Orice pescar sportiv, viitor posesor
al unei ambarcatiuni, trebuie sa cunoasca cateva elemente de baza
referitoare la acestea. Mentionam ca in cele ce urmeaza vom prezenta
doar notiuni legate de ambarcatiunile realizate din materiale rigide.
Unele dintre aceste notiuni sunt insa valabile si pentru barcile
gomflabile, despre care vom vorbi intr-un material viitor.
Structurarea unei ambarcatiuni:
• Prora – partea anterioara a unei ambarcatiuni;
• Pupa – partea posterioara a unei ambarcatiuni;
• Bordaj – partile laterale ale ambarcatiunii, realizate din material lemnos, metal sau fibra de sticla;
• Carena – partea exterioara a corpului unei ambarcatiuni, situata sub linia de plutire;
• Linie de plutire
– linia pana unde o ambarcatiune se scufunda in apa, la capacitatea de
incarcarcare proiectata. La unele ambarcatiuni aceasta linie este
marcata pe exteriorul bordajului, de catre producator;
• Etambou
(oglinda) – partea posterioara (pupa) a unei ambarcatiuni, de regula
dreapta si deosebit de rezistenta. De el se fixeaza carma (la barcile cu
rame) sau motorul exterior (outboard motor). In cazul barcilor din
fibra de sticla, oglinda este de regula intarita cu o placa metalica,
pentru fixarea motorului
Din punct de vedere al formei, oglinda poate fi de doua feluri:
- oglinda inalta, nedecupata – accepta doar motor cu cizma lunga; avantaj: pot fi
folosite motoare puternice; viteza mai mare, iar valul de pupa patrunde in barca doar in situatii exceptionale;
-
oglinda joasa sau decupata – accepta si motor cu cizma scurta;
dezavantaj: la viteza maxima valul de pupa poate introduce apa in barca.
De mentionat ca la anumite tipuri de ambarcatiuni (caiac, canoe, lotca
etc.) oglinda lipseste, atat prora cat si pupa avand forma ascutita
coeficient de hidrodinamicitate maxim, deplasare mai lina fara val de
pupa, mai usoara si mai rapida;
• Chila –
elementul principal al scheletului unei ambarcatiuni, dispusa
longitudinal la fundul acesteia, constituita dintr-o „grinda”
rezistenta, de care se leaga etrava (la prora), etamboul sau oglinda (la
pupa) si crivacele (transversal);
• Etrava –
element de rezistenta, in continuarea chilei, care inchide corpul unei
ambarcatiuni la extremitatea prorei; de regula extrem de rezistent, cu
ajutorul ei barca deschizandu-si drumul prin apa;
• Crivac (crivace)
– piesa de rezistenta din scheletul transversal al unei ambarcatiuni,
legata de chila (in partea inferioara), de care se fixeaza bordajul; in
cazul lotcilor traditionale, numarul crivacelor constituie indicativul
de lungime al acestora;
• Copastie
– element de rezistenta, in care se fixeaza capetele superioare ale
crivacelor, constituind o bordura rigida (din lemn, metal, etc.) la
partea superioara a bordajului unei ambarcatiuni;
• Punte
– in cazul barcilor, partea acoperita a zonei prora, de extindere
variabila; in cazul barcilor din fibra de sticla, in compartimentul
puntii se afla unul din flotoarele obligatorii ale barcii (o masa de
spuma poliuretanica) si uneori „camera ancorei”;
• Flotabilitatea
sau starea de plutire – este una din principalele calitati nautice ale
unei ambarcatiuni. Reprezinta capacitatea acesteia de a pluti cu o
incarcatura data si la un pescaj determinat de legea echilibrului dintre
greutatea navei si aceea a volumului de apa dezlocuit de partea sa
imersa.
Orice ambarcatiune dispune de o flotabilitate efectiva,
asigurata de volumul etans al carenei corespunzator liniei de plutire de
plina incarcare şi de o rezerva de flotabilitate, asigurata de spatiul
etanş al operei moarte, determinat de bordul liber si destinata
sigurantei in navigatie pe ape agitate si in cazuri de inundare
partiala. Rezultanta fortelor de flotabilitate are punctul de aplicatie
in centrul de flotabilitate, care este centrul de carena. In cazul
barcilor din fibra de sticla, rezerva de flotabilitate asigura plutirea
barcii si in cazul rasturnarii acesteia, prin „flotoarele obligatorii”
situate in spatiul prora, pupa si in peretele bordajului sau al carenei
(cerinta obligatorie prin lege);
• Pescaj – inaltimea de la chila pana la linia de plutire a unei ambarcatiuni.
• Ruliu – oscilatie de rotatie „laterala” a unei ambarcatiuni, in jurul axei sale longitudinale;
• Babord – partea din stanga unei ambarcatiuni (privind de la pupa spre prora);
• Tribord – partea din dreapta unei ambarcatiuni (privind de la pupa spre prora);
