Pescuitul Scrumbiei Albastre

Traieste pe ambele litoraluri ale Oceanului Atlantic (din emisfera nordica), in marile Baltica, Mediterana, Neagra si Azov.

In tara noastra este prezenta din primavara si pana in toamna pe toata lungimea litoralului.

Pescuitul acestui peste cu undita se face cu taparina si cu petactarul, precum si cu pluta. In cazul taparinei se folosesc carlige mai mari decat la stavrid. La pescuitul cu pluta, se pune ca nada pe carlig hamsie proaspata, linia fiind ca si la stavrid. Pescuitul cu petactarul se face din barca, aruncand carligul cu nada la distanta de barca. Petactarul se confectioneaza astfel: de un fir de nailon de 0,10-0,12 se leaga la capat un singur carlig, pe care se agata ca momeala o hamsie, aruncand apoi montura la o distanta de 10-15 m si lasand sa cada carligul incet spre fundul apei. La capatul celalalt al firului se lasa, la picioare, o rezerva de 6-8 m. Dupa ce scrumbia albastra a muscat momeala, trebuie lasata sa o traga cativa metri, dupa care incepe obosirea, pescarul tragand firul incet spre el, cu peste cu tot. La acest gen de pescuit nu este nevoie de varga, mulineta si pluta. In zona litoralului romanesc, scrumbia albastra musca bine primavara si spre toamna, cand acest peste sta in apele noastre.
Lungimea minima admisa la pescuit: 23 cm.