Pescuitul
cu pluta este cel mai vechi pescuit stationar. Pescarul care foloseste
aceasta metoda face popasuri lungi si numai rare ori se muta din loc in
loc. In trecut , acest procedeu era aplicat doar in apele statatoare,
azi se pescueste cu pluta si in apele curgatoare a caror curenti nu
depasesc 3 m/s.
In acest caz,
carligul este aruncat in susul apei printr-o miscare de pendulare,
folosind aceasta metoda, pescarul sportiv poate sa-si aleaga locul
preferat . Masurand adincimea apei cu ajutorul plumbului ,pescarul
cufanda carligul la adancimea dorita.
Pe parcurs, el echilibreaza
mereu pluta, schimba sau remediaza plumbaju, in timpul pescuitului,
momeala trebuie agitata prin apa, fara a speria pestii. Daca undita este
fina, putem sa declansam la pesti reflexe de atac. In caz contrar
momeala devine suspecta si indeparteaza pestii, la acest procedeu, au
rol de seama revine nu numai echilibrari plutei, ci si finetei strunei,
care ne trazmite muscaturile la carlig .
Deosebirea muscaturi
adevarate de muscaturile pe firul strunei sau de ciugulelile
caracteristice,care le preced pe cele adevarate, este o chestiune de
experienta.
La pescuit cu pluta se foloseste o varga de 3 - 4 m, de
mentionat ca la acest procedeu se pot utiliza concomitent doua sau chiar
mai multe undite de catre un singur pescar sportiv.
Varga trebuie sa
fie usoara, iar mulineta extrem de simpla, nailonul folosit la asfel de
pescuit variaza intre numerele 30 si 60, iar ca lungime e bine sa aiba
60 - 120 m in ce priveste plumbul, acesta trebuie sa aiba 8 - 10 g
pentru apele statatoare si 12 - 15 g pentru cele curgatoare. Pluta
trebuie sa fie cat mai putin vizibila, numarul carligelor variaza.
RăspundețiȘtergereAdevarat nimic nu inlocuieste pescuitul la pluta din copilarie adolescenta si maturitate iubesc acest fel de a pescui si respect pe cei mai tineri cu vedera mai buna care de multe ori dau lecti cum dadeam si eu in tinerete