Plachie de peste

Ingrediente:

• 3 buc macrou
•  5 cepe
• 50 ml ulei
• o jumatate de ardei rosu
• o jumatate de ardei verde
• 3-4 catei de usturoi
• 2 foi de dafin
• 2 linguri de bulion
• 10 rosii proaspete mici sau cherry
• patrunjel proaspat
• sare si piper dupa gust.

Mod de preparare: 

Pestele se curata, se spala si se taie in bucati potrivite. Ceapa se taie marunt si se caleste in ulei cca 5 min apoi se adauga ardeiul taiat cubulete si mai lasam pe foc cateva minute. Intr-un vas termorezistent se adauga compozitia de mai sus, foile de dafin, adaugam bucatile de peste, rosiile intregi, sare si piper. Bulionul se amesteca cu 50 ml apa si se adauga peste peste. Se introduce la cuptor pentru 20 -25 minute. Cand este gata se adauga usturoiul taiat marunt si patrunjelul verde. Se serveste cu mamaliguta.

Sursa: www.bucatarie-romaneasca.ro

Mazarea - Momeala si Nada

Mazarea este folosita la pescuit mai ales in balti si lacuri si in combinatie cu porumbul. Este hranitoare, sta bine in carlig si are densitate mare, lucru care permite lansarea usoara din mana sau cu ajutorul prastiei de nadire. Se poate folosi mazare fie din conserva, caz in care nu mai necesita nici un fel de preparare, fie mazare proaspăta, care necesita fierbere, sau mazare deshidratata, care necesita inmuiere si fierbere. Aceasta din urma se prepara in felul urmator: dupa ce a stat in apa rece cateva ore , punem boabele de mazare intr-o punga de panza, pe care o introducem apoi intr-o cratita si turnam apa calduta astfel ca mazarea sa fie acoperita. O fierbem incet pe foc pana se inmoaie , fara insa ca boabele sa-si piarda forma sau sa fie prea faramiciose .Le lasam apoi sa se raceasca in aceiasi apa. Nu preparam decat cantitatea pe care o socotim necesara la pescuitul in ziua aceea. La fel se prepara ca momeala, boabele de grau si cele de porumb. Astfel preparate boabele se infig cate trei-patru in carlig, intepandu-le prin locul unde sunt crapate.Va ramane liber numai varful carligului. Este folosita pentru pescuitul ciprinidelor (crap, caras, mreana, platica, etc). Pot fi folosite fie ca nada, fie ca momeala.

Momeli pentru Somn

Carnivor, necrofag, adevarat "copoi" al apelor, cu receptori capabili sa detecteze vibratii, mirosuri si sa faca o analiza chimica primara a apei, somnul este de-a dreptul cel mai mare peste pe care il poti prinde in Romania. Este captura suprema nu neaparat prin prisma drilului fabulos ci datorita dimensiunilor la care poate ajunge, aproape anual lasandu-se prinse exemplare de peste 60kg, fie ca este vorba de pescuitul in lacuri si baraje sau rauri.

Mananca aproape orice, de la pesti de dimensiuni medii si mici pana la cadavre de pasari. In fapt nu se da in laturi de a a consuma orice materie organica.

Totusi, anumite tipuri de momeli au facut istorie, fiind considerate cele care iti dau cele mai mari sanse de a captura un somn de dimensiuni impresionante. Dintre ele enumeram urmatoarele:

Ficatul de pui (in stare de putrefactie)

Inainte de a iti spune de ce trebuie sa incerci ficatul de pui, merita sa stii ca daca te decizi asupra lui, fii pregatit de mirosuri cumplite si tine un prosop umed la indemana caci te vei murdari. Acele calitati care fac ficatul de pui una dintre cele mai neplacute momeli de manuit si utilizat sunt exact cele care il fac extrem de atractiv pentru somn.

Cum sunt convins ca toti ati mirosit pana astazi "organul" in cauza, va spun ca este vorba de ficatul de pui in stare de putrefactie.

Mirosul este asemantor carnii putrezite, dar tocmai acesta impreuna cu continutul proteic ridicat sunt cele care atrag somnul.

Carasul

Despre caras se pot spune multe, dar faptul cel mai important este ca somnul il iubeste la nebunie. Daca decizi sa pescuiesti cu momeala vie, carasii de marimea palmei unui adult sunt una dintre momelile devastatoare pentru somnul mare.

Intepat in dorsala si lasat liber sa inoate, pescuit cu o montura gen cat-o-copter, poate atrage adevarati monstri.

Ramele serpesti

Lungi, atingand deseori 30-40cm, de o grosime considerabila si culoare negru-verzui, pescuite atat in buchet cat si individual, ramele serpesti sunt momeala perfecta pentru somnii de dimensiuni medii. Asta nu inseamna ca un somn de 30kg nu "gusta" asa ceva.

Desi mai greu de gasit, fiind prezente in special in zonele namoloase, cu stufaris sau radacini de copaci, merita efortul de a le avea intr-o partida de pescuit la somn, fie si numai de 24 de ore.

Dezavantajul major consta in faptul ca atractivitatea lor nu se opreste la somn, fiind mai mult decat sigur ca vei fi ciugului de armata de platici, babusti si alte specii de albitura.

Scoici

Fac parte din mediul natural si constituie un bun segment din alimentatia de baza a somnului. Doua sau trei scoici intregi pe un carlig de marime mare dau dau rezultate de ani buni in Romania. Pe Prut, pe Dunare, pe baraje sau lacuri, le gasiti usor in zonele cu substrat namolos, ingropate la aproximativ 20cm adancime.

Imbucatura/bucati de peste

Probabil cea mai folosita momeala de somn. Fie ca este vorba de babusca, rosioara, caras, platica, bucata de peste necuratat, infipta intr-un carlig de somn functioneaza in mai toate cazurile.

Un lucru demn de retinut este ca de cele mai multe ori, bucata de peste ce da rezultate este zona mediana, cuprinzand abdomenul si intestinele.

Nodul Knotless

Nodul pescaresc Knotless este un nod folosit pentru formarea rigurilor (monturi pentru boiles) ce se foloseste in special la pescuitul crapului. Acest nod s-a dovedit a avea un succes in randul pescarilor mai ales cand vine vorba de legarea firelor textile.

Pescuitul la Platica

Platica se recunoaste usor dupa corpul sau latit ca o palma. Solzii care acopera corpul sunt moi si lipsesc pe spinare in jumatatea dinspre cap, lasand o carare libera. Aceasi carare se gaseste in regiunea anterioara a corpului si pe muchia burtii. Capul este mic ,gura fara mustati si se poate prelungi in afara cu o mica trompa ca si la crap. Botul este scurt si ascutit. Aripioara anala este foarte lunga si puternic curbata inauntru. Coada are cei doi lobi asimetrici, cel inferior fiind mai lung decat cel superior. Culoarea platicii este alb-argintiu pe laturi si pe burta si cenusiu-verzui maslinie pe spinare. Exemplarele batrane din baltile cu vegetatie sunt galbene-ruginii.

Platica populeaza majoritatea apelor dulci ale Europei, putand fi intalnita din Irlanda pana in Muntii Urali si de la Cercul Polar pana in bazinul Marii Mediterane.

In tara noastra, poate fi gasita in majoritatea apelor colinare si de ses, in rauri cu curent lent si lacuri adanci. De obicei se tine in imediata apropiere a albiei, unde scormoneste malul in cautarea hranei.

In rauri vom cauta platica la apa adanca cu fund argilos si in gropile din avalul unor obstacole aflate in calea curentului.

In lacuri si balti o vom cauta langa perdele de stuf sau pe langa maluri abrupte,iar in apele invadate de vegetatie.

Pescuitul Platicii

Pescuitul platicii incepe primavara, din luna martie,cand razele soarelui atrag platicile in zonele de langa mal,cu ape putin adanci si caldute. Odata cu sosirea zilelor toride de vara, platica se retrage catre zonele mai adanci,de unde se ridica uneori, atunci cand vantul de vara provoaca valuri la suprafata apei. O vom cauta in zonele ferite de vant si in apropierea pragurilor, langa gropile adanci unde se refugiaza la nevoie.

Vara, platica musca bine in cursul diminetii, dupa care ritmul muscaturilor scade pentru ca ele sa reinceapa odata cu venirea serii.

Toamna, stranse in grupuri numeroase, platicile cauta zonele mai adanci ale apei, unde au asigurata cantitatea de oxigen necesara supravietuirii. La inceputul acestei perioade, pe vreme linistita, musca constant in apropierea perdelelor de stuf si in zonele ferite de vant si curenti. Odata cu sosirea rimelor zile geroase inceteaza a se mai hrani pentru o perioada. Iarna,chiar pe ger mare, cauta uneori libelule si alte larve apucand si momeala din carlig, mai ales daca-i prinsa in carlig-mormasca.

Nadirea

Asemeni celorlalte specii din familia Cyprinidae si platica este sensibila la momeli ce-i incita simturile bazate pe chimioreceptie: gustul si mirosul. Si in cazul platicii este foarte eficienta nadirea prealabila a locului de pescuit, recomandandu-se continuarea nadirii in ratii mici de-a lungul partidei de pescuit. Pentru atragerea platicilor de la mare distanta pescarii vor folosi: amestecuri din malai cu granulatie mare, mazare fiarta, mamaliga, seminte de in fierte, boabe de porumb in lapte tocate marunt, grau fiert, cartofi fierti, srot de floarea soarelui, faina de canepa prajita, anason, seminte de floarea soarelui prajite si tocate, atractanti. Nada trebuie sa contina intotdeauna si momeala utilizata.

Fiind vorba de un peste sperios, pescuitul platicii are ca reguli generale prezenta cat mai discreta pe mal si lansarea fara zgomot a momelii.La o lansare in forta zgomotul produs de impactul plumbilor si momelii pe suprafata apei va speria pestii care se vor retrage in adancuri.

Momeala

Asemeni crapului, platica aspira hrana de pe fundurile maloase ale apelor, fapt de care pescarul va trebui sa tina seama la plasarea momelii. Momelile preferate de platica si utilizate de pescar sunt: larvele de libelule (Chironomus), viermii albi, ramele rosii, graul proaspat sau fiert, garizii (latausii), mazarea, porumbul, mamaliga, pastele fainoase, buletele (boilies)

Scule si ustensile pentru platica

Pentru pescuitul platicii pescarii folosesc:

- Vergi fine din carbon/rubeziune cu lungimea cuprinsa intre 8-13 m.

- Nailonul recomandat este de 0,12 cu 0,10 - pentru platici mai mici si fire de 0.14 - 0.16 pt cele ce depasesc 1-2 Kg.

- Forfacul poate fi cu fir de la 0.10-0.12.

- Carligele vor fi numerele 12-14 cu tije lunga, avand in vedere ca platica are gura mica si fragila.

Trasatura platicii este fina, reproducand felul ei natural de a scormoni in mal: se aseaza oblic cu capul in jos pentru a aspira larvele de mal, moment in care pluta tresare usor; pestele revine la pozitia orizontala, prinde momeala si se ridica spre suprafata; pluta se indreapta apoi se culca pe o parte. Fiind un peste care oboseste repede, scoaterea ei nu ridica probleme. De obicei in rauri,cand este prinsa in carlig platica incearca sa scape inotand impotriva curentului. In lacuri ea se indreapta intotdeauna spre locurile mai adanci sau spre zonele bogate in vegetatie submersa.

Lungimea minima admisa la pescuit : 20 cm.

Arapaima - Pestele Gigant

Arapaima sau pirarucu, asa cum este cunoscut in Brazilia, este unul dintre cei mai mari pesti de apa dulce din lume. Numele local deriva din limba indigenilor si se traduce prin “peste rosu”, referindu-se atat la petele de un rosu aprins ale solzilor din apropierea cozii, cat si la culorea carnii acestui peste. Din cauza dimensiunilor impresionante, corpul sau este neted si are o forma aerodinamica, inotatoarele dorsale si cea anala fiind orientate inapoi, in apropierea cozii, pe langa corpul de culoare gri, cu nuante verzui. In comun cu alti pesti apartinand ordinului Osteoglossomorph (pesti ososi), arapaima are dintii ascutiti, ososi, care il ajuta foarte mult la schilodirea si sectionarea prazii.

In afara dimensiunii impresionante, probabil ca trasatura care ii este cea mai caracteristica este dependenta fundamentala de aer - arapaima trebuie sa iasa din cand in cand la suprafata pentru a respira. In plus fata de branhii, acest peste are o basica inotatoare, modificata si largita, compusa dintr-un tesus asemanator cu cel pulmonar, cu ajutorul careia extrage oxigenul din aer. Acesta este o forma de adaptare la conditiile adesea hipoxice (insuficienta oxigenare) ale vaii inundabile a Amazonului, care il determina sa ia aer la intervale cuprinse intre 5 si 15 min.
Atunci cand nivelul apei scade, incepand din luna august si pana in martie, pestii arapaima se aduna in lacurile si canalele raurilor. Catre sfarsitul sezonului, intre lunile decembrie si martie, adultii se imperecheaza, construindu-si un fel de cuib, in care f emela depunde icrele. Larvele ies dupa 3-5 zile din oua, dupa care femelele adulte lasa, de regula, masculii sa aiba singuri grija de pui. Masculul este foarte constiincios in rolul sau de parinte, nepermitandu-le puilor sa se departeze la mai mult de un metru de el. Odata cu cresterea nivelului apei, arapaima migreaza catre medii mai bogate in surse de hrana. Adultii care au varsta de peste un an se hranesc, in principal, cu alti pesti, in timp ce dieta diversificata a tinerelor exemplare, care raman sub ingrijire paterna pentru aproximativ trei luni, include: insecte, larve de pesti si alte organisme mici. Dupa retragerea apelor, adultii se separa de tineri si migreaza inapoi in lacuri si rauri. Maturitatea sexuala este atinsa la varsta de 4-5 ani, iar speranta medie de viata este de 15-20 de ani, in captivitate.

Carasul

Carasul este fratele mai mic al crapului cu care se aseamana foarte mult. Un incepator in ale pescuitului poate confunda usor exemplarele tinere de crap (ciortanii) cu carasul. Ca diferente majore putem spune despre caras ca nu ajunge la dimesiuni asa mari si nu prezinta mustati ca si crapul. Gura carasului nu mai prezinta acele buze carnoase si nu se poate alungi sub forma de tub, caracteristica specifica crapului.Carasul mai poate fi confundata usor si cu caracuda (carasius carasius) fata de care este foarte greu de diferentiat. La caras prima radie a inotatoarei dorsale prezinta 10-11 zimti in timp ce la caracuda aceeasi radie prezinta 25-29 de zimti. Se mai disting si prin culoare, caracuda are o culoare ruginie in timp ce carasul tinde spre un colorit argintiu.

Carasul are corpul alungit cu capul scurt, solzii sunt mari si grosi si bine fixati.Partea dorsala a corpului este mai inchisa la culoare iar spre burta devine de culoare argintie. Coloritul carasului difera in functie de mediul in care traieste.Dimensiunile carasului depind mult de abundenta hranei in zonele in care traieste. Daca are hrana din belsug poate ajunge frecvent la greutati de 400-800gr si in mod exceptional la 2-3 kg.
Hrana carasului este foarte variata ceea ce il face un peste extrem de adaptabil. Se hraneste atat cu materii vegetale cat si cu larve ,viermi ,insecte acvatice ,crustacee , moluste , icre.

Carasul este recunoscut pentru faptul ca afecteaza mediul in care se adapteaza pentru ca de cele mai multe ori se impune in fata speciilor endemice pentru ca este mult mai agresiv , mai indraznet si mai adaptabil. In apele de ses tinde sa ocupe locul caracudei iar in apele de munte afecteaza serios populatiile de salmonide (pastravii) prin faptul ca le consuma icrele care au o perioada mare de incubatie si sunt expuse un timp indelungat.Originar din Asia Orientală, China şi Japonia, la noi în ţară este prezent în aproape toate bazinele acvatice, cu excepţia apelor din zonele montane.

Carasul este pestele cel mai cautat de catre pescarii amatori.

Tehnici de Nadire

Dupa localizare, nadirea este cea mai importanta operatiune in pescuitul unui peste care isi cauta hrana ghidandu-se dupa "miros".

Cel mai important aspect al nadirii este ca nada sa ajunga acolo unde trebuie, adica pe langa carligele cu momeala. De asemenea cantitatea de nada este foarte importanta, nu trebuie sa va zgarciti dar nici sa hraniti toata pestimea din apa. Sa nu va sperie faptul ca pescarii din jurul vostru aunca in dreptul lor kile de mamaliga sau alte terciuri inodore si lipsite de gust, voi trebuie sa excelati prin calitate. In mod sigur crapii se vor aduna la nada voastra bine facuta, cu un iz irezistibil, cu un miros apetisant, cu o culoare atragatoare, preferand-o mamaligilor cotidiene pe care le primesc de la inceputul vietii lor in aceeasi formula (malai + apa + zahar + anason sau vanilie).

Nadirea cu ajutorul lansetei este cea mai eficienta metoda de nadire pentru ca si momeala si nada ajung exact in acelasi loc. Problema este ca la un singur lanseu cu o lanseta de 3 lb nu poti arunca o cantitate suficienta de nada plus momeala asa ca neaparat este nevoie si de nadire suplimentara. Nadirea cu ajutorul lansetei se face cu momitorul (arc), cu firul solubil, cu saculetul PVA sau cu racheta.
Momitorul (arcul) - Este cel mai popular accesoriu de nadire. Acesta se umple cu nada pasta , simpla sau in amestec cu momeli. Va recomand momitoareele din plastic sau cele vopsite in culori inchise (verde inchis, negru) pentru ca dupa golirea de nada nu trebuie sa devina un semnal de alarma pentru pesti.
Firul solubil - este foarte potrivit pentru boiliesuri si boabe de porumb. Insirati boiliesuri sau boabe de porumb pe croseta, trageti-le pe firul solubil, legati ambele capete ale firului de montura (forfac) si lansati . Dupa cateva secunde firul se dizolva si veti avea un pumn de boiliesuri sau de graunte pe o suprafata de o palma.
Saculetul solubil - este cel mai interesant mod de nadire deoarece impreuna cu nada (pasta, boiliesuri, boabe, momeli animale) se introduce in saculet si montura cu carlig reducand astfel riscul incurcarii cu linia sau plumbul. Atentie la greutatea la care ajungeti cu nada + montura!!!
Va recomand saculetul solubil (din plasa) de la Korda.
Racheta - Este o teava din plastic si are in capatul superior o camera cu aer (sau material plutitor) iar in capatul inferior un sistem de prindere. Necesita o alta lanseta decat cea cu care pescuim (de putere mare) si o buna precizie in lanseu dar are avantajul ca duce o cantitate destul de mare de nada (pana la 500g).
Barca - Este cea mai precisa forma de nadire si este foarte indicata pentru nadirea locului inaintea partidei de pescuit.
Vaporasul teleghidat - Ofera o nadire foarte precisa si poate fi folosit si in timpul pescuitului pentru ca prin dimensiunile sale reduse nu sperie (foarte tare) pestii.
Cobra - Este o teava din aluminiu sau PVC de pana la 1 metru lungime, de cele mai multe roi curbata. Cu aceasta teava si cu putin antrenament poti arunca boiliesuri la peste 100 metri distanta. Se fabrica in dimensiuni diferite in functie de distanta la care doriti sa aruncati si de diametrul boillie-surilor.
Prastia - Daca pescuiti la distante mici fata de mal puteti folosi prastia de mana dar cum de cele mai multe ori se pescuieste la distante mari cea mai folosita este catapulta. Cel mai important lucru este sa va reglati tirul si sa naditi in aceasi zona in care v-ati lansat monturile.
Lopata - Nu este vorba de unealta agricola ci de o lopatica de forma unei linguri, cam de marimea a doua palme, cu o coada de 1,8 - 2 metri in care se pune un bulgare de nada sau seminte. Cu aceasta lopata se poate lansa pana pe la 80m.

Montura pestisor mort

Fara nici o indoiala, cand pescuiesti la stiuca cu momeli moarte(peste mort) exista o mare probabilitate ca montura pe care o folosesti sa iti faca mai mult rau decat bine, rapitorul sesizandu-se rapid de prezenta unui 'corp strain' in apa si ocolind din start capcana ta.

Folosind o montura tip fir de par, imprumutata din pescuitul la crap, sansele ca aceasta sa fie detectata scad considerabil, rezultatele neintarziind sa apara.
Ce trebuie sa stii:
- firul de par se ajusteaza in functie de comportamentul rapitorului si marimea pestelui utilizat ca momeala;
- carligul se alege in functie de marimea rapitorului urmarit.
Pentru trecerea firului prin coada pestelui se poate folosi o croseta solida, tip ac.

Starcul Cenusiu

Starcul cenusiu este cel mai mare dintre toate speciile de starc de la noi si poate fi intalnit de la vaile muntilor si pana in delta,oriunde gaseste vreun ochi de apa mai maricel.Iparatia lor este reprezentata de baltile statute unde isi pot gasi hrana din abundenta.

Corpul lor este ca un arc incordat unde sageata este pliscul lor lung si ascutit. Parca sunt stane de piatra atunci cand sunt in asteptarea prazii iar atunci cand aceasta este zarita sageata se destinde ca fulgerul,lasand putine sanse prazii.

Starcul cenusiu este apropiat de dimensiunile unei berze si are aproximativ 95 cm. Penajul este predominant de culoare cenusie,de unde ii vine si numele. Varfurile aripilor sunt de un cenusiu inchis,spre negru la fel ca si penele de pe varful capului. Gatul si pieptul sunt de un cenusiu deschis spre alb.

Nu sunt mari maestri in construirea cuibului pe care il fac in copaci sau in stufaris. De obicei il fac din grengi si stuf. Cuibaresc in colonii mixte,cu alti starci,cu pelicani,cormorani. Femela de starc cenusiu depune 4-5 oua de culoare verzui,pe care le clocesc cu randul amibii parteneri timp de 28 de zile cat este perioada de incubatie.

In colonie sunt pasari agresive si galagioase,probabil pentru ca isi apara cuibul si ouale. In rest sunt pasari sfioase,tacute,chiar greu de observat. Intr-o carte despre fauna Romaniei din 1938 a profesorului Simionescu,starcii de toate felurile sunt mentionati ca "fiind puzderie, un adevarat roi", in baltile de la Dunare. Deja aceasta remarca nu mai este valabila,atat pentru starci cat si pentru alte animale.

Hrana starcului cenusiu este alcatuita din pesti mici, broaste, serpi, soareci, rame.

Starcul cenusiu apare la noi in luna martie si pleaca in luna noiembrie spre nordul Africii. Sunt si exemplare care raman la noi tot timpul,mai ales in iernile blande.

Scrumbia de Dunare

Este unul dintre cei mai apreciati pesti din Marea Neagra. Corpul ei este alungit, putin inalt si usor comprimat lateral, carena ventrala putin dezvoltata, iar gura mare este captusita cu dinti marunti si foarte ascutiti. Poate ajunge la o lungime de 40cm si o greutate de 900g. Majoritatea exemplarelor pescuite masoara 20-30cm si cantaresc 250-300g.

Spatele scrumbiei de Dunare este verde-albastrui, flancurile si abdomenul fiind alb-argintii.

Se hraneste in general cu hamsii, mici moluste si crustacei, viermi si larve ale diferitelor insecte.

Masculuii ajung la maturitate sexuala dupa 2 ani de viata, iar femelele dupa 3-4 ani. In timpul migratiei de primavara (inceputul lunii martie) se aduna in carduri mari, formate din numerosi indivizi, pentru a urca pana la 800km pe Dunare. Reproducerea are loc in luna mai, cand femelele depun intre 20.000 si 180.000 de icre. Icrele sunt purtate de curentii puternici pana in apropierea gurilor de varsare, unde eclozeaza. Alevinii se intorc in mare doar toamna.

Este prezenta in bancuri mari in apropierea litoralului romanesc, precum si in lacurile Razelm si Sinoe.

Este un peste migrator marin cu o ridicata valoare economica. Migreaza in Dunare doar in perioada de reproducere.

Limita admisa pentru pescuitul sportive al scrumbiei de Dunare este de 22 cm.

Montura "Worm Feeder"

Cuvantul worm in limba engleza inseamna vierme, iar cuvantul feeder vine de la verbul to feed, care inseamna a manca, a se hrani. In traducere exacta, rezulta "mananca viermi" dar nu are nici un inteles logic, asa ca se va folosi termenul mai adecvat "port viermi". Eu voi folosi in continuare, termenul worm feeder din motive estetice.

Worm feederul este un fel de cosulet pentru folosirea viermilor ca nada. Practic el este format dintr-un tub din plastic, inchis la ambele capete si prevazut mici cu orificii prin care pot iesi viermii, dar in acelasi timp nu se v-or impastia in curent mai puternic. Aceste feedere mai contin un lest din plumb, pentru a conferii greutatea necesara unei lansari la distanta. Lesturile pot varia ca greutate intre 25 si 80 grame sau mai mult, alegera acestora facanduse de catre pescar in functie de puterea de aruncare a lansetei pe care o foloseste.
Aceasta montura se preteaza foarte bine la pescuitul pestilor pasnici pe lacuri si rauri.
Pentru construirea monturii, recomandam urmatoarele "ingrediente":
• 1 Worm Feeder (Port viemi).
• Fir monofilment cu diametrul 0.3 mm, sau fir textil cu diametrul 0.2 mm.
• 1 oliva plutitoare (optionala)
• 1 amortizor cauciuc.
• 1 vartej cu rezistenta de 10-15 kg.
• 1 carlig "Mustad Ultra Point Carp nr.8" (carligele pot diferi foarte mult ca dimensiuni de la producator la producator, sau chiar de la serie la serie)
Pescarii mai pretentiosi pot folosi si varnis termocontractabil (Shrink tube) pe capetele

Sfaturi pentru Pescuitul Crapului

In acest articol va prezentam cateva sfaturi simple pentru pescuitul crapului.
Nu neglija marginile
Din motive numai de ei stiute multi pescari de crap sunt de parere ca singura metoda de a prinde este lansarea monturii cat mai departe de mal, daca este posibil chiar in mijlocul lacului.In plus, daca ese posibil sa pescuiesti pe un munte de nada, cu atat mai bine.
Adevarul este undeva la mijloc, dar merita stiut ca in mediu natural crapii de toate marimile patruleaza de-a lungul malului cautand hrana. Este un comportament obisnuit si poate fi intalnit atat pe lacuri cat si in rauri.
Un pumn de nada bine plasat si o montura cu boilies sau porumb va poate aduce pe mal un crap de poveste.

Cauta zonele nebatute
Fiecare lac are zone extrem de 'batute', pentru simplul fapt ca legenda spune ca acolo sta crapul. Majoritatea pescarilor vor cauta sa pescuiasca intr-o astfel de zona.
Ca urmare a multiplelor intepari si a padurii de fire din apa. de cele mai ulte ori insa, dupa o perioada de timp, crapul va asocia aceasta arie cu pericolul.
Cauta zone mai putin populare. In multe cazuri ciprinidele se vor hrani in astfel de locuri.
Studiaza substratul
Intotdeauna inainte de a pescui studiaza substratul. Folosirea unui rig neacordat substratului va poate duce la o partida slaba. Factori precum lungimea rigului sau firul folosit pot influenta capital numarul de capturi obtinute. Spre exemplu cand pescuiesti pe substrat pietros o montura scurta si rigida poate da rezultate dar in zone namoloase este recomandat sa folosesti una mai lunga si supla.
Simte plumbul
Ulterior lansarii, in momentul in care plumbul aterizeaza, poti afla foarte multe despre zona in care pescuiesti. Cu firul intins la maximum si mana pe el, poti simti efectiv daca plumbul trece printr-o zona ierboasa, daca exista stepi pe fundul apei sau pe ce tip de substrat a aterizat. In plus, daca folosesti aceasta metoda inainte de a nadi, intr-o montura simpla doar cu plumb, fara carlig, in 10 lansari iti poti face o imagine concreta despre locul ales.
Cauta structurile
Nu este un secret pentru nimeni ca unui crap ii plac structurile. Se simte protejat si de cele mai multe ori astfel de locuri abunda de hrana naturala. Daca ai gasit pe fundul apei o zona ierboasa, cu stepi, crengi sau cu geografie denivelata, foloseste-o. Din start iti vei spori sansele de a captura ceva.
Alege o montura cu plumb pierdut
Cand pescuiesti in structuri, alege o montura cu plumb pierdut. Vei avea mult mai multe sanse sa pui crapul pe mal pierzand plumbul, acesta nefiind decat o poavara suplimentara in drill. In plus, ai mari sanse sa se agata. O montura simpla este una castigatoare in cele mai multe cazuri si experienta a mii de pescari de crap sustine ca montura cu plumb pierdut este una dintre cele mai bune inventate vreodata.
Pentru distanta - nadeste cu catapulta
Cand pescuiesti la distanta si doresti ca nada sa fie concentrata, foloseste catapulta. Cinci-sase bulgari de nada vor forma platorul de care ai nevoie. In plus, indiferent daca ai ales boilies sau porumb, poti include in bulgarii tai si asa ceva.
Fii atent la lansete
Nu-ti pune toata increderea in senzori. Exista momente cand acestia nu vor reactiona si in mod cert vei pierde momentul trasaturii. Spre exemplu, pe timp de vara, cand temperatura aerului depaseste 30 de grade, este greu de crezut ca vei vedea evadari violente. In majoritatea cazurilor, muscaturile vor fi timide, greu de sesizat. Fii atent la fire si-ti vei imbunatati rata de capturare.
Foloseste pungi de PVA
Crapul iubeste iarba si structurile pentru siguranta pe care acestea i-o dau. Cum in zone ierboase este greu sa obtii o prezentare decenta, cea mai simpla metoda este folosirea unei pungi de pva. Baga-ti montura in interiorul ei impreuna cu o mica 'portie' de nada si lanseaza. Momeala de carlig va fi etalata perfect, pe o mica 'farfurie' de nada. Irezistibil.
Foloseste line-clip-ul de pe mulineta sau un fir indicator
Cand pescuiesti la distante mici si medii, si dupa multa munca ai reusit sa gasesti locul in care trasaturile nu intarzie sa isi faca aparitia, dupa lansare fixeaza firul in line-clip-ul mulinetei. La urmatoarea aruncare nu va trebui sa iti faci griji decat pentru directie, distanta fiind "salvata" de acest mic artificiu.
Alta metoda pentru pastrarea/memorarea distantei este folosirea unui fir textil indicator. Odata lansat, leaga un nod pe fir intre primele doua inele ale lansetei. Exista fire speciale pentru astfel de procedeu, fire ce nu denatureaza linia principala - ex. Sufix Knot It. La urmatorul lanseu nu va trebui decat sa potrivesti "micul" nod intre cele doua inele.
Pescuieste si izolat
Cand pescuiesti cu mai multe lansete, plaseaza una sau doua si in afara platoului de nada creat. De cele mai multe ori crapii de dimensiuni mari sunt suspiciosi, petrecand mult timp la marginea unui platou proaspat nadit. Tocmai aceste capturi le urmaresti. O astfel de strategie functioneaza si vei fi surprins de rezultate.

Boabe de porumb

Porumbul nou, cu lapte sau porumbul fiert si conservat cu aroma de vanilie, anason etc. este o momeala foarte frecvent utilizata la pescuitul carasului, la platica sau pentru alte specii de pesti pasnici, fiind nelipsit la pescuitul crapului. Conform statisticilor, porumbul reprezinta cea mai eficienta momeala si nada pentru pescuitul crapului fiind la indemina oricui si la pret foarte scazut. Exista mai multe moduri de fixare a boabelor de porumb in ac, cea mai eficienta fiind cea numita "la fir de par".

Porumbul folosit ca momeala se poate folosi ca atare, uscat sau inmuiat in apa cu 48 de ore inainte de partida de pescuit. Trebuie remarcat ca acest tip de momeala nu da rezultate bune decat in cazul crapilor mari, care detin o dentitie solida. In cazul exemplarelor mai mici de crap, porumbul uscat nu este recomandat, preferandu-se mamaliga, porumbul crud (de lapte) sau porumbul fiert/conservat. Conservele de porumb special pentru pescuit sunt insa relativ scumpe. Acestea pot avea arome de anason (cu cele mai bune rezultate), de miere, de scoica, de vanilie, de ciocolata etc. La nevoie se pot folosi conservele de porumb comestibile. Acestea contin diverse arome, conservant ... si par a suplini cu succes conservele speciale pentru pescuit.

Iata in continuare si cateva retete verificate, cu ajutorul carora ne putem constitui singuri rezervele necesare de porumb pentru pescuit:

1. Porumb de lapte - acesta se poate procura incepand cu sfarsitul lunii iulie, pana la inceputul lunii septembrie. In aceasta perioada putem folosi porumb proaspat cu rezultatele cele mai bune. Dupa caz, boabele se pot lasa 24-48 de ore in apa cu diverse arome (anason, miere, vanilie) dupa care se pot folosi direct;

2. Porumb congelat - este cea mai la indemana metoda de conservare a porumbului de la un an la altul. In acest caz se curata porumbul proaspat, crud, fara sa spargem boaba, dupa care acesta se pune in mai multe pungi mai mici (portii care ajung pentru o partida de pescuit) si se congeleaza. Pe tot parcursul anului boabele se pot folosi cu rezultate deosebit de bune. Observatie: boabele decongelate nu mai pot fi recongelate a doua oara pentru ca se strica; deci, vom avea grija sa luam la noi doar cantitatea de porumb de care avem nevoie intr-o partida de pescuit, cu toleranta de rigoare.

3. Porumb conservat - se curata porumbul crud (de lapte) fara sa-i spargem boaba si se pune in borcane de 200-250 g, dupa care punem apa pana acoperim porumbul complet. In functie de preferinte se adauga si arome: miere, vanilie, boabe de anason (20-30 boabe) etc. Dupa aceea se capsuleaza borcanele cu capace. Cel mai bine este sa folosim borcanele cu capace pe filet. Borcanele se pun intr-un vas cu apa (un fel de cratita mai mare, joasa) si punem apa pana le acoperim in proportie de 75-80 % ; apoi le punem sa fiarba la foc moderat. In timpul fierberii vom acoperi borcanele cu o carpa umeda pentru a le mentine in aburi fierbinti. Procesul de fierbere dureaza cam 60-90 min (valorile mici pentru porumb foarte crud).

4. Porumb fiert si conservat - daca am pierdut ocazia sa ne facem conserve cand inca se gasea porumbul crud nu ne ramane decat sa fierbem porumbul uscat intr-o oala sub presiune timp de cca. 40 -60 min. la foc normal, dupa care folosim tehnologia descrisa la punctul 3.

Utilizand metodele descrise mai sus vom fi siguri ca pe tot timpul anului vom avea propriile noastre rezerve de porumb pentru nada sau momeala, la costuri rezonabile. Retetele sunt verificate, cu precizarea ca timpii de fierbere la pct. 4) pot fi usor diferiti in functie si de soiul de porumb disponibil, de gradul sau de uscare.

Canepa, momeala si nada pentru crap

Probabil cea mai folosita samanta la pescuitul crapului, dupa porumb, canepa este folosita cu succes in boilies-uri, mixuri de seminte si ca nada.

Folosita atat in momeala cat si in nada pentru pestii de apa dulce, in special pentru crap, canepa mareste atractia datorita proprietatilor ei, actionand ca un semnal ce dezvolta nevoia crapului de a se hrani.
Reteta preparare a canepei.
Se ia un kilogram de seminte de canepa, se spala bine apoi se pun la inmuiat si de adauga o lingura de sare. Mare atentie! Sarea nu trebuie sa fie iodata!
Se amesteca si se lasa la inmuiat 24 de ore. In acest timp canepa absoarbe ata si isi pierde flotabilitatea.
Dupa ce s-a inmuiat, se toarna amestecul intr-o oale (eu personal o pun direct la inmuiat in oala) si se fierbe la foc mic. Perioada de fierbere este de aproximativ 20 de minute; mai exact pana ce se desfac boabele si se vede miezul. Fierbeti semintele pana ce majoritatea sunt desfacute apoi luati oale de pe foc.
Se lasa la racit si se strecoara printr-o sita.
Semintele de canepa obtinute le puteti folosi cu incredere ca adaos la nada. Rezultatele nu vor intarzia.
Nu aruncati apa in care ati fiert canepa deoarece are un continut bogat in uleiuri si este un atractant foarte eficient. Apa rezultata se poate folosi la umidificarea nadei.

Montura Peter Noster

Aceasta montura poate fi folosita atat pe rauri cat si pe lacuri pentru pescuitul pestilor rapitori, (stiuca si salau) folosind ca momeala pestisori vii sau morti. Carligele folosite vor fi model ancora nr. 6-7 sau chiar mai mari. Plumbul va avea greutatea de 20-30gr. si forma de picatura de apa. Pluta, in acest caz, va avea o portanta de 10gr.

Complexul piscicol Hobaia

Complexul piscicol cuprinde 2 lacuri – Hobaia 1 si Hobaia 2 si este format prin acumulare din raul Arges.

Lacul Hobaia 2 – balta mare – lac cu o suprafata de 230 hectare si cu adincime relativ constanta care spre mijlocul lacului ajunge la 4-5 metrii. Fund lutos, tare, fara mal. Malul sting este mai inclinat si ofera adincimi mai mari ale apei chiar la 10-20 metri de mal, malul drept este mai putin inclinat si apa ajunge la 4-5 metri la o distanta de 80-100 metri de mal. Partea stinga a baltii este lipsita de stuf, cu exceptia ultimei portiuni din balta ( spre coada acesteia ‘ pe o distanta de 1 km). Pe malul drept stuful este bine reprezentat incepind chiar de la jumatatea baltii pina la capatul ei. Tot in aceasta zona sub apa sunt fostele vii formind un adevarat adapost pentru pesti mari. Batranii spun ca in aceasta zona traiesc exemplare de peste 30kg. Densitatea de crap este foarte mare, exemplarele de 5-8 kg fiind preponderente. Dar sau capturat si exemplare de crap romanesc de 18-24 kg !! Tenul este prezent in cantitati uriase, exemplarele intre 5 si 12 kg fiind la ordinea zilei. S-au prins exemplare de 20-26 Kg. De asemeni exemplarele de stiuca si salau (10-12 Kg ) sunt bine reprezentate.

Lacul Hobaia 1 – balta mica – are o suprafata de cca 80 hectare si adincimi ale apei pina la 12 metri. Latimea dintre maluri ajunge la peste 400 de metri. Pe fundul balti sunt foste livezi si stilpi de inalta tensiune, un paradis pentru fauna piscicola. Balta este destinata mai mult antrenamentului pescarilor de competitie , nefiind organizata aici pina in prezent nici o competitie.

Balta este populata cu crap , salau, stiuca, cteno , fitofag , caras si citeva exemplare de somn.

Datorita bogatiei in hrana naturala si numeroaselor locuri unde pestele gaseste adapost exemplarele sunt mari si foarte mari.

Tariful este 150 Lei/12 ore – Taxa pescuit standard pe ambele lacuri la Hobaia.

Conditii generale: Ziua de pescuit incepe la ora 6:30. Se pot retine – max 5 kg de peste , crap, caras si cteno intre 2 si 4 kg. inclusiv. Exemplarele peste 4 kg se elibereaza deoarece sunt reproducatori. Cine doreste sa retina peste cantitatea admisa, mai poate retine 5 Kg de caras contra sumei de 6 ron/kg. Bonurile se achita la ferma, dupa care se intra pe balta.

Cale de acces.

1. Cea mai simpla ruta este pe Autostrada Bucuresti – Pitesti (Km 30) – Bolintin Vale – Hobaia. Autostrada Bucuresti – Pitesti km 30, dreapta spre Bolintin Vale, mai departe prin centrul Bolintinului, trece podul peste Arges si ajunge la indicatorul stanga spre Ogrezeni, din Ogrezeni se ajunge in satul Hobaia. La intrarea in sat se urmeaza drumul drept ( nu la stanga ) si se ajunge la Troita. Aici se face stanga din nou si prima ulita la dreapta se intra in Complexul Piscicol Hobaia.

2. A doua ruta din Bucuresti Militari – Mihailesti – Hobaia

Tot drumul este asfaltat. Drumul pe marginea baltii este pietruit astfel ca accesul este posibil si pe ploaie. Pe balta s-au montat umbrare pentru a putea petrece cateva ore in natura inpreuna cu familia la un gratar.

Rețetă mix birdfish – boilies pentru captura

Mixul pentru captura este un mix mai complex la nivelul fainurilor care il compun si al valorilor nutritive. Vorbim de un birdfish bazat pe fainuri animale si vegetale, care contine cat mai putine ingrediente de origine chimica si cat mai multe naturale. Desigur, partea lichida va urma aceeasi directie, a componentelor care au cunoscut cat mai putin laboratoarele chimice. In acest mod incercam sa inducem crapului batran o stare de incredere, mai ales celui care a mai fost intepat inainte si cunoaste foarte bine semnalele emise de produsele chimice in mediul acvatic.

Reteta mix birdfish:

- 15% gris

- 10% făină de soia

- 20% făină de peste alb

- 5% GLM

- 20% nectarblend sau redfactor

- 10% Robin Red

- 10% caseină Rennet

- 5% albumină

- 5% semințe de niger

- 10% alte componente

La reteta aceasta mai adaugati 50 de grame de fructoza, 1 lingurita de boia iute, 2 lingurite de sare si una de piper negru macinat proaspat (la 1 kg mix). 

Sursa: www.pvtv.ro

Monitorul Tutty

Momitorul Tutty este o noutate mondiala, revolutionara, in domeniul nadirii de fund, de mare precizie. Este un dispozitiv simplu si eficient care imprastie nada din momitor generand un nor de 4 - 5 ori mai mare decat cel obtinut prin folosirea momitoarelor clasice. Modul de functionare este, cum am mai spus, foarte simplu. Se umple momitorul cu nada, dupa tragerea arcului in pozitia comprimat, apoi impingem tubul de plastic inapoi prin nada, pentru a creea un canal de drenaj. Un alt avantaj ar fi faptul ca este prevazut cu 2 fante speciale pentru forfacurile cu carlige, garantand astfel ca si carligele vor ajunge acolo unde ajunge si nada impiedicandu-le sa se incurce intre ele in timpul lanseului. Specialistii recomanda introducerea de momeli vii in nada din momitor pentru marirea eficacitatii si pentru disiparea mai rapida a nadei.

Taparina

Taparina este o montura folosita la pescuitul pestilor marini cum ar fi chefalul, stavridul,etc. Aceasta montura se compune dintr-un fir principal, cu o lungime cuprinsa intre 1.5 si 2 metri, din monofilament cu diametrul 0.25 sau 0.3 si mai multe carlige legate de acesta, cu fir scurt 5-8 cm la distante de 15 cm. Uzual se folosesc mai mult de 5 carlige, pana la 15. La ambele capete ale firului principal se pot lega agrafe sau varteje, pentru fixarea plumbului si pentru atasarea ei pe linie. Carligele folosite sunt cele cu ochet, nr 4-5 pe care se matiseaza cate o pana alba de rata sau una colorata de cocos. Plumbul folosit va fi de forma cilindrica sau picatura, cu greutate variabila in functie de puterea lansetei, intre 50 si 80gr. Grosimea firelor este pur orientativa, dvs puteti folosi fire mai groase sau mai subtiri.

Mamaliga pentru caras

Intr-o cutie cilindrica de plastic de cca 400 ml (din cele de peste marinat) se pune 1, 1/2 ceasca medie de faina de porumb si una de grau. Se omogenizeaza si se adauga apa treptat pana se face precum un terci ceva mai apos. Se pune apoi aroma. Daca este lichida atunci se va pune ceva mai putina apa. Se lasa 1/2 ore pentru transferul aromelor si se amesteca iarasi.
Se dau pe centrul capacului 4-6 gauri pe un cerc avand diametrul de 2-3 cm .
Vasul cu capac se va pune in cuptorul cu microunde la puterea de 450W timp de 8-9 minute.
Se pune vasul la racorit cu gura in jos.
O alta varianta: cutia ce urmeaza a se introduce in cuptor va fi “tapetata” cu ulei vegetal iar ingredientele vor fi pregatite intr-un alt vas.

Se obtine o mamaliga consistenta dar si elastica

Pescuitul Somnului la Clonc

Metoda veche practicata de veritabili pescari pe tot cursul Dunarii, necesita ustensile simple si multa pricepere, bazandu-se pe sensibilitate la zgomotul specific, infundat al cloncului ce bate apa.

In afara de clonc,un maner usor curbat cu un caus cam cat o moneda de 50 bani in capat, este nevoie de vreo 25 m de sfoara speciala-din nailon impletit,de care se leaga un forfac de 1-1,5 m cu plumb si carligul sau triplul nr.6/0 sau mai mare.

Se pescuieste numai din barca iar plumbul trebuie sa mentina firul pe verticala chiar in curent puternic, deci se poate sa cantareasca 150 g. sau mai mult. Pe fir,la capatul sforii,unii pescari leaga un ciucure rosu ce incita pestii datorita vibratiilor firelor.

In carlig se pune momeala naturala: coropisnita, tipar, buchet de rame. Se poate incerca si cu twistere, mai ales fluo condimentate cu putin miros.

Se pescuieste lasand barca la vale si tinand-o din vaslit in imediata apropiere a locurilor ce promit ceva: maluri abrupte, anafoare, zone cu hatisuri de copaci scufundati, praguri scufundate, regland adancimea apei astfel ca momeala ori naluca sa treaca la 1,5-2 m deasupra fundului.

Iscusinta de a bate apa, incat sunetul sa aduca cu acela al desfacerii unei sticle de vin spumant,de a potrivi adancimea si conduce barca cere timp de experienta.

Zgomotul care il incita il face pe mustatos sa se repeada la momeala apucand-o cu brutalitate. Daca nu reuseste sa-l ridice la suprafata din primele momente si sa-l traga in barca pescarul face o plimbare gratuita cu tractiune pescareasca. Exemplarele de 40-50 kg.nu sunt o raritate dar pentru a le scoate din apa are nevoie de nervi si muschi de otel.

Pescuitul Carasului Primavara

Carasul consuma toate tipurile de hrana, prefera cerealele, dar si ramale, viermii sau alte vietuitoare acvatice. Printre carasii varstnici gasim deseori exemplare care au trecut la meniul rapitorilor fiind prinsi folosind pestisori vii sau chiar diferite naluci. In general, avem placerea sa intalnim carasi “de o palma” cu greutati cuprinse intre 100 si 200 grame, dar eu am avut norocul unor drill-uri frumoase cu exemplare de pana la 3 kg. Pescuitul carasului difera in functie de anotimp dar, daca respectam regurile specifice jocului, nu vom ramane cu juvelnicul gol dupa cate o partida la caras.

Primavara, dupa topirea zapezilor, carasul e cea mai buna tinta daca vrem sa nu ucidem speranta intr-un placut inceput de an. Prima regula (de primavara de data aceasta): carasul trebuie cautat. Nu e o treaba usoara pentru ca nu e de loc usor de gasit, locurile ideale care in lunile calde ne ofera carduri frumoase sunt ca si moarte in aceasta perioada a anului in care natura revine la viata.
Apele mici, pe langa maluri, ofera primavara adapost si hrana carasilor. Apele cu o adancime de 20-40 cm se incalzesc mult mai usor primavara decat gropile din larg.
Daca carasii nu vor sa ofere singuri semene de genul trestiilor miscate sau sarituri fricoase, loviti malul cu piciorul si urmariti locul in care apar mici valuri generate de carasii speriati.
Echipamentul de primavara daca ar trebui sa fie descris intr-un cuvant acesta ar fi finut: pluta de 1-2 grame, carlig maxim nr. 8, cu tija subtire, echilibrare cu un plumb picatura, cu varnis, respectiv o alica. Masura e cuvantul cheie in ceea ce priveste nadirea, carasii putand fi saturati usor primavara.
Nada de primavara trebuie sa fie foarte umeda, practic cea mai moale nada care se poate lansa. Acest lucru este foarte important pentru ca scopul nostru e sa creem un nor atragator si nu o masa indestulata care sa sature cardul. Cerealele de baza, graul si porumbul incoltit, sunt ideale si ieftine pentru o partida de martie - aprilie.
Desi nu trebuie sa folosim o cantitate mare de nada, srotul e o baza utila si indragita de carasi.
Echipamentul folosit in cazul pescutului la fund trebuie sa fie din gama utilitatilor “feeder”: cosuri mici, echipament finut, fir subtire. Pentru cei ce sunt incepatori in domeniu trebuie sa le spun ca e momentul sa incerce un caras de 300-400 grame in luna martie, prins dupa o semnalizare a varfului subtire al echipamentului feeder sau picker si scos dupa un drill de 10 minute pentru a fi in siguranta cu un fir principal de 0,16.
Se recomanda sa se incerce un feeder usor, cu o lanseta pe masura si vor simti ce inseamna primul card de carasi, primavara, dupa o prea lunga iarna.

Pescuitul Stiucii cu plumb pe fund

Pescuitul stiucii pe fund cu plumb greu, este folosit in spatii deschise unde avem adancimi mai mari de 2 m, in gropi, sau cand vrem sa aruncam la distanta. Flotorul va mentine pestisorul deasupra fundului nelasind pestisorul sa se ascunda in ierburile sau pietrele de pe fund.

Noutatea este mica bucata de cauciuc de 5 per 5 mm, care se infige in varful carligului fixandu-l bine. Pestisorul nu mai poate sa scape din carlig.
La montura cu doua carlige in serie, al doilea carlig este cu ochet, si fixat pe fir cu sarma de cupru de 0,5 mm . Este folosit pentru pestisori robusti mai mari de 15 cm. Carligele sunt nr. 1/0, 2/0, Introduceti o bucatica de cauciuc pe fiecare carlig pentru fixare.
La montajul cu ancora firul este tras pe sub pielea pestelui impreuna cu tija ancorei, si doar unul din brate intra in pestisor.. La pescuitul cu plumb greu pe Dunare folosim montajul cu margica si agrafa intre doua alice. Struna din kevlar are un flotor rosu langa paleta carligului. Plumbul este plat intre 60-120 g.

Pescuitul Cambulei

Pescarii sportivi cauta cambula in lunile de primavara si de toamna, cand se prinde cu succes cu petactarul. Se pescuieste in zona malului, pe fund nisipos, cand pestele se apropie de aceste locuri pentru reproducere si pentru a se hranii. In aceasta perioada se intretine in locurile cu adancirni mici, de 1-10 m maxim, unde poate fi pescuit cu succes, avand pe carligele petactarului hamsie, intepata in doua locuri. Se poate utiliza, in lipsa nadei proaspete si hamsie sarata. Firul de 50 m lungime are la capat un plumb de 30-50 g, de forma prismatica, ascutita la cele doua capete. La 20 cm de plumb se leaga 3 carlige nr. 1 cu strune de 15-20 cm, din fir mai subtire, la o distanta de 20-25 cm unul de altul. In timpul pescuitului se arunca petactarul prin rotirea plumbului la o distanta de 35-40 m, dupa care, se recupereaza firul pana ce acesta ramane intins. De regula, cambula inghite carligul in intregime, dand de lucru pescarului pentru a-l scoate apoi din gura pestelui. Pescuitul cambulei cu petactarul nu presupune experienta sau indemanare deosebita. Metoda poate fi usor asimilata de la pescarii localnici, dupa numai cateva sedinte de pescuit pe malul marii.

Nodul Mahin

Nodul de pescuit mahin este un nod pescaresc care se foloseste in pescuit cu pregadere la legarea unui inaintas (textil/monofilament) de grosime mare sau cu rigiditate crescuta, de linia principala. Acest nod este unui destul de mic si rezistent. 

Sursa: www.pescuitmania.ro

Momeli Naturale

Momelile naturale pot fi de origine vegetala, intrebuintate aproape in exclusivitate pentru pescuitul pestilor pasnici sau de origine animala, folosite tot pentru momirea pestilor pasnici, insa intrebuintate si la pescuitul speciilor rapitoare. Dintre momelile naturale de origine vegetala cele mai intrebuintate sunt boabele de porumb crude, fierte sau chiar uscate dar nefierte.
Porumbul fiert se prepara in felul urmator: boabele se inmoaie timp de 10-20 ore in apa rece apoi in apa calduta si dupa aceea se fierb pana se inmoaie, fara insa sa se sfarame Dupa inteparea, varful carligului va fi scos putin afara. La fel de buna pentru nada este si mazarea fiarta, apoi boabele de grau sau de canepa, care se folosesc ca momeala mai cu seama in lunile calduroase, pentru pescuitul pestilor pasnici de talie mica.
Cocolosi de mamaliga sau de paine sunt considerati ca momeli clasice la pescuitul crapului, linului, babustii si in general a tuturol pestilor paşnici. Momeala cea mai buna se prepară asfel: se framanta mamaliga rece cu miez de paine pana devine cleioasa, apoi se formeaza cocoloase potrivite ca marime pentru carligul intrebuintat. In acesti cocolosi, unii pescari adauga miere, galbenus de ou, cascaval alterat, unt, sirop etc.
In acest sens, fantezia pescarilor sportivi este extrem de bogata. Fumatorii trebuie sa se spele bine pe maini inainte de a incepe prepararea cocolosilor pentru ca acestia sa nu miroase a nicotină . Cocolosii se pastreaza in carpe umede , in cutii bine închise . Cu ocazia folosirii lor , carligul trebuie controlat în permanenta , deoare ce de multe ori cocolosii cad de pe carlig dupa ce s-au inbibat cu apa .
La pescuitul cleanului se folosesc ca momeala ciresele si prune coapte . În acelasi scop se utilizeaza si cartoful.
Numarul momelilor naturale de origine animala este foarte mare . Dintre momelile vii , cea mai folosita este rama , la care se dau relativ bine toate specile. Ea se utilizeaza ca prima momeala de catre toti copiii - pescari incepatori. Cele mai bune sunt ramele de culoare cafenie - inchisa, care se gasesc in pamantul negru de pe malul apelor, sau ramele rosi din gunoiul de grajd. Mai putin cautate de pesti sunt ramele albe, ce apar la suprafata pamantului dupa ploaie. Pentru rame folosim carlige cu curbura rotunda, pe care le infingem numai prin piele pentru ca momeala sa ramana vie. Ramele se pastreaza intr-o oala mai mare cu pamant (luat din locul in care am gasit ramele) nu prea indesat, amestecat cu putin muschi. Pamantul trebuie sa fie in permanenta putin umed. Ramele pot fi hranite cu lapte dulce sau cu putin zaţ de cafea.
Vermisorii de carne sau de tarate de faina se folosesc, de asemenea, ca momeala. Vermisorii se agata de carlig cu marginea capatului gros al corpului. Cosasul de talie mijlocie pe care il prindem foarte usor dimineata, se infinge in carlig cu ceafa (dupa cap), scotind varful acestuia in partea posterioara a abdomenului. Aripile si picioarele nu se rup inainte de a-l pune in carlig. Larva insectei Chibironomus plumosus, numita viemele-rosu-de-namol, este o momeala buna, insa mai greu de procurat. Se poate folosi numai pe carlige foarte mici. Larvele de burlau se folosesc ca momeala tot numai pe carlige mici si subtiri. Pentru pescuitul cleanului se foloseste cu succes gandacul de mai, iar la pescuitul pastravului si a lipanului se utilizeaza indeosebi efemerele, gazele de o zi. Mustele (de balegar, de arin, musca obisnuita de casa), fluturii, omizile, furnicile, lacustele, greierii, larva gandacului de brad, precum si multe alte insecte si larve se folosesc, deasemenea, ca momeli. Pestisorii morti sau vii intre 3-12 cm lungime sunt momeli folosite cu precadere la pescutul pestilor rapitori. Nu este permisa folosirea ca momeala a speciilor cu valoare economica ridicata. Pestele mort se pastreaza in sare sau in solutie de formol cu o concentratie de 1,5-2%, la care am adaugat 1-2 lingurite de glicerina. De mentionat ca pestele arunca imediat momeala care miroase a formol. Deci inteparea noastra trebuie sa fie rapida. Broastele, in special in stare vie sunt momeli eficace. Intestinele de pui, de rata si gasca, precum si ficatul, splina si sangele de vita se folosesc cu succes ca momeli la pescuitul mrenei, somnului, bibanului si a pastravului. Cascavalul sau branza care miroase se foloseste ca momeala in pescuitul mrenei. La fel si branza topita.

Delta Dunarii - Curiozitati

Delta Dunarii este ultimul dar pe care apele acestui mare fluviu al Europei il ofera uscatului, inainte de a-l parasi definitiv. In preajma ei au inflorit si au pierit civilizatii. Pe aici au trecut sau au trait figuri cunoscute ale lumii antice, conducatori de osti, navigatori, pirati, poeti si cercetatori pasionati.

Dupa cateva incercari nereusite de a ajunge la mare pe un drum mai scurt (prin apropierea lacului Greaca si mai tarziu pe Valea Carasu) Dunarea curgea linistita, urmand traseul actual, spre mare. Nivelul apelor Marii Negre fiind la aproximativ 80m sub cel de azi, cursul apelor fluviului isi continua drumul pana la o departare de circa 200 km de tarmul ei de astazi.

Pe malurile acestei campii strabatute de fluviu traiau nestingheriti mamuti si rinoceri, ale caror fosile au fost dezgropate odata cu saparea si adancirea canalului Sulina, in dreptul marelui M, in apropiere de Crisan. Se crede ca evenimentul care a provocat o schimbare radicala in aceasta regiune a fost prabusirea Bosforului, prin care au patruns apele din Marea Mediterana in Marea Neagra. Cresterea nivelului apelor Marii Negre a determinat umplerea albiilor fluviilor care se varsau in ea. Valurile apelor s-au intins pana undeva in apropiere de Galati. De aici a inceput construirea acestui sistem hidrografic al acestei portiuni a Dunarii si deltei sale.

Cand marele istoric si calator Herodot a vizitat acum 2400 ani aceasta regiune, privelistea care i se infatisa inaintea ochilor era mult diferita de actualul tablou al deltei; spatiile acoperite de vegetatie erau mult mai reduse, pe locul suprafetelor cu stuf, balti si grinduri, ochii lui Herodot au vazut un imens estuar. Dinspre nord cobora o limba de pamant, cu tendinta certa de a separa marea neospitaliera (cum o numeau grecii) de Dunare (Istros).

Configuratia vechilor albii ale raurilor care se varsau in Dunare se mai poate distinge ici colo pe actuala harta a deltei. Ele nu au disparut cu desavarsire de pe tabloul general al deltei si unele dintre ele sunt folosite si astazi pentru navigatie. Este de remarcat faptul ca opera de formare a deltei nu s-a terminat si ca ea continua cu o vigoare neslabita. Am putea spune ca acesta este raspunsul pe care il da uscatul atacului navalnic al apelor, care cu mii de ani in urma au cautat sa-l cucereasca prin surprindere.

Autor: Serban Constantin Baleanu

Va urma

Material bibliografic:

- Geografia Fizica a Romaniei, prof.univ.dr. G.Posea

- Delta Dunarii, Eugen Panaghiant

Balta Valter Maracineanu - Giurgiu

Balta Valter Maracineanu este populata cu crap romanesc, fitofag si caras. Peisajul este foarte frumos, balta se afla intre dealuri si vai intinse. Localizare: Localitatea Valter Maracineanu din judetul Giurgiu la 37 km de Bucuresti. Specii de pesti intalnite: caras, crap, fitofag.

Regulament balta Valter Maracineanu:

• Taxa este de: 60 Ron / 12 h

• Se pot retine 10 kg de peste

• Nr de lansete/undite = 5.

Cale de acces.

Porniti pe  soseaua Bucuresti-Alexandria si urmariti ruta Bragadiru – Cornetu – Mihailesti – Stalpu. La 2.5km dupa localitatea  Stalpu o luati spre stanga la indicator, spre Valter Maracineanu iar la 1.5km dreapta prin sat ajungeti pe balta.

Sursa: www.baltidepescuit.ro

Cartoful - Momeala si Nada

Cartoful constituie una dintre cele mai vechi momeli de pescuit, iar eficienta lui nu s-a redus. S-a redus in schimb numarul celor care il folosesc. In avalansa de oferte sofisticate, specifice economiei de piata, cartoful si, in general, multe momeli simple, ieftine si usor de folosit pierd teren.

Pescarii mai in varsta cunosc eficienta cartofului ca nada si momeala pentru pescuit, in schimb, printre tineri este practic necunoscut. Nu este o momeala 'trendy' de care sa citesti in reviste sau pe forumuri, desi este una dintre cele mai bune momeli vegetale pentru selectarea taliei capturilor.
In cartile vechi de pescuit o momeala aparea recomandata preponderent alaturi de porumb, cartoful. Crud sau fiert, cartoful poate fi in multe cazuri o momeala extraordinara. Nu putine sunt baltile pe malul carora abunda culturile de cartofi.
Pescarii folosesc cartoful ca momeala sau nada sub forma fiarta, insa majoritatea nu stiu ca acesta poate fi utilizat si sub forma cruda. Pestii apreciaza cartoful, cel putin la fel de mult ca si oamenii, atat sub forma fiarta, cat si sub forma cruda. Desi este considerat de multi ca o momeala 'batraneasca', el exercita o atractie irezistibila pentru ciprinidele de talie mai mare: crap, caras, platica si babusca mare.

Pescuitul pe Vant

Ca pescari cazurile cand mergem la pescuit si incepe sa bata vantul sunt foarte dese, provocand nemultumirea pescarului, aceasta mai ales datorita inaspririi conditiilor de pescuit. Trebuie sa stim ca, sub luciul apei, vantul nu influenteaza negativ activitatea pestilor sau reactia acestora la nada si momeala.

Ne gandim intodeauna ca pestilor nu le plac extremele, nici frigul patrunzator, nici arsita. Anumite teorii acorda atributul favorabil sau neprielnic diferitilor curenti de aer (vant de nord, vant de sud, vant de ploaie). Insa vantul, de regula, sporeste agitatia pestilor si nu de putine ori odata cu acesta apar si primele capturi frumoase. Am remarcat ca atunci cand vantul nici macar nu adie putine sunt sansele de a ne umple juvelnicul cu peste.

Problema este ca, din pacate, pe timp de vant pescuitul la undita este evident ingreunat. Nu este totusi grav pentru ca, folosind experienta acumulata in timp, putem invinge adversitatea vantului transformind-o in aliatul principal. Dupa ce veti insusi tehnica de pescuit pe timp de vant veti dori sa aveti noroc de vant. Pe timp de vant s-a constatat ca pestii circotasi, care miros momeala si pleaca, devin mai hotariti iar pestii mici, de suprafata, inhata "prada" in acest strat oxigenat de actiunea vintului.

Multi pescari, pentru a rezolva "problema vintului" si pentru a mentine pluta in valuri, au tendinta de a ingreuna serios momeala, rezultind "calupuri" respectabile. Nu este solutia optima, existind si alte metode de urmat. Este necesar, inainte de lansare, sa aflam directia si intensitatea vantului. In continuare este necesar sa determinam efectul vantului pe suprafata iazului dar si in straturile mai profunde. Lansam pe suprafata apei o buleta (flotabila un timp) si observam pe luciul apei traiectoria acesteia (spre mal, spre larg, stinga-dreapta). Acesta este indicatorul fortei vantului in stratul superior. Daca pescuim pe fundul apei trebuie sa determinam eventualii curenti de adancime care pot avea sensul opus celor de suprafata, efectul nadirilor fiind absolut imprevizibil. Aparenta poate fi inselatoare; asadar este important sa facem cateva mici teste si experimentari intotdeauna cand avem de-a face cu vantul. De asemenea, retineti ca apa este agitata de vant pana la o adancime agala cu jumatatea distantei dintre varfurile a doua valuri succesive. Sub acest nivel pestele este linistit si ferit de turbulentele din timpul vantului puternic. Vom analiza acum cazul vantului in functie de directia din care acesta bate. Ca o regula, vom aminti folosirea plutelor lungi dar cu varf subtire.

Vant din spate

In acest caz putem pescui departe si precis, cu mai mult fir, pentru ca vantul culca incetisor linia pe locul nadit. Faceti cu atentie nadirea, in toate azimuturile pentru ca rafalele de vint antreneaza nada in afara "vadului". In general, aceasta directie este foarte avantajoasa pescuitului.

Vant din fata

In acest caz este necesara o linie mai grea pentru a putea lansa. O undita firava poate ceda usor daca este fortata prea tare, mai ales cand plumbii sunt usori. In acest caz, pestele are predilectie pentru zonele de mal unde se aduna, alaturi de nada luata de curenti si musculite, pestisori si hrana mai multa decat in larg. Se recomanda ca firul sa fie cit mai scurt iar varga sa fie cat mai lunga.

Vant din lateral

Este cel mai greu de a controla linia si de a ne mentine in zona nadita. Mai mult, o pozitie incorecta poate avea ca efect si muscaturile false, datorate curentilor care tensioneaza firul incorect plasat pe apa. Daca nu este turbulent, vantul lateral poate fi util deoarece tine linia usor intinsa. Cand este violent si in rafale trebuie sa avem grija sa stapanim varga utilizind un suport adecvat iar varful va trebui sa fie pus in pozitie submersa (pana la 5 cm) pentru a scufunda firul si a-l feri de furia vantului. Aici, o pluta lunga cu varf filiform este foarte utila iar pescuitul la fundul apei da rezultate bune.

Montura pentru Somn

Somnul nu se joaca decat foarte rar cu momeala asa cum o face crapul. De cele mai multe ori o apuca hotarat si o mesteca temeinic, fara suspiciuni si fara sa o scuipe inapoi, oricit de mare ar fi ea. Gura sa impresionanta (de remarcat marimea acesteia chiar la mocutele sub 20 de cm) nu ridica probleme pentru o anumita dimensiune a carligelor, care pot depasi deci cu mult dimensiunile considerate de "bun simt" pentru alte specii. In cel mai rau caz acordam o sansa in plus somoteilor, dar nu va bazati numai pe asta pentru a-i proteja. Mai mult, gura este carnoasa si foarte puternica, utilizata frecvent pentru zdrobirea prazii (scoici, melci, raci etc). De aceea nu este absolut necesara utilizarea carligelor triple, care pot fi paradoxal cauza multor ratari. Efortul pentru a infige un cirlig triplu in gura pestelui este mult mai mare decît in cazul unuia simplu, in plus puterea cu care pestele strange maxilarele este remarcabila, deci inteparea presupune o anumita forta, deja diminuata de distanta mare la care uneori pescuim.