, clean, păstrăv, scobar. Astfel, la granita Transilvaniei cu Muntenia, Buzaul are numeroase puncte turistice destinate tuturor vizitatorilor.

Pescuit la Pluta

Pescuitul cu pluta este cel mai vechi pescuit stationar. Pescarul care foloseste aceasta metoda face popasuri lungi si numai rare ori se muta din loc in loc. In trecut , acest procedeu era aplicat doar in apele statatoare, azi se pescueste cu pluta si in apele curgatoare a caror curenti nu depasesc 3 m/s.

In acest caz, carligul este aruncat in susul apei printr-o miscare de pendulare, folosind aceasta metoda, pescarul sportiv poate sa-si aleaga locul preferat . Masurand adincimea apei cu ajutorul plumbului ,pescarul cufanda carligul la adancimea dorita.

Pe parcurs, el echilibreaza mereu pluta, schimba sau remediaza plumbaju, in timpul pescuitului, momeala trebuie agitata prin apa, fara a speria pestii. Daca undita este fina, putem sa declansam la pesti reflexe de atac. In caz contrar momeala devine suspecta si indeparteaza pestii, la acest procedeu, au rol de seama revine nu numai echilibrari plutei, ci si finetei strunei, care ne trazmite muscaturile la carlig .

Deosebirea muscaturi adevarate de muscaturile pe firul strunei sau de ciugulelile caracteristice,care le preced pe cele adevarate, este o chestiune de experienta.

La pescuit cu pluta se foloseste o varga de 3 - 4 m, de mentionat ca la acest procedeu se pot utiliza concomitent doua sau chiar mai multe undite de catre un singur pescar sportiv.

Varga trebuie sa fie usoara, iar mulineta extrem de simpla, nailonul folosit la asfel de pescuit variaza intre numerele 30 si 60, iar ca lungime e bine sa aiba 60 - 120 m in ce priveste plumbul, acesta trebuie sa aiba 8 - 10 g pentru apele statatoare si 12 - 15 g pentru cele curgatoare. Pluta trebuie sa fie cat mai putin vizibila, numarul carligelor variaza.

Balta Vulpoi

Balta Vulpoi este o balta relativ mica, cu o suprafata de aprox. 5 ha. Balta Vulpoi este o balta curata si linistita, se poate pescuit pe aproape toata suprafata baltii (are putin stuf la un capat). Se afla in localitatea Dragoesti din judetul Ialomita la 60 km de Bucuresti. Taxa este de 70 Ron/24 h, este interzis pescuitul la bomb, optional se poate planta de catre personalul baltii contra sumei de 30 Ron / pescar, se poate pescui cu maxim 5 lansete. Se poate retine maxim 10 kg de crap, carasul nu are limita. Specii de pesti intalnite: biban, caras, crap, cteno, salau. Telefon Contact: 0744335328.
Cale de acces. Mergeti pe drumul Bucuresti – Urziceni (DN2), in localitatea Movilita aproape de iesire se face drepta spre satul Rosiori, urmeaza satul Valea Bisericii. Din Valea Bisericii mergeti in directia satului Dragoesti dar mergeti pana treceti un pod peste un canal de irigatii si intrati ori pe primul ori pe al doilea drum la stanga. Drumurile duc la Balta Vulpoi, balta este la 100 – 200 m de sosea.

Solunar Pescar Iulie 2014

Solunar Pescar Iulie 2014
Du	Lu	Ma	Mi	Jo	Vi	Sa
		1	2	3	4	5
6	7	8	9	10	11	12
13	14	15	16	17	18	19
20	21	22	23	24	25	26
27	28	29	30	31

Sanse foarte bune

Sanse bune

Sanse slabe

Pescuitul Crapului pe fundul apei

Cei mai multi pescari cauta crapul pe fundul apei si pentru ei, dar si pentru restul pescarilor aceasta montura poate sa creeze satisfactii.

Pentru a realiza aceasta montura aveti nevoie de un tub antinod, un plumb culisant, un tub de cauciuc, un vartej si un ac. Marimile le decideti dumneavoastra in functie de balta si pestele pe care aceasta obisnuieste sa-l ofere. Pe firul principal care pentru crap este de obicei ceva mai gros este introdus un tub anti-nod de circa 15 cm., apoi introduceti un tub de cauciuc de 1-2 cm. in care tubul anti-nod sa intre perfect. Urmatorul pas este sa atasati plumbul si apoi legati capatul de un vartej. Acul va avea atasat un "fir de par" si se va lega printr-un forfac de vartej. pentru a finaliza montura tubul antinod este introdus in tubul de cauciuc.

Iazul Horgesti

Pescarii care viziteaza zi de zi acest iaz stiu deja ca regula de baza o constituie eliberarea obligatorie a exemplarelor de crap mai mari de 5 kg. primindu-se in schimb o zi gratuita la pescuit. Deasemeni pentru cei care doresc se poate elibera o diploma de autenticitate a capturii precum si fotografia exemplarului prins.

Taxarea se efectueaza la sediul fermei. Nu se elibereaza fractiuni de permis functie de timp(nu exista taxa doar pentru jumatate de zi,ea se achita integral indiferent de ora sosirii sau orele petrecute la pescuit); Doamnele care isi insotesc sotii la pescuit au gratuitate; Accesul la pescuit se face numai in zonele speciat amenajate(dig si malul opus drumului judetean); Are dreptul sa pescuiasca numai posesorul permisului chiar daca acesta are doar o singura undita; Sunt admise maximum 4 lansete sau undite cu maximum 2 cârlige fiecare; Pescuitul si inadirea se face numai de pe mal; Nu este permisa folosirea barcutelor de nadire; Nu se admite pescuitul din barca; Nu se admite pescuitul prin metode interzise de legea 192/2001 de genul: pescuitul cu "grebla" sau cu mâna, folosirea "ariciului", a cârligelor de agatat, etc; Cantitatea maxima de peste admisa pentru un permis de pescuit este de 5 kg crap,somn,salau,stiuca etc. Daca se depaseste aceasta cantitate, pestele in plus se va returna inapoi in apa neexistand posibilitatea cumpararii; Daca greutatea unui exemplar pescuit depaseste 5 kg, se elibereaza si se primeste o zi gratuita la pescuit; Momentan nu exista limita de greutate la caras; Un pescar poate ocupa circa 10 metri pe mal; Pe dig locurile sunt marcate; Pescuitul se va desfasura intre rasaritul si apusul soarelui; Este interzisa camparea si stationarea pe timpul noptii pe malul iazului;
Cale de acees: drumul national Bacau-Vaslui, la iesirea din Bacau spre Vaslui, dupa Podul de la Siret la prima intersectie se face dreapta, se ajunge la Buhoci in centru - la intersectie, la monumentul eroilor, aici se face la stanga, iar apoi se urmeaza drumul prin padure – Bibiresti – drept inainte fara nici o abatere la stinga (ex.: intersectia cu Parincea) - Horgesti, in total 30 de km.
Punctele forte ale iazului il constituie accesul facil pe orice fel de vreme, densitatea mare de peste, exemplarele record de crap si somn, atitudinea civilizata a personalului fermei si nu in ultimul rand curatenia baltii. Sursa: www.horgesti.ro