Pescuitul a fost o straveche indeletnicire a omului, ca si
vanatul. Din vremuri imemoriale el a cautat, invins de foame, sa prinda
pestii din apele pe malul carora se asezase. Prima forma, cea mai veche,
a pescuitului a fost aceea cu mainile, fara vreo unealta. Si astazi, in
paraiele de munte, oameni indemanatici, cunoscand bine locurile, prind
pastravi si zglavoace cu mainile, cautandu-i prin preajma bolovanilor
din albie.
O forma mai inaintata a acestui pescuit stravechi,
primitiv, a fost aceea cand omul s-a ajutat de un bat ascutit cu care
strapungea sau tintuia pestele in apa. Experienta l-a invatat apoi,
vazand ca uneori pestele izbutea sa scape, sa adauge varfului ascutit o
„ureche” sau un carlig pentru ca pestele sa nu mai scape. Era prima
forma a harponului, unealta care i-a fost de mare ajutor omului
preistoric la pescuit.
Datorita catorva resturi de scoici si pesti
gasite in stratul paleolitic in urma cercetarilor si a sapaturilor
arheologice, este sigur ca inca din paleolitic locuitorii tarii noastre,
asezati in preajma cursurilor de apa, s-au indeletnicit cu pescuitul.
In urma sapaturilor arheologice, de la Baile Herculane, de pe langa
Bahlui, din lunca Dunarii, de prin Moldova, Muntenia, Oltenia, Banat,
Transilvania, etc., s-au gasit numeroase harpoane facute din corn de
cerb sau din oase din epoca neolitica, dar si resturi de scoici si oase
de peste (crap, avat, somn, lipan, etc.). Este de asemenea sigur ca in
epoca neolitica omul incepe sa foloseasca la pescuit plasa, ceea
ce
inseamna un progres considerabil. Plasa a fost facuta la inceput din
fire toarse din parul si lana animalelor, apoi din fibre vegetale, dar au fost descoperite si cantitati mari de plase din lut. In
Moldova,in asezarea de la Izvoare, s-a gasit o undita din os, plata,
lucrata cu ingrijire, avand varful bine ascutit si prevazuta cu o gaura
prin care se trecea sfoara. Doua undite din arama s-au gasit in asezarea
neolitica de la Dealul Fantanilor, langa raul Bistrita.
Datorita
trecerii timpului pescuitul a capatat amploare in epoca bronzului si a
fierului, pestele ne mai fiind utilizat doar pentru hrana omului ci si
pentru comert. Din epoca fierului apar si primele marturi scrise despre
apele tinutului romanesc, adica despre Dunare si principalii ei
afluenti, prima marturie fiind a lui Herodot, continuand spre prezent cu
marturi ale istoricilor, ale calatorilor straini, geografi ai lumi
vechi, naturalisti, etc. Ei fac referiri in oprele lor asupra speciilor
de pesti, precum sturionii, somnul, scrumbii, crap, etc., asupra
raurilor, Dunarii, Deltei si a Marii Negre si asupra marimea pestiilor
si multimea lor in apele din tinuturile romanesti. De exemplu,
naturalistul Pliniu vorbeste despre Dunare si gurile ei de varsare in
numar de 6, despre lacurile Histria, Halmyris-actualele lacuri Sinoe si
Razim, despre pesti mari prinsi, printre care somnii prinsi cu harpoane
si trasi afara din apa cu boii, etc. Marturiile cele mai importante si
valoroase privind pescuitul la gurile Dunarii si pe mare sunt cele de la
cetatea Histria, unde se practica pescuitul si comertul cu peste sarat
liber, adica fara a se pune taxe si impozite. In aceste marturi de la
Histria sunt precizate locuri de pescuit (Peuce, Chilia,etc.) si specii de
pesti de mare (calcan, stavrizi, barbuni) si de apa dulce (crap, somn),
dar in general se vorbeste despre pescuitul sturionilor.
Fiind pescari vechi si numerosi, asa cum spune cronicarul lui Alexandru cel Mare, este normal ca getii sau dacii sa
fi avut un bogat lexic in legatura cu numele pestilor, cu uneltele de
pescuit si alte aspecte ale acestei indeletniciri. Se admite azi ca ar
fi de origine dacica termeni urmatori: mal, parau, carlig, balta, etc.
Dar mai bogat este lexicul romanesc de origine latina cum ar fi termeni
urmatori: peste(piscis)-a format in limba romana o familie intreaga de
cuvinte (pescar, pescuit, pescut, pestisor, etc.), lapti (lactes),
solz (solidus), basica-inotatoarea (bassica), crap(crapum), somn(somnus),
sacul (saccus), arcul, coarda, plasa (oria), etc.
Populatia din
tinutul carpato-dunarean si-a continuat indeletnicirile ei esentiale:
agricultura, cresterea vitelor, pescuitul, viticultura si mineritul pe
parcursul timpului in epoca migratiilor, epoca feudalismului timpuriu si
dezvoltat, precum si in perioada de dupa sec.XV pana in prezent.
Pentru oameni de pe marginea cursurilor de apa, pestele reprezenta sursa
de hrana si de comert pentru a obtine bani pentru achitarea taxelor si
cumpararea celor necesare traiului, iar ca indeletnicire, la majoritatea
locuitorilor din astfel de regiuni, era pescuitul pe langa altele.
Odata
cu trecerea timpului pescuitul sa modernizat, au aparut unelte noi de
pescuit, tehnicile s-au dezvoltat, astfel ca prindera pestelui in ziua
de azi nu mai e asa de complicata cum era in trecut. In ziua de azi avem
o gama foarte mare de produse si tehnici care fac viata unui pescar
mult mai usoara.